,,SUFLETUL CĂRȚILOR”

Bibliotecar ing. Iliuta Adriana

CDI- Scoala gimnaziala ,, Dragos Marin”
Localitatea Stefan cel Mare
Judetul Calarasi

Cartea trebuie să devină prietena copilului de la cea mai fragedă vârstă. Ea îl ajută să
parcurgă căile cunoaşterii, de la concret la abstract, de la intuiţie la reprezentare şi fantezie.
Cu ajutorul ei, copilul intră în posesia numeroaselor instrumente, care îi pot satisface dorinţa
de a descoperi realitatea înconjurătoare, ea însăşi fiind o lume. Şcoala şi biblioteca joacă un
rol important, în apropierea copilului de lumea cărţii şi implicit, de lectură.
Cartea ajută pe oricine să înţeleagă frumuseţea vieţii, este izvor de informaţii,
cunoaştere şi înţelepciune, este un prieten apropiat sufletului, cartea informează şi formează.
Cu ajutorul cărţii visezi cu ochii deschişi, rândurile cărţii capătă aripi şi parcă se derulează
un film în faţa ochilor. Cartea trebuie atinsă cu ochii şi cu mintea, să simţi povestea şi aceasta
din urmă să prindă suflet şi să fie prietena cea mai bună. Cartea, este un izvor de fantezie,
emoţie, îl face pe copil să simtă că este personaj din carte, că participă la acţiune. Apropierea
copilului de carte trebuie să fie cât mai timpurie, pentru a avea efecte pozitive şi durabile în
dezvoltarea limbajului, comunicării, în socializare, în educarea acestuia pe toate planurile.
Cartea este foarte importantă în viaţa copilului. Ea este o comoară fără preţ, este
îndrumătorul care face copilul să se bucure, să râdă şi să plângă. O carte îl trimite la alte cărţi
şi toate împreună formează bază puternică şi de durată a culturii unui copil. Cartea, nu doar
dezvoltă vocabularul, ci ea ne face să fim mai buni , ne ajută să trecem mai uşor peste
greutăţile vieţii , ne întăreşte. Cartea este un mod de comunicare şi reprezintă o ordonare a
cuvintelor la formele lor cele mai expresive. Ajută copii să se exprime mult mai uşor, mult
mai frumos, mai corect. Din momentul în care copilul începe să se intereseze de lumea din
jurul lui puteţi să începeţi să îi spuneţi poveşti scurte.
Educarea interesului pentru lectură, motivarea elevilor  este nu numai o mare artă, o
muncă asiduă şi bine dirijată a învăţătorului, dar şi un pas sigur spre reuşită. Întocmirea la
începutul anului şcolar a listei de lecturi suplimentare, discutarea ei cu elevii şi părinţii este o 
activitate importantă.  Elevul  va şti ce are de făcut atunci când citeşte o lectură, părinţii îl vor
provoca pe copil să povestească cele citite, să comenteze împreună faptele personajelor, să
aprecieze ce l-a impresionat. Este de dorit ca părinţii, elevii şi profesorii să devină adevăraţi
parteneri în educaţie. Dialogul cu cititorii este, de asemenea, o necesitate a demersului
întreprins de către bibliotecarul şcolar. Primul contact cu cititorul are o importanţă
deosebită, acesta contribuind la imaginea afective a cărţii. Pentru o bună primire a cititorilor
nu există reguli, ci exigenţe umane. Suntem cei care trebuie să dăm dovadă de tact, discreţie,
să avem disponibilitatea şi calmul de a-i asculta şi de a-i primi chiar cu un zâmbet de bun
venit, după cum spune şi un proverb chinezesc “Cine nu ştie să zâmbească, să nu-şi deschidă
prăvălia”. Profesorii, mai ales cei de limba şi literatura română, respectiv bibliotecarul, sunt
preocupaţi de găsirea unor metode şi procedee de atragere, de trezire a interesului pentru
citit.
Cărțile sunt trepte de învățare. Începem cu poveștile, care deodată îi sperie pe mulți.
Povestea este poveste. Firul poveștilor este întotdeauna același: binele câștigă, răul este învins.
Cum? Prin tenacitate, perseverență, inteligență. Oare nu sunt calitățile pe care ni le dorim
fiecare? Oare balaurii din poveste, lupul, nu sunt încercarea noastră de fiecare zi de a răzbi în
viață? Viața este dură, este un exercițiu continuu de supraviețuire. Nu trebuie să învățăm
asta?
Să le oferim copiilor libertatea de a deveni indivizi autonomi și independenți, capabili
să discearnă singuri ce e bine și ce rău, învățând din greșelile și experiențele personajelor din
cărți.
Noi trebuie să avem dragoste pentru carte, pentru că ea răsplăteşte generos dragostea ce
i-o purtăm. Ea te instruieşte chiar şi fără să i-o ceri şi poate, când nici n-o doreşti.
     Alegerea potrivită a cărţilor duce la formarea interesului pentru lectură. Ele trebuie
să fie potrivite cu vârsta, preocupările şi preferinţele elevului. Pentru a-i determina pe elevi să
devină cititori pasionaţi este necesar să se formeze, cu răbdare, stăruinţă, gustul pentru
lectură. Uneori mediul familial influenţează atitudinea faţă de lectură. Dacă elevul a văzut că
părinţii, fraţii nu citesc o carte, el de ce să citească? De aceea intervenţia bibliotecarului este
necesară în asemenea cazuri.
Vorbind din punct de vedere psihologic, dacă este integrată zilnic în rutina copilului,
lectura devine un bun mijloc de a întreține legătura de atașament. Percepută ca o activitate
relaxantă, lectura devine și o cale de stimulare intelectuală a copilului. Astfel, stimulează
percepția vizuală și auditivă, dezvoltă capacitatea de atenție, îmbogățește vocabularul, ajută
la dobândirea deprinderii de a asculta, favorizează capacitatea de înțelegere, dezvoltă
creativitatea și imaginația.
Paradoxal, în aceste vremuri agitate, în care ,,timpul nu mai are răbdare cu noi’’, elevii
găsesc încă, în interiorul lor dorința de a citi. De aceea rolul nostru este extrem de important,
în stimularea și găsirea în permanență de noi metode pentru a-i incita la lectură. Cred cu
tărie că fiecare copil are disponibilitatea sufletească necesară apropierii de lectură.

Surse WEB:

1. Preșcolarul și lumea minunată a poveștilor. [Online] Disponibil pe:

https://edict.ro/prescolarul-si-lumea-minunata-a-povestilor/.
2. Biblioteca şcolară, factor activ în instruirea şi educaţia tinerilor. [Online] Disponibil
pe:
http://abr.org.ro/www.abr.org.ro/BD%20full%20text%20Buletin%20ABIR/181.pdf