Formator prof.

Mirela
David
 Argument : « Lectura rămâne una dintre cele mai intense , mai educative şi
mai răspândite activităţi a copilului mic –preşcolar şi din ciclul primar. Cu cât copilul
se apropie mai devreme de lectură cu atât mai importante şi mai durabile vor fi efectele
ei în domeniul limbajului, al comunicării, al comportamentului şi a socializării lui.
Devenind prietenul copilului încă din etapa preşcolară, continuând în cea şcolară,
cartea îl va ajută să parcurgă uşor căile cunoaşterii. Cu ajutorul ei, copilul intră în
posesia numeroaselor instumente care îi pot satisface dorinţa de a descoperi realitatea
înconjuratoare. În contextul actual al reformei educaţionale, şcoala şi grădiniţa, ca
instituţii-cheie, joacă un rol important în apropierea copilului de lumea cărţii şi, implicit,
de lectură.”
Cine nu ştie a citi nu se poate instrui, nu poate realiza nici un progres, care să-l
conducă la autoinstruire şi autoeducaţie pentru că nu este mai “frumoasă şi mai de
folos în toată viaţa omului zăbavă, decât cititul cărţilor”(Miron Costin).
Cititul pe suport tradiţional rămâne de bază, mai ales în învăţământul primar si
gimnazial, pentru cei care vor să înveţe temeinic. Textul tipărit în carte are funcţia de a
ordona mintea şi de a contribui la dezvoltarea intelectuală.
Fineţea hârtiei, culorile odihnitoare, vesele, alegerea propriului ritm de citire
precum şi posibilitatea de a reveni rapid asupra fragmentului pentru întelegerea si
reţinerea unor amănunte, alegerea locului de citit, dau o mare independenţă celui care
o citeşte.
Regulile de scriere corectă, aşezarea unui text într-o pagină, sunt reguli care stau
şi la baza alcătuirii unui text/mesaj pe suport video. Punctul de plecare către mesajul de
pe ecran este tot acela care s-a învatat a fi scris pe hartie.
 CDI asigura condiţii corespunzătoare dezvoltării personalităţii elevilor din punct
de vedere intelectual, fizic, artistic, civic, acceptând rolul de iniţiator, susţinător si
catalizator al comunităţii. CDI-ul oferă o viziune noua despre a învăţa modern, cum
sa cauţi singur informaţiile de care ai nevoie si sa fii mereu in pas cu ultimele noutăţi
apărute pe plan naţional si internaţional. Acesta îşi propune să schimbe
mentalitatea cadrelor, activitatea elevilor fiind un instrument cu adevărat folositor
profesorilor, elevilor şi comunităţii locale în general.
Acesta asigură şanse egale pentru toţi elevii în privinţa accesului la informaţie
şi a materialelor documentare asigurând totodată si recreerea elevilor.
Sub auspiciile ideii ca investiţia în educaţia copiilor reprezintă investiţia cea mai
sigură în viitorul trainic şi prosper al unei naţiuni, am încercat să determinam elevii şi
părinţii acestora să acorde atenţia cuvenită CĂRŢII. Nimeni nu poate forţa elevul în
procesul de învaţare , dar niciodată nu este prea târziu sau prea devreme să
deschidem drumul către carte – prin citirea unui ziar, sau reviste, prin cumpărarea
unei cărţi, prin limitarea privitului la televizor sau a orelor petrecute de copii jucându-
se pe calculator, prin vizitarea unei librării sau a unei biblioteci.
CDI-ul ca loc al tuturor descoperirilor , ca centru de cultură, lectură şi educaţie,
poate şi trebuie să-şi asume responsabilitatea de a răspunde solicitărilor
informaţionale ale utilizatorilor, indiferent de statul social, ocupaţie , vârstă.
Un CDI este ca un cabinet magic în care există multe spirite care se trezesc
când le chemăm. Dacă nu deschidem o carte, ea rămâne un lucru printre alte
lucruri. Dar când cartea întalneşte cititorul său, atunci are loc actul estetic.(cf. Ralph
Waldo Emerson)
 Principalul scop al limbajului este comunicarea – orală şi scrisă. Nevoia de
comunicare este o nevoie firească a copiilor, limbajul fiind un instrument de cunoaştere a
realităţii .Copiii „citesc” şi „scriu” mult înainte de a li se preda în mod formal scrisul şi
cititul. Această finalitate se poate obţine prin:
- Integrarea activităţilor de vorbire, lectură şi scriere în situaţii de învăţare şi exersare
cât mai naturale şi apropiate de experienţa de viaţă a copiilor Utilizarea conştientă a
limbajului oral şi scris îi asigură copilului optimizarea comunicării în mediul său social, dar şi
cu sine însuşi.
- Crearea oportunităţilor de comunicare orală şi scrisă ( prin intermediul simbolurilor
grafice diverse, a artelor plastice, a simbolurilor matematice sau muzicale) în situaţii cât
mai variate, cu scopuri diverse, pentru un auditoriu divers, atât în domeniul de activitate:
„Educarea limbajului”, cât şi în toate celelalte arii curriculare.
- Înţelegerea faptului că fiecare copil are ritmul său propriu în achiziţia
componentelor limbajului, iar momentul optim pentru începerea învăţării scris-cititului,
diferă şi el de la un copil la altul în funcţie de nivelul de maturizare, experienţa culturală,
mediul de provenienţă social-familial.
- Evitarea exceselor de genul: activităţi frontale de scriere, exersare în masă a unor
semne grafice, utilizarea excesivă a caietelor tip pentru scriere, insistenţa excesivă pe
regulile de punere în pagină a semnelor grafice şi respectare a liniilor ajutătoare,
repetarea unei sarcini de vorbire sau scriere până la îndeplinirea ei perfectă, pedepsirea
copiilor pentru indisciplină prin sarcini de exersare a semnelor grafice.
- Aşezarea copiilor care exersează limbajul în situaţii de succes, le vor crea o
atitudine pozitivă faţă de actul de comunicare orală şi scrisă şi faţă de lectură.
 Un rol deosebit de important în pregătirea copiilor pentru şcoală îl au activităţile
de extindere a educării limbajului scris şi anume scrierea elementelor grafice. Aceste
activităţi, stimulează interesul copiilor pentru învăţare, se sprijină pe structurile oferite
de celelalte categorii de activităţi, dar permit o libertate faţă de acestea.
Tematica activităţilor de extindere respectă nivelul de vârstă şi de achiziţii al
preşcolarilor, prin planificarea de sarcini cu complexitate gradată privind modul lor
de realizare.
Temele s-au realizat alegându-se teme accesibile prin îndrumarea lor
sistematică pe tot parcursul activităţilor duale şi colective. Tema fiecărei activităţi
constituie punctul de plecare pentru tema următoare sau chiar a compoziţiilor
individuale şi colective.

Creativitatea poate fi personală, adică o creaţie a unui singur individ, sau mai
poate fi creativitate în grup. Acest procedeu este considerat de specialişti cel mai
eficient, deoarece copiii şi-au exprimat bucuria şi satisfacţia de a realiza în echipă
compoziţii apreciate de colegii lor, mobilizându-se să-şi valorifice deprinderile de
scriere însuşite.
În concluzie trebuie să dăm frâu liber creativităţii copiilor să le sugerăm idei să-i
corectăm dacă fac greşeli şi totodată să-i ajutăm pe cei ce întâmpină greutăţi în a
crea, să venim în ajutorul lor şi să-i sprijinim.
Vom prezenta câteva competenţe privind cartea ca obiect şi ca sursă de informaţii :

Grădiniţă Şcoală
Recunoaşterea copertelor, de unde începe
cartea, cu
Familiarizarea copilului cu cartea cum se întorc paginile, aflarea unei pagini
după
numărul indicat
Cunoaşterea unor componente ale cărţii : Distingerea diferenţelor de scriere : titlul
coperta, foile, textul se scrie altfel decât restul textului
Recunoaşterea cărţii după ilustraţiile de pe Recunoaşterea cărţii după titlu şi autor
copertă
Deosebirea cărţilor de ziare şi reviste după
Deosebirea cărţilor după tipul lor : cărţi de
conţinut :cărţile spun poveşti, iar ziarele
poveşti şi cărţi de colorat
prezintă întâmplări din lume
Recunoaşterea poveştii după imagini Recunoaşterea poveştii după titlu
Familiarizarea cu conţinutul poveştii prin Familiarizarea cu conţinutul poveştii
vizionare ppt prin vizionare ppt
Identificarea unor cărţi din bibliotecă după Identificarea unor cărţi din bibliotecă după
imagini titlu şi autor
Aceste competenţe au fost dezvoltate prin activităţi specifice : „Sectorul – bibliotecă”
– activităţi integrate , jocuri didactice, parteneriate, scenete, vizionări ppt, audiţii, etc.
 Am desfăşurat între grupa mare şi cls.I parteneriatul « Şi noi vom fi
şcolari » având ca obiective : realizarea unui schimb de experienţă
educatoare-învăţătoare privind colaborarea şcoală- grădiniţă şi desfăşurarea
unor activităţi comune. Am continuat aceste activităţi , iar una dintre ele a
fost vizitarea CDI şi vizionarea poveştii « Capra cu trei iezi » în format ppt.
Pentru că jocurile literare sunt mijloace pasionante care-i invită pe copii la
lectură , legat de povestea vizionată am desfăşurat câteva jocuri  numite şi
metode de dezgheţ.
METODELE DE DEZGHEŢ sunt metode active de comunicare plasate
la începutul unei secvenţe de învăţare şi care direcţionează atenţia către
noul conţinut, făcând legătura cu experienţa de viaţă a elevilor.
Exerciţiile trebuie să fie scurte şi dinamice şi să antreneze toţi elevii.
Învăţătorul poate imagina soluţii originale, recurgând la diverse tipuri de
inteligenţe: verbală, chinestezică, muzicală, vizuală etc. Aceste exerciţii au
un rol important în motivarea elevilor pentru secvenţa de învăţare ce
urmează, ajutând la captarea atenţiei, la înlăturarea oboselii şi a
monotoniei. Începutul oricărei lecţii trebuie să aibă un asemenea exerciţiu,
care motivează interesul spre noul conţinut. Uneori, se poate combina cu
evaluarea cunoştinţelor din lecţia precedentă, care încetează astfel să mai
fie stresantă sau în fixare, mai ales dacă lecţia a fost obositoare.
Caracteristicile generale amintite pot fi recunoscute în exemplele care
urmează.
 Caută cuvântul ascuns
Elevii pot participa toţi la exerciţiu aşezaţi în cerc sau semicerc în jurul învăţătorului.
Învăţătorul scrie un cuvânt pe un bilet, iar elevii trebuie să pună întrebări la care învăţătorul
poate răspunde doar cu da sau nu. Elevii pot pune o succesiune de întrebări care să-i ducă
spre iernii răspunsul corect, logice şi fără să le repete. Când cineva consideră că a găsit
cuvântul, întreabă: Este x? Această întrebare nu se poate pune decât de cinci ori. Dacă nu
ghicesc, jocul se întrerupe şi învăţătorul arată ce este scris pe bilet.

Turul galeriei
Turul galeriei este o metodă activă inventată de Kagan (1992) în care elevii sunt
încurajaţi să înveţe prin colaborare. Poate fi folosită într-un exerciţiu de dezgheţ,
combinându-se uneori cu un exerciţiu de evaluare. Elevii trebuie să realizeze un produs la
şcoală sau acasă, iar calitatea lui să poată fi receptată într-un timp scurt. Ei pot lucra
individual sau în grup.

Îmi place, nu-mi place

Este un joc pe care învăţătorul îl poate folosi în multe situaţii, făcând cu elevii
şi un eficient exerciţiu de lectură. De exemplu, la începutul lecţiei Fram, ursul polar
de Cezar Petrescu, la clasa a-III-a, se poate utiliza un asemenea exerciţiu.
Se dă fiecărui copil o foaie şi un set de cartonaşe, pe care sunt scrise nume de
animale. Copilul trebuie să lipească cartonaşul cu numele animalului la una dintre
cele două rubrici. După încheierea lucrului, învăţătorul citeşte numele animalului şi
vede câţi elevi îl plac şi câţi nu.
 În societatea de azi, din cauza altor componente informative – radioul,
televiziunea, cinematograful şi Internetul – cartea poate trece aproape
neobservată.
Fără a minimaliza importanţa celorlalte mijloace moderne de informare şi
culturalizare, trebuie spus că nimic nu poate înlocui cartea. În afara cărţii nu
poate fi concepută o cultură sistematică a individului şi a societăţii.
Lectura are ca scop să dezvolte gustul elevilor pentru citit şi să-i facă să
iubească cartea, să le satisfacă interesul pentru a cunoaşte viaţa, oamenii şi
faptele lor.
Din cărţi copiii află multe lucruri despre anotimpuri, viaţa animalelor şi a
plantelor, despre descoperiri geografice, despre evenimente şi personalităţi
literare, artistice, istorice, despre frumuseţile şi bogăţiile patriei. Cărţile le
vorbesc şi despre sentimentele omeneşti, despre prietenie, cinste,omenie.
Forma de îndrumare a lecturii folosită cel mai des este povestirea. Elevii
citesc povestirea, de regulă acasă, iar în oră povestesc lectura citită.
Conţinutul povestirii este redat de mai mulţi elevi ceea ce duce la activizarea şi
antrenarea lor în activitate.
Pentru a fi implicaţi activ în căutarea şi citirea cărţilor elevii sunt solicitaţi să
realizeze fişe de autor pentru fiecare din scriitorii pe care îi citesc. Aceste fişe
cuprind date biografice, titluri de cărţi din opera acestora. În acest fel vor fi
stimulaţi să caute şi alte cărţi ale autorului respectiv, pe lângă cele deja
cunoscute.
 Jocurile literare sunt mijloace pasionante care-i invită pe copii la lectură.
“Povestirea în lanţ” este un joc prin care conţinutul poveştilor citite este redat de cât mai
mulţi elevi. Povestea este cunoscută de toţii elevii. Elevii sunt aşezaţi în cerc formând un
“lanţ”. Este numit primul elev să povestească. Acesta povesteşte un fragment, altul continuă
povestirea de acolo de unde s-a oprit primul şi tot aşa până la sfârşitul acesteia. Copilul care
nu poate continua povestirea “rupe lanţul” şi drept pedeapsă trebuie să citească cu o lectură
mai mult.
Alt joc Recunoaşteţi povestirea place mult elevilor şi îi determină să citească povestirea
pentru a putea câştiga jocul. Elevii sunt împărţiţi în grupe de câte patru. Se prezintă câte un
fragment dintr-o povestire şi li se cere să recunoască titlul şi autorul. Câştigă cei care au
recunoscut toate povestirile. La fel se desfăşoară şi jocul Recunoaşteţi personajul, cu
deosebirea că din fragmentele prezentate trebuie să recunoască numele personajului şi titlul
povestirii.
Pentru a stimula interesul şi curiozitatea elevilor pentru lecturile pe care le au de citit
acestea pot fi citite parţial în clasă, continuarea lecturii urmând să o citească fiecare acasă
pentru a observa ce s-a întâmplat mai departe în povestire.La o lecţie de limba română am
realizat “Harta proiectului cu titlul Cartea”.Apoi am desfăşurat jocul de rol “De-a biblioteca”. În
biblioteca clasei avem cărţi cunoscute de elevi şi folosite în completarea textelor din manual. Un
elev este bibliotecarul , iar ceilalţi vin pe rând şi împrumută cărţi.

Au respectat tiparul văzut la CDI atunci când au împrumutat cărţi. Cei de la grădiniţă
preferă cărţile frumos ilustrate, iar cei de la şcoală urmăresc titlul şi autorul , preferând cărţile
autorilor studiaţi la clasă. La înapoierea cărţilor au spus câteva cuvinte despre conţinutul ei.

O atenţie deosebită trebuie acordată lecturii şi de către familie. Când în familie nu există
cărţi, sau sunt prea puţine, când membrii familiei nu citesc, rareori se poate aştepta ca un copil
să dovedească de timpuriu pasiune pentru lectură, pentru şcoală, pentru carte în general şi,
dimpotrivă, în familiile în care există dragoste pentru carte, cel puţin o persoană care citeşte,
transformarea fiecărui copil într-un mic cititor se poate face pe nesimţite.
 În încheiere prezentăm un studiu de caz făcut după desfăşurarea
activităţilor din CDI şi de la clasă pentru a arăta interesul crescut pentru
lectură al elevilor care frecventează CDI-ul. Comparativ cu ceilalţi elevi
care nu merg frecvent la CDI ai noştri posedă cunoştinţe şi aptitudini de
lectură sporite:
- cunosc pe de rost programul elevilor la CDI ;
- se orientează singuri în spaţiu – ştiu pe ce raft se află cărţile cu
poezii sau cele cu poveşti ;
- returnează cărţile la timp şi în bune condiţii ;
- au pe fişa personală între 10-20 de cărţi împrumutate ;

Din cei 32 de elevi – 16 preşcolari şi 16 şcolari - putem afirma

că 20 manifestă un interes deosebit pentru lectură şi pentru carte.
Multe dintre activităţi s-au desfăşurat în prezenţa părinţilor pentru a-i
învăţa cum să le cultive şi acasă dragostea pentru lectură. La
şedinţele cu părinţii am discutat teme ca : „ Biblioteca de acasă şi de
la şcoală „ , „ Cum selectăm cărţi pentru copii ? „ , „Când şi cum
citeşte copilul meu ? „ .
Activităţile desfăşurate de noi în CDI şi în sala de clasă au
avut drept rezultat ridicarea interesului elevilor pentru lectură , lucru
ce a influenţat în bine şi ceilalţi elevi ai grădiniţei/ şcolii noastre.