Modalităţi de stimulare a interesului pentru lectură

Inv. Maftei Geta

Şcoala Gimnazială 1 Deleni

Literatura, ca artă a cuvântului, prin intermediul căreia realitatea este recreată în toată complexitatea ei,
oferă copilului de vârstă şcolară mică un întreg univers de gânduri şi sentimente, de aspiraţii şi îndrăzneli, de
înaripare entuziastă şi idealuri înalte.

Sugerat printr-o tematică variată, ca şi prin prototipuri umane surprinse în ipostaze dintre cele mai
felurite, acest univers se va putea constitui într-o zestre spirituală importantă, cu condiţia ca opera literară în
ansamblul ei să răspundă sarcinilor multiple pe care le ridică educaţia estetică, intelectuală, morală, patriotică.
Prin valorificarea creatoare a mesajului artistic, etic şi estetic al fiecărei creaţii în parte se stimulează interesul,
pasiunea copilului pentru literatură, setea de cunoaştere, se formează totodată premisele concepţiei despre lume şi
viaţă.

Formarea şi modelarea caracterelor, deprinderea copiilor cu normele de comportare civilizată, cultivarea

sentimentelor morale sunt sarcini la realizarea cărora opera literară, prin specificul ei, aduce o contribuţie majoră.
Funcţia formativă a literaturii pentru copii nu trebuie confundată cu unele intenţii moralizatoare aride, stereotipe,
fără acoperire artistică.
Dar a nega existenţa unei strategii, a unei legi interioare specifice, de care trebuie să ţinem seama toţi cei
care ne adresăm copiilor, ar fi o eroare cu consecinţe grave.

Dacă şcoala are ca obiectiv major formarea şi dezvoltarea personalităţii copilului capabil să înţeleagă şi să
aprecieze frumosul din mediul înconjurător, atunci aceasta se leagă în primul rând de cultivarea pasiunii pentru
lectură.

Cunoaşterea treptelor de dezvoltare a psihologiei vârstei de către învăţător, respectarea principului

accesibilităţii în vederea îndrumării permanente a lecturii copilului constituie o sarcină importantă. Literatura
pentru copii se adresează celor mai diferite vârste. Distanţa este foarte mare de la cartea cu poze însoţite de
versuri sau proză, din clasele I şi a II-a, când caracterul concret-intuitiv al gândirii impune ilustraţia ca auxiliar
preţios în înţelegerea semnificaţiei operei, la cărţile în care primatul îl deţine textul literar, din clasele a III-a şi a
IV-a, când gândirea trece spre o mai accentuată fază de abstractizare şi generalizare.
Iată de ce este nevoie de cărţi diferite care să se adreseze nivelului de înţelegere al copilului, în funcţie de
particularităţile de vârstă şi preferinţele individuale.

Literatura pentru copii trebuie să investigheze universul propriu de cunoaştere al copilului, năzuinţele,
aspiraţiile lui cele mai înalte, printr-o ingenioasă transfigurare artistică.

„Copilul, scria George Călinescu, se naşte curios de lume şi nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura
care îi satisface această pornire îl încântă.”

În vederea stimulării interesului pentru lectură în perioada şcolarităţii mici, astfel încât să fie atenuate
unele dintre cauzele care pot genera eşecul şcolar în şcoala noastră se derulează proiectul „Îmi place să citesc”.
 Activităţile de lectură se desfăşoară în vederea realizării unor obiective specifice, cum sunt: stimularea
gustului pentru lectură, apropierea copiilor de carte şi de cuvântul scris, formarea unei atitudini de grijă şi faţă de
carte, familiarizarea copiilor cu diferite tipuri de scriere, îmbunătăţirea comunicării orale şi stimularea interesului
pentru citit-scris; cunoaşterea instituţiilor care se ocupă de apariţia, distribuirea sau păstrarea cărţilor, stimularea
imaginaţiei şi a creativităţii verbale, împărtăşirea experienţelor personale.
Primii paşi făcuţi în vederea realizării obiectivelor propuse au fost amenajarea unor biblioteci în clase şi
recomandarea listelor bibliografice în funcţie de următoarele criterii: gradul dezvoltării psihice a elevilor (gândire,
limbaj, imaginaţie, emoţii, sentimente etice şi estetice); sfera de interese şi de preocupări ale elevilor identificate
în cadrul activităţii de cunoaştere psihopedagogică, dar şi din chestionare specifice, pentru elevi şi pentru părinţi;
calităţile educative şi estetice ale cărţii indicate; calităţile stilului (simplitate, naturaleţe, proprietate) care să
permită elevului o înţelegere uşoară a mesajului lecturii.
Cunoscând biblioteca, elevii sunt capabili să aleagă o anumită carte, fie din cele expuse, fie din lista
bibliografică, să caute o carte în rafturi, orientându-se după litera iniţială a autorului, să ceară o carte, precizând
autorul şi titlul, să restituie cartea în termenul fixat şi în bune condiţii de prezentare, să solicite recomandarea unor
cărţi care să corespundă unor anumite curiozităţi şi interese.
În practica şcolară se folosesc diverse metode şi procedee specifice activităţilor de lectură.
O eficienţă deosebită în vederea stimulării imaginaţiei şi a creativităţii verbale a copiilor o au activităţile
în care se porneşte de la întrebări de genul: „Te-ai răzbunat vreodată pe cineva? Dacă da, de ce ai procedat aşa?
Cum te-ai simţit?”
Elevii formulează răspunsuri lucrând individual, discută apoi în cadrul grupurilor mici şi câte unul din
fiecare grup prezintă răspunsul grupului mare (clasei).
Introduşi în atmosfera pe care o degajă textul „Răzbunarea iepurelui”, urmează lectura poveştii, care se
realizează pas cu pas, pe fragmente, cu predicţii. Acest mod de realizare a lecturii încurajează gândirea
anticipativă. Pe parcursul povestirii se cere elevilor să gândească la ce cred că se va întâmpla în continuare.
Fenomenul anticipării este un factor important, care afectează gândirea critică şi înţelegerea. Anticiparea sporeşte
interesul şi îl obligă pe copil să examineze ceea ce deja ştie şi ceea ce nu ştie, ridicând astfel nivelul de
conştientizare a cunoştinţelor. Procesul de anticipare îl ajută pe cititor să-şi stabilească un scop pentru lectură şi
gândire. Stabilirea scopului este direct legată de înţelegere.
Este important să acceptăm orice anticipaţie, corectă sau nu. Ceea ce contează este ca cititorul să le facă,
începând astfel procesul de căutare a răspunsurilor, de validare sau invalidare a ipotezelor formulate.
Pentru a le permite elevilor să se implice în diverse procese de gândire, se stabileşte dinainte un plan
pentru lectura textului, în care se punctează locurile unde se întrerupe lectura şi întrebările care vor fi adresate.
Punctele de oprire se selectează cu grijă pentru a le permite elevilor să reflecteze asupra textului şi să anticipeze
ce se va întâmpla în continuare.
Acest plan se foloseşte doar ca ghid, deoarece trebuie urmat cursul impus discuţiei de către clasă,
modificând, la nevoie, întrebările în funcţie de răspunsurile elevilor. De obicei, discuţia determină formularea
mai multor întrebări decât cele planificate.

După citirea fiecărui fragment urmează o interogare multiprocesuală, formulându-se gradat întrebări
literale, de transpunere, interpretative, aplicative, analitice, sintetice, evaluative.

Iată câteva exemple de întrebări pentru textul „Răzbunarea iepurelui”:

- Ce crezi că se va întâmpla în continuare?

- De ce crezi că iepurele i-a spus leului despre un animal mai curajos decât el?

- Ce părere ai despre comportamentul iepurelui?

- Ce părere ai despre comportamentul leului?

- Ce ai simţit când ai aflat că leul a căzut în fântână şi acolo a rămas? De ce?

- Eşti de acord cu modul în care s-a răzbunat iepurele? De ce?

- Dacă tu ai fi iepurele te-ai răzbuna pe leu? Dacă da, cum ai proceda? Dacă nu, explică de ce?

Cel mai important lucru este să recunoaştem ce se întâmplă pe măsură ce întrebările evoluează dincolo de
nivelul celor literale, şi anume faptul că elevii încep să se implice activ în construirea sensurilor. Ei dezvoltă
aceste sensuri folosindu-şi propriile cuvinte şi expresii bazate pe experienţele lor de învăţare, care sunt unice.
Dialogul care se naşte în urma acestor întrebări îi expune în continuare pe elevi unei game largi de idei şi unor
exprimări diferite, care lărgesc vocabularul întregii clase, dezvoltându-le cadrul conceptual şi capacitatea de a
articula idei noi şi creative.

Pentru a răspunde la întrebarea „Eşti de acord cu modul în care s-a răzbunat iepurele? De ce?”, întrebare
care admite mai multe răspunsuri, se foloseşte metoda numită „Reţeaua de discuţii”. Se cere copiilor să facă o
reţea ca cea de mai jos:

DA pentru că NU pentru că

1.

2.

Se stabileşte un timp aproximativ ( 5 min.) în care să se gândească la întrebare. Nu se acceptă un răspuns

pur şi simplu, ci se cere să enumere câte două motive pentru fiecare variantă de răspuns.

După ce sunt enumerate argumentele pro şi contra şi trecute în cele două coloane, se solicită să discute în
perechi, apoi perechile între ele şi să-şi expună fiecare argumentele, adăugând la listele proprii idei sugerate de
partenerii de discuţie.

Când toate grupurile de patru elevi termină de discutat, se cere să se gândească individual la ceea ce cred
ei de fapt despre această problemă alegând DA sau NU.

Elevii care au ales „DA” sunt invitaţi într-o parte a clasei, iar cei care au ales „NU” în partea opusă. Dacă
există elevi nedecişi, ei sunt grupaţi într-un alt loc din sala de clasă.

Deoarece copiii pot avea motive diferite pentru care s-au alăturat unuia sau altuia dintre grupuri, se acordă
7-8 min. ca să discute aceste motive şi să stabilească argumentele cele mai puternice în favoarea poziţiei lor.

Din acest moment începe dezbaterea propriu-zisă. Un elev din fiecare grup formulează poziţia grupului
său, exprimând câteva argumente care s-o sprijine. După aceea, membrii grupurilor formate sunt invitaţi să
contrazică argumentele celorlalţi şi să găsească alte argumente în sprijinul propriei păreri.

De exemplu, cei care au ales DA au argumentat prin aceea că „leul era îngâmfat, se purta urât cu iepurele,
era rău, răzbunător – a vrut să se răzbune pe un animal mai puternic decât el”.

Grupul advers a formulat contraargumentul „leul a vrut să se răzbune deoarece a fost incitat şi minţit de
iepure”.

Cei care nu au fost de acord cu răzbunarea iepurelui au argumentat prin aceea că „leul nu a făcut atâta rău
încât să fie împins la moarte”.
 Grupul advers a formulat contraargumentul: „nu iepurele l-a împins să se arunce în fântână, ci mânia şi
dorinţa de a dovedi că este cel mai puternic”.

Se are în vedere acordarea unei limite de timp pentru fiecare luare de poziţie, mobilizarea copiilor astfel
încât fiecare să participe la discuţie şi să vorbească politicos, fiecare vorbitor să fie lăsat să termine ce are de spus
înainte de a i se răspunde.

De asemenea, învăţătorul adoptă o poziţie neutră, fără a da de înţeles că înclină spre un anumit răspuns,
fiind doar un simplu moderator.

Sunt îndemnaţi cei care au fost convinşi de argumentele celuilalt grup să treacă de cealaltă parte a sălii,
motivând această schimbare de poziţie. Cei care au rămas pe aceeaşi poziţie sunt îndemnaţi să motiveze,
formulând o idee, o concluzie, rezultată din cernerea celor puse în discuţie.

Acest cadru al lecţiei este un mijloc excelent de a îndruma lectura unui text, la toate clasele, indiferent de
vârsta elevilor. De fapt, cu cât textul este mai complex, cu atât procesul este mai util.

Întrebările cu răspunsuri multiple care ghidează lectura elevului pot structura un material complicat,
furnizând un cadru care să genereze sensul. Fiind însă întrebări cu mai multe răspunsuri posibile, structura pe
care ele o oferă nu inhibă analiza critică, ci invită la speculaţii şi anticipări.

În funcţie de valenţele textului literar lecţiile se desfăşoară după strategii diverse. Astfel, în cazul unor
texte care permit elevilor imaginarea unor întâmplări care să-şi exprime opinia în legătură cu faptele personajelor,
cum este şi textul „Bunicul şi nepotul” de Fraţii Grimm, după citirea cu predicţii şi interogarea multiprocesuală,
realizată prin formularea unei diversităţi de întrebări, urmează completarea de către copii a unui jurnal cu dublă
intrare.

Fragmentul transcris Răspunsurile

1. De ce ai ales acest fragment?

2. La ce te gândeşti citind acest fragment?
Elevii selectează şi transcriu în partea stângă a jurnalului un fragment din text care i-a impresionat în mod
deosebit pentru că le-a amintit de o experienţă personală, pentru că i-a surprins, pentru că nu sunt de acord cu
autorul, sau pentru că ei consideră că acel fragment este relevant pentru stilul sau tehnica autorului. În partea
dreaptă se cere să comenteze acel pasaj: De ce l-au notat? La ce i-a făcut să se gândească? De ce i-a intrigat?

După ce toţi copiii completează un astfel de jurnal se solicită citirea a cât mai multe comentarii pentru
acelaşi fragment selectat, astfel încât să fie prezentată o diversitate de păreri, elevii să compare şi eventual să-şi
revizuiască propriul jurnal.

Jurnalul cu dublă intrare permite elevilor să stabilească o legătură strânsă între text şi propria lor
curiozitate sau experienţă. Acest jurnal este deosebit de util în situaţiile în care elevii au de citit texte mai lungi, în
afara clasei, având posibilitatea de a se opri din lectură şi a nota în jurnal.

Pentru implicarea activă a elevilor în lectură urmează un joc de rol, în cadrul căruia elevii împărţiţi în
grupuri interpretează un scenariu în continuarea textului citit. Este foarte important pentru stimularea empatiei
elevilor faţă de personaje, ca fiecare copil să participe fie ca povestitor, fie intrând în pielea unui personaj existent
sau imaginat.
 În vederea creării unui cadru propriu reflecţiei asupra valorilor, fiecare grup realizează o reţea a
personajului ales, prezentând într-un prim plan însuşirile personajelor, iar, în al doilea, motivaţii ale însuşirilor
atribuite.

Ciorchinii realizaţi sunt evaluaţi fie prin prezentarea de către un membru din fiecare grup, fie prin afişare
după care a urmat revizuirea lor (completări, modificări, excluderi etc.).

În unele lecţii de lectură se solicită elevilor realizarea unor cuvinte, astfel încât să reflecteze în
profunzime asupra valorilor.

Important este ca din fiecare text citit elevii să înveţe ceva, să manifeste anumite atitudini şi
comportamente, să colaboreze pentru a face ceva.

Astfel în cazul textelor cu o puternică valoare educativă se urmăreşte conştientizarea elevilor că

lecturându-le reuşesc să facă ceva util, măreţ, dumnezeiesc chiar.

Aş exemplifica folosindu-mă de textul în versuri „Păcălici la şcoală” de Nicolae Labiş.

Se stârneşte curiozitatea elevilor propunându-se un joc în care să-şi deseneze mâna şi să solicite colegilor
să-i scrie pe fiecare deget câte o însuşire, dintre cele atribuite de colegi, pe care o consideră cea mai potrivită,
motivând alegerea făcută.

Se solicită citirea textului. Pentru a avea certitudinea că elevii citesc în mod conştient, li se cere să
sublinieze versurile în care se arată ce a făcut Tândăleţ. Urmează un set de întrebări predominant de reflecţie,
printre care şi întrebarea: „Cum procedezi dacă doi colegi se ceartă?”

Se oferă patru variante de răspunsuri, care se afişează în sala de clasă, în locuri diferite (linia valorilor)

1. Încerc să aflu cauza disputei pentru a-i împăca.

2. Le spun să înceteze şi îmi văd de treabă.
3. Încerc să aflu cauza disputei pentru a descoperi vinovatul.
4. Nu mă interesează. Îmi vad de treaba mea.
Fiecare elev alege o poziţie şi se aşează în dreptul ei, astfel încât să formeze un singur rând. Discută cu
colegul din dreapta, apoi cu cel din stânga, motivând alegerea făcută, eventual exemplificând cu situaţii similare.
Dacă există copii care şi-au schimbat poziţia, se mută şi motivează ce i-a determinat să-şi schimbe părerea.

Astfel de activităţi generează discuţii productive, stimulează implicarea critică a elevilor, mai ales dacă în
final sau într-o lecţie următoare se realizează un plan de acţiune prin care se stabileşte procedura pentru a ajuta o
persoană aflată într-o situaţie dificilă. Aş exemplifica un astfel de plan de acţiune realizat după lecturarea şi
realizarea liniei valorilor pentru un fragment din povestea „Fetiţa cu chibrituri” de H. Ch. Andersen.

Ne propunem să o ajutăm pe fetiţă.

Copiii sunt întrebaţi cum ar proceda când întâlnesc un copil al străzii. Se prezintă o linie a valorilor care
are următoarele variante:

1. Îl iau acasă.
2. Îl ajut,dar nu îl iau acasă.
3. Mă opresc să văd ce e cu el.
4. Trec fără să mă intereseze.
 Copiii procedează în mod similar cazului prezentat anterior pentru textul „Păcălici la şcoală”, alegând o
poziţie, discutând şi definitivând alegerea.

Se expune apoi structura planului de acţiune.

1. Ce ştim despre fetiţă?

2. Ce informaţii mai sunt necesare şi de unde le luăm (de unde ne informăm)?
3. Ce vom face?
4. Cum vom şti dacă am făcut bine?
Elevii lucrează în grupuri, fiecare grup realizând un astfel de plan, care este afişat în sala de clasă.
Urmează „turul galeriei” fiecare grup trecând şi analizând planurile de acţiune ale celorlalte grupuri, unde lasă un
bileţel cu aprecieri şi recomandări.

Revenind la propriul plan de acţiune, reflectează asupra aprecierilor şi recomandărilor făcute de colegi,
urmând să-şi îmbunătăţească strategia de acţiune.

Alte strategii utilizate în cazul activităţilor de lectură sunt:

 Povestirea integrală sau parţială a unui text făcută de către un elev sau de către învăţător, metodă
care educă atenţia elevilor în toate calităţile ei, dezvoltă deprinderile de citire conştientă, fluentă, expresivă,
formează deprinderi de povestire logică, de exprimare clară, de argumentare şi justificare a părerilor, stimulează
trăiri afective, dezvoltă capacitatea de a discerne etic, stimulează dorinţa de a citi şi de a expune colegilor cele
citite.
 Citirea expresivă cu întreruperea lecturii într-un moment interesant al desfăşurării acţiunii, făcută
de către învăţător sau de către un elev, constituie un model de citire pe care copiii îl vor urma, trezeşte interesul,
curiozitatea de a comunica lectura, stimulează emoţii şi sentimente.
 Jocul literar realizat în diverse variante (numirea autorilor unor date; numirea operelor unui autor;
identificare operei după lectura unui fragment; identificarea personajului după caracterizare sau după replică;
recunoaşterea operei personajului, momentului acţiunii, după ilustraţii; continuarea povestirii întrerupte la un
moment dat; enumerarea mai multor opere ale unui scriitor; enumerarea mai multor opere cu aceeaşi temă sau
acelaşi motiv; jocul cu versuri: recitare, recunoaştere, comunicare) antrenează şi dezvoltă spiritul de competiţie,
stimulează dorinţa de a citi mai mult, de a se afirma în întrecere, formează capacitatea de selectare, de comparare,
de asociere, de exprimare orală, spontană şi expresivă.
 Medalionul literar (prezentarea unui scriitor sau a operei sale prin lecturi, povestiri, recitări,
dramatizări, cântece) este o formă de activitate instructivă, educativă şi atractivă.
 Şezătoarea literară realizată pe un anumit conţinut tematic (proverbe, ghicitori, zicători; lecturi
despre animale; lecturi din opera unui singur autor; povestiri despre copii; basme, poveşti) conduce la cunoaşterea
unei opere literare prin intermediul altei arte: teatru, film, operetă. Eficienţa acestei activităţi constă în faptul că
dezvoltă gustul estetic al elevilor, imaginaţia, spiritul creator.
 Expoziţia şi prezentarea de cărţi este o modalitate de a prezenta elevilor anumite lecturi care li se
recomandă.
 Întocmirea de notaţii asupra cărţii citite este o formă prin care se fixează ideile şi impresiile
formate în urma lecturii, dar care contribuie şi la evaluarea lecturii elevilor. Astfel, elevii rezolvă săptămânal o
sarcină de lucru cum ar fi:
 Ce carte/ text citeşti / ai terminat de citit?
 Ce recomanzi colegilor să citească? De ce?
 Ce ai dori să citeşti? De ce?
 Adresează un îndemn unui personaj din textul citit.
 Scrie o scurtă scrisoare către personajul preferat.
 Scrie o scurtă scrisoare către un autor preferat.
 Dacă ai fi o carte ce ţi-ar plăcea să fii?
 Realizează un desen pentru un fragment care ti-a plăcut:
 Ce ai auzit? Ce ai văzut?

Ce ai simţit? Ce alt titlu s-ar potrivi?

 Formulează o întrebare pentru colegul care a citit acelaşi text.

 La fiecare clasă a fost întocmit un Jurnal de lectură în care elevii îşi consemnează impresii de
lectură.
 Unii elevi au un Jurnal de dialog prin intermediul căruia comunică între ei în legătură cu acelaşi
text citit.
De asemenea, elevii completează săptămânal o fişă de lectură, prin care prezintă titlul textului citit,
autorul, volumul din care face parte textul, editura, anul apariţiei, principalele personaje, morala (învăţătura) ce se
desprinde din text.

Pentru ca activităţile de lectură să fie eficiente căutăm să cunoaştem permanent gradul de realizare a
obiectivelor propuse.

În acest sens, urmărim o serie de criterii de evaluare referitoare la ritmul de lectură şi tipul de preferinţă,
capacitatea de asimilare şi de prezentare a lecturii, fluenţa, frecvenţa şi calitatea intervenţiilor în discuţii,
capacitatea de redare dramatică, teatrală, a unor dialoguri, capacitatea de recitare artistică, încercări de creaţie
literară, plastică, originală, capacitatea de asociere interdisciplinară şi altele.

Pentru ca evaluarea să fie cât mai obiectivă folosim o gamă largă de metode şi instrumente, cum ar fi:
chestionare care vizează prin conţinutul lor interesul copiilor pentru lectură, înregistrarea numărului de texte citite
de către fiecare elev, prin consemnarea unor simboluri şi acordarea de diplome atunci când a acumulat un anumit
număr de simboluri, analiza caietului de evidenţă a elevilor care şi-au rezolvat sarcinile de lucru săptămânale;
analiza fişelor de împrumut completate de către bibliotecarul clasei, evaluarea activităţii bibliotecarului clasei,
acordarea de diplome pentru activitatea desfăşurată, schimbarea periodică a bibliotecarului, interpretarea datelor
relevante din jurnalul de lectură al clasei şi din jurnalele de dialog ale copiilor, analiza produselor activităţii (fişe
de lectură, desene, poezii, scrisori, compuneri, cvintete, jurnale cu dublă intrare, reţele de discuţie, reţele ale
personajelor, planuri de acţiune), discuţii cu elevii şi cu părinţii, interviuri pe tema lecturii, observarea sistematică
a fluenţei citirii, a comunicării orale a activităţilor de grup (prin fişe de observare sistematică).

Importanţa lecturii este dată de aspectele educative pe care le implică. Sub aspect cognitiv, lectura
contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor despre lume şi viaţă. Sub aspect educativ, lectura are o contribuţie majoră
la educarea elevilor în dimensiunile etice şi estetice. Aspectul formativ constă în faptul că lectura are drept
consecinţă formarea şi validarea tehnicilor de muncă intelectuală, dezvoltarea gândirii, a imaginaţiei, a capacităţii
de exprimare corectă şi expresivă.

Cartea îi oferă celui ce o parcurge, pe lângă satisfacţiile pe care le aduce orice fapt de cultură, prilejuri
unice de reflexie şi de trăiri spirituale. Ea îndeamnă la introspecţie, contribuie substanţial la formarea şi modelarea
personalităţii şi comportamentului cititorului. Poate de aceea cartea este prezentă mereu în viaţa omului modern
cu toată „concurenţa” televizorului sau a calculatorului. Lectura rămâne una dintre cele mai intense, mai educative
şi mai răspândite activităţi. Cu cât apropierea copilului de carte se face mai devreme, cu atât mai importante şi
mai durabile sunt efectele ei în domeniul limbajului, al comunicării, precum şi în cel al comportamentului şi al
socializării.
Cerc pedagogic comunicare_lectura

1. 1. “ DEZVOLTAREA COMPETEN ŢELOR de comunicare PRIN INTERMEDIUL

ORELOR DE LECTUR Ă ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR” <ul><li>Material realizat de:
</li></ul><ul><li>Prof. Pop Luminiţa; </li></ul><ul><li>Înv. Paşcaniuc Zita;
</li></ul><ul><li>Prof. Tyekar Ana-Maria; </li></ul><ul><li>Şcoala cu cls. I-VIII “Nichita
Stănescu” Baia Mare </li></ul>
2. 2. <ul><li>CONŢINUT: </li></ul><ul><li>Formarea competenţelor cheie de
comunicare la elevi în contextul actual: </li></ul><ul><li>Nevoi ;
</li></ul><ul><li>Obiective . </li></ul><ul><li>II. Lectura ca metodă didactic ă. Ora de
lectură </li></ul><ul><li>III. Importanţa lecturii în dezvoltarea competen ţelor de
comunicare în ciclul primar </li></ul><ul><li>IV. Dezvoltarea competen ţelor de
comunicare în orele de lectură la ciclul primar: </li></ul><ul><li>Clasa I ; Exemple;
</li></ul><ul><li>Clasa a II-a ; </li></ul><ul><li>Clasa a III-a ; </li></ul><ul><li>Clasa a
IV-a . </li></ul><ul><li>V. Concluzii : </li></ul><ul><li>Noile legi – evaluare competenţe;
</li></ul><ul><li>Misiunea dascălului. </li></ul>
3. 3. “ Capul copilului nu este un vas pe care să-l umpli , ci o făclie pe care s-o
aprinzi astfel încât, mai târziu, să lumineze cu lumină proprie .” Plutarh
4. 4. Formarea şi dezvoltarea competenţelor de citire la elevi constituie o
activitate importantă a procesului învăţării la clasele primare. În clasele I şi a II – a
elevii învaţă să citească , iar in clasele a III – a şi a IV – a citesc pentru a înv ăţa ,
citirea devenind un instrument de învăţare şi o tehnică a muncii cu cartea . Întreaga
evoluţie a elevilor, atât în şcoală cât şi în viaţă, depinde de măsura în care cititul,
devine un mijloc de informaţie şi de autoinstruire . <ul><li>Formarea competenţelor
cheie de comunicare la elevi în contextul actual: </li></ul>
5. 5. COMPETENŢE-CHEIE EUROPENE VIZATE PRIN STUDIUL DISCIPLINEI <ul><li>
Competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologie ; 
</li></ul><ul><li> Comunicare în limba maternă; </li></ul><ul><li>Competenţe digitale;
</li></ul><ul><li>A învăţa să înveţi ; </li></ul><ul><li>Competenţe sociale şi civice;
</li></ul><ul><li>Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat; </li></ul><ul><li>Competen ţe de a
învăţa pe tot parcursul vieţii. </li></ul>
6. 6. a) NEVOI: <ul><li> Interven ţ ia asupra curriculumului ş colar; 
</li></ul><ul><li> Schimb ă ri î n metodologia evalu ă rii ; </li></ul><ul><li> M ă rirea
timpului alocat citit-scrisului; </li></ul><ul><li> Utilizarea materialelor didactice pe
nivele ; </li></ul><ul><li> Formarea cadrelor didactice; </li></ul><ul><li> Suport
pentru î mbun ă t ăţ irea </li></ul><ul><li>demersului didactic. </li></ul>
7. 7. Specificul curriculum-ului actual constă în mutaţia fundamental ă propus ă de
către programa şcolară - noul model comunicativ - funcţional - care vizează, în primul
rând, modalităţile de structurare a competenţelor de comunicare . Conform acestui
model, „ comunicarea este un domeniu complex care înglobează procesele de
receptare a mesajului oral şi a celui scris („citirea/lectura&quot;), precum şi cele de
exprimare orală , respectiv de exprimare scrisă &quot;.
8. 8. OBIECTIVE: Obiectivul central al studierii limbii şi literaturii române în
învăţământul primar îl constituie „dezvoltarea competenţelor elementare de
comunicare orală şi scrisă ale copiilor, precum şi familiarizarea acestora cu texte
literare şi nonliterare , semnificative din punctul de vedere al vârstei cuprinse între 6/7
- 10/11 ani&quot;.
9. 9. Competen Ţ e generale DE COMUNICARE <ul><li>   </li></ul><ul><li>
Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor
în diferite situaţii de comunicare ; </li></ul><ul><li>Argumentarea în scris şi oral a
unor opinii în diverse situaţii de comunicare ; </li></ul><ul><li>Consolidarea
deprinderilor de citire corectă , fluentă , conştientă şi expresivă. </li></ul>
10. 10. <ul><ul><li> Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a
încrederii în propriile abilităţi de comunicare ; </li></ul></ul><ul><ul><li> Cultivarea
unei atitudini pozitive faţă de limba maternă şi recunoaşterea rolului acesteia pentru
dezvoltarea personală şi îmbogăţirea orizontului cultural ; </li></ul></ul><ul><ul><li>
Cultivarea interesului şi a plăcerii de a citi , a gustului estetic în domeniul literaturii ; 
</li></ul></ul><ul><ul><li> Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice ;
</li></ul></ul><ul><ul><li> Formarea unor reprezentări culturale privind valorile
literaturii române . </li></ul></ul>Valori Ş i Atitudini
11. 11. <ul><li>Abordat ă din perspectiva schemei comunicării , lectura apare ca o
formă de comunicare atipică, definită prin asimetrie , non-reversibilitate şi
decontextualizare iar din perspectiva comprehensiunii , lectura apare ca un proces
personal , activ şi holistic , proces ce presupune interacţiunea a trei factori:
</li></ul><ul><li> cititorul (cu structurile sale cognitive şi afective, dar şi cu strategiile
prin care constituie sens în actul lecturii); </li></ul><ul><li> textul (cu substanţa sa
trecută în formă, expresie a autorului); </li></ul><ul><li> contextul lecturii (cu
elementele sale de ordin psihologic, de ordin social). </li></ul><ul><li> Lectura este un
eveniment prin care structurile se extind , iar procesele se rafinează şi devin din ce în
ce mai coerente . </li></ul><ul><li> J . Langer propune un model care reprezint ă actul
lecturii prin patru tipuri de relaţii cititor-text : </li></ul><ul><li> 1 . A păşi din exterior
spre interior : intrarea în lumea textului. </li></ul><ul><li> 2. A fi în interior şi a explora
lumea textului. </li></ul><ul><li> 3. A păşi înapoi şi a regândi datele cu care s-a pornit
la drum. </li></ul><ul><li> 4. A ieşi din lumea textului şi a obiectiva experien ţa. 
</li></ul><ul><li> Modelul construit de R. Scholes desfăşoară un scenariu complet,
unde lectura se defineşte ca proces prin care cititorul îşi creează, pornind de la textul
scriilorului, propriul său text.Tiparul cuprinde trei etape succesive ce corespund unor
lecturi distincte: </li></ul><ul><li> lectura inocentă : „ producere de text din ( within)
text” </li></ul><ul><li> lectura interpretativă : “ producere de text despre ( upon)
text” </li></ul><ul><li> lectura critic ă : “ producere de text împotriva ( against)
textului ” ; </li></ul><ul><li> Lectura îmbogăţeşte viaţa, facilitând educaţia şi
autodezvoltarea individului.Locul unde lectura e accesibilă tuturor e biblioteca. Nevoia
de comunicare e necesară reinventării conceptului de bibliotecă din în ţelesul clasic în
cel de punct ( poartă) de acces la cultură şi informaţie.  </li></ul><ul><li> Este cea mai
eficientă metodă de relaxare fiind de ajuns câteva minute pentru a reduce nivelul
stresului. </li></ul>„ ... cartea e o făgăduință , o bucurie , o călătorie prin suflete ,
gânduri şi frumuseți .” Tudor Arghezi
12. 12. <ul><li>Lectura reprezint ă o metod ă didactic ă /de î nv ăţă m â nt î n care
predomin ă ac ţ iunea de comunicare scris ă , care propune elevului/studentului o cale
de (auto)instruire eficient ă, (auto)perfectibil ă prin dob â ndirea unor tehnici
intelectuale specifice. Astfel de tehnici asigur ă valorificarea deplin ă a procedeului
&quot;muncii cu cartea&quot; , respectiv a &quot;muncii cu manualul&quot; sau cu
alte materiale de acest gen , destinate special î nv ăţă rii. Func ţ iile pedagogice
angajate determin ă o structur ă de organizare a activit ăţ ii didactice/educative care
implic ă orientarea constant ă a ac ţ iunilor de la nivelul limbajului extern î n direc ţ ia
limbajului intern . </li></ul><ul><li>Metoda lecturii î ndepline ş te astfel, simultan sau/ ş
i succesiv , func ţ ia de: informare - documentare sistematic ă ; stimulare a instruirii -
autoinstruirii; culturalizare - educare permanent ă a elevului. Obiectivele pedagogice
concrete, care pot fi proiectate prin intermediul metodei lecturii , vizeaz ă :
</li></ul><ul><li>st ă p â nirea ş i aprofundarea cuno ş tintelor fundamentale ş i opera ţ
ionale; </li></ul><ul><li>perfec ţi onarea capacit ăţ ilor generale ş i specifice de studiu
individual ; </li></ul><ul><li>cultivarea aptitudinilor ş i atitudinilor cognitive deschise;
</li></ul><ul><li>identificarea unor noi probleme ş i situatii - probIern ă . Realizarea
acestor obiective presupune antrenarea unor exerci ţ ii multiple cu valoare de
procedee didactice, orientate special pentru formarea, perfec ţ ionarea ş i integrarea î
n activitatea de î nv ăţa re a urmatoarelor deprinderi : </li></ul><ul><li>deprinderea
lecturii comprehensive (a intelege corect cele citite) ; </li></ul><ul><li>deprinderea
lecturii esentializate (a conspecta. a lua notite rezumative) ;
</li></ul><ul><li>deprinderea lecturii demonstrative (a sesiza, a rezolva probleme) ;
</li></ul><ul><li>deprinderea lecturii problematizate (a sesiza situa ţ ii-problem ă);
</li></ul><ul><li>deprinderea lecturii creative (a sesiza, a rezolva, a inventa situatii
problema). </li></ul><ul><li>Dezvoltarea lor angajeaza formarea unor deprinderi cu grad
de functionalitate maxima la nivel intelectual (regimul de activitate, orarul zilnic,
dozarea efortului), la nivel psihologic (igiena alternan ţ ei î ntre efortul intensiv-efortul
extensiv, î ntre perioadele de activitate si perioadele de pauz ă , î ntre tipurile de lectur
ă lent ă -rapid ă , activ ă -pasiv ă , ş tiintific ă -de divertisment , etc), la nivel ergonomi
c (condi ţi ile optime de activitate, asigurate î n plan extern ş i î n plan intern). Metoda
lecturii vizeaz ă formarea si cultivarea spiritului ş tiin ţ ific care presupune atingerea
obiectivelor pedagogice evocate anterior ş i perfec ţi onarea lor î n sensul educa ţi ei
permanente ş i al autoinstruirii. </li></ul>II. Lectura ca metodĂ DIDACTIC Ă
13. 13. Strategii de comprehensiune <ul><li>Activitatea dirijată de lectur ă
</li></ul><ul><li>Procedura recăutării </li></ul><ul><li>Predarea reciproc ă
</li></ul><ul><li>Citirea şi rezumatul în perechi </li></ul><ul><li>Utilizarea întreb ărilor
de ordine superioară </li></ul><ul><li>Dramatizarea </li></ul><ul><li>Metoda
contrastelor/comparaţiilor </li></ul><ul><li>Atelierul de lectur ă </li></ul>
14. 14. <ul><ul><li> aspectul formativ constă în faptul că lectura are drept
consecinţă formarea şi consolidarea deprinderilor de muncă intelectual ă, dezvoltarea
gândirii, a imaginaţiei, a capacităţii de exprimare corectă şi expresivă. Importanţa
studiului lecturii literare în şcoală şi în afara ei, decurge din con ţinutul şi tr ăs ăturile
caracteristice ale literaturii ca formă complexă, specifică a conştiin ţei sociale. Nu este
vorba despre studierea literaturii, ci de un studiu asupra lecturii la clas ă şi în afara
clasei efectuat de elevii ciclului primar . ( Eugenia Şincan, Îndrum ător pentru
învăţători, părinţi şi copii, Editura „Gheorghe Alexandru”, Craiova,1993, p. 9)  
aspectul educativ : lectura contribuie esenţial la educarea copiilor în dimensiunile
etice şi estetice;  aspectul cognitiv : prin lectură elevii îşi îmbogăţesc cunoştinţele
despre lume, despre realitate; Importanţa lecturii este evidentă şi mereu actuală.
Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni,
făcându-se ecoul capacităţilor de gândire şi limbaj . Lectura elevilor este un act
intelectual esenţial , care trebuie îndrumat şi supravegheat de şcoal ă şi familie.
Importanţa lecturii este dată de aspectele educative pe care le implic ă :
</li></ul></ul>III. IMPORTANŢA LECTURII ÎN CICLUL PRIMAR
15. 15. Pusă în termeni comunicaţionali, relaţia autor-carte-cititor, poate fi v ăzut ă
ca transmiterea unui mesaj de la emiţător (autorul), la un receptor (cititorul), prin
intermediul unui canal (text tipărit). Această afirmaţie se pretează foarte bine la ideea
că actul comunicării e definit în structura lui de paradigma lui Lasswell: 1. cine spune?;
2. ce spune?; 3. prin ce canal? cum ?; 4. cui ?; 5. cu ce efect ?. În acest context,
lectura este conţinutul, ceea ce se comunică, gândirea autorului transmis ă cititorului.
Acest conţinut există independent de cititor. Nu putem vorbi despre lectur ă decât
atunci când, şi pentru autor şi pentru cititor, există un cod comun , coduri comune
(semnele, limba, limbajul, cultura). Referindu-se la problema comunic ării literare, J.P.
Sartre afirma, pe bună dreptate, că apariţia scrisului o implică şi pe cea a lecturii .
Aceasta reprezintă efortul conjugat al autorului şi cititorului care va da naştere acelui
obiect concret şi imaginar care este creaţia spiritului. Lectura este cea care
învolburează , îmbogăţeşte , recreează opera literară: „ semnificaţia pe care o d ă
autorul textului este doar una din semnificaţiile experimentale ale operei în ansamblul
ei, operă care cuprinde şi elemente de semnificaţie postulate în mod inconştient
(„implicate”).
16. 16. Lectura ne dezvoltă imaginaţia şi creativitatea, trezește în noi sentimente
diverse şi profunde, ne arată experiențe variate, personaje cu care uneori ne
identificăm şi de care ne legăm sufletește, crâmpeie din vieți trecute, dar care ne fac
să înţelegem cine suntem , de unde ne tragem. Mai mult decât atât, prin lectur ă,
învăţăm să gândim , dobândim curajul de a hotarî ce şi cum vrem să fim, să evolu ăm.
„ Omul nu poate descoperi noi oceane, câtă vreme nu are curajul de a pierde din
vedere țărmul.” (Andre Gide). Însă toate acestea se întâmplă gradual , pe m ăsura ce
mintea noastră fragedă se dezvoltă . Dacă la început suntem capabili doar s ă
memorăm sau să reproducem conținutul, mai târziu, învăţăm cum să îl înțelegem , cum
să-l interpretăm şi cum să extragem din el adevaratele învațăminte , cum să ne form ăm
convingeri şi conceptii . Datoria şcolii este de a dezvolta gândirea , de a ghida şi
canaliza eforturile, de a trezi curiozitatea, astfel încât să experimentam şi singuri
lumea cărţilor şi să fim capabili să ne selectăm propriile zone de interes. Dascălul este
cel care lărgeşte elevilor orizontul cultural, cel care poate dezvolta sau spori atrac ţia
spre lumea cărtţlor, cel care îi învaţă pe elevi să gândească singuri, aşa cum spune şi
John Amos Comenius: „ A instrui pe tineri cum se cuvine nu const ă în a le vâri în cap
mulţime de cuvinte, fraze, expresiuni şi opiniuni din diferiţi autori, ci a le deschide
calea cum să priceapă lucrurile.”
17. 17. <ul><li>IV. Dezvoltarea competenţelor de comunicare în orele de lectur ă
</li></ul><ul><li>la ciclul primar </li></ul><ul><li>Elevul trebuie învăţat să citeasc ă
orice , nu să citească manualul de citire! </li></ul><ul><li> Cu ajutorul manualului de
limba română elevul intră în lumea citit-scrisului ; </li></ul><ul><li> C u ajutorul citit-
scrisului din celelalte manuale străbate , cutreieră , înţelege şi are acces în lumea
cunoaşterii . </li></ul><ul><li>Intrarea trebuie să fie urmată de o ieşire , nu de o
rătăcire , şi mai ales de o continuare ( lectura ) ! </li></ul>
18. 18. <ul><li> Citirea curentă se realizează atunci când elevii pronuţă clar
cuvintele . </li></ul><ul><li> Citirea cursivă trebuie să se dezvolte o dată cu
corectitudinea, expresivitatea şi caracterul conştient al citirii. Viteza se dezvolt ă
paralel cu capacitatea de înţelegere, pe bază de exerciţii, ajungând ca viteza normal ă
a citirii să corespundă cu ritmul vorbirii lor. În vederea asigur ării caracterului conştient
al citirii, elevii trebuie să redea corect conţinutul textului parcurs.  </li></ul><ul><li>
Citirea expresivă îi ajută pe elevi în înţelegerea celor citite, intona ţia şi accentul având
rol important în redarea mesajului textului. </li></ul>
19. 19. Se pot folosi următoarele tipuri de exerciţii la clasele mici: <ul><li>Citirea
împreună : elevul citeşte împreună cu învăţătorul; </li></ul><ul><li>2. Citirea în cor : se
citeşte rar o parte din lecţie, având influenţă în realizarea just ă a intonaţiei.
</li></ul><ul><li>Citirea în perechi : citesc doi elevi cu capacit ăţi diferite, având rol în
diminuarea inhibiţiei. </li></ul><ul><li>4. Citirea ecou : un elev citeşte, iar altul îl
secondează; unul citeşte iar ecoul este grupul, echipa; un grup de elevi citeşte, iar
ecoul este alt grup. </li></ul><ul><li>5. Citirea alternativă : se citeşte o propozi ţie cu
voce tare, iar alta în gând; se citesc cu voce tare cuvintele care încep cu o consoan ă şi
în gând cele care încep cu o vocală. </li></ul>
20. 20. <ul><li>6. Citirea întârziată : elevul citeşte în gând şi apoi cu voce tare;
elevul citeşte de două ori, prin repetare. </li></ul><ul><li>7. Citirea ortoepic ă : variant ă
a citirii silabisite; fiecare silabă se citeşte de două ori (lărgeşte orizontul de citire,
dezvoltă precizia elevilor în succedarea silabelor în cuvinte). </li></ul><ul><li>8. Citirea
consecutivă : un elev care citeşte mai lent citeşte după un elev care citeşte cursiv şi
invers. </li></ul><ul><li>9. Citirea prin excludere : textul se citeşte cu voce tare, se
exclud cuvinte la alegere, cuvinte care încep cu o vocală, primul sau ultimul cuvânt din
propoziţie, se exclud cuvintele dupa virgulă sau unele părţi de vorbire.
</li></ul><ul><li>10. Citirea continuă : învăţătorul citeşte o parte din text, iar un elev
preia de unde a rămas. </li></ul>
21. 21. <ul><li>11. Citirea în ştafetă : învăţătorul citeşte prima propoziţie sau un
alineat, după care solicită un elev să citească mai departe. </li></ul><ul><li>12.
Vânătorul de greşeli : un elev citeşte până greşeşte, iar apoi citeşte alt elev.
</li></ul><ul><li>13. Citirea de semnalare a greşelilor : un elev citeşte iar ceilal ţi
semnalează când greşeşte. </li></ul><ul><li>14. Citirea în lanţ : fiecare citeşte câte o
propoziţie, pe rând. </li></ul><ul><li>15. Citirea pe roluri : ca şi citirea dialogurilor ,
imprimă un ritm normal, cerut de conţinutul textului. </li></ul><ul><li>16. Citirea
jocurilor de cuvinte : sunt citite la început rar, apoi din ce în ce mai repede, în cor şi
individual. </li></ul>
22. 22. <ul><li>Citirea în şoaptă : elevul citeşte fără rezonanţa treptelor vocale.
</li></ul><ul><li>Citirea în gând : se citeşte un alineat şi se formulează o întrebare
legată de conţinut. </li></ul><ul><li>Citirea selectivă : se selectează din text un enun ţ
care descrie un obiect sau un personaj. </li></ul><ul><li>Lanţul cuvintelor : se citeşte
un cuvânt, iar elevii subliniază cuvintele care încep cu litera cu care s-a terminat
cuvântul precedent. Se citeşte o propoziţie şi se subliniază în propozi ţia urm ătoare
orice cuvânt începe cu litera de la începutu lultimului cuvânt citit anterior.
</li></ul><ul><li>Bucheţelele : se scrie pe tablă un cuvânt, iar elevii caut ă în text
cuvintele care încep cu fiecare literă din cuvântul respectiv. </li></ul>
23. 23. a) CITITUL IN CLASA I/ a II-a <ul><li>Sub aspect metodic , înv ăţarea cititului
la clasa I parcurge câteva </li></ul><ul><li>secvenţe obligatorii: </li></ul><ul><li>Î
nsuşirea imaginii vizuale a unor semne vizuale a unor semne şi simboluri;
</li></ul><ul><li>Recunoaşterea literelor; </li></ul><ul><li>Educarea percep ţiei vizuale
prin care se asigură reţinerea şi fixarea literelor; </li></ul><ul><li>Asocierea fiec ărui
semn grafic (literă) cu un fenomen ( sunet); </li></ul><ul><li>Formarea câmpului vizual
de o silabă - citirea pe silabe (urmată de citirea integrală a cuvântului);
</li></ul><ul><li>Formarea câmpului vizual de un cuvânt; pronunţarea corect ă a unui
cuvânt înseamnă citirea corectă; </li></ul><ul><li>Î nţelegerea sensului cuvântului citit
- citirea conştientă . </li></ul>
24. 24. Scrisul <ul><li>Î nvăţătorul trebuie să aibă permanent în vedere următoarele
aspecte: </li></ul><ul><li>Poziţia corectă a corpului, a caietului, a instrumentului de
scris; </li></ul><ul><li>Asigurarea spaţiului necesar de scris (trebuie strâns alfabetarul,
abecedarul, celelalte materiale ajutătoare); </li></ul><ul><li>Î n cazul transcrierii ,
elevul trebuie învăţat cum şi unde se aşază textul tipărit, cum e dispus caietul , în aşa
fel încât să se asigure condiţii optime de scris. </li></ul><ul><li>Sunt obligatorii
pauzele de relaxare a mâinii, exerciţiile de educare a motricit ăţii ; </li></ul><ul><li>Î
mbinarea momentelor de scriere cu cele de comunicare verbală . </li></ul><ul><li>  
</li></ul>
25. 25. Sunt interzise sancţiunile de tipul: <ul><li>„ Ai greşit, scrie încă de trei ori!
&quot;; </li></ul><ul><li>„ Copiază de n ori propoziţia!&quot;; </li></ul><ul><li>„ Scrie
de 15 ori cuvântul x despărţit în silabe!&quot;; </li></ul><ul><li>„ Ai greşit, rupe foaia!
&quot;; </li></ul><ul><li>„ Transcrie de două ori poezia!&quot; etc. </li></ul>
26. 26. TIPURI DE EXERCITII CLASA I METODA CADRANELOR <ul><li>Coloreaza
lietrele pe care le cunosti: </li></ul>II. TRANSCRIE PE SPATIU DE MAI JOS LITERELE
DESCOPERITE(SI MICI) III. UNESTE SILABELE PENTRU A OBTINE CUVINTE:CITESTECE
AI OBTINUT! ca rar nu cu ma me Ni re mo rii IV.DESENEAZA SI TU LITERE VESELE:
27. 27. Metoda cubului <ul><li>I. Descrie cuvântul ,,cocor”. </li></ul><ul><li>II .
Compară cuvintele ,, cocor” si ,, cocor” </li></ul><ul><li>III . Analizează cuvântul ,,
cocor” </li></ul><ul><li>IV . Asociaza (silabe) </li></ul><ul><li>V . Aplic ă : transcrie
cuvântul ,, cocor” si alcatuieste cu el o propozitie. </li></ul><ul><li>VI . Argumenteaz ă :
ce poti spune despre cuvantul ,, cocor’’ ? </li></ul>
28. 28. Jocul cuvintelor amestecate <ul><li> Plicul I Nicu are un canar .
</li></ul><ul><li> Plicul II Ica are un cocor . </li></ul><ul><li> Plicul III Nanu e cu Onu .
</li></ul><ul><li> Plicul IV E ora unu ? </li></ul>
29. 29. REBUS a u r i u m u r e r a e r o e r a r i u e m i r e
30. 30. Cuvinte taiate Cuvintele sunt t ă iate î n dou ă . Jum ă tatea de sus este lipit
ă pe o foaie. Elevii vor alege partea potrivită de jos a fiecărui cuvânt şi o vor lipi pentru
al reconstitui după forma grafică , după care îl vor scrie întreg cu litere de mân ă . cuc
Manu
31. 31. <ul><li> Realizează corespondenţa: silabe sau cuvinte scrise cu litere de
tipar în corespondenţă cu cele scrise cu litere de mână: </li></ul><ul><li>Ma ma
</li></ul><ul><li>mama am </li></ul><ul><li>am Uma </li></ul><ul><li>au mama
</li></ul><ul><li>Ama au </li></ul><ul><li>Uma A ma </li></ul> Cuvinte bolnave :
Acestea sunt scrise cu ajutorul alfabetarului. Elevii trebuie s ă g ă seasc ă g re ş eala ş
i s ă argumenteze scrierea lor corect ă . Ama mUU mAma uma aM aU au UMa 
32. 32. b) CLSA a II-a <ul><li> Abilitatea de a exprima ş i interpreta g â nduri,
sentimente ş i fapte at â t oral c â t ş i î n scris se poate realiza prin :
</li></ul><ul><ul><li>ascultarea unor fragmente din operele literare studiate î n
interpretarea unor actori ; </li></ul></ul><ul><ul><li>ascultarea unor c â ntece
adecvate temei propuse ; </li></ul></ul><ul><ul><li>prezentarea oral ă a solu ţ iilor la
problemele puse î n discu ţ ie; </li></ul></ul><ul><ul><li>citirea corect ă , con ş tient ă
ş i expresiv ă a unor texte; </li></ul></ul><ul><ul><li>scrierea unor cuvinte, propozi ţ ii
ş i texte de mic ă î ntindere; </li></ul></ul><ul><ul><li>folosirea ciorchinelui î n
prezentarea unor î nsu ş iri. </li></ul></ul>
33. 33. c) Clasa a III-a <ul><li>Exercitii de transcriere caligarafica;
</li></ul><ul><li>Exercitii de completare a unui text lacunar;
</li></ul><ul><li>Dezlegarea unui aritmogrif ; </li></ul><ul><li>Exercitii de citire a unui
text si rezolvarea de exercitii pe baza acestuia. </li></ul>
34. 34. d) Clasa a IV-a <ul><li>Execitii de completare a unui text lacunar;
</li></ul><ul><li>Exercitii de ordonare a versurilor poeziei; </li></ul><ul><li>Formarea
de texte cu ajutorul cuvintelor date; </li></ul><ul><li>Formarea unei propozitii cu
ajutorul cuvintelor gasite; </li></ul><ul><li>Ordonarea pieselor de puzzle ;
</li></ul><ul><li>Ghicitori </li></ul>
35. 35. a) Noile legi <ul><li>La fiecare final de ciclu curricular sunt evaluate
competenţele dobândite după următoarele reguli: </li></ul><ul><li> La finalul
învăţământului preşcolar se face evaluarea competenţelor cognitive, emoţionale şi
sociale şi se stabilesc planurile de intervenţie r emedială. </li></ul><ul><li> La finalul
clasei a II-a se evaluează, la nivelul fiecărei şcoli, măsura în care elevii au dobândit
scrisul-cititul şi matematica şi se stabilesc planurile individualizate de învăţare pe care
învăţătorii le pun în aplicare până în clasa aIV -a. Se creează portofoliul de educa ţie al
elevului şi se face un raport detaliat către părinţi. </li></ul><ul><li> La finalul clasei a
IV-a , pe un eşantion reprezentativ se realizează o evaluare din partea Ministerului
Educaţiei pentru a diagnostica performan ţ ele învă ţ ământului primar, prin probe
similare testelor internaţionale curente. </li></ul>
36. 36. <ul><li>b) Misiunea dascălului </li></ul><ul><li> Dascălul are astfel dificila
misiune de a-l întoarce pe cititor la carte folosind diverse metode, cât mai active, mai
antrenante şi mai atractive . </li></ul><ul><li> Datoria noastră rămâne promovarea
unor soluţii directe de stimulare a lecturii încercând să ne optimizăm demersul
educativ prin realizarea unui schimb de idei , de metode , de activit ăţi , de materiale
didactice în sprijinul dezvoltării sferei motivaţionale a elevului. </li></ul>
 Dezvoltarea competențelor pentru lectură la elevii din ciclul primar
Există factori care determină lectura copiilor: particularităţile de vârstă şi psihice, preferinţele lor,
climatul familial, factori care pot transforma lectura într-o necesitate, „o foame de carte”, o delectare sau
nu. Când gustul pentru lectură, cultul pentru carte s-au format din primii ani de şcoală, acestea rămân
pentru toată viaţa o obişnuinţă utilă.
Lectura propriu-zisă nu începe însă decât după ce copilul reuşeşte singur să descifreze cu uşurinţă
ideile ascunse în spatele semnelor grafice. Învăţătorul sau părintele trebuie să sesizeze acest moment
dificil din viaţa micuţului, pe jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul
făcut de descifrarea acestor semne curioase şi pline de mister. De-a lungul carierei mele didactice, am
observat că mulţi copii se luptă ani de-a rândul cu lecturarea cursivă a unui text, rămânând în
imposibilitatea de a savura propriile lecturi. În locul curiozităţii, apare efortul inhibant al descifrării
semnelor grafice, dincolo de care se ascund idei atât de frumoase şi interesante. Pentru a-i determina pe
elevii mei să devină cititori pasionaţi, mi-am propus să le formez cu răbdare şi stăruinţă, gustul pentru
lectură. Am întâlnit adesea copii care ascultă cu mult interes o poveste frumoasă, citită de altcineva,
însă preferă să-şi piardă vremea în modul cel mai neaşteptat, fără să fie tentaţi să citească ei însişi
altceva decât ceea ce li se cere la orele de curs. Chiar şi la cei care au învins greutăţile începutului,
gustul pentru lectură nu este format. Uneori, nu au la îndemână cărţile potrivite, alteori, indiferenţa
pentru lectură a persoanelor apropiate determină  aceeaşi atitudine copiilor. În astfel de cazuri
intervenţia învăţătorului este absolut necesară.
Voi prezenta în continuare câteva modalităţi de stimulare a interesului pentru lectură începând din
clasa I. Ştim că micii şcolari sunt vrăjiţi de carte, sunt purtaţi de aceasta în universul minunat al
cunoaşterii. Învăţătorul este dator să îndrume paşii tinerelor mlădiţe pe acest nou drum, plin de
neprevăzut.
În clasa I, un rol important îl are conversaţia problematizată, care menţine vie relaţia dascăl- elev.
După studierea textelor din abecedar, pe care le-am analizat şi comentat în mod amănunţit am
recomandat lecturi potrivite vârstei , pe marginea cărora s-au purtat discuţii. După ce textele au fost
parcurse am lansat următoarele cerinţe: să formuleze întrebări pe care să le adreseze colegilor; să
folosească cuvintele noi şi expresiile artistice în contexte variate; să redea prin cuvinte proprii conţinutul
textelor citite; să recunoască ilustraţiile care înfăţişează personaje sau scene din poveştile citite; să le
aşeze în ordinea desfăşurării faptelor.
Începând cu clasa a II-a, o altă formă de îndrumare a lecturii o constituie formarea bibliotecii de
clasă, precum şi a bibliotecii personale. Prima se compune din cărţi aduse de copii şi învăţător, se
stabileşte un bibliotecar al clasei şi se apoi se trece la împrumutarea cărţilor. La clasele a III-a şi a IV-a
interesul elevilor pentru lectură se amplifică. La studierea unor autori am căutat să îi stimulez pe elevi să
citească şi alte opere scrise de aceştia. Am întocmit cu elevii portofolii pentru fiecare scriitor cunoscut,
cuprinzând portretul, date biografice şi aspecte esenţiale din opera lor, prilej cu care am stârnit
curiozitatea şi interesul pentru lectură.
Ghicitorile literare sunt mijloace pasionante ce-i invită pe copii la lectură. Acestea se pot desfăşura
astfel : se citeşte un fragment şi se cere elevilor să indice opera şi autorul, sau să recunoască lectura în
care erou principal este Nică etc.
Foarte apreciat de elevi este şi jocul cu versurile:  învăţătorul recită unu-două versuri dintr-o poezie, iar
elevii continuă. Benzile audio şi video cu poveşti  constituie un alt important mijloc de îndrumare a
lecturii. Ele prezintă operele literare în imagini vizuale şi auditive. După lectură elevii pot face
comparaţii, stabilind asemănări şi deosebiri între întâmplările prezentate.
 Lecţiile de popularizare a cărţilor, a unor scriitori,reprezintă, de asemenea, un mijloc de îndrumare a
lecturii particulare. O carte pentru copii nou apărută se citeşte mai întâi de către învăţător, apoi se
prezintă elevilor. Aceştia îşi notează titlul şi autorul, pentru a o putea procura.
Expoziţiile de carte se pot organiza în clasă şi cuprind cărţi despre o temă anume ce pot fi lecturate de
elevi- ex. Din viaţa plantelor, Trecutul glorios al patriei, Povestiri despre animale.
Şezătorile şi medalioanele literare invită din nou elevii la lectură.Dramatizările făcute cu şcolarii după
unele texte literare i-au stimulat pe elevi să citească mai mult din dramaturgia românească.
În afară de citirea independentă a lecturii particulare am folosit şi citirea în colectiv. Această citire se
realizează de către învăţător sau elevi care citesc corect şi expresiv; are rol de a aprofunda şi purta
discuţii pe marginea lecturii citite.
Lectura necesită nu numai îndrumare, dar şi control. Procedeele de efectuare a controlului sunt
variate şi depind de scopul urmărit imediat: anchetele, controlul fişelor de cititor de la bibliotecă,
convorbiri cu elevii, fişe de lectură. Pentru învăţător este important de ştiut nu numai ce şi cât citesc
elevii, ci şi cum înţeleg ei să citească o carte. Am considerat important ca elevii mei să înţeleagă ceea ce
citesc, să fie în măsură să deosebească ceea ce este bun, util, constructiv şi educativ, de ceea ce poate fi
dăunător şi, în sfârşit, să-şi poată formula clar o opinie despre cartea citită.
Formarea deprinderilor intelectuale reprezintă o caracteristică de bază în primii ani de şcoală, iar
familiei îi revine un rol extrem de important. Implicarea activă şi pozitivă a părintelui este recunoscută
ca fiind benefică în educaţia copilului.Gustul pentru lectură poate fi stimulat şi cultivat încă de la aceste
vârste, astfel încât cartea să devină un prieten constant al copilului, izvor de înţelegere şi cunoaştere.
Propun câteva modalităţi prin care părinţii pot petrece momente plăcute alături de copiii lor şi în  acelaşi
timp îi pot   ajuta să pătrundă în lumea magică a cărţilor.
Sugestii pentru părinţi
Vizitaţi împreună cu copilul dumneavoastră biblioteca din localitatea natală!
Biblioteca este una din cele mai bune, mai accesibile şi nu în ultimul rând mai ieftine surse de lectură.
Bibliotecile, chiar şi cele mai mici,  au pe rafturile lor atât cărţi pentru  copii cât şi pentru părinţi. Puteţi
cere sfatul bibliotecarului pentru a vă recomanda cărţi potrivite domeniului de interes al copilului
dumneavoastră.
Citiţi împreună cu copilul dumneavoastră!
Exemplul personal şi mai ales acţiunile în comun, desfăşurate împreună cu copilul dumneavoastră, sunt
recunoscute de specialişti ca fiind cele mai bune metode de a stimula gustul pentru lectură al copilului.
Astfel, cititul în faţa copilului şi în special cititul cu voce tare dau rezultate deosebite. Vă sugerez câteva
modalităţi  atractive prin care să vă invitaţi copilul în universul textelor literare.
Mai presus de orice, copiilor le place să li se citească cu voce tare. Este un moment special pentru ei,
când se simt aproape de părinţi şi iubiţi de aceştia. Luaţi în considerare preferinţele lor şi oferiţi-le
câteva momente de lectură cu voce tare din cărţile preferate.
Puteţi încerca, de asemenea, să citiţi alternativ; veţi citi dumneavoastră o pagină dintr-o carte, iar
următoarea o va citi copilul dumneavoastră ş.a.m.d. Sau puteţi încerca să citiţi alternativ capitolele unei
cărţi. Astfel, participarea dumneavoastră va fi resimţită de copil ca o recompensă pentru fiecare capitol
citit. Extrem de atractiv este şi cititul pe mai multe voci. Alegeţi poezii, poveşti, povestiri sau chiar
scurte piese de teatru şi scenete în care dialogul este preponderent. Fiecare membru al familiei îşi alege
un personaj şi citeşte numai replicile acestuia. Se pot interpreta şi mai multe roluri deodată, schimbându-
vă glasul de fiecare dată când treceţi de la un erou la altul sau cineva din familie poate să-şi asume rolul
de povestitor şi să citească fragmentele descriptive. Acest joc dezvoltă, de asemenea, atenţia şi puterea
de concentrare a copilului dumneavoastră.
Organizaţi jocuri literare împreună cu copilul dumneavoastră!
Orice copil învaţă cu mult mai multă plăcere şi uşurinţă atunci când se joacă, decât dacă este forţat să
înveţe. Cunoscând acest lucru, dumneavoastră îi puteţi vorbi şi îl puteţi învăţa multe lucruri în timp ce
vă jucaţi cu el sau chiar inventând mici jocuri împreună cu el. Mai mult, aceste jocuri pot fi derulate în
paralel cu alte mici activităţi casnice în care doriţi să vă implicaţi copilul, făcându-l astfel să nu le
perceapă ca pe o corvoadă, ci ca pe un prilej plăcut de a fi împreună cu familia sa.
Exemplu de joc: TERMINĂ PROPOZIŢIA: Părintele va rosti începuturi de frază, solicitând copilului să
le completeze. Pot fi formulate o serie de propoziţii afirmative în vederea identificării elementelor de
gândire pozitivă  Iată câteva exemple:- Îmi place să…./ – Mă pricep la…/ Este bine când…
De asemenea, pot fi formulate alte începuturi de fraze, ca punct de plecare pentru discuţiile ce vor urma.
De exemplu: – Când o să cresc mare vreau…/- Dacă aş fi părinte, aş…/- Cred că toţi copiii ar trebui
să…/- Nu-mi place când…/- Cea mai bună zi a fost când…/- Dacă aş fi magician aş…
Vorbiţi mult cu copilul dumneavoastră despre cărţi!
Există numeroase ocazii extraşcolare în care puteţi să deschideţi o discuţie despre cărţi cu copilul
dumneavoastră. Profitaţi de acestea deoarece astfel copilul dumneavoastră nu va asocia lectura cu o
activitate impusă exclusiv de şcoală, ci va descoperi cititul din proprie iniţiativă, din curiozitate şi de
plăcere.
Pentru a-l îndemna să citească şi a-i arăta că acest lucru este apreciat de dumneavoastră, manifestaţi-vă
interesul pentru ce a citit. Rugaţi-l să vă povestească subiectul unei cărţi, solicitaţi-i amănunte despre
personaje şi aventurile prin care trec acestea, întrebaţi-l despre locurile descrise în carte. În egală
măsură, îi puteţi stimula curiozitatea dacă îi povestiţi despre cărţile citite de dumneavoastră.
De asemenea, un simplu drum la magazin poate fi o bună ocazie pentru a-l stimula să citească. Îi puteţi
stârni curiozitatea, dacă îi povestiţi despre forma, culorile, materialele sau provenienţa diverselor lucruri
din magazin, iar el va fi dornic să vă însoţească şi data viitoare la cumpărături.
Vă sugerez ca ori de câte ori comportamentul sau reacţiile copilului dumneavoastră sunt similare cu cele
ale unui personaj de poveste, să faceţi această remarcă şi să-i vorbiţi copilului despre eroul respectiv.
Încurajaţi copilul să descopere literatura de călătorie!
Vacanţele sunt prilejuri când copiii pleacă în tabere, excursii sau la bunici. Puteţi să vă încurajaţi copilul
să se intereseze şi să se exerseze în genul epistolar. Şi nu uitaţi să-i puneţi o carte în bagaj! Procedând
astfel, puteţi stimula copilul, atât să citească cât şi să scrie.
Vorbiţi în prealabil cu copilul dumneavoastră despre locurile unde urmează să-şi petreacă o parte a
vacanţei; evocaţi, eventual, propriile dumneavoastră amintiri despre aceste locuri. Sugeraţi-i apoi să se
informeze despre istoria şi legendele specifice locurilor pe unde va merge. Multe dintre acestea le poate
descoperi în cărţi precum:
– Legende istorice – Dimitrie Bolintineanu
– Legendele românilor – Valentin Tănase
– Legende şi povestiri istorice – Petru Demetru Popescu
Chiar dacă este vorba numai despre o simplă plimbare în parc sau o ieşire la pădure, puteţi găsi subiecte
despre plante ţi animale prezente în literatura pentru copii. Iată câteva sugestii:
– Din lumea celor care nu cuvântă– Emil Gârleanu
– Dumbrava minunată – Mihail Sadoveanu
De asemenea, îi puteţi sugera să ţină un jurnal de călătorie în care să-şi noteze impresii despre locurile
pe unde trece, obiectivele pe care le vizitează, oamenii pe care îi întâlneşte, prietenii pe care şi-i face.
Sunt foarte bine venite, în paginile acestui jurnal, desenele – peisaje, portrete, caricaturi – inspirate de
călătoria sa. Puteţi să-i amintiţi că există scriitori celebri care au practicat acest gen, iar cărţile de
călătorii şi aventuri sunt apreciate şi gustate de un public larg de cititori:
– Toate pânzele sus – Radu Tudoran
– Călătoriile lui Marco Polo – Petre Ghelmez
Cu siguranţă veţi alege sugestiile cele mai potrivite personalităţii copilului dumneavoastră!
Printr-o strânsă colaborare între şcoală şi familie, micii şcolari vor reuşi să descopere bucuria lecturii şi
să aleagă din fiecare text citit ceea ce este esenţial şi util.
 MODALITĂŢI DE DEZVOLTARE A GUSTULUI
PENTRU LECTURĂ
Lectura are un rol foarte important în viaţa copiilor cu impact profund pentru anii următori.
Cartea reprezintă cel mai complet depozit al inteligenţei omeneşti dobândit de- lungul existenţei noastre,
un prieten de necontestat, care nu ar trebui înlocuită de calculator, radio sau televizor- adevărate surse
informaţionale şi culturalizatoare de altfel.
În primii ani de şcoală, învăţătorul este cel care declanşează dragostea pentru lectură cu acordul
şi implicarea părinţilor. Lectura- activitate intelectuală dezvoltă personalitatea copilului din punct de
vedere cognitiv, educativ, formativ. În vederea dezvoltării gustului pentru lectură exista diverse
modalităţi, cum ar fi: expunerea prin povestire, conversaţia sau dezbaterea literară, convorbirea sau
dialogul, munca cu cartea, recenzia unei carţi, lecţii de popularitate a unor cărţi, organizarea expoziţiilor
de carte, şezători literare, medalion literar, concursuri, lectura pe parcursul vacanţei, întâlniri cu
scriitorii, biblioteca familiei şi altele. Cuvinte-cheie: referat lectura ciclul primar
Lectura elevilor din învăţământul primar se desfăşoară sub îndrumarea învăţătorului. În această
activitate se angajează, uneori din proprie iniţiativă, familiile elevilor, care pot avea un rol determinant
în constituirea bibliotecii personale şi în alegerea unui tip de carte pentru citit. Rolul important deţinut
de lectură- ca activitate intelectuală- este determinat de contribuţia sa la dezvoltarea personalităţii
copilului din mai multe puncte de vedere:
a) Sub aspect cognitiv: îmbogăţeşte orizontul de cultură al elevilor, mişcându- i pe verticale temporale şi
orizontale spaţiale distincte, prezentându- le evenimente din existenţa universului, a comunităţilor
umane şi a indivizilor.
b) Sub aspect educativ: le oferă exemple de conduită morală superioară, le prezintă cazuri de
comportamente care-i îndeamnă la reflexii, pentru a distinge binele de rău şi a urma binele.
c) Sub aspect formativ: le dezvoltă gândirea, imaginaţia, capacitatea de comunicare.
Scopul principal al activităţilor de lectură este dezvoltarea gustului pentru citit, căruia i se adaugă şi alte
deziderate: stimularea interesului pentru cunoaşterea realităţii, sporirea volumului de informaţii,
îmbogăţirea vieţii sufleteşti, cultivarea unor trăsături morale pozitive.
În vederea dezvoltării gustului pentru lectură amintesc câteva modalităţi de realizare a acestui lucru:
Expunerea prin povestire
Se foloseşte îndeosebi la clasele mici (I şi aII-a). Acaste ore se pot desfăşura pe baza povestirii model,
expresiv, nuanţat, de către învăţător sau elevi a cuprinsului unei cărţi, al unei lecturi pusă în discuţie în
ora respectivă. Povestirea poate fi însoţită de imagini, fotografii sau film. Aceasta presupune lecturarea
textului înainte de oră, pentru a putea povesti în clasă.
Conversaţia sau dezbaterea literară
 În clasa a II-a este recomandat ca învăţătorul să înceapă o conversaţie verbală despre o carte,
despre noile apariţii editoriale etc. Această dezbatere se organizează cu succes în ora de lectură, care
constă în schimbul viu de păreri, în dezvăluirea mai largă şi mai adâncă a conţinutului cărţii în creşterea
emotivităţii perceperii ei. Cei care cunosc subiectul lecturii completează sau corectează unele
inadvertenţe făcute de povestitor.
Un alt mod de folosire a dezbaterii literare îl constituie redarea într- o formă închegată a unor episoade
din creaţiile citite puse în discuţie pe o temă dată. Aceasta presupune ca învăţătorul să stabilească
episoadele înrudite prin tematica dată. Elevii vizaţi din ora precedentă redau conţinutul
episoadelor respective (o faptă eroică, un act de curaj, o întâmplare petrecută în pădure, la munte, la
mare, la pescuit etc. Ceilalţi elevi din clasă sunt antrenaţi să- şi amintească şi să povestească episoade
analoage, din alte opere. Pornind de la aceste episoade, elevii sunt stimulaţi să citească lucrarea
respectivă în întregime.
Convorbirea sau dialogul
În clasa a II- a această metodă este utilizată în scopul dezvoltării vorbirii şi conversaţiei. Convorbirea nu
trebuie confundată conversaţia, deşi în esenţa ei se bazează pe acelaşi principiu fundamental: circulaţia
informaţiei între doi sau mai mulţi interlocutori.
Convorbirea este mai uşor de realizat, dar are efecte pedagogice mai scăzute; tema este prestabilită de
către învăţători. De obicei, toţi elevii din clasă primesc aceeaşi cantitate de informaţii şi sunt solicitaţi la
sarcini comune, de nivel mediu stabilite în ordinea dificultăţilor la un nivel mediu. Tematica
convorbirilor frontale se stabileşte conform cerinţelor formulate în programa şcolară.
Convorbirea cu grupuri mici vizează stimularea unor elevi cu reticenţe, timizi, sau cu un anume deficit
verbal- logic. Atunci când constituirea grupurilor se face după norme pedagogice dialogul duce la
rezultate pozitive.
Convorbirea individuală este mai greu de realizat, mai ales în clasele cu un număr mare de elevi.
Convorbirile îşi justifică valoarea lor în măsura în care sunt corelate cu celelalte forme de activitate,
deoarece succesul unui dialog depinde de nivelul de dezvoltare al participanţilor. Elevii trebuie să
dispună de suficiente cunoştinţe pentru a participa la dialog şi, totodată trebuie să aibă şi deprinderile de
exprimare prin care să poată participa efectiv.
Munca cu cartea
O modalitate de formare a deprinderii de citire cursivă şi expresivă o constituie citirea cu voce tare
începând chiar din semestrul I al clasei a II-a. Trebuie acordată o deosebită atenţie alegerii cărţilor care
se citesc cu voce tare. Pentru şcolarii de clasa a II- a citirea expresivă a învăţătorului constituie un
puternic imbold în perfecţionarea deprinderilor citirii la elevi. Acum se pun bazele dragostei pentru
lectură; acum apare la copii dorinţa de a încerca o citire mai nuanţată respectând punctuaţia şi
expresivitatea cuvintelor din propoziţie.
Învăţătorul trebuie să pună bazele formării depreinderilor de citire cursivă printr-un exerciţiu continuu
atât la orele de lectură, cât mai ales prin muncă independentă.
Recenzia unor cărţi
Recenzia unor cărţi prezentată de învăţător sau de elevi constituie un mijloc de îndrumare a lecturii
particulare. Recenzia în clasa a II-a se prezintă oral de către elevi, nefiind altceva decât rezumatul pe
scrt al propriilor păreri despre creaţiile citite. Elevii pot fi solicitaţi să- şi formeze părerile asupra carte,
după un plan dat de învăţător care poate cuprinde:
1. Autorul şi titlul cărţii;
2. Conţinutul foarte pe scurt
3. Fragmentul sau episodul care ţi- a atras atenţia în mod deosebit. De ce?
Planul ,,recenziei’’ poate fi diferit; important este ca prin această activitate să se cultive interesul
pentru citit şi capacitatea de a comenta, într- o manieră originală, accesibilă o carte.
Lecţii de popularizare a cărţii
O carte nou apărută în librării şi mai ales cele care se adresează elevilor mici trebuie popularizate de
către învăţător şi bibliotecarul şcolii. Aceasta presupune ca învăţătorul să fie un cititor pasionat şi să
urmărească în permanenţă noutăţile editoriale. Acestea se pot popularuza în lecţiile de lectură organizate
şi desfăşurate de învăţător. Curiozitatea îi îndeamnă pe elevi la actul citirii.
Organizarea expoziţiilor de carte
Periodic, învăţătorul şi bibliotecarul şcolii pot să organizeze asemenea manifestări cu cartea. Expoziţiile
se organizează în clasa respectivă, pe culuarul şcolii sau în cadrul bibliotecii. Ele se organizează pe baza
unei tematici. Vitrina se ornează cu ilustraţii atrăgătoare.
Şezători literare
 Şezătorile literare se organizează în cadrul clasei sau cu clase diferite. În cadrul acestor manifestări se
invită şi părinţii elevilor. Se recită poezii, de dramatizează povestiri, de povestesc episoade mai
interesante din opera unui scriitor. Se cântă în cor sau solo melodii pe versurile unor poeţi.
Şezătoarea reprezintă o formă atractivă, recreativă şi dinamizatoare, foarte potrivită pentru realizarea cu
succes a obiectivelor propuse în domeniul de zvoltării vorbirii. Este cadrul cel mai adecvat manifestării
libere a elevilor, cel mai eficient mijloc de exersare şi cultivare a relaţiilor de colaborare , de încredere,
fiind o formă de activitate colectivă. Prin intermediul celor mai accesibile producţii literare- poezii,
snoave, ghicitori, poveşti, povestiri, basme, proverbe, zicători- elevii află, culeg o bogăţie de idei,
impresii, trăiesc autentic, spontan şi sincer situaţiile redate. Memorarea de realizează mai puternic atunci
când fondul afectiv pozitiv este mai mare. Ceea ce s-a fixat într-un cadru plăcut, cu stimulări variate,
devine mai temeinic prin conexiunile multiple. Actualizarea este mult facilitată. Aceasta dă o notă în
plus de siguranţă participanţilor la şezătoare, educându- se promptitudinea, flexibilitatea, supleţea
proceselor intelectuale care susţin actul vorbirii(gândire, imaginaţie, etc)
Stimularea şi educarea atenţiei este, de asemenea o latură importantă care se realizează prin intermediul
şezătorii. Varietatea răspunsurilor ce trebuie urmărite pe parcursul derulării conţinutului, intervenţia,la
momentul oportun, cu răspunsul sau rolul pe care- l are de îndeplinit fiecare elev, susţinute de suportul
afectiv- motivaţional, contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei, fără a-i resimţi efortul, în felul acesta se
cultivă, încetul cu încetul, atenţia postvoluntară, sporeşte capacitatea de rezistenţă la efort.
Contribuie într-o măsură însemnată la realizarea laturii estetice şi morale a personalităţii. Latura
artistică, declamarea, dansul, cântecul, sunt puternice stimulări ale sensibilităţii estetice. Cadrul
organizatoric(sala de festivităţi, un colţ din natură) amenajate în chip sărbătoresc, adaugă sporite valenţe
estetice.
Stabilirea tematicii, alegerea din timp a materialului şi ordonarea acestuia într-un repertoriu cu o temă
centrală este o cerinţă la fel de importantă ca orice cerinţă didactică prin care se asigură o lecţie de bună
calitate.
Pregătirea elevilor pentru şezătoare este un aspect tot atât de important ca şi pregătirea învăţătorului
pentru fiecare lecţie în parte. Această cerinţă se traduce într- o acţiune ce cuprinde mai multe momente:
 comunicarea din timp a datei la care va avea loc şezătoarea;
 comunicarea temei; cunoaşterea din timp de către elevi a tematicii contribuie la orientarea
interesului şi menţinerea acestuia ceea ce favorizează receptarea, în bune condiţii, a conţinuturilor
informaţionale ce se prelucrează în cadrul lecţiilor, sporeşte eficienţa învăţării;
- desfăşurarea şezătorii cuprinde mai multe momente;
- pregătirea cadrului corespunzător, pe cât posibil, să se desfăşoare într- un cadru deosebit de cel al
clasei.
Copiilor le face deosebită plăcere să constate şi chiar să participe la amenajarea sălii de clasă, să o
transforme într- o ,,sală de teatru’’. Dacă este posibil, elevii vor fi aşezaţi în altă formaţie decât cea
zilnică, fie pe scăunele sau chiar pe bucăţele de trunchi de lemn pregătită pentru foc, care pot servi
drept scăunele, sau pe un covor frumos adus în mod special.
 amenajare unei mici expoziţii de carte creşte valoarea educativă a ambianţei;
 deschiderea şezătorii printr-un cuvânt scurt al învăţătorului, prin care se precizează scopul
şezătorii şi subliniază importanţa momentului orientând totodată atenţia elevilor printr-o motivaţie
succintă;
 participarea efectivă a elevilor, conform rolului pe care l- a avut de îndeplinit fiecare, prezentarea
contribuţiei propriu- zise a materialului cultural: recitări, povestiri, snoave, ghicitori, cântece,
dramatizări, jocuri etc;
 încheierea şezătorii reprezintă un moment căruia trebuie să i se atribuie importanţa pedagogică
necesară. Învăţătorul trebuie să aprecieze în termeni laudativi, comportarea elevilor, calitatea
contribuţiei fiecăruia eventual, distribuind anumite recompense, premii.
Medalion literar consacrat aniversării unui scriitor
Această manifestare culturală se organizează din timp, întocmind un program de desfăşurare a activităţii:
organizarea activităţii, culegerea datelor despre sărbătorit, repartizarea materialului literar elevilor cu
talent: cine recită, cine cântă, cine prezintă referatul despre viaţa şi opera scriitorului sărbătorit, etc
-se fac repetiţii, se amenajează sala cu portretul omului de artă, se fac invitaţiile, şi se stabileşte locul şi
data desfăşurării manifestării.
Cu elevii clasei a II-a e foarte greu să se organizeze o asemenea manifestare însă, cuplarea acestui
colectiv cu elevii clasei a IV- a este mai potrivită. Se invită cadre didactice, părinţi şi elevi de la alte
clase.
În derularea programului se pot folosi aparate audio- vizuale.
Concursuri
Concursurile pe temă literară se organizează în cadrul clasei sau cu elevi din serii paralele în cadrul
şcolilor mai mari, sau cu elevi din clasele apropiate în şcoli cu predare simultană. Se fixează bibliografia
ce trebuie studiată de elevi pe un timp mai îndelungat. Concursul e bine să fie dotat cu premii pentru
stimularea câştigătorilor.
În organizarea concursurilor pe temă literară este condus de un juriu din care fac parte:
intelectuali şi elevi, părinţi sau alte categorii de persoane. Juriul are menirea să decerneze premiile
acordate celor care se situează pe locul I, II, III.
Lectura pe parcursul vacanţei
Vacanţa este timpul cel mai prielnic lecturii efectuate de elev. Lecturile conform programei şcolare sunt
recomandate de învăţător la sfârşitul anului şcolar. Controlul trebuie să fie mai mult stimulator şi imediat
după deschiderea cursurilor. Când se recomandă lectura pentru vacanţă este bine să se aleagă nu numai
ceea ce este util şi necesar, ci şi ceea ce poate să antreneze pe elevi la lectură, ceea ce este accesibil.
Întâlniri cu scriitori
În condiţiile actuale, când autorii sunt din ce în ce mai numeroşi, este bine ca în momentul promovării
cărţii să participe scriitorul însuşi. În felul acesta, elevii cunosc peroana, având impact mai mare asupra
lor.Este indicat să ofere copiilor şi autografe, având un motiv în plus să citească cartea.
Biblioteca familiei
Într- un articol publicat în revista,,Semănătorul’’, Alexandru Vlahuţă spunea: ,,...în casa în care nu intră
o carte, acolo este întuneric’’, iar despre neglijenţa lecturii susţinea: ,, ce de lucruri bune şi frumoase
dorm uitate în cărţi pe care nu le mai deschide nimeni!’’
O bibliotecă nu înseamnă unul sau mai multe rafturi cu cărţi, ea reprezintă gustul, interesele, concepţiile
posesorului, atât în privinţa selecţionării, căt şi în organizarea propriu- zisă a cărţilor.
Din biblioteca fiecărei familii nu trebuie să lipsească cărţile de căpătâi ale omenirii şi ale culturii
noastre naţionale, pe care trebuie să le citim şi să le recitim, căci ele sunt limanul spiritualităţii noastre
comune.
Bibliografie:
•Crăciun, Corneliu, Metodica predării limbii române în îmvăţământul primar, Editura Emia, Deva,
2002
•Alexandru, Gheorghe, Şincan, Eugenia, Îndrumător metodic pentru învăţători, părinţi şi
elevi, Editura ,,M. Duţescu’’, 1993