Aspecte didactice de sporire a motivației

Una dintre cerințele învățământului modern este cea a formării la elevi a deprinderilor de studiu
individual și de muncă independentă, a capacității de a gândi creativ, de a soluționa individual
sau prin conlucrare multitudinea de probleme cu care se confruntă în anii de școală. La vârsta
școlară mică, lectura are un rol hotărâtor în îmbogățirea și dezvoltarea cunoștințelor elevilor, în
dezvoltarea imaginației, care mai târziu se va transforma în creație. De aceea, chiar din clasele
primare este necesar să motivăm copiii să citească, respectând particularitățile de vârstă și
psihice, preferințele lor. Când gustul pentru lectură este format din primii ani de școală, acesta
rămâne pentru toată viaţa – o obișnuinţă utilă. Gustul pentru lectură nu vine de la sine, ci se
formează printr-o muncă și o strânsă colaborare a factorilor educaţionali – familia și școala, o
muncă caracterizată prin răbdare,  perseverență, voință, continuitate, precum și de modelul
propriu.  Perioada de formare a gustului pentru citit coincide cu cea când se pun bazele acestuia,
în clasele I-IV. În sprijinul elevilor, vine și numărul de 7-8 ore săptămânal de limba română,
dintre care una este  din modulul Tainele cărţii care are prospectiva formării cititorului.

Iată de ce, anume  nouă, învățătorilor claselor primare, ne revine rolul cel mai important în
cultivarea interesului pentru lectură.Este evident și dovedit faptul, că astăzi cartea trece printr-o
criză profundă în lume. Interesul pentru lectură a scăzut rapid, pe măsură ce calculatorul oferă
informații prompte și eficiente într-un timp record. Realitatea zilelor de azi este că elevii noștri
nu citesc. Aceasta trebuie să ne îngrijoreze, să ne facă să încercăm să schimbăm cumva lucrurile.
Tocmai din acest motiv este necesar să le cultivăm interesul faţă de carte, de lectură.

Subiectul propus este important, în special, pentru învăţământul primar, deoarece, citirea cărţilor
contribuie la îmbogăţirea cunoștinţelor elevilor, la formarea unui vocabular bogat, la dezvoltarea
exprimării orale și scrise. Ceea ce citesc copiii de mici, se întipărește în memoria lor pentru toată
viaţa, influenţându-le astfel personalitatea. Copilul  trebuie îndrumat spre o lectură de calitate,
bazată pe texte valoroase din punct de vedere cultural.  Lectura reprezintă o metodă de învăţare,
însoţită de formarea unei idei personale și de trăirea unor emoţii legate de mesajul textului citit,
este o cale eficientă de asimilare și învăţare, care permite însușirea unui volum de cunoștinţe mai
mare decât cel asimilat prin metode expozitive. În timpul lecturii cititorul gândește, compară,
apreciază, descoperă și judecă în ce măsură i-a plăcut sau nu cele citite și dacă l-a emoţionat sau
nu.

Din analiza literaturii de specialitate și a experienţei didactice , am constatat că motivaţia și

preferinţa lecturii se efectuiază prin următoarele aspecte: cognitiv, educativ, formativ.

Aspectul cognitiv: prin lectură elevii își îmbogăţesc cunoștinţele despre lume, despre realitatea
cotidiană. Ea determină cunoașterea activă a realităţii.

Aspectul educativ: lectura contribuie esenţial la educarea copiilor în dimensiunile etice și

estetice. Ea  educă și disciplinează. În toate cărţile sunt personaje pozitive și negative. Mulţi
dintre eroii cărţilor citite devin modele pentru copii, determinându-i să sesizeze binele și răul,
contribuie la formarea și orientarea concepţiilor cititorului despre societate, la formarea unei
culture generale, complexe și durabile.
Aspectul formativ: lectura are drept consecință formarea și consolidarea deprinderilor de muncă
intelectuală, dezvoltarea gândirii, a imaginaţiei, a capacităţii de exprimare corectă și expresivă.
Ea dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni.

În desfășurarea activităţii de învăţătoare, m-am confruntat în lucrul cu elevii cu un interes scăzut

pentru lectură. Acest aspect are numeroase efecte negative atât pentru derularea procesului
instructiv-educativ, cât și pentru dezvoltarea unei personalităţi armonioase a elevilor, capabilă să
răspundă pozitiv cerinţelor sociale. Am concluzionat cu regret, că elevii au vocabularul sărac și
sunt incapabili să comunice părerile și impresiile, argumentele  sale personale. Lectura este
asemănătoare oricărei alte activităţi practice – în lipsa exerciţiului, nu se dezvoltă nici
vocabularul, nici abilitatea de a citi și de a savura universul unei cărţi și, cu atât mai puţin,
plăcerea lecturii. Fără a exclude din sursele de lectură calculatorul, mi-am propus o mai bună
apropiere a elevului de carte. Consider că motivarea elevilor pentru lectură depinde, în primul
rând , de efortul pe care îl face învăţătorul, în dependenţă de punerea în scenă a lecturii în clasă,
școală.  Practica arată că „copilul nu face ceea ce îi spune adultul, dar face ceea ce face adultul”.
De aici și pornesc  să explic problema pe care o au copiii vizavi de lectură. Școala are un
partener sigur în ideea dezvoltării unui interes durabil pentru lectură, precum și părintele care își
dorește să vadă copilul citind. Mesajul responsabilităţii îl poartă ambii parteneri.  Atunci când
membrii familiei nu citesc, rareori este posibil ca un copil să fie pasionat de lectură, de carte. O
familie exemplară, în care se citește, are șanse mai mari de a avea un copil cititor cult. Lectura
copilului trebuie îndrumată cu atenţie de către învăţători și părinţi. Ea necesită nu numai
îndrumare, dar și control. Exemplul părinţilor are un rol important. E bine la rândul său, ca ei să
fie model.

La rândul meu, în calitate de învăţătoare, mă preocupă mereu problema formării unui cititor
motivat și competent. În procesul activităţii didactice  implimentez diverse  strategii, care
vizează stimularea dorinţei de a lectura cu plăcere: citirea expresivă, citirea pe roluri,  povestirea
parţială și integrală, conversaţia sau dezbaterea, jocul de rol, expoziţia și prezentarea de carte,
concursul, întocmirea Hărţii lecturii. În cadrul orelor iniţiez ateliere de lectură propunând variate
tehnici de lucru: Agenda cărților citite, Momentul de lectură, Calendarul de lectură și atitudine,
Topul literar, Buletinul de identitate al personajului, Interviul literar, Cubul, Știri din lumea
cărţii. Aceste tehnici solicită mai multe operaţii de gândire: sinteza, analiza, generalizarea,
abstractizarea, compararea. Copiii sunt atrași de spiritul competiţiei.

Urmăresc și mă interesează nu numai „cât”, ci și „ce” și „cum” citesc elevii mei. Contează nu
numai numărul cărţilor citite, ci și valoarea educativă a acestora. Controlul lecturii îl efectuiez
prin verificarea fișelor de lectură, a agendelor de lectură, calendarului de lectură, organizez și 
jocuri literare, dramatizări. De fiece dată urmăresc  să-i  apropii pe elevi de carte, de personajul
literar, de scriitor. Îi învăţ că pentru a citi conștient, e bine să-și facă concomitent  următoarele
notiţe: cuvinte noi, expresii artistice, personaje, locul și timpul acţiunii, autor, editură, idei despre
carte, ca ulterior să  completeze ușor agenda de lectură și desigur să poată prezenta și recomanda
cartea altor colegi, împărtășindu-și părerea despre carte. Simţind că opinia lor  contează și este
ascultată, elevilor le sporește interesul. În casele a III-a, a IV-a, elevii au însușit deja tehnica
cititului și încep să se descurce singuri în lectură. Pot să citească și la libera alegere, în
dependenţă de ce-i interesează pe ei la  orele de limba română, știinţe, istorie, educaţie muzicală
etc.
Participarea la Concursul Pro Lectura a provocat elevii în aventura lecturii, le sporește și
menține interesul pentru lectura cărților.

Un succes deosebit ne oferă implicarea și implementarea proiectelor educaţionale 

eTwinning: Fantezii de iarnă, În lumea poveștilor, Localitatea mea natală, Sărbătorim
împreună,  prin intermediul cărora am promovat la maxim lectura. În cadrul proiectelor elevii au
demonstrat abilităţi de comunicare orală, recitare expresivă, povestire, dramatizare.