Împortanța lecturii la vârsta școlară mică

„Spune-mi ce carte citești, ca să-ți spun ce prețuiești!”

Cartea este învăţătorul care te conduce la bine, te face să te bucuri, să râzi şi să plângi. O
carte te trimite la alte cărţi şi toate împreună formează baza trainică a culturii noastre. 
Cartea a rămas şi va rămâne unul dintre cele mai frecvente mijloace de autoinstruire. 
Lectura contribuie la dezvoltarea gândirii și la modelarea sentimentelor și asigură
școlarului suportul evoluției intelectuale, dar și posibilitatea integrării în viața socială.
Lectura oferă celui care o parcurge, nu doar satisfacţiile pe care le aduce orice fapt inedit,
ci și prilejuri unice de reflecţie, de meditaţie. Lectura îndeamnă la autoanaliză, angajează valori
formative și educative, care îşi pun amprenta pe întregul comportament al cititorului. Cititul
reprezintă unul dintre cele mai de preţ instrumente ale activităţii intelectuale.
Formarea şi cultivarea gustului pentru lectură trebuie să fie unul dintre obiectivele fundamentale
ale orelor de limba şi literatura română.
Lectura are ca scop dezvoltarea gustul elevilor pentru citit, să-i facă să iubească cartea, să
le satisfacă interesul pentru a cunoaşte viaţa, oamenii şi faptele lor. Ea contribuie la îmbogățirea
cunoștințelor, la formarea unui vocabular nuanțat, activ și bogat, la dezvoltarea gustului estetic.  
O cartea citită în copilărie este prezentă în amintire aproape toată viaţa şi influenţează
dezvoltarea personalităţii. Lectura oferă copilului posibilitatea de a-și completa singur
cunoștințele, de a le lărgi, de a le adânci. Ca să-și îndeplinească rolul său formativ, lectura cere
muncă organizată de îndrumare, control și evaluare.
Învăţătorul, folosind caracterul divers al lecturii, trebuie să dezvolte gusturile şi
înclinaţiile, să orienteze elevii asupra operelor cu importanţă deosebită şi să facă o legătură între
lectură și celelalte obiecte de învăţământ şi o corelare cu evenimentele curente.
La clasa I citirea zilnică a diferitelor texte de către cadrul didactic alternează cu citirea
independentă a elevului. Învățătorul recurge la citirea cu intonaţie, pentru ca lectura să fie mai
captivantă, pentru a susține înţelegerea textului, dar şi pentru a sprijini elevul în a-şi aminti
acţiunea şi rolul personajelor. Textele de lecturat sunt adaptate nivelului de vârstă şi în actualitate
cu interesele copiilor.
În primii ani de şcoală, învăţătorul este cel care declanşează dragostea pentru lectură cu
acordul şi implicarea părinţilor. Lectura, ca activitate intelectuală, dezvoltă personalitatea
copilului atât din punct de vedere cognitiv, cât și educativ și formativ. În vederea dezvoltării
gustului pentru lectură există diverse modalităţi, cum ar fi: expunerea prin povestire, conversaţia
sau dezbaterea literară, convorbirea sau dialogul, munca cu cartea, recenzia unei carţi, lecţii de
popularitate a unor cărţi, organizarea expoziţiilor de carte, şezători literare, medalion literar,
concursuri, lectura pe parcursul vacanţei, întâlniri cu scriitorii, biblioteca familiei.
În cadrul învăţământului primar lectura se desfăşoară sub îndrumarea învăţătorului. În
această activitate se angajează, uneori din proprie iniţiativă, familiile elevilor. Familia poate avea
un rol determinant în constituirea bibliotecii personale şi în alegerea cărților pentru citit. Rolul
important deţinut de lectură - ca activitate intelectuală- este determinat de contribuţia sa la
dezvoltarea personalităţii copilului din mai multe puncte de vedere:
a) Sub aspect cognitiv: îmbogăţeşte orizontul de cultură al elevilor;
b) Sub aspect educativ: oferă exemple de conduită morală superioară, prezintă cazuri de
comportamente care-i îndeamnă la meditare, pentru a distinge binele de rău şi a urma binele.
c) Sub aspect formativ: dezvoltă gândirea, imaginaţia, capacitatea de comunicare.
La vârsta copilărie, dorința de cunoaștere este clară, întrebările despre ceea ce îi
înconjoară regăsesc pe buzele lor și în acea licărire din ochi, care nu poate fi ușor trecută cu
vederea. Cărțile pot fi adevărați îndrumători în încercarea de a oferi răspunsuri dilemelor
copilăriei, ajutându-i pe cei mici să înțeleagă treptat că există o ordine a lucrurilor.
Lectura dezvoltă vocabularul elevilor, apelează la imaginația lor, mobilizează procesele
intelectuale și duce la creșterea capacității de participare emoțională la propria acțiune de creație.
Lectura duce la dezvoltarea proceselor intelectuale superioare celor de tip reproductiv, în mod
deosebit a proceselor memorial-logice, a imaginației și a gândirii creatoare.
Pentru a dezvolta dorința de lectură am organizat în clasă o mini bibliotecă cu cărți aduse
de elevi și cu cărți din biblioteca personală. Odată cu organizarea acesteia am demarat și un
concurs de lectură care se va încheia odată cu sfârșitul anului școlar prin premierea celui mai
lung „lanț al lecturii”. De asemenea am stabilit ca ziua de vineri să fie dedicată lecturii,
organizând, uneori, ceainăria literară. Savurând o ceașcă de ceai, însoțită de biscuiți, elevii citesc
diferite lecturi și poartă discuții despre ce au citit acasă.
Importanța lecturii este necesară și mereu actuală. Lectura este un instrument care dă
posibilitatea oamenilor să comunice între ei, fii ecoul capacităților de gândire și limbaj.
Lectura este un act intelectual esențial, care trebuie îndrumat și supravegheat de școală și
familie.

Bibliografie:
Şincan Eugenia, Alexandru, Gheorghe, - Lecturi literare pentru ciclul primar - Îndrumător metodic pentru
învăţători, părinţi şi elevi, Ed. „Gheorghe Alexandru”, Craiova,1993;
Tribuna învățământului, mai 2019;
Nuţă Silvia – Metodica predării limbii române în clasele primare, vol. I şi II, Ed. Aramis, 2000, 
Bucureşti.