CĂRŢILE ŞI IMPORTANŢA LOR PENTRU UN DEMERS EDUCAŢIONAL DE

CALITATE

Prof. Unguranu Elena

Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei”-G.P.N.”Piticot”

Societatea în care trăim trece prin variate şi rapide transformări, de aceea este foarte greu să ţii pasul
cu noile provocări lansate de aceasta. Este important să nu renunţăm cu totul la unele obiceiuri menite
să ne îmbogăţească experienţa, îndeosebi pe cea sufletească, să ne sprijine în dezvoltarea noastră ca
oameni.

Cartea are un rol primordial în încercarea noastră de a rămâne oameni, de a educa şi de a forma
oameni.De aceea, cartea se defineşte ca un instrument indispensabil în proiectarea şi desfăşurarea
întregului demers educaţional.

Ştim foarte bine că educaţia îmbracă multe şi variate forme, ea începând de la naştere şi terminându-
se odată cu existenţa noastră.

Metodele şi mijloacele de educare sunt nenumărate.Ele se schimbă, se reinventează sau se dezvoltă

de la o etapă la alta.Un singur instrument, şi poate cel mai complet, dar şi cel mai de suflet nu s-a
pierdut niciodată de-a lungul acestui anevoios drum al cunoaşterii. Şi acesta este cartea.”Cartea
reflectă ca o oglindă lungul şir de secole al vieţii omenirii, istoria luptei sale pentru existenţă, pentru un
viitor mai luminos, suferinţele, bucuriile, înfrângerile şi biruinţele sale toate”(G.F.Mozorov)

Cartea este un instrument de educaţie, cultură şi divertisment.Rolul nostru, ca dascăli, este, printre
altele, să-i sensibilizăm pe copii, de la cele mai fragede vârste, în legătură cu acest obicei atât de
benefic, dar atât de neglijat în zilele noastre-lectura.Lectura este un mijloc de dezvoltare personală
pentru fiecare individ în parte, de formare şi desăvârşire a personalităţii umane.

Lectura este pentru suflet ceea ce este exerciţiul fizic pentru trup şi calculul matematic pentru
minte.În afara cărtii nu poate fi concepută o cultură sistematică a individului şi, implicit, a
societăţii.Cartea poate fi citită oricând, oricum şi oriunde.Este ca un prieten tăcut ce îţi oferă de câte ori
ai nevoie sprijin, răspunsuri şi aşteaptă cu răbdare orice decizie care vine de la tine în legătură cu soarta

1
ei. Atunci când nu ai înţeles-o, nu se supără, nu te jigneşte şi te aşteaptă să revii.

Cartea este asemeni unui educator care te conduce la bine şi la rău, te face să te bucuri, să râzi şi să
plângi. Ea poate fi considerată cel mai de nădejde sprijin şi cel mai devotat aliat al unui cadru didactic.
Cea mai înaltă menire a cărţii este, neîndoielnic, cea instructiv-educativă. Întregul proces de
învăţământ, de la cel preşcolar la cel post-universitar, se bazează pe transmiterea sistematică şi cât mai
riguroasă a cunoaşterii dobândite de omenire de-a lungul timpului, şi anume, prin intermediul cărţilor-
manual. Toate cărţile bune(şi nu doar manualele) pot să ne înveţe câte ceva pe planul ştiinţei, tehnicii,
artelor, moralei, comportamentului etc.Toate celelalte mijloace de răspândire a cunoştinţelor rămân
subordonate cărţilor.

Referindu-ne strict la organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice putem spune că procesul

instructiv-educativ din institutiile de învăţământ au ca punct de plecare, ca sprijin şi ca finalitate
cunoştinţe, deprinderi, atitudini, comportamente, sfaturi, deziderate, experienţe, valori pe care le conţin
cărţile şi pe care societatea trecută şi prezentă le transmit generaţiilor următoare prin intermediul
lor.”Totul” este scris în cărţi, iar ce nu se regăseşte acolo ne rămâne nouă să aflăm sau să creăm.

Lectura este cea care ne face cunoştinţă cu lumea minunată a cărţilor, de aceea gustul pentru lectură
trebuie format şi cultivat de la cele mai fragede vârste.Dragostea pentru lectură şi pentru cărţi nu vine
de la sine, ci se formează printr-o muncă asiduă a factorilor educaţionali (familie şi scoală), o muncă
caracterizată prin răbdare, perseverenţă, continuitate, voinţă.

De la vârsta preşolarităţii, atât familia cât şi grădinişa depun eforturi pentru a influenţa universul
copilăriei prin basme,povestiri şi poezii şi pentru a le trezi micuţilor curiozitatea spre lectură, pentru a
le cultiva interesul spre cunoaştere. Lectura, munca cu cartea, a fost, este şi va rămâne o activitate de
imbelşugare cognitivă şi spirituală specifică cititorului. Având permanent ca obiectiv dezvoltarea fizică
şi psihică a copilului, pe care nu trebuie să-l consideram un simplu “sac” de cunoştinţe, ci un factor
activ şi creator în procesul propriu de învăţare şi formare, se impune o colaborare strânsă între şcoală şi
familie.

Descifrarea cărţilor este un proces complex care se derulează treptat, într-o perioadă de timp
îndelungată.Odată cu deprinderea scrisului, sub toate formele lui şi de la cele mai simple elemente pe
care le incumbă, copiii vor descoperi cheia cu care vor pătrunde pe tărâmul cunoaşterii.Multitudinea şi
varietatea cărţilor frumoase îi transpun pe copii într-o lume fermecătoare şi le stimulează acestora
interesul pentru lectură.

În sala de grupă copiii întâlnesc o gamă largă de materiale şi cărţi de tot felul, mai ales că
“Biblioteca” este sectorul cel mai accesibil şi cel mai des utilizat de către preşcolari. În acest sens am
amenajat un spaţiu special destinat activităţii cu cartea, aducându-le copiilor în sala de grupă câteva
fotolii şi măsuţe de lucru şi intitulându-l “Sala de lectură”.Acolo, copiii răsfoiesc albume, atlase, cărţi
de poveşti, de poezii, planşe cu poveşti ilustrate, reviste de specialitate şi au acces chiar şi la calculator,
unde pot viziona, în timpul activităţilor liber alese, softuri educaţionale si CD-uri cu imaginile din
activităţile lor preferate.
2
 Cărţile îi ajută atât pe dascăli, care găsesc în paginile lor tot sprijinul necesar unui act educaţional de
calitate, cât şi pe copii, care se vor “îndrăgosti” iremediabil de paginile pline de culoare şi mister.
Cartea este un instrument de lucru indispensabil în activitatea cadrelor didactice. Programa şcolară are
la bază conceptul de educaţie diferenţiată, în funcţie de trebuinţele copilului, de dezvoltarea lui, încât
acesta să fie capabil de însuşirea valorilor umane. În sprijinul aplicării corespunzătoare a acestei
programe, al asigurării unor facilităţi în activitatea cu copiii, educatorilor le sunt puse la dispoziţie o
serie de materiale didactice de bază şi auxiliare:ghiduri metodice, culegeri de texte literare şi de
cântece, de matematică, de cunoaşterea mediului, caiete de exerciţii cu modele grafice, lucrări
ştiinţifice de specialitate, seturi de fişe individuale pentru evaluarea progresului copiilor ş.a. Spre
exemplu, ghidurile metodice acoperă domenii care necesită abordări interdisciplinare şi care
prefigurează activitatea încă din ciclul preşcolar.

Acum, când desenele animate prezente non-stop pe ecranele televizoarelor sunt urmărite cu
regularitate de copii, când personalitatea copiilor este bombardată cu tot felul de stimuli informaţionali
mai puţin educativi, veniţi din toate părţile şi cu ajutorul multiplelor surse mediatice, lecturile şi cărţile
au trecut, din nefericire, pe un plan secundar. Orice cadru didactic poate confirma faptul că, ascultând
dialogurile înfiripate între copii, constată ca acestea nu se mai referă la preocupările lor sau la
personajele întâlnite în cărţi, ci la eroii din desenele animate, din filmele vizionate de către părinţi sau
la jocurile de pe calculator şi tabletă. Lipsa lecturii şi a cărţilor din preocupările atât ale copiilor, cât si
ale adulţilor se vede şi în sărăcia vocabularului, în redarea unor povestiri sau a unor întâmplări
petrecute în viaţa de zi cu zi, se regăseşte în incapacitatea acestora de a iniţia şi de a susţine o
converasaţie sau de a participa cu succes la o “dezbatere”. Jocurile pe calculator îi captivează pe copii,
în detrimentul lecturilor, presonajele întâlnite în desenele animate îi fascinează pe aceştia, în
detrimentul frumoaselor personaje din poveştile, basmele sau legendele cunoscute s.a.

Cărţile oferă modele de conduită, le dezvoltă copiilor simţul critic, îi informează, le îmbogaţeşte
cultura.Din cărti “vor citi”, la început imagini, vor analiza şi vor extrage ideile povestite de educatoare,
pentru ca, mai târziu, după insuşirea literelor, să citească şi să descopere singuri toate misterele
acestora.

Din cărţi, copiii vor afla legende şi povestiri, istorioare în versuri despre plante, animale şi faptele
oamenilor, vor afla lucruri minunate despre personalităţi marcante ale poporului nostru, univers,
planetă, alte popoare, despre tradiţii, obiceiuri, sărbători, grădinărit, gătit etc. Cartea este cea care
mijloceşte dialogurile, predicţiile, întrebările şi răspunsurile, parafrazările, stimulează imaginaţia,
raţionamentele şi integrează noile elemente în cadrul propriilor reprezentări ale copiilor despre lume şi
viaţă. Lucrul cu cartea este de neînlocuit pe parcursul şcolarizării. Este imperios necesar să-i apropiem
pe copil în mod conştient de universul cărţii, să-i menţinem treaz interesul pentru lectură şi pentru ceea
ce ne oferă ea.

“Nu e alta mai frumoasă şi mai de folos în toata viaţa omului zăbavă decaât cititul cărţilor”-Miron
Costin.

3
“Iubiţi cartea, îngrijiţi-o şi citiţi cât mai mult! Cartea ne este prieten credincios, de nădejde.”-
G.F.Mozorov.

Bibliografie:

M.E.C., 2008, Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6-7 ani, Bucureşti.

M.E.C., 2005, Programa activitaţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, Bucureşti.

A. Gherman, R.-M. Gherman, 2006, Antologie de texte literare pentru clasele I-IV, Editura Elis,
Bucureşti.