Periodic cu apariŃie lunară

Articole, metode şi tehnici noi de lucru la clasă, proiecte educaŃionale,

parteneriate, studii

Nr. 13/noiembrie

1
 Redactor şi coordonator:
Înv. Sorina Ghiurcă, Şcoala cu Clasele I-VIII, Lespezi, jud. Bacău

ReferenŃi ştiinŃifici:

Prof. Adrian Fuioagă, Inspector General, I.S.J. Bacău

Prof. dr. Lăcrămioara Mocanu, Universitatea ,,Petre Andrei’’ Bacău
Prof. Gabriel Stan, Casa Corpului Didactic ,,Grigore Tabacaru”, Bacău

Colectiv de redacŃie:

Înv: Aurelia Deju, Şcoala ,,Alexandru Şofran’’, jud. Bacău

Inst.Caciuc Adriana, Şcoala nr. 1 „Al. I. Cuza” Fălticeni, jud. Suceava
Înv. Gina Nechifor, Şcoala Nr. 6 Râmnicu Sărat, jud. Buzău

Periodic avizat de:

Inspectoratul Şcolar al JudeŃului Bacău, cu Nr.7400/01.06.2009

Universitatea ,,Petre Andrei”- Bacău, Departamentul Pentru Pregătirea Personalului
Didactic, cu Nr. 460/01.06.2009
Casa Corpului Didactic ,,Grigore Tabacaru”, Bacău, cu Nr. 2338 /01.06.2009

Responsabilitatea pentru conŃinutul materialelor publicate revine autorilor.

2
 Cheia educaŃiei eficiente
Prof. Drd. Mihaela Cojocaru

Colegiul Tehnic ,, Anghel Saligny” Bacău

Daca felul în care s-a abordat educaŃia de-a lungul anilor, pur şi simplu nu a adus roadele
sperate, daca simŃiŃi ca ceva nu a fost în regulă dar nu ştiŃi ce anume, atunci probabil ca nu v-aŃi gandit
la EducaŃia prin iubire!!!

Exprimarea consecventă a iubirii faŃă de copil stă la baza educaŃiei eficiente. Nu contează dacă
ea variază ca formă de exprimare în funcŃie de timp şi spaŃiu. Ceea ce contează cu adevărat este ca să
satisfacă nevoile copilului şi ca acesta să se simtă iubit cu adevărat.
Nevoile esenŃiale ale copiilor nu se modifică. Sigur că există factori care se schimbă —
contextul, factorii externi şi modalitatea de exprimare în funcŃie de societatea respectivă — iar
modificările pe care le-am constatat în ultimele decenii îi îndreptăŃesc pe părinŃi să se îngrijoreze,
complicîndu-le foarte mult delicata misiune de a-şi creşte copiii. Adesea, societatea pare că face front
comun împotriva a ceea ce încercăm noi să realizăm la şcoala. Şi totuşi, în ciuda acestei realităŃi, trebuie
să nu uităm: nevoile fundamentale ale copiilor rămîn aceleaşi

Iubirea necondiŃionată este un element vital al primei pietre de temelie, în cazul unei educaŃii
proactive. Iubire necondiŃionată înseamnă să iubeşti un elevul din banca indiferent ce ar fi…
Indiferent care ar fi capacităŃile sale, avantajele, aspectul sau trăsăturile de caracter. Indiferent de
cine vă aminteşte copilul. Indiferent de ce îl înconjoară. Indiferent de ce aşteptaŃi de la el şi, cel mai
greu, indiferent cum se comportă indiferent cum reacŃionează. Evident, asta nu înseamnă că
întotdeauna veŃi aproba comportamentul lui. Înseamnă doar că îl veŃi iubi întotdeauna, chiar şi cînd
îi veŃi detesta comportamentul.

O împlinire adecvată a nevoilor emoŃionale este piatra de temelie a unei educaŃii eficiente.
Pentru ca aceşti copii să aibă o părere bună despre sine şi să fie capabili să se adapteze situaŃiilor
tensionate şi stresante din viaŃă, ei trebuie să simtă că invaŃatorii lor îi iubesc şi că le pasă de ei.
Iubirea adevărată este necondiŃionată. La baza unei relaŃii sincere şi solide cu un copil este
iubirea necondiŃionată, pentru că numai aşa poate fi format emoŃional şi spiritual copilul. Doar iubirea
necondiŃionată poate asigura ferirea copilului de crizele de mînie infantilă, de resentimente, de
sentimentul de vinovăŃie, de depresii, de nelinişti şi de nesiguranŃă! Pentru că, doar iubirea
necondiŃionată pune pe primul loc nevoilecopilului.
Iubirea necondiŃionată este idealul pentru care trebuie să se străduiască din răsputeri, permanent orice
dascăl! In loc de concluzie...Numai bunul Dumnezeu poate iubi cu adevărat necondiŃionat! Numai El
ne poate iubi şi atunci cînd nu merităm să fim iubiŃi.

Ca educatori, poate să nu reuşim întru totul asta, dar ne putem iubi elevii în majoritatea
cazurilor! Cu cît ne apropiem mai tare de acest ideal, cu atît vom fi nişte dascăli mai buni! Si vom simti
ca am gasit cheia educatiei eficiente!

Bibliografie:

Ross CAMPELL- Educa ia prin iubire, Editura Curtea Veche, 2007

3
 Să desluşim elevilor câte ceva din tainele Crăciunului
Prof. Meteş Florina
Şcoala cu clasele I-VIII Copalnic Mănăştur, Maramureş

Crăciunul este una dintre cele mai fascinante şi minunate sărbători, o fărâmă de timp sacru de
care avem parte doar o dată pe an. Se asociază cu pacea, prietenia, comuniunea, darul, lumina, bucuria.
O sărbătoare de o asemenea amploare provoacă până şi natura în a se găti în cele mai frumoase straie.
Un alb necuprinzător se aşterne peste întreg tărâmul, purificându-l de tot ceea ce este rău şi malefic.
Florile de gheaŃă de la gemuri, dansul fulgilor de nea, cristalele zăpezii-toate îŃi dau impresia că te afli
într-un basm. Trăind în secolul vitezei, obsedaŃi mereu de a fi pe primul loc sau în centrul atenŃiei,
evităm adeseori să observăm toate aceste minuni care ne înconjoară. Cel mai grav este faptul că, uneori
şi copiii sunt prea ocupaŃi pentru a le mai conştientiza şi pentru a le percepe adevărata valoare.
Tocmai de aceea, dascălul ar trebui să se implice mai mult în a-i face să perceapă farmecul
Crăciunului şi atmosfera deosebită a acestei sărbători speciale. Pentru a simŃi mai puternic fiorul magic
al Crăciunului, elevii ar trebui implicaŃi în anumite activităŃi care să aibă ca tematică magia Crăciunului,
care să-i familiarizeze cu tradiŃiile şi obiceiurile din anumite regiuni, să-i facă să aprecieze valoarea
acestora, să le valorifice potenŃialul creativ şi să le educe sentimentul toleranŃei, al compasiunii faŃă de
semeni. Toate acestea se pot realiza printr-o serie de activităŃi. Spre exemplu se poate recurge la:
-realizarea unei reviste sau a unei broşuri care să aibă ca şi temă principală Crăciunul. Revista
poate fi însoŃită şi de un CD de colinde ce vor fi cântate de către ei. Aceste reviste se pot vinde, iar din
banii adunaŃi se pot cumpăra cadouri pentru oamenii nevoiaşi, bătrâni, orfani. Elevii vor lucra cu mare
drag la ea, mai ales dacă vor şti că în acest fel pot ajuta pe cineva.
-realizarea unui panou cu cele mai frumoase creaŃii literare. (Dialog cu
Zana Iarnă, Noapte de vis, Sfânta Seară a Crăciunului, La săniuş, Strania
călătorie a Moşului). Prin această activitate elevii nu îşi vor dezvolta doar
capacitatea creativă, ci vor putea călători în diferite lumi, de această dată
magice.
-planşe cu scrisori adresate Moşului. Se poate observa din aceste
scrisori dorinŃele pe care le au elevii noştri. Lucrurile pe care ei i le cer
Moşului ne spun câte ceva despre personalitatea şi caracterul lor. Putem astfel
pătrunde dincolo de aparenŃe, cunoscându-le mai bine nevoile, aspiraŃiile,
dorinŃele.
-împodobirea sălii de clasă. Câteva crenguŃe de brad, betea, globuleŃe,
îŃi vor da senzaŃia ca trăişti într-o altă lume. Până la urmă asta ne dorim cei mai
mulŃi dintre noi:să evadăm într-o lume lipsită de violenŃă, minciună, să ne
creăm o lume aparte ai cărei eroi să fim, să demonstrăm că putem realiza
anumite lucruri prin puterea dorinŃei şi a imaginaŃiei.
-expoziŃie de desene, imagini de Crăciun.
-ascultarea unor colide şi colindarea. Ceea ce s-a întâmplat în Seara Sfântă a naşterii Domnului
este cel mai bine expus în colinde. Elevii însă, ştiu foarte puŃine lucruri despre colinde. În ciuda originii
străvechi, colindele nu prezintă niciun interes pentru mitologia păgână, cu toate că au fost încercări de
studii în această direcŃie. Cel care se lasă atras să caute în colinde urme ale unor zeităŃi păgâne se găseşte
pe o cale greşită, deoarece colindatul nu a vut niciodată în strctura sa cultul unei zeităŃi şi nici vreo
legătură directă cu vreo divinitate antică, deşi nu se poate nega o oarecare legătură cu sărbătoarea în
cinstea zeului Saturn. În zilele noastre, colindele au încetat a fi simple formule tradiŃionale devenind
adevărate texte poetice. Există mai multe forme de colindări: colindatul propriu-zis, colindatul copiilor,
pulguşorul, umblatul măştilor, Vasilica, Sorcova, Steaua, Irozii. Colindatul are legile şi regulile lui.
Nicio altă datină nu e cultivată cu mai mare interes. Colindatul începea de la preotul satului, apoi cetele
se răspândeau prin diferite părŃi ale satului. Colindătorii erau primiŃi în casă, unde primeau câte un colac

4
 de la gospodină;lecturarea unor poveşti sau legende despre Moş Crăciun, brad şi explicarea acestor
simboluri. Bradul nu poate lipsi. El este un simbol al nemuririi, al fertilităŃii, al bogăŃiei, el este Axis
Mundi. Pomul de Crăciun constituie un element focalizator, centralizator, în jurul lui reunindu-se
întreaga familie. De crenguŃe se agaŃă clopoŃei care, prin sunetele produse au rolul de a alunga spiritele
malefice care dau târcole caselor în asemenea momente vulnerabile.
Lumînările simbolizează prin verticalitate şi puritate izvorul luminii, magia căldurii solare,
nemurirea sufletului şi vibraŃia ascensională a cunoaşterii.
-vizionarea unor filme care să aibă această tematică;
-scenetă de Crăciun. În antichitate, Crăciun era cunoscut şi venerat de către geto-daci ca fiind un
zeu solar atotputernic. Creştinismul suprapune peste această imagine o nouă legendă:Crăciun refuză să o
primească în casele sale bogate pe Fecioara Maria, dar miloasă, soŃia acestuia o adăposteşte în staul şi o
ajută să nască. Crăciun îşi pedepseşte violent nevasta tăindu-i mâinile, dar Fecioara săvârşeşte o minune
lipindu-i-le la loc. Convins că în grajdul său s-a născut Mântuitorul, Crăciun se căieşte amarnic,
împărŃindu-şi toată averea copiilor săraci, aceasta fiind originea preafrumoaselor daruri de Crăciun.
-excursie:la săniuş;
-propunerea de a-şi face unii altora mici cadouri de Moş Nicolae. Un mic cadou primit acum va
rămâne ca amintire o viaŃă întregă.
ÎnconjuraŃi de oameni dragi, de decoraŃiuni, de mâncăruri bine mrositoare, brazi, cadouri, uităm
de cele mai multe ori esenŃa: Crăciunul reprezintă înainte de toate naşterea pruncului Isus, aşa cum zice
una dintre celebrele colinde:
„O ce veste minunată
De la Viflaim se-arată
Astăzi s-a născut
Cel făr’ de-nceput
Cum au zis prorocii”
ApariŃia acestei fiinŃe angelice printre oameni a însemnat faptul că Dumnezeu şi-a recunoscut
propria creaŃie, omenirea, pe care a vrut s-o ajute să depăşească orice obstacol şi orice rău. Sacralitatea a
coborât pe pământ iar sfinŃenia şi iubirea au copleşit universul. A fost cel mai binecuvântat dar pe care
omenirea l-a primit vreodată. Noi, oamenii, nu putem rămâne nepăsători. Şi dacă tot ne-am obişnuit să
preluăm tradiŃii specifice altor popoare (Halloween, Valentine’s Day), să nu uităm de străvechile noastre
obiceiuri pe care strămoşii noştri le-au transmis din generaŃie în generaŃie. Să încercăm să le transmitem
şi noi înaintaşilor, pentru că ele sunt parte din bunurile care ne reprezintă, care au reuşit să străbată
timpul fiind de o reală valoare. Nimic nu este mai sfânt şi mai pur în această perioadă decât a Ńine cont
de toate aceste lucruri şi a le săvârşi.

Bibliografie:
Caraman, Petru, Colindatul la români, slavi şi alte popoare, editura Minerva, Bucureşti,
1983
Hucai, Alina, Carte de Crăciun, editura Sedcom Libris, Iaşi, 2002

5
 Profilul învăŃătorului eficient

ÎnvăŃătoare: Butunoi Georgeta

Şcoala cu clasele I-VIII „Dr. Alexandru Şafran” Bacău

Profesorul are un rol crucial în viaŃa elevilor. Atât abilităŃile profesorale cât şi însuşirile de
personalitate au repercusiuni profunde în inima discipolilor, provocând reverberaŃii încă mulŃi ani după
terminarea studiilor. Prin felul său de a fi ori de a nu fi, prin comportamente şi atitudini, profesorul
apropie ori îndepărtează copiii: motivează, pedepseşte, povăŃuieşte, blamează, încurajează etc.
Studiile de specialitate susŃin că elevului "îi place" sau "nu-i place" o disciplină în funcŃie de
personalitatea profesorului, în ceea ce priveşte randamentul şcolar, responsabilitatea cadrului didactic
este enormă: pe de o parte, contează competenŃa sa profesională, iar pe de altă parte, este la fel de
importantă şi personalitatea acestuia.
Propunem în continuare câteva caracteristici ce concură la formarea profilului unui profesor
eficient.
Abilitatea de a motiva elevii
MotivaŃia elevilor este, în mod firesc, în relaŃie directă cu dorinŃa acestora de a participa activ în
procesul instructiv-educativ, cu scopurile şi cauzele pentru care se implică sau nu în activitatea de
instruire. Pentru a spori motivaŃia copiilor, profesorul poate acŃiona prin intermediul a trei factori de
bază:
- valoarea disciplinei/cursului/temei etc. percepută de elevi;
- încrederea elevilor în propriul succes;
- abilitatea elevilor de a dirija procesul educaŃional.
Managementul clasei
Pentru a realiza un management excelent, profesorul trebuie să fie atent la comportamentul
elevilor şi la reuşita lor şcolară, utilizând un spectru larg de tehnologii de predare-învăŃare.
Abilitatea de a crea şi a menŃine o ambianŃă plăcută, de susŃinere şi cooperare
Profesorul transformă atmosfera din sala de clasă în una agreabilă. Problemele de disciplină sau
disensiunile care apar sînt rezolvate în mod constructiv. Elevii sunt apreciaŃi pentru rezultatele lor atât în
public cât şi în particular. Profesorul îi încurajează să coopereze şi să se susŃină reciproc.
Interdisciplinaritatea
Atunci când o cere contextul, profesorul transferă cunoştinŃele şi abilităŃile achiziŃionate de elevi
în cadrul unei discipline la alta.
Abilitatea de a echilibra cerinŃele în creştere şi competenŃele elevilor
Profesorul stabileşte expectanŃe înalte, dar realiste, şi-i îndeamnă pe elevi să execute sarcini mai
provocatoare şi mai dificile.
Încurajarea elevilor să se autodirijeze
În loc să le indice elevilor deprinderile sau strategiile ce pot fi aplicate la realizarea unei sarcini,
profesorul îi stimulează să decidă singuri care ar fi acestea.
Respectarea curriculumului
Racordarea procesului de predare-învăŃare
Profesorul trebuie să Ńină cont de feedback-ul oferit de elevii săi în organizarea procesului
educaŃional, prezentarea şi structurarea temelor etc., fără a "compromite" însă standardele şi scopurile
stabilite anterior.
Acestea sunt doar câteva dintre caracteristicile unui profesor de succes, îmbinându-le între ele în
proporŃii diferite sau sumându-le cu altele, neenumerate aici, putem admira "portretul" unui profesor "de
vis".

6
 În descrierile ce urmează ne vom strădui să fim pe cât se poate de fideli celei mai populare
metafore utilizate pentru a elucida specificul imaginii profesorului-actor.
Profesorul eficient este, înainte de toate, "discipolul" elevilor săi, care încearcă să înveŃe în
permanenŃă de la dânşii, pentru a Ńine pasul cu aceştia şi pentru a putea să discute orice subiect. El
trebuie să fie liderul care să inspire şi să influenŃeze copiii prin intermediul personalităŃii sale, asemeni
unui expert sau consilier, şi nicidecum utilizând puterea coercitivă. Un astfel de profesor îşi cunoaşte
bine disciplina şi este respectuos cu elevii săi.
Explorator fiind, încurajează elevii să-şi descopere Sinele, ajutându-i astfel să atingă cel mai
înalt nivel de performantă. Un profesor eficient se mândreşte cu discipolii care-l depăşesc. Urmărindu-i,
el poate să menŃină echilibrul dintre necesităŃile de instruire ale fiecărui individ şi cele ale întregului
grup, realizând prin aceasta idealul educaŃional: învăŃământ pentru toŃi, învăŃământ pentru fiecare. Un
atare profesor este corect şi obiectiv în aprecieri, poartă dialoguri deschise şi răspunde mereu la
solicitare.
Profesorul eficient este un entuziast incurabil nu doar în ceea ce priveşte cursul pe care îl Ńine;
elanul său contagios cuprinde procesul educaŃional în general. Manifestând exuberanŃă, atitudini
pozitive, pasiune şi dăruire, el încearcă să-i pătrundă pe copii de gândul că anume acesta este locul
împlinirii sale, şi nu altul.
Un astfel de profesor este un inovator care modifică sau înlocuieşte strategiile, tehnicile, textele
atunci când a descoperit altele mai eficiente sau când cele existente au devenit plicticoase pentru elevi.
Inventând diverse combinaŃii de tehnologii, el adaptează predarea la diferite stiluri de învăŃare şi prezintă
subiectul din variate unghiuri de vedere, ceea ce facilitează înŃelegerea.
Profesorul eficient este acel "tezaurizator", care valorifică la maxim ideile elevilor săi,
utilizându-le în speŃă cu scopul de a îmbunătăŃi calitatea procesului de predare-învăŃare.
El este şi "comediant", care ştie când şi cum să recurgă la umor, fără a-l considera un factor ce
ar distrage atenŃia sau ar periclita educaŃia.
Profesorul eficient este ghidul care conduce elevii spre perfecŃionarea deprinderilor şi
abilităŃilor de lucru şi, totodată, îi pune în situaŃia de a descoperi singuri soluŃia şi de a învăŃa din greşeli.
Returnând lucrările la timp şi cu avize constructive, disponibil să acorde oricând asistenŃă, profesorul
dezvoltă astfel responsabilitatea elevilor pentru actul de învăŃare şi încrederea în propriile forŃe.
FiinŃă umană genuină, profesorul eficient este un umanist, care ştie să fie critic cu sine însuşi şi
absurdităŃile vieŃii, fără a fi cinic sau disperat. Este o persoană care se autodezvăluie, astfel încât elevii îi
pot vedea şi virtuŃile, şi imperfecŃiunile. Păşind sigur pe pământ, profesorul de succes, prin exemplul
propriu, ajută elevii să-şi dezvolte voinŃa, curajul şi speranŃa în realizarea potenŃialului.
Oferind un mediu - focar de siguranŃă intelectuală - în care pot fi prezentate idei opuse fără
teama de a fi ridiculizat sau rejectat, profesorul eficient este santinela ce păzeşte inviolabilitatea
acestuia.
Profesorul eficient este un bun colaborator, acordând o mare valoare colegialităŃii. El îşi
împărtăşeşte ideile, solicită implicarea părinŃilor în activitatea de predare-învăŃare şi caută sprijinul
colegilor atunci când nu poate surmonta de unul singur anumite probleme.
Profesorul de succes este un idealist, un alt fel de idealist, fiind ferm convins că fără ideal nu
poate exista evoluŃie. El se recunoaşte în fiecare elev, realizând care i-a fost contribuŃia şi influenŃa în
vieŃile învăŃăceilor săi.
Un profesor este eficient când aspiră la toate cele menŃionate anterior şi încă la multe altele. El
apreciază adevărul şi corectitudinea, dar nu popularitatea sa, încercând să schimbe lumea, un astfel de
profesor se transformă zilnic, transformându-i şi pe alŃii.
Un profesor eficient este un revoluŃionar care ştie că rolul său este unul dintre cele mai vitale pe
pămînt în păstrarea sanctităŃii vieŃii şi a rezultatului ei firesc — elevaŃia umanităŃii.
În cele ce urmează, vă propunem câteva Gânduri despre profesor :
"Cred că profesorii sunt nişte personalităŃi alese ".
"În mediul şcolar profesorilor le este bine, deoarece se bucură de tot respectul şi aprecierea
noastră, în societate însă se simt mai puŃin confortabil".

7
 "Pentru a nu ne supăra profesorii, trebuie să învăŃăm bine şi să nu fim obraznici".
"Consider că profesorul este cel care ne deschide porŃile spre viitor. El ne perfecŃionează în
toate domeniile, astfel încât, mai târziu, să putem alege drumul în viaŃă. Profesorul ne este ca un
părinte, care ne povăŃuieşte şi ne vrea doar binele ".
"Profesorul merită tot respectul nostru şi al societăŃii. Este important însă ca el să fie respectat
şi susŃinut şi de stat".
"Aş vrea ca profesorii noştri să-şi primească întotdeauna salariile la timp ".
"Fiecare dintre noi are un profesor îndrăgit şi nu este obligatoriu ca acesta să fie ideal. El/ea
are farmec personal, căldură şi frumuseŃe interioară ".
Anume aşa este profesorul în viziunea elevilor; anume aşa trebuie să fie acesta sau ar vrea
discipolii să fie. Noi, profesorii, suntem cei care trebuie să facem alegerea: rămânem cum suntem,
schimbăm ceea ce nu e tocmai bine sau achiziŃionăm tot ce e nou. Profitul este incomensurabil: succesul
profesional şi respectul copiilor.

Bibliografie:

Dorina Sălăvăstru, Psihologia educaŃiei, Editura Politom, 2004

Ioan Nicula, Tratat de pedagogie şcolară, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1998

- EducaŃia ecologică -
”Un mediu curat –un mediu sănătos
”

Institutor: Ursică Fănica, G.P.P. Nr.3 Râmnicu Sărat

ÎnvăŃător: Nechifor Gina, Şcoala Nr. 6 Râmnicu Sărat

PoeŃii au privit întotdeauna Pământul ca un cosmos al miracolelor infinite şi încercând să le

descifreze, le-au adăugat noi petale „corolei de lumini a lumii”.
Oamenii de ştiinŃă ai tuturor vremurilor s-au străduit să-i smulgă tainele. Supusă unei continue
interogaŃii, Terra a dat fiecărei generaŃii noi răspunsuri, oferind spre dezlegare alte probleme nebănuite
de înaintaşi.
Totuşi această planetă şi-a păstrat până azi unicitatea în sistemul nostru solar, ca singura purtătoare
a acelui tulburător mister care este viaŃa, în primul rând cea umană.
În mediul înconjurător mai mult omul şi-a îndreptat cu admiraŃie şi înfiorare privirile spre
„peisajele divine” oferite de munŃii semeŃi, de pajiştile înverzite, de apele cristaline ale râurilor. Datorită
inteligenŃei sale şi geniului său creator, el a prefăcut mlaştini şi pământuri înŃelenite în văi roditoare,
Ńinuturi aride în oaze de verdeaŃă. Toate acestea au condus la o explozie demografică, urbanistică,
tehnico-ştiinŃifică. În acelaşi timp a dus la degradarea mediului înconjurător.
Ecologia contemporană studiază structura, funcŃionalitatea şi conservarea ecosistemelor.
CivilizaŃia umană are un rol foarte important în evoluŃia ecosistemelor de pe planeta noastră, dar, din
păcate, omul nu pare să fie conştient de imensul rol pe care îl are. Pentru a cunoaşte modul de
funcŃionare al acestui sistem din care facem şi noi parte este esenŃial ca omul să fie educat în spiritul
respectului pentru mediul înconjurător, pentru ca el să devină conştient de faptul că nu este stăpânul
naturii, ci parte a ei.
Mediul înconjurător constituie un mecanism viu de o complexitate deosebită. De felul cum
acesta funcŃionează depinde întreaga activitate umană şi nu numai. Omul s-a aflat în mijlocul naturii de

8
la începutul existenŃei sale şi s-a folosit de tot ceea ce acesta i-a oferit. Între om şi natură s-a stabilit o
strânsă legătură.
Mediul înconjurător de astăzi este un rezultat al creaŃiei omului, dar el poate influenŃa foarte mult
evoluŃia societăŃii umane.
Degradarea continuă a mediului se datorează intervenŃiei omului în natură, iar pericolul este foarte
mare. ProtecŃia naturii devine una dintre cele mai importante preocupări ale societăŃii contemporane.
Natura trebuie respectată şi nu dominată. Fiecare componentă a naturii are rolul său precis, iar omul
trebuie să se integreze armonios acestui ecosistem. RelaŃiile care se stabilesc între om şi natură stârnesc
interesul şi curiozitatea multor oameni de ştiinŃă. Ei vor să cunoască cât mai bine fenomenele care se
petrec alături de ei, să descopere noi surse de materii prime care să nu producă dezechilibre în natură.
Epoca noastră se caracterizează prin străduinŃa popoarelor de a conserva, ocroti, ameliora şi menŃine
media de viaŃă pe planeta noastră.
Interesul şi dragostea pentru natură sunt, la majoritatea copiilor, instinctive. În plus,
comportamentele şi convingerile formate copiilor la o vârstă cât mai fragedă sunt cele care se păstrează
cel mai bine toată viaŃa. De aceea, în educaŃia realizată în grădiniŃă trebuie să pornim de la interesul
firesc al copiilor pentru plante şi animale, pentru ceea ce reprezintă în general natura pentru ei.
În acest context, educarea preşcolarilor în vederea însuşirii unor norme de comportament
ecologic, a devenit tot mai necesară astăzi, când se înregistrează o influenŃă crescută a omului asupra
naturii.
Mediul ambiant în care copiii îşi desfăşoară activitatea, prin variatele lui aspecte, constituie un
prilej permanent de influenŃare a personalităŃii acestora.
Mai întâi de toate, mediul ambiant oferă copilului posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva
nou pentru el, care îi stârneşte curiozitatea, dorinŃa de a-l cunoaşte. Astfel, din contactul cu obiectele şi
jucăriile sale, cu lucrurile personale şi cele ale adulŃilor, apar diferite întrebări din care rezultă că
preşcolarul se interesează de denumirea, calităŃile sau provenienŃa lor. AdulŃii în familie, cât şi
educatoarele la grădiniŃă, trebuie să satisfacă aceste interese. Prin răspunsul dat se transmit atât
cunoştinŃele solicitate de copil cât şi mesajele cu privire la atitudinea pe care trebuie să o aibă copilul
faŃă de fiecare lucru sau fiinŃă. Cu alte cuvinte, concomitent cu transmiterea de cunoştinŃe, se formează
la fiecare copil o atitudine corespunzătoare, un anumit mod de comportare.
Astfel, se înlesneşte cunoaşterea treptată a mediului înconjurător, ca şi integrarea din ce în ce mai
corectă a copilului în acest mediu. Totodată, noile cunoştinŃe dobândite devin un îndreptar preŃios al
acŃiunilor întreprinse ulterior.
Curiozitatea pe care copiii o manifestă faŃă de fenomenele naturii trebuie menŃinută şi
transformată într-o puternică dorinŃă de a le cunoaşte şi înŃelege din ce în ce mai bine. Observarea
sistematică a dezvoltării şi schimbării în timp a plantelor, a creşterii şi îngrijirii animalelor, educă
atenŃia, spiritul de observaŃie, deprinderea de a sesiza schimbările din natură şi dorinŃa de a cunoaşte
cauzele acestora. Noile cunoştinŃe transmise copiilor cu prilejul observării diferitelor fenomene ale
naturii sunt înŃelese şi memorate cu multă uşurinŃă.
EducaŃia ecologică este la fel de importantă pentru vârsta preşcolară ca şi educaŃia intelectuală,
morală, estetică, etc. În cadrul educaŃiei ecologice, copiii preşcolari învaŃă de ce şi cum trebuie protejată
natura. Îngrijirea mediului implică din partea omului desfăşurarea unor acŃiuni practice care să
contribuie la evoluŃia plantelor şi animalelor, apărarea lor de acŃiunile dăunătoare, care pun în pericol
viaŃa plantelor şi animalelor şi chiar viaŃa omului. Protejarea mediului înconjurător se insuflă de la cele
mai fragede vârste. Mediul în care copiii îşi desfăşoară activitatea îi influenŃează permanent şi le oferă
posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru ei, le stimulează curiozitatea şi dorinŃa de
cunoaştere.
InteresaŃi de transformările care au loc în natură, de fenomenele specifice fiecărui anotimp, de
diferite aspecte din viaŃa plantelor şi animalelor, preşcolarii pun o serie de întrebări pentru a cunoaşte
natura, a o înŃelege şi de a o ocroti mai bine. Prin răspunsul pe care-l dăm noi, educatoarele, conducem

9
copiii la înŃelegerea relaŃiilor dintre unele fenomene şi rezultatul acestora, copiii putând depăşi această
etapă printr-o educaŃie ecologică, desigur în conformitate cu particularităŃile de vârstă.
EducaŃia ecologică are semnificaŃia deprinderii unui anumit mod de a înŃelege relaŃia dintre om
şi mediu de viaŃă, care nu este numai al său, ci şi al plantelor şi animalelor.
EducaŃia ecologică foloseşte abordări interdisciplinare centrate pe mediu şi problemele acestuia.
La preşcolari, ea se realizează la nivelul afectiv. Copilul este mai sensibil şi se află la începuturile
acumulărilor de cunoştinŃe despre mediu. Ei sunt dornici să participe la activităŃile de îngrijire a
plantelor, a animalelor. Copiii trebuie să realizeze că problemele mediului înconjurător sunt ale lumii
întregi, ale fiecăruia dintre noi, iar fiecare acŃiune negativă a noastră, poate afecta în mod distructiv
natura. De aceea, ei trebuie să ajungă să cunoască, să iubească şi să ocrotească natura.
EducaŃia ecologică urmăreşte obiectivele:

Formarea generaŃiilor viitoare în spiritul cunoaşterii şi respectării normelor, regulilor şi legilor
ecologice. Promovarea în toate situaŃiile a unei culturi comportamentale de protejare a naturii şi
a întregului mediu înconjurător;

Stimularea planului intelectual (dezvoltarea gândirii), cât şi activarea celui emoŃional (cultivarea
sentimentelor) şi acŃional (formarea deprinderilor) a condus la elaborarea unor modele
instrucŃionale specifice, exemplu cel elaborat de Palmer şi Neal în 1998;

Recunoaşterea ideii că planeta Pământ reprezintă o valoare sacră inestimabilă şi ca atare ea
trebuie protejată şi respectată prin toate mijloacele;

EducaŃia ecologică modernă să cuprindă toŃi copiii, toŃi oamenii, interconectând în acest fel în
zonele culturii ecologice ce se succed;

Demararea cât mai de timpuriu a educaŃiei ecologice. Oricât de mic ar fi copilul, îi putem găsi,
de exemplu, un locuşor de care să aibă grijă de florile din grădină, să ocrotească şi să respecte
viaŃa unor mici vietăŃi, şi astfel să încerce acele emoŃii pozitive (de bucurie, de satisfacŃie, de
ataşament, de mândrie,etc.) care mai târziu vor constitui o bază de experienŃă afectivă extrem de
valoroasă;

InfluenŃa formativă a întregului sistem al activităŃilor cotidiene (poveştile despre natură,
plimbările, modalitatea de servire a mesei, felul în care sunt manipulate deşeurile, modul în care
se îmbracă educatoarea, florile şi plantele din săli,etc.), toate faptele, întâmplările, procesele,
persoanele şi relaŃiile interumane au o influenŃă formativă asupra copiilor;

Dezvoltarea trăirilor emoŃionale lăuntrice, convingerile, temerile şi speranŃele omului, cultivând
sentimentul responsabilităŃii personale, cât şi simŃul datoriei, având o natură socio-morală
pronunŃată;

EducaŃia ecologică este un proces pedagogic deosebit de complex prin care copiii sunt ajutaŃi să
înŃeleagă faptul că întreaga lume vie se află într-o complexă interrelaŃie, faptul că fiecare
element component al mediului, oricât de mic sau de neînsemnat ar fi, se află într-o strânsă
interdependenŃă cu alte elemente;

Să armonizeze tendinŃe opuse cum ar fi, specificul local cu cel global, cel naŃional cu cel
universal, latura ştiinŃifică cu cea artistică, elementele prezente cu cele viitoare, planul
intelectual cu cel emoŃional;

Prin caracterul ei interdisciplinar, ea reprezintă un tărâm ce se întinde pe toate disciplinele;

EducaŃia pentru mediu se bazează pe tehnica activităŃilor concrete (practice, de teren, obiectuale,
manipulative) cu caracter formativ.

În grădiniŃă urmărim formarea unei conduite ecologice, conduită care presupune manifestarea de
acŃiuni concrete în prevenirea deteriorării mediului.
Pentru a obŃine rezultatele dorite am început observarea şi perceperea naturii. Prin contactul
nemijlocit, copiii au avut posibilitatea să cunoască lumea plantelor, a animalelor, să înŃeleagă deosebirile
dintre ele şi om.
ÎnvăŃământul preşcolar operează cu elemente specifice, însă în cunoaşterea mediului trebuie să
predomine caracterul atractiv, accesibil şi ecologic. De aceea ca exerciŃiu pentru conduita ecologică am

10
promovat jocul care este activitatea fundamentală în grădiniŃă. Astfel copiii au desfăşurat jocurile: „De-a
pădurarii”, „De-a grădinarii”, „De-a gospodarii”,etc.
Copiii percep că plantele se nasc, trăiesc şi mor, lăsând seminŃe pentru următoarele generaŃii. Ei
trebuie să înŃeleagă că orice fiinŃă are dreptul la viaŃă, deci şi plantele.
Îngrijirea şi protejarea mediului se insuflă copiilor de la cele mai fragede vârste. Manifestarea unei

atitudini responsabile faŃă de mediul înconjurător apare la copilul preşcolar ca urmare a desfăşurării

unei activităŃi variate din punct de vedere al tematicii, conŃinuturilor şi a strategiilor utilizate care

pun copii în situaŃia de a exersa numeroase acŃiuni de îngrijire şi ocrotire a mediului. Prin

participarea la aceste activităŃi, copiii înŃeleg rolul pe care ei îl au în mediu, ce acŃiuni sunt capabili

să efectueze şi care sunt urmările unor atitudini necorespunzătoare faŃă de mediul înconjurător.

Pentru familiarizarea preşcolarilor cu aspecte ale lumii înconjurătoare am folosit cu eficienŃă

observările asupra mediului, povestirile, lecturile educatoarei, memorizări, plimbări, vizite, drumeŃii,
excursii, diapozitive,etc. Toate acestea sunt preŃioase mijloace de a-i educa pe copii pentru a cunoaşte
mediul înconjurător, prezentându-le relaŃia dintre plante, animale şi om. Prin activităŃile de observare
”ColŃul viu al naturii”, “Aspecte de toamnă, iarnă, primăvară”, “Crizantema şi tufănica”, “Animale
domestice “, Animale sălbatice” etc., copiii au cunoscut aspecte ale mediului înconjurător, fenomenele
care se produc în natură în fiecare anotimp, plante, animale precum şi relaŃia dintre acestea şi om.
ActivităŃile de observare nu s-au limitat numai la activităŃile în clasă la colŃul viu al naturii ci s-au extins
şi în afara grădiniŃei, mai întăi în împrejurimile unităŃii şi apoi în natură cu prilejul plimbărilor,
drumeŃiilor şi excursiilor. ActivităŃile de memorizare “Gândăcelul”, “CăŃeluşul şchiop”, “Îndemn”,
”Nu rupeŃi florile, copii”, etc. au plăcut foarte mult copiilor şi le-au sensibilizat sufletele. Ei au înŃeles
din aceste poezii că nu este bine să rupi crengile copacilor (că plânge pomul ca un om), că nu este bine
să rupi o floare (floarea este o fiinŃă mică şi dacă o rupi ea moare) sau să omori gâzele. Prin versuri
deosebit de expresive este exprimată suferinŃa căŃeluşului rănit la picior de un copil rău, sau a unui
pomişor cu crengile rupte care se tânguie cerându-le copiilor să-nu-i mai rupă crengile, îndemnându-i
să-l îngrijească şi să-l apere de copiii răi. Îndemnurile desprinse din aceste poezii sunt uşor înŃelese de
copii deoarece sunt exprimate pe înŃelesul lor de cei care se află în suferinŃă. Din activităŃile de povestiri
şi lecturi ale educatoarei copiii au aflat că natura este minunată, că ea ne dă bucurii, că pomii ne dau
umbră şi fructe, că florile dau frumuseŃe grădinilor, parcurilor şi ferestrelor locuinŃelor dacă sunt îngrijite
şi ocrotite. Povestirile şi lecturile educatoarei: ”Cireşul”, “Lacrima unui fir de iarbă” ,”Ploaie pentru
floarea cea mică” etc. i-a ajutat pe copii să-şi formeze un comportament adecvat în natură, evaluându-şi
corespunzător urmările faptei lor (dacă ar rupe crengile cireşului, acesta n-ar mai rodi, dacă calci iarba
aceasta se ofileşte, dacă rupi florile parcurile şi grădinile rămân fără frumuseŃe). Formarea şi dezvoltarea
unei atitudini ecologice precoce care să permită manifestarea unei conduite simple în relaŃiile cu mediul
s-a realizat şi prin activităŃile de lectură după imagini. Prin lecturarea imaginilor din activităŃile: “Aşa
da, aşa nu”, ”Copiii harnici”, “Fapte bune, fapte rele”, ”Munca oamenilor în grădină, în livadă” etc.,
copiii s-au familiarizat cu aspecte ale lumii înconjurătoare, pentru înŃelegerea şi aplicarea regulilor de
protecŃie a mediului înconjurător.
Prin activităŃile de convorbire: “Copiii – prietenii naturii”, ”Cum îngrijim şi ocrotim natura”,
”Omul prieten sau duşman al naturii”, copiii au dat răspunsuri privind natura, fenomenele care se
produc în natură precum şi acŃiunile pe care trebuie să le întreprindă copiii şi oamenii mari pentru a
îngriji şi proteja mediul în care trăim. EducaŃia ecologică am realizat-o nu numai prin activităŃile comune
ci şi prin jocurile şi activităŃile la alegerea copiilor. Prin activităŃile practice-aplicative de efectuare a
curăŃeniei şi ordinii în sala de grupă, de îngrijire a florilor de la colŃul viu al naturii, de îngrijire a

11
împrejurimilor grădiniŃei am urmărit ca preşcolarii să iubească ordinea şi curăŃenia, să iubească natura, şi
să le formeze deprinderea de a o îngriji şi ocroti. Copiii au udat florile, le-au curăŃat frunzele uscate, le-
au şters frunzele de praf, acŃiuni efectuate cu plăcere de către ei. Prin jocul de masă ”Toto si Loto în
lumea animalelor”, copiii au cunoscut diferite medii geografice (pădure, aer, apă, zone geografice
îndepărtate) precum şi vieŃuitoarele care trăiesc în acele medii. În cadrul plimbărilor ocazionale,
preşcolarii au putut constata unele comportamente negative ale oamenilor faŃă de natură ( gunoaie
aruncate la întâmplare, nu în locurile special amenajate, iarba călcată, crengi rupte din copaci, hârtii şi
ambalaje din plastic aruncate pe lângă blocurile de locuinŃe). Le-am explicat copiilor pe înŃelesul lor că
pentru a trăi într-un mediu sănătos, fiecare trebuie să ne îngrijim de curăŃenia spaŃiilor din jurul nostru,
să contribuim la sănătatea noastră şi a celor din jur. La întrebările adresate de copii le-am explicat pe
înŃelesul lor cauzele pentru fiecare situaŃie în parte precum şi efectele poluării asupra mediului, urmările
tăierilor abuzive ale copacilor, urmările poluării apelor şi aerului pe care-l respirăm. De asemenea le-am
vorbit copiilor despre poluarea fonică, despre principalele surse de zgomot: circulaŃia rutieră, trenurile,
avioanele, radioul, vocile copiilor şi ale oamenilor.
Prin întreaga activitate desfăşurată în grădiniŃă preşcolarii, sub îndrumarea permanentă a
educatoarei, au posibilitatea să-şi însuşească potrivit particularităŃilor de vârstă, anumite noŃiuni şi
cunoştinŃe despre problematica ecologică, să-şi îmbogăŃească vocabularul, să fie preocupat pentru
ocrotirea mediului şi combaterea poluării, o problemă de actualitate, care ar trebui să-i intereseze pe toŃi
oamenii planetei.
Una este să respiri un aer curat, alta este să inspiri un aer infectat. Copiii trebuie să conştientizeze
beneficiile unui mediu sănătos şi necesitatea luptei pentru a nu polua planeta de. Un rol important alături
de grădiniŃă în modelarea ecologică îl are şi familia care trebuie să ofere modele de comportament civic
şi etic.
Pentru a beneficia de minunile pe care ni le dăruieşte mediul înconjurător, trebuie să respectăm
următoarele reguli:

Nu arunca nimic, absolut nimic, pe jos!

Nu arunca oriunde pungi, ambalaje, sticle, ci numai la coşul de gunoi!

Nu rupe iarba, florile, nici măcar o frunză!

Protejează gardurile vii!

Nu lovi animalele şi păsările!

Totdeauna într-o excursie nu lăsa nimic în urma ta!

Îngrijeşte şi iubeşte plantele, animalele şi păsările!
Copiii au înŃeles că numai aşa pot fi cei mai buni prieteni ai naturii şi cu cât mediul înconjurător
este mai curat ei vor avea o viaŃă mai bună.
“ ÎnvăŃaŃi-i pe copiii voştri ceea ce i-am învăŃat noi pe ai noştri, că pământul este mama
noastră. Tot ceea ce i se întâmplă pământului, va ajunge să li se întâmple şi copiilor acestui pământ.
Noi ştim cel puŃin atât : nu pământul aparŃine omului, ci omul aparŃine pământului.”
Sieux Seatle

Bibliografie:
1. Preda,V., “Metoda proiectelor la vârstele timpurii”, Edit. Miniped, Bucureşti,2002;
2. Breben, S.,”ActivităŃi bazate pe inteligenŃe multiple”,volumul II, Edit. Reprograph, Craiova
2002.
3. Geamănă, A.N., Pentru „Earth Voice Romania”-3R-Material didactic alternativ, destinat
activităŃilor de educaŃie ecologică, Ed. Nelmaco, Bucureşti, 2004
4. Pârvu, C. , Îndrumător pentru cunoaşterea mediului , Bucureşti, 1982

12
 Nu tutunului! Dă o şansă vieŃii!
(proiect de dezvoltare şcolară)

Institutor Anton Simona Marinela,

Şcoala cu clasele I-VIII nr. 2 Vorniceni,
JudeŃul Botoşani

Scopul proiectului – Conştientizarea riscului fumatului şi diminuarea numărului de elevi fumători din
şcoala primară.
MotivaŃia proiectului – Tutunul, alcoolul şi drogurile sunt principalii duşmani ai elevilor din zilele
noastre. Pe zi ce trece, chiar dacă este greu de recunoscut tot mai mulŃi tineri se confruntă cu această
problemă de la vârste foarte fragede din diverse motive : curiozitate, teribilism. Riscurile sunt foarte
mari deoarece ei nu conştientizează urmările acestor vicii. Proiectul are in vedere lansarea unei campanii
“Nu tutunului! Dă o şansă vieŃii!” cu scopul înlăturării efectelor pe care le favorizează, a combaterii
dependenŃei pentru tineri.
Analiza SWOT:
S=puncte tari
• Depistarea copiilor cu acest viciu;
• Realizarea unei comunicări eficinte;
• Determinarea copiilor de a renunŃa la fumat;
W=puncte slabe
• Dezinteres din partea unor părinŃi şi a unor cadre didctice;
• ReticienŃă din partea unor copii în discuŃiile pe această temă;
• Lipsa informaŃiilor privind urmările acestui viciu;
O=oportunităŃi
• Resurse materiale
• Implicarea cadrelor didactice, a cadrelor medicale şi a preotului;
T=ameninŃări
• Grupuri de influenŃă negativă;
• Dezinteres din partea părinŃilor;
Perioada proiectului – 6 luni
Grup Ńintă – elevii claselor a-III-a şi a-IV-a de la Şcoala nr.2 Vorniceni
Obiective spcifice : - să conştientizeze nocivitatea tutunului pentru sănătate;
-să se gândească la urmările fumatului în timp;
-să spună ce conŃine o Ńigară;
-să recunoască planta din care este făcută Ńigara;
-să-şi formeze o imagine despre consecinŃele materiale ale consumului de tutun;
Calendarul activităŃilor:
Activitatea nr.1 : Cunoaşterea / Intercunoaşterea
Cine? – elevii, părinŃii, cadrele didactice, cadrele medicale, preotul din sat
Unde? – sala de clasă ; Cât timp? – 2 ore
Ce rezultate ? – discuŃii despre ei şi familiile lor;
- motivarea faptului pentru care fumează;
Metode – conversaŃia exerciŃii de spargere a gheŃii.
Activitatea nr. 2 : Ce este Ńigara? De ce fumezi?
Cine? – elevii şi cadrele didactice; Unde – sala de clasă; Cât timp? – 2 ore
Ce rezultate? – recunoaşterea de către unii elevi de când s-au apucat de fumat şi de ce

- teribilism

13
 - calmare
Ce este Ńigara? - o poartă spre gaşcă
- o plăcere
- un drog

- toŃi prietenii fumează

- tata, mama fumează
- curiozitate
De ce fumezi? - teribilism
- îmi place
- nu mă pot lăsa
Metode – brainstorming-ul, conversaŃia
Activitatea nr.3 : Vizionarea unui material cu tema : De la curiozitate la un pas de moarte!
Cine? – elevii, părinŃii, cadrele didactice, cadrele medicale, preotul din sat
Unde? – sala de clasă ; Cât timp? – 2 ore
Ce rezultate? – discuŃii pe baza materialului vizionat;
- relatarea cauzelor şi a riscurilor fumatului;
Metode – conversaŃia, explicaŃia
Activitatea nr.4 : Primejdiile fumatului
Cine? – elevii, părinŃii, cadrele didactice, cadrele medicale,
Unde? – sala de clasă ; Cât timp? – 2 ore
Ce rezultate? – să enumere bolile provocate de tutun în combinaŃie cu alcoolul şi drogurile
Metode – conversaŃia, explicaŃia, observaŃia
Activitatea nr.5 : Ce ai putea face în loc să fumezi?
Cine? – elevii, cadrele didactice, cadrele medicale,
Unde? – sala de clasă ; Cât timp? – 2 ore
Ce rezultate? – să dea exemple de activităŃi care să-l îndepărteze de acest viciu;
- să se gândească ce ar face dacă fratele sau sora lui ar începe să fumeze;
Metode : conversaŃia, exercitiul
Activitatea nr.6 Nu tutun! – crearea de slogane
Cine? – elevii, părinŃii, cadrele didactice, cadrele medicale,
Unde? – sala de clasă ; Cât timp? – 2 ore
Ce rezultate? – să deseneze afişe –Nu tutun!
- să se gândească cum ar putea preveni viitoarele victime ale tutunului
Metode – conversaŃia, explicaŃia, munca independentă
Activitatea nr.7 : łigara – eseu în lanŃ
Cine? – elevii, cadrele didactice,
Unde? – sala de clasă ; Cât timp? – 2 ore
Ce rezultate? – să alcătuiască un eseu colectiv – fiecare scriind câte una-două propoziŃii. Să scrie
propoziŃiile în aşa fel încât să dea de gândit celui care o citeşte.
Metode – exerciŃiul, lucrul în grup
Activitatea nr.8 : Dezbateri pro şi contra fumatului
Cine? – elevii, părinŃii, cadrele didactice, cadrele medicale, preotul din sat
Unde? – sala de clasă ; Cât timp? – 2 ore
Ce rezultate? – împărŃirea colectivului în două tabere una pro şi una contra, fiecare aducând argumente
în favoarea taberei sale.
Metode – conversaŃia, explicaŃia, exerciŃiul, lucrul în grup
Activitatea nr.9 : Cum să mă las de fumat?
Cine? – elevii, cadrele didactice, cadrele medicale, Unde? – sala de clasă ; Cât timp? – 2 ore

14
Ce rezultate? – discuŃii cu medicul specialist şi psihologul şcolii;
- ocuparea timpului liber cu diferite activităŃi pentru a nu fi tentat să fumeze.
Metode – conversaŃia, explicaŃia
Activitatea nr.10 : Evaluare – să mai fumez sau nu?
Cine? – elevii, părinŃii, cadrele didactice, cadrele medicale, preotul din sat şi un profesor de biologie
Unde? – sala de clasă ; Cât timp? – 2 ore
Ce rezultate? – experiment : pentru acest experiment avem nevoie de o seringă, vată, şi Ńigări aprinse. Se
pune o bucăŃică de vată în seringă şi vârful acesteia în filtrul unei Ńigări apoi se trage de capătul seringii
de mai multe ori. Vom observa cum vata se înnegreşte de la fum, la fel şi plămânii celor ce fumează..
Rezultatele proiectului :
• să realizeze campanii împotriva fumatului
• să citească propriile idei scrise în eseu
• să realizeze o expoziŃie cu slogane anti-fumat
• să aleagă corespunzător grupul de prieteni
• să redacteze articole informaŃionale despre riscurile fumatului.
Impactul scontat : De ce este considerat fumatul un viciu?
- produce dependenŃă
- duce la îmbolnăviri de plămâni –TBC
- îngălbeneşte dantura
- îngălbeneşte degetele
- respiraŃie urât mirositoare
- reduce pofta de mâncare
- poluează aerul şi îmbolnăveşte pe cei din jur.
Evaluarea proiectului : - s-a reuşit informarea corectă şi exactă a elevilor cu privire la riscurile
fumatului;
- s-a reuşit realizarea unei comunicări eficiente cu cei în cauză;
- au fost identificate majoritatea cauzelor şi clarificate în cadrul discuŃiilor de grup;
- strategia de renunŃare la fumat s-a desfăşurat în condiŃii optime şi s-a observat un
impact deosebit asupra elevilor, ca urmare a implicării elevilor fumători.

Dezvoltarea inteligenŃei, creativităŃii şi afectivităŃii copiilor preşcolari prin

utilizarea metodelor şi tehnicilor interactive

Educatoare: Ştefan Mariana ,

GădiniŃa cu P.P.NR.29, Bacau

Dezvoltarea inteligenŃei şi a creativităŃii copiilor presupune stimularea la copii a curajului de a

expune propriile idei , de a elabora o strategie de lucru şi de a nu aştepta soluŃii din partea adulŃilor.
Creativitatea, aşa cum spune Harris(1998) este o capacitate: aceea de a imagina sau de a inventa
ceva nou; este o atitudine: aceea de a accepta schimbarea şi noutatea,disponibilitatea de a „te juca” cu
idei şi posibilităŃi, o flexibilitate în concepŃii, un obicei de a căuta moduri pentru a îmbunătăŃii lucrurile;
este un proces: persoanele creative muncesc mult şi continuu pentru a îmbunătăŃii idei şi soluŃii, găsind
alternative şi redefiniri pentru munca lor.
Pentru stimularea creativităŃii şi inteligenŃei copiilor se pot utiliza metode noi, interactive care să
stimuleze curiozitatea şi să dea libertate de exprimare copiilor, cum ar fi : metoda „Brainstorming”,
„Brainwriting”, tehnica „Ciorchinelui”, metoda „Cubului”, tehnica viselor.Aceste metode şi tehnici pot

15
fi folosite cu succes în toate categoriile de activităŃi având ca finalitate dezvoltarea flexibilităŃii gândirii,
dezvoltarea originalităŃii răspunsurilor preşcolarilor, dezvoltarea gândirii divergente; oferă posibilitatea
manifestării libere, spontane a imaginaŃiei copiilor; creşte productivitatea creativităŃii individuale ca
urmare a interacŃiunii membrilor grupului.
Interactivitatea grupului de preşcolari presupune atât cooperarea, definită ca „formă
motivaŃională” a afirmării de sine,incluzând activitatea de avansare proprie în care individul rivalizează
cu ceilalŃi pentru dobândirea unei situaŃii sociale sau a superiorităŃii, cât şi competiŃia, care este o
„activitate orientată social, în cadrul căreia individul colaborează cu ceilalŃi pentru atingerea unui Ńel
comun”(D.Ausubel,1981 ).
Există o dinamică intergrupală cu influenŃe favorabile în planul personalităŃii,iar subiecŃii care
lucrează în echipă sunt capabili să aplice şi să sintetizeze cunoştinŃele
În moduri variate şi complexe,învăŃând ăn acelaşi timp mai temeinic decât în cadrulgrupului individual.
Avantajele interacŃiunii grupului sunt: activitatea de grup estev stimulativă în rezolvarea
sarcinilor complexe iar obŃinerea soluŃiei este facilitată de emiterea soluŃiilor multiple şi variate;
stimulează efortul şi productivitatea, dezvotă capacităŃiile copiilor de a lucra în echipă
- Dezvoltă inteligenŃele multiple,capacităŃi specifice inteligenŃei lingvistice(ce implică
sensibilitatea de a vorbi şi de a scrie), inteligenŃa logico-matematică(ce constă în capacitatea de a
analiza logicproblemele, de a realiza operaŃii matematice, de a face deducŃii), inteligenŃa
spaŃială(care se referă lacapacitatea, potenŃialul de a recunoaşte şi de a folosi patternurile
spaŃiului), inteligenŃa interpersonală(capacitatea de a înŃelege intenŃiile, motivaŃiile, dorinŃrle
celorlalŃi creând oportunităŃi în munca colectivă), inteligenŃa naturalistă(care face omul capabil
să recunuoască ,să clasifice şi să se inspire din mediul înconjurător) şi inteligenŃa
morală(preocupată de reguli, comportament, atitudini).(Gardner H,1993).
- Stimulează şi dezvoltă capacităŃi cognitive complexe(gândirea divergentă,gândirea critică,
gândirea laterală- capacitatea de a gândi şi de a cercetalucrurile în alt mod, de a relaxa controlul
gândirii).
- Munca în grup permite împărŃirea sarcinilor şi responsabilităŃilor în părŃi mult mai uşor de
realizat.
- Timpul de soluŃionare al problemelor este de cele mai milte oti mai scurt în cazul lucrului în
grup decît atunci când se încearcă găsirea rezolvărilor pe cont propriu.
- Cu o dirijare adecvată, învăŃarea prin cooperare dezvoltă şi diversifică priceperile, capacităŃile şi
deprinderile sociale ale elevilor.
- InterrelaŃiile dintre membri grupului,sporeşte interesul pentru o temă sau o sarcină dată,
motivând preşcolarii pentru învăŃare.
- Lucrul în echipă oferă copiilor posibilitatea de a-şi împărtăşi părerile, experienŃa, informaŃiile.
- Se reduce la minim blocajul emoŃional al creativităŃii;
- InteracŃiunea colectivă are ca efect şi dobândirea unor comportamente tolerante faŃă de opiniile
celorlalŃi.

ÎnvăŃământul modern preconizează o metodologie axată pe acŃiune, operatorie, care să solicite

mecanismele gândirii, ale inteligenŃei, ale imaginaŃiei şi creativităŃii.
Educatorul trebuie să cunoască şi să folosească adecvat metodele şi tehnicila de predare-învăŃare
menite să stimuleze activismul şi creativitatea copiilor.
Educatorii care respectă ideiile copiilor îi ajută să gândească şi să-şi rezolve problemele singuri.
Copiii care sunt liberi să greşescă, să exploreze şi să experimenteze,se vor simŃi liberi să inventeze,
să creeze şi să găsească multiple modalităŃi de rezolvare a situaŃiilor întâlnite.Copilului trebuie să-i
dai libertatea să grşească şi să înveŃe făcând diferite lucruri, satfel activităŃile vor fi mai eficiente şi
mai distractive, dând farmec imaginaŃiei şi învăŃării . Astfel, educatorii ar trebui: să accentueze
procesul şi nu produsul,să asigure un mediu care să permită copiilor să exploreze şi să se joace fără
restricŃii, să primească cu deschidere şi bunăvoinŃă ideile copiilor şi să nu-i forŃeze să gândească ca

16
 adulŃii, să ofere timp copiilor să exploreze toate posibilităŃiile,să spună copiilor că orice problemă
are mai multe soluŃii, să nu descurajeze copii spunându-le că ideile lor nu sunt practice.
Educatorul poate oferi activităŃi cu multiple oportunităŃi pentru un comportament creativ. Pot
propune obiective care cer muncă originală, învăŃare independentă, proprie iniŃiativă şi
experimentare.
Un educator care va reuşi să elimine din calea copiilor blocaje precum:existenŃa unui singur mod
corect de face lucrurile,obligând copii să fie realişti, fără a-i lăsa să viseze,comparând copii între ei,
descurajând curiozitatea copiilor, va constata în timp că”la a căror formare a contribuit vor deveni
oameni echilibraŃi, inteligenŃi şi originali.”
„Pedagogia modernă nu caută să impună nici un fel de reŃetar rigid,dimpotrivă, consideră că fixitatea
metodelor, conservatorismul educatorilor, rutina excesivă, indiferenŃa etc. aduc mari prejudicii
efortului actual de ridicare a învăŃământului pe noi trepte; ea nu se opune în nici un fel inişiativei şi
originalităŃii individuale şi colective de regândire şi reconsiderare în spirit creator al oricăror aspecte
care privrsc perfecŃionarea şi modernizarea metodologiei învăŃământului de taote gradele.În fond
creaŃia în materie de metodologie, înseamnă o necontenită căutare, reînnoire şi îmbunătăŃire a
condiŃiilor de muncă în instituŃiile şcolare.”
(Ion Cerghit, 1997)
Luând în considerare toate aceste aspecte, educatorul trebuie să-şi revizuiască metodele de lucru şi
să adopte o atitudine deschisă către nou în scopul unei educaŃii bazate pe independenŃa copilului. O
educaŃie ,a copilului, de calitate este o educaŃie bazată pe experimentare, libertatea de a expune
propriile idei şi sentimente, exploararea celor din jur fără restricŃii, încurajarea creativităŃii.Toate
acestea vor duce la dezvoltarea inteligenŃei copiilor într-un mod relaxat şi original.
-

Un mare scriitor si pedagog : ION CREANGA

Inv. Botezatu Cristina,

Scoala cu Clasele I-VIII Nr 1 Valea Seaca,
Comuna Nicolae Balcescu, judetul Bacau

În ultima zi a anului, 31 decembrie, se implinesc anul acesta 120 ani

de la moartea lui Ion Creangă, unul dintre marii clasici ai literaturii
române, autor al unei opere restrânse ca volum, dar monumentală prin
originalitatea, prin calitatea artei şi farmecul ei, povestitorul de excepŃie
fiind, totodată, deschizător de drumuri în pedagogia românească prin
practica şi opera sa didactică. Cunoscut şi îndrãgit de generaŃii în şir mai
ales ca autor al Amintirilor din copilãrie,Ion Creangã s-a dovedit în scurta
sa carierã dedascãl drept educator priceput,cu reale
calitãŃi pedagogice.
În anul 1868 a apãrut aşa-numitul „Abecedar
Creangã”, Metoda noua de scriere şi cetire pentru usul clasei I primară), care
dovedeşte negru pe alb preocupãrile serioase ale institutorului.
ÎmpãrŃitã pe trei capitole,cartea cuprinde o parte de abecedar propriu-zis, din care
pot fi învãŃate literele alfabetului. În partea a doua poate fi însuşitã citirea pe silabe şi
cuvinte, putând fi învãŃatã concomitent împãrŃirea cuvintelor în silabe. A treia parte a
manualului cuprinde mici istorioare, poezii, proverbe. Prin aceastã micã antologie se
poate recunoaşte cel mai bine spiritul lui Creangã. Pildele, proverbele, istorioarele au
toate concluzii înŃelepte, definite umoristic, aşa cum numai Creangã a fost în stare sã
le exprime. În fine, ultima parte a cãrŃii cuprinde alfabetul cirilic în comparaŃie cu cel românesc, urmat

17
de câteva pagini scrise cu caractere cirilice. Urmeazã apoi un sumar „Manual de rugãciuni” cu
principalele rugãciuni din timpul zilei şi cu Simbolul CredinŃei”. Abecedarul se terminã cu tabla
înmulŃirii.
Prin structura manualului, Abecedarul Creangã dovedeşte, cum puteau însuşi copiii de acum mai
bine de un veac scrisul, cititul, socotitul, cu ajutorul unui dascãl destoinic şi a
unui singur manual, bine gândit, priceput conceput.
Abecedarul povestitorului din Humuleşti a fost reeditat la 22 mai 1990
din iniŃiativa AsociaŃiei oamenilor de ŞtiinŃă, Artă şi Cultură din România
“Atheneum”. Referitor la aceasta carte istorica G. Călinescu afirma:
“Creangă se uni cu cinci institutori, (C. Grigorescu, Gh. Ienăchescu, V.
Răceanu, N. Climescu, A. Simionescu), spre a compune un abecedar ca
lumea. Până atunci, copiii învăŃaseră să citească cum da Dumnezeu şi după
cum era şi dascălul, cărŃi fiind puŃine şi proaste. Aşadar, noul Abecedar a fost
ca o nouă cucerire şi a demonstrat că scrisul poate fi învăŃat o dată cu cititul,
prin introducerea treptată a vocalelor şi consoanelor. Ui nu oricum. »
În timpul apariŃiei sale cartea a adunat, după cum spun specialiştii “tot
ce a fost mai bun în pedagogia avansată a timpului” şi a fost o mare
experienŃă a lui Creangă şi a colegilor săi, alături de învăŃătorii care i-au
susŃinut. Manualul s-a vândut atât de repede, încât imediat a mai fost scoasă o ediŃie, iar în anul morŃii
lui Ion Creangă, 1889, Metoda noua de scriere si cetire pentru usul clasei I primara apărea în a XXI-a
ediŃie, scria Constantin Parascan, în ÎnvăŃământul primar, nr. 4, din 2003. Posteritatea a cinstit memoria
lui Creangă prin scoaterea, în mai multe ediŃii, a operelor sale.Dacă marele scriitor se afirma şi ca un
autentic îndrumător al tineretului prin chiar opera sa literară, nu putem ignora faptul că el a fost şi un
strălucit om de şcoală, dascăl de vocaŃie, autor de manuale şi de lucrări metodice.
La şcolile şi clasele la care a funcŃionat, Creangă a lăsat în rândul colegilor şi elevilor săi o vie
amintire, unii absolvenŃi evocând “figura blândă şi jovială a lui Creangă pe care toŃi băieŃii îl iubeau”,
după cum spune scriitorul Jean Bart (Eugeniu P.Botez), fost elev. “Omul acesta, veşnic cu surâsul pe
buze, continua acelaşi scriitor, radia pretutindeni, pe stradă ca şi în clasă, în vorba ca şi în scris, aceeaşi
lumină, bunătate, veselie”.
În 1871, apare “InvăŃătoriul copiilor”, carte de citire pentru clasele II-IV în care sunt cuprinse
poezii populare (“MioriŃa”, de exemplu), poezii de Vasile Alecsandri, fabule de Grigore Alexandrescu si
Al.Donici, povestiri cu caracter didactic create de Ion Creangă – cum ar fi “Inul şi cămeşa” sau “Acul şi
barosul”, dar şi lecŃii cu caracter ştiinŃific – despre cărbune, electricitate etc. PuŃini dintre admiratorii
“Amintirilor” şi basmelor lui Creanga ştiu că acesta a scris şi poezii pentru manualele lui şcolare
(“Drumul de fer”, “Nu lucrezi, n-ai ce mânca”, “Păsărica în timpul iernii” etc.) Multe din bucăŃile de
lectură sau poeziile din manualele lui Creangă au fost introduse în manualele şcolare de mai târziu,
menŃinându-se până în anii celui de-al doilea război mondial (“Povestea unui om leneş”,”Moş Ion Roată
şi Unirea”, “Moş Ion Roată şi Cuza Vodă”, poezia “Păsărica în timpul iernii”
“Geografia judeŃului Iaşi”, scrisă de Ion Creangă în colaborare cu V.Raceanu şi Gh.Ienachescu şi
apărută în 1879, întregeşte lista lucrărilor didactice la care Creangă este autor şi care sunt apreciate de
contemporanii săi – învăŃători care au simŃit sprijinul ce le-a fost acordat, revizori şcolari care au marcat
rezultatele deosebite obŃinute de învăŃătorii ce foloseau cărŃile şi metodele de predare ale lui Creanga,
oameni de cultură de bună credinŃă. O menŃiune specială merită să facem despre rapoartele elogioase ale
revizorului Mihai Eminescu cu privire la aceste lucrări didactice : »
În activitatea sa didactică şi de autor de cărŃi şcolare, de aproape un sfert de veac, Creangă se dovedeşte
un deschizător de drumuri pentru că: – luptă împotriva învăŃării mecanice prin stimularea gândirii
elevilor şi participarea lor activă la lecŃii. »

18
 O carte pentru şcoala mea - proiect educaŃional
Prof. Păduraru Simona, prof. Crăciun Dana,
Şcoala cu clasele I-VIII, Nr.1, ,,Al. I. Cuza”, Fălticeni, jud. Suceava

Moto:
,, CărŃile sunt pentru mine ceea ce este iarba pentru pământ, ceea ce sunt peştii pentru mare, ceea ce
sunt păsările pentru cer, ceea ce sunt cuvintele de dragoste pentru om…” (Nichita Stănescu)

Argumentul proiectului
Într-o lume tot mai aglomerată şi mai grăbită, în care, paradoxal, găseşti tot mai greu pe cineva
care să-Ńi fie alături, cartea poate reprezenta un prieten fidel şi special, care te ajută să te împaci cu tine
însuŃi. Este nevoie de lectură pentru a deveni mai frumoşi în interior, pentru că literatura poate trezi
conştiinŃa de sine şi îŃi poate da o anumită detaşare în faŃa dificultăŃilor de orice natură; te poate înălŃa
spiritual sau te poate face să te simŃi privilegiat, căci aşa ai acces spre o altă lume, mai bogată, mai
profundă, mai diversă decât cea pe care o poŃi percepe în realitatea imediată.
ToŃi avem nevoie de lectură pentru că în fiecare carte citită regăsim o părticică din noi, iar acest
lucru ne confirmă că existăm, că suntem importanŃi, valoroşi. Lectura este o modalitate de a prelungi
realul în ireal, hrănind setea de poveşti a fiecărei fiinŃe. Nevoia de carte este mai stringentă decât
oricând. Se cunosc prea bine „duşmanii” şi „concurenŃii” cărŃii: televizorul, calculatorul, internetul.
Interesul pentru lectură cere migală, tact şi pasiune din partea învăŃătorilor şi a profesorilor. Un profesor
îi poate influenŃa pe elevi, la început mai greu, apoi din ce în ce mai uşor, cu prezentarea parŃială sau
integrală a subiectelor unor cărŃi de literatură de valoare, a unor cărŃi de eseuri, de călătorie, a unor
lucrări documentare etc. De la câŃiva elevi care pot fi interesaŃi la început, grupul se poate mări,
exerciŃiul capătă obişnuinŃă, iar elevii pot deveni ei înşişi „exportatori” de literatură şi idei luate din cărŃi.
ActivităŃile cu caracter cultural-artistic
desfăşurate cu elevii, fie în şcoală, fie prin disciplinele opŃionale (Literatură pentru copii, Teatru pentru
copii etc.), momente artistice, serbări şcolare,lecŃii în bibliotecă sau vizionarea unor spectacole de teatru
constituie alte căi importante pentru apropierea elevilor de carte şi de lectură. Concursurile literare
motivează şi stimulează într-o mare măsură implicarea elevilor în parcurgerea unor opere precizate prin
surse bibliografice. Întâlnirile cu scriitori şi oameni de cultură reprezintă un alt mijloc important de a-i
pune pe elevi în contact cu pagini literare autentice, de a-i introduce în labirintul fascinant al creaŃiei.
Vizitele la muzee literare şi excursiile îi scot pe elevi din mediul şcolii, invitându-i în lumea reală şi
incitantă a locurilor pe unde au trăit şi au creat scriitorii. Aceste activităŃi rămân memorabile şi aduc
mari beneficii instructive şi educative elevilor.
Obiectivul general al proiectului: Stimularea interesului elevilor pentru lectură
Domenii de activitate: Motivare pentru lectură, ÎmbogăŃirea fondului de carte , Ziua Mondială a CărŃii –
23 aprilie
Obiective specifice:
▪ recondiŃionarea şi păstrarea fondului de carte existent;
▪ îmbogăŃirea fondului de carte a bibliotecii şcolii prin donarea a numeroase volume de către elevi;
▪ stimularea interesului pentru lectură prin organizarea de expoziŃii de carte pentru diverşi autori;
▪ implicarea părinŃilor, a cadrelor didactice şi a elevilor din şcoală în atragerea de fonduri pentru
cumpărare de carte, prin realizarea unor spectacole artistice;
▪ dezvoltarea interesului pentru lectură prin realizarea unor întâlniri cu autori de carte din localitate;
▪ promovarea creaŃiilor literare şi a cărŃilor realizate de elevii şcolii noastre – concursul de eseuri
Condeiul de aur şi lansarea de carte a elevei Tihan Mădălina Alexandra, intitulată Frunze de albastru.
▪ valorizarea lecturii prin crearea de afişe/sloganuri în favoarea acesteia.
DESCRIEREA PROIECTULUI
RESURSE UMANE:

19
▪ elevii claselor gimnaziale al Şcolii Nr.1 ,,Al. I. Cuza”, Fălticeni
▪ cadre didactice – diriginŃii claselor de elevi participante
▪ invitaŃi
▪ direcŃiunea
▪ bibliotecar – Stan Doriana

RESURSE MATERIALE:
▪ coli de desen, foi de flip-chart, carioci, acuarele, creioane colorate, cărŃi;
▪ computer, CD-uri, aparat foto, imprimantă, videoproiector;
FINANłARE: surse extrabugetare
GRUP łINTĂ: elevii claselor V-VIII
PERIOADA DESFĂŞURĂRII: NOIEMBRIE 2008 - IUNIE 2009
MONITORIZARE:
▪ la nivelul ISJ-ului – inspectorul şcolar pentru educaŃie formală şi nonformală;
▪ la nivelul şcolii – consilierul educativ, coordonatorii proiectului, elevii desemnaŃi să prezinte proiectul
la etapa judeŃeană (Tihan Alexandra Mădălina şi Tracicaru Rareş)
EVALUARE:
▪ chestionare;
▪ dezbateri/discuŃii pe tema proiectului;
▪ portofoliul – produsul final al proiectului;
▪ concursul de eseuri Condeiul de aur
▪ popularizarea activităŃilor în revista Clubului Copiilor şi Elevilor Dumbrava Minunată şi în presa
locală;
ACTIVITĂłI PROPUSE PENTRU DERULAREA PROIECTULUI
Nr. Denumirea activităŃii propuse Grup Ńintă Coordonator Perioada
Crt.
1. Iubim cărŃile februarie
▪ recondiŃionarea fondului de carte existent 2009
prin realizarea de supracoperŃi pentru cărŃi;
▪ donaŃie de carte religioasă pentru biblioteca
şcolii.
De vorbă cu doamna învăŃătoare Ileana Sofia *elevii clasei Prof. Haidău
▪ întâlnire cu doamna învăŃătoare Ileana Sofia, a VI-a A Adelina
autoare de cărŃi religioase; martie
▪ prezentarea volumelor sale şi donarea de cărŃi 2009
proprii bibliotecii şcolii.
2. Prietenii cărŃilor
▪ concretizarea parteneriatului încheiat între
Şcoala Nr.1 ,,AL. I. Cuza” şi clasa a V-a B februarie
printr-o activitate de voluntariat: donarea a 175 *elevii clasei 2009
de volume; a V-a B Prof. LivinŃi
▪ participarea la parteneriatul încheiat între Liliana
şcoală şi CCD NeamŃ, desfăşurat sub titlul
Şcoala modernă. EducaŃia prin carte şi pentru
carte prin referatul susŃinut la simpozionul
internaŃional : Libroterapia sau educaŃia prin
carte şi pentru carte;
▪ alcătuirea unei fişe de lectură pentru elevii
clasei a V-a B;
▪ lansarea revistei Eco-Junior (nr. 1 şi nr.2)

20
Nr. Denumirea activităŃii propuse Grup Ńintă Coordonator Perioada
Crt.
3. În căutarea cărŃii perfecte
▪ vizită la Biblioteca Municipală a oraşului *elevii clasei Prof. Nisioi martie
Fălticeni a V-a A Brânduşa 2009
4. Condeiul de aur *elevii claselor Prof. Crăciun februarie
▪iniŃierea şi coordonarea concursului de eseuri a VII-a şi Dana 2009
reunite sub acest generic; a VIII-a din Prof. Păduraru
Guiness Book (Cartea Recordurilor) şcoală Simona
▪ alcătuirea unei cărŃi cu pagini personalizate februarie-
pentru toŃi elevii clasei; *elevii clasei Prof. Crăciun martie
a VIII-a B Dana 2009
Trăieşte-Ńi visurile printr-o carte! Prof. Crăciun
▪organizarea expoziŃiilor de carte pentru diverşi *elevii claselor Dana
autori: M. Eminescu, M. Sadoveanu şi I. L. a VIII-a din Prof. Păduraru martie
Caragiale. şcoală Simona 2009
Bibliotecar- Stan
LuaŃi locurile, start: lectură! *elevii claselor Doriana martie
▪ expoziŃie de afişe realizate în favoarea a VIII-a din Prof. Crăciun 2009
lecturii; şcoală Dana
Prof. Păduraru
* elevii şcolii; Simona
*părinŃi; 23 aprilie
Lansare de carte *cadre Prof. Crăciun 2009
Eleva Mădălina Tihan îşi va lansa propriul didactice; Dana
volum de poezie intitulat Frunze de albastru. *invitaŃi direcŃiunea

4. Cartea, teatrul şi muzica – ferestre către o lume

ideală (spectacol dedicat Săptămânii
Francofoniei) *elevii clasei a
▪ dramatizarea unui fragment din opera VIII-a C;
PrinŃesa leneşă de Margarete Jennes;
▪ colaj de cântece în limba franceză; Prof. Leuştean
▪ moment poetic-lirică franceză Marieta martie
▪ premierea elevilor care au obŃinut rezultate *elevii claselor 2009
bune la concursul internaŃional ,,Cangurul V-VIII din
lingvist” şi la olimpiada de limba franceză. şcoală
Arc peste timp
▪ întâlnire între foste şi actuale generaŃii de
elevi ai şcolii noastre.
5. Biblioteca, un univers magic
▪ activitate de recondiŃionare de carte; *elevii clasei Prof. Tofan martie
▪ donaŃie de carte bibliotecii şcolii a VI-a B Marghioala 2009
6. Sala de lectură, între joc şi seriozitate februarie
▪ joc interactiv de utilizare a dicŃionarelor; 2009
Pelerinaj în Grădina Liniştii
▪ vizită la Casa Memorială ,,M. Sadoveanu” Prof. Balaci aprilie
din Fălticeni *elevii clasei GheorghiŃa 2009
Vizită la Clubul Elevilor şi Copiilor din a VII-a B
localitate – întâlnire cu jurnalistul coordonator martie

21
Nr. Denumirea activităŃii propuse Grup Ńintă Coordonator Perioada
Crt.
al revistei Dumbrava Minunată 2009
7. Cartea – un univers magic *elevii claselor Prof. Scripcaru martie
▪ confecŃionarea personajelor din povestea a VII-a A, Iuliana 2009
,,Jucăriile părăsite caută noi prieteni”, utilizând a VIII-a B şi
materiale refolosibile a VIII-a C
8. S.O.S. cărŃile! *elevii clasei Prof. Prisăcariu martie
▪ activitate de recondiŃionare a manualelor; a VIII-a B Ana 2009
9. Lectura, plăcere sau necesitate? martie
▪ sondaj de opinie realizat în şcoala noastră; 2009
▪ Călătorie în universul cărŃilor alături de un
jurnalist Prof. Păduraru
Interviu cu jurnalista M. Buculei, corespondent *elevii clasei Simona februarie
pentru Suceava la postul de radio România a VIII-a C 2009
ActualităŃi

Trebuie să menŃionăm faptul că munca în echipă şi efortul tuturor celor implicaŃi au dus la
obŃinerea premiului II la nivel judeŃean, în cadrul concursului cu acelaşi titlu.

Strategii de interventie in activitatea copiilor

hiperactivi din mediul şcolar

Profesor psiholog scolar, Grecu E. Daniela,

Gradinita Nr. 33, Brasov

Hiperactivitatea este o tulburare specificǎ de dezvoltare la copii şi adulŃi, ce cuprinde deficite în

: atenŃia susŃinutǎ,controlul impulsurilor şi reglarea/adaptarea nivelului activitǎŃii la cerinŃele
situaŃionale.
Aceşti copii au trei caracteristici fundamentale:
1.Neatentia: se concentreaza cu dificultate şi îşi pierde deseori concentrerea în timp ce îndeplineşte o
activitate (de exemplu, temele pentru acasǎ); nu persistǎ în activitate, nu o finalizeazǎ trecând cu
usurinŃa de la o sarcinǎ la alta;
2. Impulsivitatea: este nerabdǎtor, întrerupând sau deranjându-i pe ceilalŃi; este imprudent, acŃionând
fǎrǎ sǎ gândeascǎ ("din impuls"), expunându-se unor situaŃii periculoase, fǎrǎ a le conştientiza riscul si
consecinŃele (de exemplu, aleargǎ în stradǎ fǎrǎ sǎ se asigure);

3. Hiperactivitatea: este neliniştit, agitat în mişcǎri,se mişca, aleargǎ, vorbeste excesiv.

1. DaŃi instrucŃiunile mai clar şi mai scurt în câteva cuvinte dacǎ e posibil. RepetaŃi-le dacǎ
este necesar. VorbiŃi mai puŃin şi utilizaŃi propoziŃii scurte.
2. SpecificaŃi fiecare sarcinǎ. Nu rostiŃi mai multe instrucŃiuni împreunǎ, ci distinct, astfel
încat copilul sǎ le poatǎ repeta separat.
3. Copiii hiperactivi nu pot sǎ se concentreze pânǎ în finalul unui proiect. AtrǎgeŃi-le
atenŃia mereu şi sustineŃi-i sǎ termine sarcina. Este important sǎ termine ce au început,
chiar dacǎ nu terminǎ toate temele.

22
 4. UtilizaŃi materiale atractive şi interesante, în mai multe modalitaŃi senzoriale:
vizual(culori vii), auditiv etc.
5. ReduceŃi stimulii distractori din clasǎ. O clasǎ în care sunt multe afişe pe pereŃi, obiecte
atârnate este atractivǎ pentru un copil obisnuit. Un copil hiperactiv se simte confuz şi
distras într-un astfel de mediu pentru cǎ el nu poate organiza toŃi acesti stimuli deodatǎ.
6. AjutaŃi copilul sǎ-şi organizeze lucrurile pe bancǎ, sǎ-şi defineascǎ propriul spaŃiu, locul
fiecǎrui obiect.
7. ReduceŃi zgomotul şi miscarea în clasǎ dacǎ este nevoie. AşezaŃi copilul în bancǎ cu un/
o coleg/ (ǎ )foarte linistit/ (ǎ).
8. PlanificaŃi bine activitǎŃile. FaceŃi un plan dinainte gândindu-vǎ ce veŃi face când copilul
nu mai poate sta locului, când nu mai poate urmǎri lecŃia.
9. RecompensaŃi rǎspunsurile corecte. Aceşti copii au nevoie de mai multǎ încurajare decât
alŃii.
10. Atunci când îl lǎudaŃi fiŃi specific. Nu spuneŃi” Foarte bine!”, ci „ Bravo, ai pus toate
cuvintele la locul lor!”
11. Dacǎ nu mai poate sta locului lǎsaŃi-l sǎ se miste. Nu-i pedepsiŃi luându-le pauza. Acesti
copii au mare nevoie de pauze în care sǎ se mişte şi sǎ se deconecteze.
12. AlternaŃi perioadele active şi pasive în cursul orei. AcordaŃi-le mai mult timp pentru a
face tranziŃia de la o activitate la alta. AvertizaŃi-i când se apropie sfârşitul unei activitǎŃi
pentru a se putea acomoda la urmǎtoarea sarcinǎ.
13. PregǎtiŃi acesti copii pentru orice schimbare în rutina zilei. Este foarte important sǎ aveŃi
o rutinǎ. Ei nu sunt foarte structuraŃi şi multe din dificultǎŃile lor apar din cauza
confuziei, pentru cǎ nu ştiu ce urmeazǎ, teama sau suprastimularea ca urmare a lipsei de
structurǎ
Exemplu: Afişati orarul clasei şi repetaŃi-l de mai multe ori cu copilul.
14. GǎsiŃi un spaŃiu în care copilul poate sǎ-şi revinǎ şi sǎ se reorganizeze atunci când nu se
mai poate stǎpâni în timpul orelor sau chiar în pauzǎ.
15. LuaŃi şi dvs. o pauzǎ pentru cǎ aceşti copii vǎ pot duce la epuizare.
16. FiŃi conştient de faptul cǎ acest copil va avea momente dificile.Nu le luaŃi personal.
AjutaŃi-l sǎ le depǎseascǎ şi sǎ le recunoascǎ înainte de a apǎrea.
17. AjutaŃi-l sǎ-şi dezvolte propriile strategii atunci când comportamentul îi scapǎ de sub
control, pornind de la întrebarea „ ce vei face atunci când...”
18. SeparaŃi copilul de comportamentul sǎu. Stima de sine la aceşti copii este o problemǎ. Ei
simt nevoia de a fi iubiŃi în ciuda problemelor pe care le au.
19. SustineŃi copilul în a-si utiliza punctele tari în clasǎ Dacǎ ştiŃi cǎ este bun la matematicǎ,
solicitaŃi-l sǎ dea rǎspunsuri la aceastǎ disciplinǎ.
20. RemarcaŃi aspecte pozitive. Nu uitaŃi sǎ le spuneŃi atunci când se comportǎ frumos.
21. ImplicaŃi pǎrintii în ceea ce faceŃi. O relaŃie bunǎ cu pǎrinŃii va minimiza dificultǎŃile
copilului. Recompensarea copilului acasǎ pentru comportamentul bun de la scoalǎ este
extrem de utilǎ.

Bibliografie:

1. Petrea , Irina , “ Cum să îŃi creşti copilul bine” , Editura Trei , Bucureşti , 2007
2. Tinica ,Silvia, „ Repere în abordarea copilului dificil”, Editura Eikon, Cluj- Napoca, 2007

23
 EducaŃia moral – civică la preşcolari

Educatoare: Margareta Radu,

GrădiniŃa nr. 3 „Voinicel şi HărnicuŃa”,Tecuci, jud. GalaŃi

Vârsta preşcolară reprezintă temelia educativă a întregii vieŃi, iar educatorul are misiunea de a se
preocupa de cogniŃiile copiilor pe care îi formează, încât elementul cognitiv să devină un mijloc prin
care copilul învaŃă să găsească soluŃii la numeroasele probleme cu care se confruntă, să aibă încredere în
el, să-şi formeze abilităŃi de convieŃuire prin cunoaşterea şi aplicarea moralei creştine şi a unor valori
umane general valabile (binele, adevărul, dreptatea, patriotismul etc.).
A forma un bun cetăŃean, a-l ajuta pe copil să-şi construiască civilitatea înseamnă a-l instrui şi
educa civic, pentru a se putea integra în societate. EducaŃia civică e definită ca parte a educaŃiei morale,
sub aspectul conştientizării propriului „eu” aflat în relaŃie cu alte „eu-ri” şi al modelării
comportamentului de viitor membru al comunităŃii sociale.
La vârsta preşcolară, educaŃia moral – civică constituie o coordonată importantă a formării
personalităŃii, care se manifestă printr-un anume fel de a acŃiona, de a gândi, de a se comporta. EducaŃia
morală este un proces complex şi neîntrerupt care trebuie început de la cea mai fragedă vârstă, când
copilul, imitând, îşi formează deprinderi de comportare civilizată. Succesul educaŃiei morale nu vine de
la sine, ci este rezultatul unei munci stăruitoare, migăloase, desfăşurată cu pasiune şi responsabilitate
atât de educatoare cât şi de părinŃi. Mai întâi, copiii vor fi învăŃaŃi să acŃioneze în concordanŃă cu
cerinŃele adulŃilor, iar mai târziu vor fi învăŃaŃi să înŃeleagă de ce este bun un anumit comportament şi nu
altul, iar ei vor fi capabili să discearnă. În educaŃia moral – civică a preşcolarului trebuie Ńinut cont de
particularităŃile psihice de vârstă şi individuale, de mediul familial în care creşte copilul, de influenŃele
educative care se exercită asupra lui în familie trebuind să se sincronizeze cu cele ale grădiniŃei, numai
aşa având eficienŃă în educarea copiilor.
Diversele manifestări exprimate în conduita copilului trebuie să fie compatibile cu normele
morale ale comunităŃii în care trăieşte. De aceea trebuie să ştie ce e bine şi ce e rău, ce poate face şi ce
nu, cum trebuie să se comporte acasă, la grădiniŃă, pe stradă, în relaŃiile cu cei din jur, să conştientizeze
că are nu numai drepturi, ci şi responsabilităŃi.
GrădiniŃa, prin specificul ei, are rolul de a-i modela pe copii pentru o armonioasă convieŃuire în
colectiv. În colectiv, raporturile, faptele de comportament sunt reglementate prin prisma unor categorii şi
valori specifice: binele şi răul, cinstea şi necisntea, hărnicia, dragostea de muncă, îndrăzneala, omenia
ş.a. La această vârstă, activitatea din grădiniŃă poate valorifica din plin fondul afectiv al copiilor, fiind
ajutaŃi să aibă încredere în ei şi în cei din jurul lor, să se comporte într-un anume fel, pentru binele
colectiv.
Copiii trebuie să se joace printre copii, în lumea lor, între ei, învaŃă „ce au dreptul” să facă şi „ce
nu au dreptul” să facă, preludiu pentru respectarea regulilor de existenŃă în societate. Chiar dacă în
grădiniŃă totul capătă forme mai simple, ele constituie premise pentru un comportament adecvat
normelor morale. Copiii îşi însuşesc mereu noi cunoştinŃe, îşi formează priceperi, deprinderi, li se
formează şi educă sentimente, trăsături pozitive de voinŃă şi caracter, dar ceea ce rămâne peste timp
trebuie să aibă eficienŃă şi repercursiune în viaŃa lor de zi cu zi.
Integrarea copilului în forma de colectivitate preşcolară presupune un prim efort de adaptare la
viaŃa socială, se subordonează unui program, unor reguli, stabileşte noi relaŃii cu adulŃii, se integrează
într-un anumit tip de comunitate. Adaptarea copilului la această comunitate vine ca o necesitate a vieŃii
lui cotidiene şi face parte din activitatea de formare a viitorului cetăŃean.
ÎnvăŃarea cu ajutorul proiectelor este modalitatea de realizare a obiectivelor civice cel mai
frecvent folosită deoarece aduce învăŃarea în arena vieŃii cotidiene, o transformă într-un proces atractiv
cu rezultate durabile în planul dezvoltării personale şi sociale. În acest sens am realizat proiecte
educaŃionale, având ca parteneri PoliŃia de Proximitate, Biserica Ortodoxă „Sf. ÎmpăraŃi Constantin şi
Elena” şi jocuri didactice ca: „Cine e ca mine”, „Da sau nu”, „Cum m-am simŃit când...”. Aceste

24
activităŃi, prin temele dezbătute, iniŃiază copilul, viitorul cetăŃean, asupra drepturilor şi îndatoririlor, a
respectului faŃă de sine şi faŃă de ceilalŃi, a comportamentului activ şi responsabil. Problematizarea unor
situaŃii comportamentale, exemplificarea actelor de curaj, binele, răul etc., îi ajută pe copii să-şi exprime
părerile, să motiveze comportamente, să-şi dezvolte spiritul critic şi inteligenŃa.
Cât de bun cetăŃean poate fi un copil? Măsura o vom avea peste ani. Teoriile şi cercetările
referitoare la dezvoltarea morală a copiilor au în vedere cunoştinŃe morale, judecăŃi morale şi mai puŃin
conduitele morale.
În fapt, urmărirea conduitelor sub raportul legăturii lor cu conştiinŃa şi standardele morale este o
sarcină foarte grea şi puŃin probabil să fie satisfăcută pe deplin. De aceea o cale care să răspundă acestei
cerinŃe ar fi aceea de a selecta din ansamblul manifestărilor copiilor activităŃile fundamentale şi de a
identifica acele acte care au drept componentă reglatoare dezvoltarea morală a fiecăruia.
Se poate spune deci, că vârsta preşcolară are un rol important în a stimula voinŃa de progres a
individului, în a-l susŃine în procesul de constituire a individualităŃii şi manifestare a personalităŃii sale şi
a-l pregăti pentru excelenŃă şi performanŃă. Educatoarea are datoria de a structura dezvoltarea corelată a
competenŃelor sociale: comunicarea, empatia, prezentarea de sine, rezolvarea de probleme, relaŃionarea.
Dacă la această vârstă nu se valorifică potenŃialul de care dispune copilul în vederea adaptării la viaŃa
socială, mai târziu barierele şi obstacolele întâlnite vor necesita energie şi efort suplimentar. Să-i
facilităm, deci, copilului prin toate mijloacele, calea de a se integra în viaŃa socială, de care nimeni nu
poate face abstracŃie.

RelaŃia educator – elev şi inadaptare şcolară

Inst. Câdu Catrina
GradiniŃa nr. 7 Tecuci, jud. GalaŃi

Inadaptarea şcolară se refera la dificultaŃile de a îndeplini sarcinile preşcolare , cât şi la eşecul de

integrare în mediul şcolar din care copilul face parte . Este un fenomen de amploare ce se doreşte limitat
şi pe cât posibil controlat.
Deşi întalnite înca de la intrarea în gradiniŃă situaŃiile de inadaptare pot apărea la orice vârstă de-
a lungul perioadei petrecute de elev, fiind însa mai frecvente la tranziŃia de la o etapa de şcolarizare la
alta, deoarece aceste treceri necesită o readaptare a elevului la noi cerinŃe educative. Atitudinea copilului
faŃă de gradiniŃă – şcoala este diferită în funcŃie de vârstă , ea nu este continuă şi lineară, ci prezinta
momente de stagnare şi avânt. Unul dintre factorii externi în determinarea conduitelor de inadaptare
şcolară este în relaŃie strânsă cu realitatea psiho-pedagogică din şcoală.
Fiind un act ce Ńine de sfera relaŃiilor interpersonale, eficienŃa actului educativ se decide pe
terenul raporturilor concrete zilnice dintre educator – copil. Fluxul comunicaŃional informativ şi afectiv
între educator şi elevi este deseori stânjenit , bruiat , împiedecat de anumite blocaje , fapt care duce la
stăari de aparent echilibru, la tensiuni şi conflicte interne , în ultima instanŃă la inadaptare.
Inadaptarea şcolară reprezintă situaŃia opusă adaptarii , deci incapacitatea elevului de a realiza
procese de asimilare şi acomodare de a-si însusi informaŃiile transmise , de a stabili relaŃii cu educatorii
şi cu ceilalŃi elevi. Educatorul are un rol crucial în viata elevilor. Prin dăruirea cu care îşi exercitş
atribuŃiile , prin felul său de a fi ori a nu fi , educatorul aproprie ori îndepartează copiii , fenomenul de
inadaptare este strâns legat de personalitatea şi acŃtiunile educatorului.
ViolenŃa verbală , tachinarea , ironizarea , ameninŃarea , hărŃuirea , adresarea de injurii sunt
adesea cauze ale inadaptarii elevilor la viaŃa de scolar. Educatorii dominanŃi , aroganŃi, agresivi sunt
priviŃi de elevi cu antipatie. Controlul agresiv asupra elevilor are consecinŃe dezastruoase. Încercarea de

25
a umili sau încurca un elev mai ales în prezenŃa colegilor va sfârsi printrun rezultat nedorit : - elevul ori
se retrage în sine, refuzând să mai comunice , ori reacŃioneaza violent.
Deseori , văzând că nu este înŃeles , elevul poate să se închidă în sine şi să refuze sa dea
explicaŃii. Dacă asemenea cazuri se repeta , apare la elevul respectiv fenomenul numit “ rezistenŃă
interioara “ în virtutea căruia deşi elevul înŃelege bine şi poate să facă ceea ce-i cere educatorul , nu-şi
însuşeşte această cerinŃă şi se încăpăŃânează să nu o ducă la îndeplinire , în aceste cazuri , contactul
dintre educator şi elev se întrerupe şi înŃelegerea reciprocă dispare.
“ Apelul la pedeapsă şi la ameninŃări pare să reprezinte una dintre cele mai neinspirate şi mai
contraproductive decizii pe care le poate lua un dascăl “ ( A. Neculau )
Oricât de dotat , inteligent şi bine pregatit este un educator , dacă este o persoana rece are mai
puŃin de transmis în clasă. Educatorul care este distant , neinteresat de sufletul elevului creează şi stări de
repulsie faŃă de activitatea şcolară.
GeneraŃiile actuale au nevoie de capacitatea de ascultare activă şi de disponibilitatea celor care
sunt în spatele catedrelor. Felul în care educatorul reuşeşte să relaŃioneze cu educabilii săi este o artă,
trebuie să dea dovadă de sensibilitate şi dragoste pentru copii , de capacitate de anticipare şi de
cunoastere a elevilor, de empatie şi echilibru afectiv, să acorde atenŃie problemelor pe care elevii să le
clarifice , să nu minimalizeze problemele care îi frământă, să le acorde respect şi se va reuşi adaptarea
şcolară pentru a contribui în mod pozitiv la propria lor formare.
“ Nu putem direcŃiona vântul, dar putem direcŃiona direcŃia vâslelor “ – Vince Lombardi

Calculatorul –mijloc modern de predare -învăŃare-evaluare

Înv. Săndulache Daniela

S.A.M. Nicolae Balcescu- Şcoala cu Clasele I-VIII Galbeni, jud. Bacau

Transformările economico- sociale pe plan mondial si internaŃional impun utilizarea pe scară largă
a calculatorului, care astăzi reprezintă pentru omenire, ceea ce acum cinci secole a reprezentat invenŃia
tiparului.
Modificările structurale ce au avut loc în ultimii ani în Ńara noastră evidenŃiază necesitatea
reconstrucŃiei învăŃământului românesc pe baze noi, potrivit nevoilor sociale, economice şi a sistemului
de valori promovat. Aceasta permite accentuarea laturii pragmatice a aplicării curriculum-ului : cadrul
didactic face legatura directă şi evidentă între ce se învaŃă şi de ce se învaŃă.
Analizele comparative realizate pentru Ńările Uniunii Europene relevă nivelul organizatoric atins de
diferitele componente ale demersului de informatizare :
a) existenŃa unor documente oficiale referitoare la utilizarea tehnologiilor;
b) proiectele de implementare a noilor tehnologii;
c) includerea tehnologiilor informatice si comunicaŃionale (TIC) în curriculum pentru învăŃământul
primar, gimnazial, liceal;
d) includerea TIC ca disciplină independentă la nivelul învăŃământului liceal, e) pregătirea cadrelor
didactice pentru utilizarea TIC în practica şcolară;
România îşi propune ca obiectiv major alinierea învăŃământului nostru la standardele europene şi
internaŃionale. Pentru realizarea acestui obiectiv şcolile româneşti au fost dotate cu un număr
semnificativ de computere performante.
Ce înseamnă să aducem multimedia in şcoli ?
Pentru ca noile tehnologii să aducă un beneficiu complet educaŃiei , majoritatea şcolilor trebuie să-
şi lărgească viziunea managerială–modul în care administaratorii, managerii, profesorii, elevii si
membrii comunităŃii lucrează împreună. Sunt necesare schimbări la nivelul infrastructurii, al
profesorilor, administratorilor, managerilor educaŃionali şi al elevilor.

26
 Prin utilizarea TIC elevul are acces la medii noi de învăŃare, care încorporează noi strategii. Medii
de învăŃare tradiŃionale Medii noi de învăŃare
Instruire centrată pe profesor -------------- Instruire centrată pe elev
Stimularea unui singur simŃ----------------- Stimulare multisenzorială
Progres pe un singur parcurs---------------- Progres pe parcursuri multiple
Un singur mijloc de comunicare -----------  Multimedia
Muncă izolată ---------------------------------  Muncă de colaborare
Livrare de informaŃii -------------------------- Schimb de informaŃii
ÎnvăŃare pasivă ---------------------------------ÎnvăŃare activă,explorare
ÎnvăŃare bazată pe cunoştinŃe şi fapte ------Gândire critică
ReacŃie la situaŃie ------------------------------AcŃiune planificată,proactivă
Context artificial, izolat ---------------------- Context autentic real
Introducerea disciplinelor opŃionale în anul şcolar 1998-1999 a reprezentat una din provocările
importante ale reformei învăŃământului preuniversitar. Chiar dacă resursele materiale , finanaciare şi
umane ale unităŃilor de învăŃământ sunt insuficiente şi în învăŃământul preşcolar s-a putut realiza
activitatea opŃională ,,Prietenul meu calculatorul’’ca parte integrantă a curriculumului la decizia şcolii.
Folosirea calculatorului şi în învăŃământ are unele avantaje dar şi dezavantaje .
Avantaje :
- utilizarea calculatorului reprezintă un mijloc de învăŃare preferat de copii pentru faptul că le
apare animat, viu şi este interactiv ;
- stimulează interesul, curiozitatea, dar mai ales independenŃă în rezolvarea sarcinilor şi în
căutarea soluŃiilor;
- permite minŃii si mâinii ,,să se joace’’ până la găsirea soluŃiei, creând din instinct şi imaginaŃie,
sau , uneori din simpla plăcere ludică;
- dezvoltă calităŃi personale ca perspicacitatea, creativitatea, gândirea logică, puterea de
concentrare, îndemânarea ;
- permite trecerea timpului liber într-un mod plăcut şi util ;
- aparatura este uşor de folosit.

Folosirea calculatorului este sinonimă cu jocul, deoarece trebuie să respecte anumite reguli, atât în
manipularea aparaturii cât şi în comunicare, aceasta bazându-se pe un limbaj specific.
Calculatorul nu este utilizat pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic, ci pentru a
veni tocmai în sprijinul predării, evaluării, ajutându-l astfel să-şi îndeplinească mai bine funcŃia sa
didactică fundamentală. La şcoală, calculatorul este utilizat ca un partener de joc, mai târziu intervenind
competenŃa şi performanŃa.
Dezavantaje :
- din punct de vedere medical lucrul la calculator implică o poziŃie statică, solicitând coloana
vertebrală si generând poziŃii defectuoase ;
- poate afecta vederea elevilor;
- dezvoltă şi încurajează violenŃa prin unele jocuri;
- nu favorizează relaŃiile sociale, putând duce la aşa numită ,,singurătate computerizată ,, şi în
final izolarea individului ;
- folosirea excesivă conduce la îngrădirea şi limitarea afectivităŃii copiilor ;
- creează dependenŃă ;
- calculatorul este ,,uzina gigant’’ de cunoastere, dar care exploatată excesiv provoacă pierderea
unor aspecte din lumea basmelor ,poveştilor, a jocurilor în aer liber.
În demersul de pregătire, alături de mijloacele didactice clasice, calculatorul este un instrument
didactic ce poate fi folosit în scopul eficientizării tuturor activităŃilor.
ÎnvăŃarea asistatată de calculator am folosit-o în două ipostaze :
a)Calculatorul ca mijloc demonstrativ pentru copii în vederea:
- ilustrării unui element din natură (CD-ul cu cele 4 anotimpuri, CD-ul cu poveşti);

27
 - intuirii imaginii unor simboluri : cifre, litere, semne matematice, semne de circulaŃie ;
- evaluării cunostinŃelor referitoare la cele patru anotimpuri (Jocul,,łine minte’’)cunoştinŃelor
la activităŃile matematice ;
b)Copilul, ca utilizator, comunică direct cu calculatorul prin intermediul tastaturii folosind literele,
cifrele, simbolurile şi tastele de comandă.
Folosind calculatorul în activitatea de cunoaşterea mediului am contribuit la schimbări majore în
ceea ce priveşte strategiile de lucru cu şcolarii, am reînnoit tehnicile de predare-invăŃare- evaluare,
modificând radical rolul învătătorului..
În activitatea de cunoaşterea mediului ,,Primăvara’’ folosind CD-ul ,,FAMILIA MEA SI
PRIMĂVARA’’ am avut posibilitatea să desfăşor o activitate interdisciplinară. Domeniile cuprinse în
această activitate au fost: cunoaşterea mediului, limba română, matematică,,educaŃie plastică şi educaŃie
muzicală. Activitatea a avut un larg conŃinut tematic, s-a bazat pe învăŃarea prin cooperare şi joc,
stimulează procesele memoriei şi dezvoltă capacitatea proceselor imaginative. Evaluarea cunoştinŃelor
despre cele patru anotimpuri am realizat-o prin jocul ,,łINE MINTE!’’.
łinând cont de avantajele şi dezavantajele prezentate predarea-învaŃarea, evaluarea cu ajutorul
calculatorului trebuie să constituie o variantă în care copilul să descopere şi să înveŃe în mod planificat
evitându-se dezvoltarea unor activităŃi mecanice şi ajutând copiii să înveŃe cu acŃiuni logice.
Sigur folosirea calculatorului nu trebuie să înlature activitaŃile tradiŃionale, ci să le completeze.
şcoala nu ar mai avea farmecul specific dacă s-ar renunŃa la jocuri şi mişcare, la cântece, la poezii şi
poveşti care modelează sufletele şi îi ajută pe copii să înteleagă lumea .

Bibliografie :

***-Ghid de evaluare informatică si tehnologia informaŃiei, Editura Aramis, Bucureşti, 2001

***-Tehnologia informaŃiei si comunicaŃiei – ghid pentru cadre didactice, Bucureşti, 2002
***- Revista învăŃământului preşcolar, nr. 1-2, Editura Coresi, Bucureşti, 2005

ActivităŃile integrate în învăŃământul preşcolar

Educatoare: Elena Cristea

GrădiniŃa cu P.N. nr. 7 Bacău

“ Scopul educaŃiei este de a scoate din ce în ce mai multe informaŃii de la individ, decât de a
introduce din ce in ce mai multe informaŃii în mintea acestuia .” (F. Froebel )
Predarea integrată a cunoştinŃelor este considerată o strategie modernă de organizare şi
desfăşurare a conŃinuturilor, iar conceptul de activitate integrată se referă la o activitate în care se
îmbrăŃişează metoda de predare – învăŃare a cunoştinŃelor imbinând diverse domenii şi constituirea
deprinderilor şi abilităŃilor preşcolarităŃii .
Predarea integrată a cunoştinŃelor este considerată o soluŃie pentru o mai bună corelare a ştiinŃei cu
societatea culturală, tehnologia şi nu poate fi abordată fără referire la predarea tematică care are la bază
transmiterea cunoştinŃelor grupate pe subiecte sau unităŃi tematice .
Prin activităŃile integrate, abordarea realităŃii se efectuează printr-un demers global, făcând să
dispară graniŃele dintre categoriile şi tipurile de activităŃi didactice . Acestea se contopesc într-un
scenariu unitar în care tema se lasă investigată cu mijloacele diferitelor ştiinŃe în vederea atingerii
obiectivelor comportamentale avute în vedere.
ActivităŃile din grădiniŃă pot fi desfăşurate integrat după scenarii zilnice cu generice distincte care
reunesc activităŃi comune şi la alegere dar din zona respectivă sau prin care se regăsesc fragmentele de
activităŃi dintr–o saptămână cu generice de zi, respectând tema si subtema săptămânii . Diversitatea şi
varietatea materialelor încurajează copii să se manifeste, să observe, să gândească, să – şi exprime

28
ideile, să interpreteze date, să facă predicŃii . ActivităŃile integrate se pot desfăşura fie frontal, fie pe
grupuri ajungând pană la individual . Asigurând un ambient educaŃional adecvat, estetic, funcŃional,
acordând importanŃa atât climatului, cât şi conŃinutului, învăŃarea rămâne stimulativă, copii având
sentimentul de siguranŃă ,simŃindu – se încurajaŃi să – şi folosească capacităŃile la maximum, abordând o
abilitate cognitivă puternică .
Desfăşurând activităŃile integrat, se poate observa la copii o eliberare de formalism şi o libertate
mai mare în privinŃa capacităŃii de exprimare . SituaŃiile de invăŃare în activităŃile integrate prin
cooperare aduc un plus în antrenarea copiilor prin oferirea posibilităŃilor de a utiliza şi relaŃiile
interpersonale ( prietenie , sprijin reciproc , colaborare , empatie ) . Lucrând în grupuri, copiii îşi asumă
responsabilităŃi şi roluri în microgrupul din care fac parte participând la jocuri de rol interesante şi
iniŃiate la sugestia educatoarei sau create de ei .
Centrul “Bibliotecă” oferă posibilitatea copiilor de a-şi exprima opiniile, de a citi imaginile care
le asociază cu aspecte din viaŃă , de a audia poveşti , de a crea poveşti după anumite tablouri, de a
dezvolta dialoguri între personajele întâlnite în cărŃi, de a recunoaşte literele alfabetului asociindu – le cu
imagini corespunzătoare .
Cultivarea la copii a trăsăturilor cum ar fi curiozitatea, admiraŃia, imaginaŃia, gândirea critică
,spontaneitatea se realizează pe calea predării grupate pe subiecte sau unităŃi tematice . Specialiştii
consideră că învăŃarea integrată se reflectă cel mai bine prin această predare tematică care sprijină
dezvoltarea concomitentă a unor domenii, în loc să se concentreze pe un aspect izolat, lucru nefiresc
pentru dezvoltarea copiilor .
Predarea tematică presupune integrarea diferitelor discipline prin elaborarea unei idei interesante
care se leagă de mai multe domenii . Ea face în aşa fel încât să reflecte legăturile dintre mai multe
discipline şi legăturile acestora cu viaŃa .
De un real folos în completarea conŃinuturilor sunt vizitele de documentare, plimbările ,
excursiile, intâlnirile cu specialiştii (medici , asistente medicale , poliŃişti, bucătari, bibliotecari etc. ) ,
spectacolele de teatru etc. .Tematica acestora este aleasă în aşa fel încât copilul să exerseze o învăŃare
activă . Educatoarea este aceea care creează atmosfera si tonusul clasei, personifică acele calităŃi pe care
doreşte să le regăsească la copii, comunică entuziasmul ei copiilor, face procesul de învăŃare activ şi
interesant . Întotdeauna trebuie să existe un echilibru între ceea ce oferă educatoarea şi ceea ce doreşte
copilul, pentru ca obiectivele propuse să se realizeze cu succes . Prin activităŃile integrate desfăşurate cu
copiii se aduce un plus de lejeritate şi mai multă coerenŃă procesului de predare – învaŃare, punând un
accent deosebit pe joc ca metodă de bază a acestui proces . În activităŃile integrate se vor folosi metode
active care să conducă la sporirea eficienŃei muncii didactice prin transferul de idei .
De exemplu în cadrul proiectului “ Animalele sălbatice “ se are în vedere organizarea unui
ambient corespunzător , în sala de grupă şi amenajarea colŃului tematic cu materiale corespunzătoare .
ModalităŃile de realizare care se pot flosi în activitatea integrată “Animalele sălbatice”pot cuprinde :
întâlnirea de grup prin care preşcolarii vor dezlega o serie de ghicitori , dându-le apoi posibilitatea de a
crea ei înşişi ghicitori ; recunoaşterea animalelor după cât mai puŃine însuşiri ; găsirea a cât mai multor
cuvinte care să înceapă cu un sunet dat ; realizarea de jocuri de rol cu şi despre animale ; găsirea de
asemănări si deosebiri între animalele sălbatice ; recunoaşterea unui personaj dintr-o poveste prin cât
mai puŃine întrebări ajutătoare ; crearea unor poveşti cu început dat sau întâmplări hazlii cu sau despre
animale ; realizarea de desene individuale sau în grup care să reprezinte animale si adăposturi ale
acestora ; realizarea unei lucrări practice colective cu tema : “Locuitorii pădurii “ ; crearea de poveşti
după ilustraŃii sau tablouri ; formularea de propoziŃii despre animale şi caracteristicile acestora ; găsirea
unor sinonime ce reprezintă însusiri ale animalelor (de exemplu : vulpea - şireată, iepuraşul fricos, lupul
– fioros etc.) ; crearea de versuri despre animale ; compunerea si rezolvarea de probleme distractive
despre animale ; crearea de poveşti sau întâmplari prin care sunt enumerate acŃiuni ale copiilor de
ingrijire şi ocrotire a animalelor sălbatice în perioada de iarna ; audierea unor fragmente muzicale şi
realizarea unor desene care să exprime ce le-a sugerat textul audiat ; crearea de dialoguri între animalele
pădurii ; dramatizarea unei poveşti etc. .

29
 Astfel de modalităŃi de realizare a creativităŃii prin activităŃi integrate se pot folosi în
desfăşurarea tuturor proiectelor planificate în decursul anului şcolar . Acestea pot fi îmbunătăŃite în
funcŃie de conŃinuturile ce se vor învăŃa . Fiecare educatoare poate găsi modalităŃi de stimulare a
creativităŃii preşcolarilor .
Reuşita predării integrate a conŃinuturilor în grădiniŃă Ńine în mare măsură de gradul de
structurare a conŃinutului proiectat, într-o viziune unitară, Ńintind anumite finalităŃi . ÎnvăŃarea într-o
manieră cât mai firească, naturală pe de o parte si învăŃarea conform unei structuri riguroase pe de altă
parte, sunt extreme care trebuie să coexiste în curiculumul integrat . ActivităŃile integrate sunt oportune
prin ele aducându-se un plus de lejeritate şi mai multă coerenŃă procesului de predare- învăŃare, punând
un accent deosebit pe joc ca metodă de bază a acestui proces .

Bibliografie : Revista ÎnvăŃământului Preşcolar 3 – 4 / 2003;

Revista ÎnvăŃământului Preşcolar 1 – 2 / 2004;

Şcoala-principalul factor al educaŃieitinerei generaŃii

Educatoare: Roşu Ioana,
GrădiniŃa cu PP Nr. 30 Bacău

Şcoala nu este numai un factor important al educaŃiei sistematice şi continue, ea are un caracter
programat, planificat şi metodic, privind activitatea instructiv-educativă.
EducaŃia se realizează în forme diverse, cel mai adesea prin activităŃi în comun, iar situaŃiile de
învăŃare sunt construite de factorii responsabili, cum ar fi: grădiniŃă, şcoală, universitate.
ConŃinuturile sunt selectate după criterii psiho-pedagogice şi activităŃile educative respectă
principiile didactice.
În procesul instructiv-educativ se folosesc metode de predare-învăŃare eficiente, cadrele
didactice fiind specializate şi având competenŃe academice, sociale, psihologice şi metodice, dar, cu
toate acestea, şcoala se află sub influenŃa condiŃiilor economice, sociale, politice şi astfel, rolul şcolii s-a
modificat de la o etapă la alta.
InfluenŃele educative exercitate de ceilalŃi factori, cum ar fi: familia, mass-media şi mediul
social, sunt valorificate de către şcoală.
Familia este „prima şcoală” a copilului şi este instituŃionalizată la nivelul conducerii şcolii prin
reprezentanŃii părinŃilor.
Familia are funcŃii biologice, psihologice, sociale, economice, culturale şi educative, dar din
punct de vedere pedagogic ne interesează doar funcŃia educativă.
Mediul social este constituit din ansamblul de relaŃii ce se stabilesc între membrii familiei şi
valorile culturale care se transmit.
AcŃiunea educativă a familiei se exercită în mod intenŃionat, conform unui scop şi folosind
anumite metode.
Fiecare subiect al educaŃiei îşi exercită funcŃiile şi atribuŃiile în funcŃie de posibilitatea pe care o
are fiecare, în funcŃie de locul pe care-l ocupăm, în funcŃie de autoritatea care se câştigă, nu se impune.
AcŃiunea educativă a familiei poate fi compartimentată şi în funcŃie de laturile educaŃiei. Din
punct de vedere fizic şi fiziologic, printr-un regim de muncă şi viaŃă, dezvoltarea armonioasă a
organismului şi odihna, privind educaŃia intelectuală, familia stimulează procesul de maturizare,
dezvoltarea proceselor senzoriale-senzaŃii, percepŃii, reprezentări, proceselor complexe cum ar fi, limbaj,
gândire, memorie, atenŃie. Important este faptul că în primul an de viaŃă se pun bazele vieŃii psihice şi
familia are un rol primordial în asimilarea informaŃiilor privind lumea înconjurătoare, în orientarea
lecturii, in dezvoltarea gustului pentru citit, în activitatea de învăŃare a copilului şi în formarea nu-i stil

30
 de muncă individual. Din punctul de vedere al educaŃiei morale, în familie se formează deprinderi
obişnuite de comportare morală, trăsături pozitive de caracter, iar în ceea ce priveşte orientarea şcolară şi
profesională, în familie se formează primele deprinderi de muncă, atitudinile faŃă de muncă, rolul
familiei în alegerea şcolii şi profesiei fiind unul esenŃial.
Biserica este factorul care are rolul de a transmite valorile religioase şi comportamentale, fiind la
început, difuză, nesistematizată, dar mai apoi, una sistematică, în perspectiva valorilor credinŃei. Biserica
realizează şi o educaŃie socială, civică, estetică şi morală prin conŃinutul dogmelor, normelor şi valorilor
promovate şi aplicate în latura religioasă a individului.
ToŃi aceşti factori ai educaŃiei acŃionează simultan, corelat şi nu independent, izolat, între ei fiind
o relaŃie de interdependenŃă.
Cel mai important, însă, rămâne şcoala, datorită multitudinilor mijloacelor, metodelor şi
procedeelor folosite, obiectivitatea şi specificul specializării instruirii în procesul de învăŃare, latura
informativă, non-formativă dar şi formativă ca o fixare şi consolidare a bazelor trasate de ceilalŃi factori.
Între factorii educaŃiei nu trebuie să fie concurenŃă sau inconsecvenŃă valorică, ei trebuie să-şi
îndeplinească cu rigurozitate funcŃiile, contribuind la dezvoltarea armonioasă a preşcolarului, elevului
sau a studentului într-un individ corespunzător atât biopsihicului său individual cât şi cerinŃelor şi
nevoilor societăŃii în care trăieşte.

Socializarea preşcolarului
Educatoare: Dǎnilǎ Ioana,
GrǎdiniŃa cu P.P nr. 30, Bacǎu

Comportamentul social şi formarea experienŃei sociale

Comportamentul social al copilului reprezintǎ interacŃiunea sa permanentǎ social – acceptatǎ cu cei din
jur (cei de o vârstǎ cu el sau cu adulŃi) prin care el reuşeşte în mod treptat sǎ se integreze în mediul ambient în
care trǎieşte.
Raporturile dintre adulŃi şi copii – familiale, cele dintre educatori şi educaŃi, inclusive relaŃia comandant
– subaltern constituie parte integrantǎ a sitemului relaŃiilor sociale existente în etapa datǎ. Dupǎ structura
acestor interrelaŃii putem identifica: statutul social al tinerei generaŃii, rolul ei real în viaŃa societǎŃii, libertǎŃile
şi obligaŃiile ce-i revin, perspectivele optimei dezvoltǎri a noii generaŃii ca forŃǎ care va înlocui generaŃia
precedentǎ.
Comportamentul de interacŃiune adulŃi – copii înfǎŃişeazǎ o dinamicǎ proprie, cu caracteristici specifice.
Una este tendinŃa spre independenŃǎ. Fenomenul independenŃei, din punct de vedere social şi al practicilor
educaŃionale i se atribuie însǎ diferite înŃelesuri:
- totalǎ nonintervenŃie “pentru a nu stresa copilul şi pentru a nu le devia evoluŃia fireascǎ,
proprie naturii fiecǎruia.”
- ignorarea completǎ şi nesupravegherea, dând libertate deplinǎ de acŃiune.
- supunere timpurie a acestora la dificultǎŃi, cu lipsa oricǎrui ajutor “pentru a-i învǎŃa sǎ se
descurce singuri în viaŃǎ.”
Sensul real al independenŃei copiilor trebuie vǎzutǎ în maturizarea lor patologicǎ, socialǎ şi educativǎ.
Socializarea preşcolarului (3 – 6/7 ani)
Din clipa în care este capabil sǎ reacŃioneze în mod coordonat la provocǎrile mediului; adicǎ chiar de la
3-4 luni, copilul intrǎ într-un sistem de relaŃii umane. În acest sens, Wallon a afirmat cǎ aceasta este prima lui
copilǎrie ca fiinŃǎ socialǎ. Aceastǎ primǎ formǎ arhaicǎ a “sociabilitǎŃii” este diferitǎ faŃǎ de ceea ce înseamnǎ
cu adevǎrat viaŃǎ socialǎ;
Socialitatea copilului mic este o confuzie afectivǎ; Socializarea progresivǎ, despre care vorbeşte Piaget
este o modificare progresivǎ a relaŃiilor umane, modificare prin schimbarea calitǎŃii. Modificare a cǎrei
principalǎ condiŃie psihologicǎ este dezvoltarea funcŃiilor intelectuale ale copilului. Dacǎ un copil de 2 ani nu

31
ştie sǎ se joace, nu înseamnǎ ca el este antisocial, cǎ-i ignorǎ pe ceilalŃi copii. El îşi poate manifesta afecŃiunea,
poate sǎ-i sǎrute sau sǎ-i batǎ, poate sǎ se plimbe sau sǎ fugǎ cu ei. Copii de 2 ani acŃioneazǎ mai ales prin
capricii, iar capriciile unuia ajung sǎ se desincronizeze de capriciile celuilalt.
Copilul de 6 ani se afla la vârsta de intrare la şcoalǎ şi cunoaşte o altǎ structurǎ socialǎ şi anume şcoalǎ.
Aceasta acŃioneazǎ ca stimulent al procesului de maturizare, pentru a da formǎ şi conŃinut comportǎrilor
intelectuale şi sociale.
Preşcolarul, în jurul vârstei de 4 ani, în relaŃiile sociale poate fi un partener agreabil atât pentru un adult,
cât şi pentru un grup de copii de aceeaşi vârstǎ, cu aceştia fiind cooperant sau certǎreŃ.
S-a spus cǎ un copil de 4 ani pune circa 400 de întrebǎri pe zi şi este perioada în care apar primele
conflicte cu pǎrinŃii.
R. Linton considerǎ cǎ “socializarea ” este “procesul uman prin care individul învaŃǎ ceea ce trebuie sǎ
facǎ pentru ceilalŃi şi ceea ce poate în mod legitim sǎ aştepte de la ei.”
Trecerea de la viaŃa de familie la viaŃa colectivitǎŃii din grǎdiniŃǎ presupune un proces complex de
adaptare.
Grupa în care fiecare copil nou venit trebuie sǎ se integreze treptat, implicǎ un proces de adaptare
socialǎ.
În adaptarea la o nouǎ colectivitate preşcolarului parcurge mai multe etape şi anume: criza de adaptare
care cuprinde primele douǎ zile, pânǎ la douǎ sǎptǎmâni, urmeazǎ o etapǎ de acomodare caracterizatǎ prin
instabilitatea reacŃiilor şi stǎrilor afective.
În general dupǎ 5-6 sǎptǎmâni majoritatea copiilor se acomodeazǎ treptat la viaŃa de grǎdiniŃǎ.
Considerǎm cǎ un copil s-a adaptat la mediul social, dacǎ se manifestǎ adecvat din punct de vedere afectiv, în
raport cu intensitatea stimulilor dacǎ încearcǎ sǎ imite camarazii dacǎ rporturile cu ceilalŃi copii sunt bune
(comunicǎ cu ei) , manifestǎ încredere, se simte în largul lui în grupǎ, dacǎ este interesat de activitǎŃile care se
desfǎşoarǎ şi mai ales dacǎ participǎ la ea.
Acest proces de adaptare socialǎ poate fi mai rapid sau mai lent în funcŃie de mai mulŃi factori:
experienŃa de viaŃǎ socialǎ anterioarǎ (dacǎ a mai fost în instituŃii anterior) şi natura impresiilor dobândite
(pozitivesau negative) , structura familiei din care face parte copilul, vârsta copilului, particularitǎŃile
temperamentale.
Procesul de adaptare poate fi uşurat mult de prezenŃa în grǎdiniŃǎ a unei surori sau a unui frate, de
prezenŃa unui coleg cunoscut anterior, prezenŃa unor jucǎrii sau obiecte din mediul familial.
La vârsta preşcolarǎ micǎ, copii nu numai ca doresc sǎ se joace în comun dar au toate însuşirile pentru a
participa la o acŃiune în colectiv, la un joc organizat într-un grup.

MotivaŃia în învăŃarea citit-scrisului

Înv. Ungureanu Didina,

Şcoala cu clasele I-VIII Heci, com. Lespezi,
Jud. Iaşi

Cartrea trece printr-o criză profundă, nu numai la noi, ci in întreaga lume. Interesul pentru
lectură scade rapid, pe măsură ce calculatorul oferă informaŃii utile într-un timp record iar televiziunea
răspunde nevoii de ficŃiune a copiilor. Imaginea are un impact mult mai puternic decât cuvântul scris şi
este receptată cu mai mare uşurinŃă. Putem afirma, fără a greşi: copiii citesc doar din obligaŃie. În aceste
conditii, un rol important are motivaŃia.
La întrebarea ,,de ce învăŃăm?” s-ar putea răspunde:
• pentru viaŃă;
• pentru certificate sau diplomă;

32
 • pentru premiu sau bursă;
• pentru poziŃie socială;
• pentru recompensă materială;
• pentru laudă;
• din ambiŃie;
• din plăcerea sau bucuria de a învăŃa;
• din teama de eşec, de a nu fi pedepsit, criticat, etc.
Nici un comportament nu apare şi nu se manifestă în sine, fără o anumită incitare,
direcŃionare şi susŃinere energetică.Deci, orice comportament are la bază acŃiunea unei cauze. Răspunsul
la întrebarea ,,de ce s-a produs?” este motivaŃia.
În sens larg, motivaŃia reprezintă ,,totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie că sunt
înnăscute sau dobândite, conştientizate sau neconştientizate, simple trebuinŃe fiziologice sau idealuri
abstracte.” În sens restrâns, prin motivaŃie se înŃelege ,,o formă specifică de reflectare, prin care se
semnalează mecanismelor de comandă-control ale sistemului personalităŃii, o necessitate ce trebuie
satisfăcută.” ( M. Golu, 2000)
MotivaŃia reprezintă fundamentul energetic-dinamizator şi direcŃional al întregului proces de
învăŃare. Ea este ,,motorul” întregului nostru comportament. MotivaŃia este aceea care transformă fiinŃa
umană într-un subiect activ şi selectiv. Tot ea trebuie considerată ca o ,,lege generală de organizare şi
funcŃionare a întregului psihic uman, deoarece operează distincŃia dintre plăcut si neplăcut, util şi inutil,
bine şi rău. Toate celelalte procese pshice – percepŃie, gândire, memorie, voinŃă – sunt subordonate
motivaŃiei.
Dacă motivaŃia reflectă o stare de necesitate în sens larg, motivul este forma concretă în care se
manifestă.
Când spunem că un individ este motivat, înŃelegem că el manifestă un comportament orientat
spre un scop. Cu alte cuvinte, motivul este cel pentru care se săvârşeşte o activitate, iar scopul este cel
spre care Ńinteşte acea activitate.
Deşi toate activităŃile noastre sunt motivate, se poate face o distincŃie între poziŃia motivelor. În
unele activităŃi, motivul le susŃine din interior, în altele, motivul se află în afară.
De exemplu:
a) un elev învaŃă din dorinŃa de a cunoaşte, dintr-o atracŃie interioară; în timpul desfăşurării
activităŃii şi la sfârşitul ei, el are un sentiment de satisfacŃie;
b) alt elev învaŃă fie de frica părinŃilor, fie pentru a fi lăudat şi recompensat, lipsindu-i imboldul
interior.
În primul caz avem de-a face cu activităŃi intrinsec motivate, iar în al doilea caz, cu
activităŃi extrinsec motivate. Activitatea intrinsec motivată se realizează cu plăcere şi cu efort redus, pe
când cea extrinsec motivată se realizează fără plăcere şi cu efort intens.
Se poate întâmpla ca activitatea să înceapă pe suportul unei motivaŃii extrinseci şi apoi să se
transforme în activitate intrinsec motivată.
Un elev care, iniŃial nu are nici o atracŃie pentru lectură, pe măsură ce asimilează cunoştinŃe care
îl interesează, şi, pe baza lor dobândeşte capacităŃi şi competenŃe pe care înainte nu le-ar fi putut bănui,
va trece de la motivaŃia extrinsecă la cea intrinsecă, satisfacŃia rezultând din însăşi activitatea de
învăŃare.
Trebuie să dezvoltăm la copii motivaŃia intrinsecă. Însă dirijarea motivaŃiei în clasă este o
,,artă”. Cere intuiŃie dar şi experienŃă. Dascălul trebuie să aibă capacitatea de a stimula interesul
elevilor.
La disciplinele faŃă de care elevii manifestă un real interes, se studiază peste limitele solicitate,
obŃinându-se rezultate bune.
Putem capta interesul pentru lectură dacă demonstrăm copiilor că lectura este:
- o sursă de informare;
- o sursă de plăcere.

33
 În primul caz, trebuie să punem în lumină partea utilitară a scris-cititului, strâns legată
de nevoile immediate ale celor mici: ,,Dacă ştiu să scriu şi să citesc, voi putea:
o să citesc traducerea de la filmele de desene animate preferate;
o să fac singur cumpărături;
o să citesc numele străzilor, magazinelor;
o să citesc afişele lipite pe stâlpi;
o să le citesc poveşti fraŃilor mai mici, bunicilor;
o să aflu mai multe despre dinozauri, maşini, modă, etc.;
o să-mi notez versurile de la cântecele care-mi plac, etc.”
Se poate apela apoi, la impulsul de autoafirmare al elevilor, arătându-le cum învăŃarea
citit-scrisului le deschide perspective profesionale în diverse domenii: drept, medicină, filologie,
psihologie, etc., explicate pe măsura înŃelegerii lor.
Dacă impulsul cognitiv este minim, putem apela la metode şi procedee care vizează noutatea,
surpriza şi contrastul. Un copil nu va citi cu plăcere o carte, dacă nu se regăseşte într-o formă sau alta în
ea, dacă nu-i stârneşte curiozitatea sau nu-i satisface aspiraŃiile.
Lectura ca sursă de plăcere poate fi descoperită numai dacă dascălul propune pentru studiu o
paletă extrem de largă de texte literare (conŃinuturi, stiluri literare) astfel încât să permită fiecărui elev
să-şi găsească propria ,,undă verde.”

Bibliografie:

Pavel Mureşan – ÎnvăŃarea eficientă şi rapidă, 1990

Fundamentele psihologiei, Compendiu, 2000

Lectura ca alternativă?
Înv. Maria Ciubotariu,
Şcoala cu cls. I-VIII Sodomeni,
LocaŃia Boşteni Paşcani, jud. Iaşi

Lumea televizorului şi cea a calculatorului au devenit în prezent un refugiu al copilului, care

astăzi îsi petrece timpul mai mult singur decât cu familia, mereu plecată, mereu ocupată.MulŃi părinŃi
sunt mulŃumiŃi că-şi ştiu copilul în ,,siguranŃă” în faŃa televizorului sau antrenat în jocul pe calculator
atâta timp cât sunt plecaŃi.
Ca învăŃători, continuăm să ne bazăm pe ideea că orice copil este atras de lectură. Încă de la 3 –
4 ani el urmăreşte cu sufletul la gură acŃiunea dintr-un basm, legendă, povestire; este perioada când
singur cere părinŃilor, bunicilor să-i mai spună o poveste; unii chiar nu pot adormi dacă nu ascultă câteva
pagini.
Uşor, uşor acest interes scade, pentru că odată intrat în şcoală, programul copilului se modifică,
timpul liber este limitat, iar părinŃii uită să le mai citească.
Noua programă a ciclului primar, ce a eliminat brusc acea ,,oră de lectură” ne-a determinat şi pe
noi să reducem lectura la textele din manual şi din când în când să le dăm ca temă o lectură particulară.
Este adevărat că în în ultima vreme mulŃi dintre noi au reintrodus ora de lectură, caietul de lectură, fişele
de lectură, opŃionale adecvate, toate vizând reînvierea interesului pierdut pentru lectură al elevilor
noştri.Cu toate acestea elevii ajung să citească pentru că aşa a spus ,,doamna”. Şi mă întreb uneori, de ce
să mai citească atunci când în jurul lor nimeni nu citeşte?

34
Adultul, în care ei văd un model şi este prezent în viaŃa lor, a uitat să mai deschidă paginile unui roman.
Seara toŃi îşi petrec timpul în faŃa televizorului, fiecare îşi are emisiunea preferată. Atunci copilul de ce
ar mai citi, când poate sta liniştit alături de cei dragi?
Într-o lume în care puŃini sunt cei care se relaxează citind, unde banii ,,nu sunt aruncaŃi” pe cărŃi,
copiii noştri vor uita cât de curând plăcerea de a citi o carte!
Pentru a le trezi interesul pentru lectură, trebuie să avem în vedere accesibilitatea cărŃii, în
funcŃie de particularităŃile de vârstă. Lectura în afara clasei poate să cuprindă:
-opere ale unor mari scriitori cum ar fi poezii ale lui M. Eminescu, V. Alecsandri, G. Coşbuc, în
care sunt descrise natura şi frumuseŃile patriei;
-unele legende istorice ale lui D. Bolintineanu, D. Almaş;
-opere scrise pentru copii: Dumbrava minunată, Ursul, Sticletele de M. Sadoveanu, Poveşti,
Povestiri, Amintiri din copilărie de I. Creangă.
Cu plăcere şi interes , şcolarii mici pot citi şi opere din literatura universală.
Formele de îndrumare a lecturii în afara clasei sunt povestirea, citirea expresivă a învăŃătorului,
recenzarea şi lecŃiile de popularizare a cărŃii.
Citirea expresivă a dascălului se foloseşte atât în clasele mici, cât şi la cele mari. Se pot citi
povestiri mai lungi, care nu se termină într-o oră. Întreruperea citirii într-un moment interesant al
desfăşurării acŃiunii, îl determină pe elev să continue în mod independent lectura. Calitatea expresivităŃii
citirii, alegerea tonului just, folosirea corectă a pauzelor logice, psihologice, gramaticale, trebuie să fie în
atenŃia noastră.
NotaŃiile cu privire la cărŃile citite se fac din clasa a II-a; se va nota numele autorului, titlul
cărŃii, personajele, urmând ca în clasa a IV-a să-şi noteze conŃinutul cărŃii pe scurt.
Lectura independentă a elevilor se poate stimula prin acŃiuni ca: organizarea unor expoziŃii de
cărŃi, concursuri tematice, şezători literare, vizite la Case Memoriale, etc.

Proiectul:
,, Pădurea, culoarul verde al vieŃii”

Înv. Daniela Tudor –Cristina,

Şcoala cu Clasele I-VIII „ Apostol Arsache ”,
Loc. Vedea, jud. Giurgiu

„ÎnvăŃându-i pe copii să apere natura, îi învăŃăm să apere viaŃa. ViaŃa triumfă şi suntem mai
optimişti când mediul înconjurător e curat, când copacii înfloresc şi dau culoare cenuşiului urban.”
Protejarea Planetei Pământ, casa noastră, a tuturor, este o problemă care trebuie să-i intereseze
nu doar pe ecologişti, ci pe toată lumea, adulŃi şi copii. Noi, dascălii, trebuie să punem un mare accent pe
educaŃia ecologică a celor mici, pentru a ne putea bucura împreună, pe timp îndelungat de albastrul curat
al cerului, de limpezimea apelor, de florile câmpului şi de frunzele verzi. Una dintre cele mai mari şanse
de a construi o conştiinŃă ecologică este implicarea la maximum a învăŃământului în promovarea
problemelor de mediu. Natura, studiată cu dragoste, cu pasiune, poate deveni centrul de interes al tuturor
disciplinelor şcolare, precum şi al multora dintre activităŃile extracurriculare.
Noi, oamenii, realizăm tot mai mult importanŃa ocrotirii naturii din care, de altfel, facem parte.
Ecosistemele naturale au fost şi sunt încă supuse unor intervenŃii brutale ale omului, intervenŃii ce
produc modificări ireversibile şi care, uneori, duc la dispariŃia unor specii de animale şi plante.
Omul rămâne singurul care poate să protejeze lumea vie şi trebuie să înveŃe să o facă!

35
 De aceea este important ca, încă din primele clase, elevii să cunoască problemele mediului
înconjurător şi să înŃeleagă că fiecare îşi poate aduce contribuŃia la ocrotirea naturii.
Titlul Proiectului: „ Pădurea, culoarul verde al vieŃii ”
Numele coordonatorului: Înv. Tudor Daniela - Cristina
Şcoala de provenienŃă: Şcoala cu clasele I-VIII „Apostol Arsache” Vedea, Jud. Giurgiu
Prezentarea proiectului:
Pornind de la curiozitatea fără margini pe care copiii o manifestă faŃă de lumea ce îi înconjoară,
urmărind dezvoltarea la copii a unei atitudini pozitive, de responsabilitate faŃă de mediu, care să-i
motiveze pentru protecŃia acestuia am iniŃiat şi desfăşurat cu elevii clasei a III-a B, în anul şcolar
2008 – 2009, în cadrul Programului internaŃional LeAF „ Să învăŃăm despre pădure „ – proiectul
ecologic „ Pădurea, culoarul verde al vieŃii „
Realizând toate premisele propice derulării proiectului şi având adeziunea şi sprijinul
părinŃilor, am pornit la treabă şi am stabilit comitetul de mediu, am format şi organizat echipa de proiect,
am stabilit programul desfăşurării activităŃilor, regulile de desfăşurare a activităŃilor de grup şi a
responsabilităŃilor fiecărui membru al grupului, am stabilit locul de desfăşurare al fiecărei activităŃi din
proiect (şcoală, curtea şcolii, pădure), precum şi data, am stabilit ca fiecare elev să realizeze portofoliul
individual rezultat în urma derulării proiectului.
S-au prezentat elevilor date, din surse variate, privind pădurea, privind acŃiunile stabilizatoare
sau perturbatoare ale omului. Se stabileşte realizarea unui panou în sala de clasă.
Având sprijinul părinŃilor am reuşit să procurăm ecusoanele, confecŃionate de către
coordonatorul proiectului (elevii le-au primit cu mare bucurie).
În urma desfaşurării activităŃii „ Natura, primăvara – mediu de viaŃă „ , elevii clasei au
semănat diferite seminŃe de flori în pahare de plastic pe care le-au îngrijit şi mai apoi le-au plantat.
În cadrul activităŃii „ Nu arunca, îŃi poate fi de folos ! „ , elevii clasei au confecŃionat – Eco
mărŃişoare şi felicitări pe care le-au dăruit mamelor în cadrul serbării „ Buchet de ghiocei „ desfăşurată
la clasă, cu ocazia zilei de 8 Martie.
Costumele purtate de elevi au fost confecŃionate din materiale ecologice.
„ E luna ta, pădure dragă…La mulŃi ani ! „ , am organizat excursie tematică la Grădina
Botanică „ Dimitrie Brandza „ şi Muzeul NaŃional al Satului „ Dimitrie Gusti „ din Bucureşti.
ÎnarmaŃi cu suficiente cunoştinŃe acumulate atât în cadrul orelor de ştiinŃe, cât şi din experinŃa
proprie în contactul direct cu pădurea, am pornit la drum să ne delectăm şi să descoperim şi alte lucruri
pe care încă nu le aflasem.
Într-un mediu propice activităŃilor de învăŃare am început explorarea plantelor şi a vieŃitoarelor
pe care le-am întâlnit în calea noastră, realizând o adevărată lecŃie de ştiinŃe în mijlocul naturii.
Prin derularea activităŃii cu tema „ Fiecare copli – un copac…şi nu numai „ , elevii clasei
a III-a B au plantat în parcul şcolii pomi şi flori prin derularea acŃiunii „ Să plantăm un pom, o floare
pentru noi şi generaŃia următoare „
A fost un început. Vom continua!
„ 22 aprilie – Ziua Pământului „ – împreună cu elevii clasei am derulat proiectul tematic
„ Ziua Pământului „ .
S-au prezentat elevilor date, din surse variate, privind Planeta albastră, privind acŃiunile
stabilizatoare sau perturbatoare ale omului. Se stabileşte realizarea unui panou în sala de clasă.
Evaluarea finală am realizat-o prin concursul „ Prietenul Pământului „ .
Realizând picturi frumoase în cadrul orelor de educaŃie plastică elevii clasei au participat cu
aceste lucrări la diferite concursuri, unde au primit diplome şi premii.
 Concursul naŃional “ Codru-i frate cu românul “ , Suceava .
 Concursul naŃional „ Natura în lumea fermecată a culorilor „ , Bacău
 Concursul interjudeŃean „ Copiii - prietenii naturii „ , Giurgiu
În cadrul activităŃii ,, Sunt eu mic, dar sunt voinic şi prieten cu …pădurea „ , elevii au
participat la acŃiuni de ecologizare, dând astfel o lecŃie de comportament civic celor din jur.

36
 De Ziua Mondială a Mediului , la ora de educaŃie tehnologică elevii au realizat diferite obiecte
folosind materiale reciclabile.
Cu mic, cu mare au luat parte la “ Parada costumelor ciudate ”.
Prin intermediul activităŃilor desfăşurate în cadrul proiectului „ Pădurea, culoarul verde al
vieŃii ” s-a facilitat contactul copiilor cu pădurea, s-au achiziŃionat noi cunoştinŃe despre aceasta şi
despre protejarea ei (prin metode active , frumoase şi interesante), s-a dezvoltat spiritul de colaborare, s-
au legat prietenii, s-a realizat o mai bună cunoaştere a elevilor.
În întreaga muncă de educaŃie ecologică cu şcolarii mici trebuie să ajungem la convingerea că
mediul natural nu poate fi apărat într-o zi , ci în toate zilele, în fiecare clipă, de toŃi locuitorii planetei.
Trebuie să apărăm Planeta Albastră, ea fiind casa noastră şi a tuturor vieŃuitoarelor de pe Pământ.

OCROTIND NATURA, NE OCROTIM PE NOI ÎNŞINE !

ValenŃe formative ale serbărilor

Institutor, Cîrstea Georgeta ,

Şcoala cu clasele I-VIII IşalniŃa, Dolj

Serbările şcolare au fost şi rămân întotdeauna momente de bucurie sufletească şi un prilej de

manifestare inedită a talentului nativ al copiilor în faŃa părinŃilor şi admiratorilor emoŃionaŃi ce încearcă
cu greu sa-şi ascundă lacrimile.
Ştim cu toŃii că sunt foarte importante cunoştinŃele ştiinŃifice însuşite de copii. PărinŃii sunt
mulŃumiŃi atunci când odraslele asimilează noŃiuni, ştiu să le folosească şi obŃin calificative bune. Dar
parcă niciodată nu se simt mai fericiŃi ca atunci când îşi urmăresc copilul spunând o poezie, cântând,
dansând sau jucând teatru.
Cadrul didactic trebuie să se bazeze pe organizarea serbărilor ca pe unul dintre cele mai eficiente
mijloace de educare, de sudare a colectivului, ştiute fiind influenŃele favorabile ale acestora în
dezvoltarea şi satisfacerea dorinŃelor de afirmare şi joc.
ConŃinutul unei serbări este determinat în primul rând de evenimentul căruia îi este destinat şi de
scopul urmărit.

37
 În acest an şcolar am pregătit serbarea „ Uite, vine Moş Crăciun!”.Această serbare a fost
precedată de desfăşurarea unui proiect tematic cu acelaşi titlu, proiect ce s-a desfăşurat pe parcursul
unei săptămâni, cu teme şi activităŃi specifice sărbătorii Crăciunului la fiecare dintre discipline în
parte.
Am pornit în desfăşurarea acestui proiect de la stabilirea scopului:
- cunoaşterea obiceiurilor şi tradiŃiilor specifice sărbătorii Crăciunului la români
- formarea virtuŃilor creştine şi cultivarea comportamentului moral-religios
Am urmărit, ca prin toate activităŃile desfăşurate, copiii să fie capabili:
- să manifeste un comportament adecvat în aşteptarea lui Moş Crăciun
- să înŃeleagă conŃinutul şi mesajul colindelor
- să cunoască semnificaŃia religioasă a Căciunului şi modul în care poporul român îl
sărbătoreşte
- să respecte regulile de comportament moral- religios
Pe parcursul săptămânii ce a precedat desfăşurarea serbării, am realizat o serie de activităŃi în
care am încercat să surprindem sărbătoarea Crăciunului la toate disciplinele. Astfel, elevii clasei I B
au fost antrenaŃi pe parcursul tuturor activităŃilor, ei aflând lucruri noi despre această sărbătoare nu
numai de la religie, ci e la toate disciplinele.
Astfel, la Cunoaşterea mediului am pornit de la o lectură după imagini „ În jurul lui Moş
Crăciun”, la limba şi literatura română am desfăşurat activităŃi de memorizare „ Uite, vine Moş
Crăciun!” , de O. Cazimir, povestirea „ FetiŃa cu chibrituri”. La matematică am verificat număratul
în limitele 0-10 cu ajutorul materialului didactic specific sărbătorilor de iarnă, am desfăşurat şi realizat
jocuri de iarnă: A câta steluŃă lipseşte? . La activităŃile muzicale am învăŃat diferite colinde pentru
pregătirea serbării, la educaŃie plastică şi la abilităŃi practice am confecŃionat podoabe cu ajutorul cărora
am împodobit sala de clasă şi sala de festivităŃi.
Pe parcursul desfăşurării tuturor acestor activităŃi am observat plăcerea cu care elevii au lucrat,
au participat la activităŃi şi dorinŃa lor de a se implica în activităŃi.
Pentru organizarea unei suite de dansuri populare, colegele care s-au ocupat de îndrumarea
elevilor au ales dansuri variate care au îmbinat mişcări lente dar şi cele cu un ritm mai variat, săltăreŃe,
în ritm mai accelerat, urmând întotdeauna linia melodică adecvată acestor schimbări.
În proiectarea scenariului acestei serbări am Ńinut seama de două coordonate esenŃiale:
mişcarea, atmosfera de veselie şi destindere,pe de o parte şi atmosfera încărcată de emoŃii ce
produce o anume tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă parte.
Serbarea de Crăciun este cea mai îndrăgită de copii, de aceea, pentru reuşita ei, elevii de la
clasele primare şi de la gimnaziu au dat o importanŃă deosebită pregătirii tuturor detaliilor: audierea
colindelor, împodobirea sălii de clasă, a sălii de festivităŃi, împodobirea bradului, învăŃarea
rolurilor , poeziilor, a cântecelor de iarnă şi a colindelor.
Scenetele care s-au prezentat la serbare de către elevii claselor II B, IV B. IIA, IIC,III C „
În aşteptarea lui Moş Crăciun”şi „ Bradul credincios” au pus în valoare frumuseŃea şi autenticitatea
tradiŃiilor şi obiceiurilor româneşti: colindatul, mersul cu steaua, pluguşorul, sorcova, venirea Anului
Nou, venirea lui Moş Crăciun.
Cele două scenete prezentate „ În aşteptarea lui Moş Crăciun”şi „ Bradul credincios” au fost
scenete care au scos în evidenŃă frumuseŃea anotimpului iarna prin măreŃia evenimentelor care se
derulează în luna decembrie. Şi de data aceasta, părinŃii au fost prinşi în vraja atmosferei de sărbătoare
şi, în finalul serbării au colindat împreună cu copiii şi cadrele didactice o colindă tradiŃională.
Pentru a menŃine un ritm antrenant, de veselie şi de bună dispoziŃie, momentele statice au
alternat cu cele dinamice : dansuri populare, dansuri tematice sub îndrumarea profesorilor şi
învăŃătorilor.
Această serbare a intensificat emoŃiile copiilor pe o anumită perioadă de timp, o coloratura
afectivă pozitivă, puternică. Multă vreme , chiar şi după ce serbarea a trecut, elevii au povestit
întâmplările acestei zile, au comentat recomandările lui Moş Crăciun şi au încercat să reproducă în
jocurile şi desenele lor ceea ce i-a impresionat mai mult.

38
 Orice activitate care este coborâtă din minte în sufletul copiilor, are o frumuseŃe aparte, de aceea
serbările sunt foarte îndrăgite de copii.
Prin specificul lor de activitate extracurriculară, serbările reprezintă un nesecat izvor de
satisfacŃii,bucurii, creează buna dispoziŃie, favorizează dezvoltarea copiilor din punct de vedere fizic şi
artistic. ImportanŃa lor educativă constă în conŃinutul artistic prezentat, precum şi în atmosfera
sărbătorească deschisă, ce se instalează cu acest prilej.

Locul şi rolul activităŃilor extracurriculare în educaŃia copiilor

Institutor, Nica Elena Dorina,
Şcoala nr. 37 “ M. Eminescu” Craiova,jud. Dolj

Motto: “ Să-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista atunci
când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor, atunci să-i învăŃăm să se
adapteze.”
Maria Montessori

EducaŃia depăşeşte limitele exigenŃelor şi valorilor naŃionale şi tinde spre universalitate, spre
patrimoniul valoric comun al umanităŃii. Un curriculum unitary nu mai poate răspunde singur diversităŃii
umane, iar dezideratul educaŃiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat.
Astfel, fără a nega importanŃa educaŃiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că
educaŃia extracuriculară, adică educaŃia realizată dincolo de procesul de învăŃământ, îşi are rolul şi locul
bine stabilit în formarea personalităŃii tinerilor.
În acest cadru învăŃământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect păsihointelectual, fizic
şi socioafectiv, pentru cât mai uşoară integrare socială. Complexitatea finalităŃilor educaŃionale impune
îmbinarea activităŃilor curricularecu cele extracurriculare, iar parteneriatul educaŃional, ca set de
intervenŃie complementară apare ca o necesitate.
După o binecunoscută clasificare a UNESCO, educaŃia extracurriculară, adică educaŃia de
dincolo deprocesul de învăŃământ, apare sub două aspecte principale: educaŃia informală, reprezintă
influenŃa incidentală a mediului social transmisă prin situaŃiile vieŃii de zi cu zi- şi educaŃia non-formală,
care se realizează fie în sistemul de învăŃământ, fie îăn cadrul unor organizaŃii cu caracter educativ.
ActivităŃile extracurriculare organizeate la clase au conŃinut cultural, artistic,
spiritual,ştiinŃific, tehnico-aplicativ, sportiv sau sunt simple activităŃi de joc sau de participare la viaŃa şi
activitatea comunităŃii locale. ActivităŃile extracurriculare de masă reprezintă activităŃi care cuprind
aproape întreaga masă a copiilor dintr-o clasă sau mai multe clase. Aceste activităŃi le oferă destindere,
recreere, voie bună, satisfacŃiile atmosferei de grup, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmări şi
recunoaştere a aptitudinilor. Aceste activităŃi au caracter ocazional şi iau forme foarte variate.
Modernizarea şi perfecŃionarea procesului instructiv-educativ impun îmbinarea activităŃii şcolare
cu activităŃi extracurriculare ce au numeroase valenŃe formative .Desfăşurarea activităilor şcolare şi
extraşcolare permite şi manifestarea creativităŃii de grup, a relaŃiilor creative.În acest cadru, şi educatorul
îşi poate afirma spiritul novator, creativitatea didactică.
ActivităŃile extracurriculare sunt activităŃi complementare activităŃii de învăŃare realizată la
clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaŃiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale ştiinŃei, atrag
individul la viaŃa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, orientează elevii către
activităŃi utile care să întregească educaŃia şcolară, contribuind la formarea personalităŃii. De aceea
şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care îmbracă cele mai variate forme.

39
 Realizarea acestor activităŃi presupune alegerea din timp a materialului de către cadrul didactic,
abordarea creatoare a temelor de către acesta şi, nu în ultimul rând, măiestrie pedagogică şi dragoste
pentru copii.
Astfel de activităŃi se deosebesc de cele şcolare prin varietatea formelor şi a conŃinutului, prin
durata lor, prin metodele folosite, prin utilizarea unei forme specifice de verificare şi apreciere a
rezultatelor şi prin raporturile de colaborare, de apropiere, de încredere şi de prietenie dintre cadrele
didactice şi elevi.
AccepŃiunea termenului are un sens foarte larg.
În sens restrâns termenul se referă la toate manifestările organizate de şcoală, cu obiective
educative şi recreative, care se desfăşoară în afara programului şcolar.Pot fi şi activităŃi extraşcolare de
masă - excursii, concursuri, spectacole, serbări etc.- sau activităŃi extraşcolare în cercuri de elevi.În acest
sens, termenul este echivalent cu educaŃie extradidactică.
ActivităŃile extracurriculare se desfăşoară sub forme variate, ca de exemplu: activităŃi
artistice, ştiinŃifice, activităŃi sportive, obşteşti, turistice ş.a.m.d. Astfel de activităŃi oferă numeroase
prilejuri de afirmare a elevilor, de dezvoltare a personalităŃii acestora, întrucât lumea actuală este
stăpânită de televizor sau de calculator .
ActivităŃile turistice sunt activităŃi extracurriculare cu o deosebită valoare formativă.Ele se pot
realiza sub forma plimbărilor, excursiilor sau taberelor.
Astfel de activităŃi asigură un contact direct cu obiectele şi fenomenele în condiŃii naturale, ceea
ce uşurează procesul formării reprezentărilor despre acestea şi ajută copiii în cadrul activităŃilor
organizate în şcoală. În acest sens, am organizat în cursul acestui an şcolar excursii cu elevii în Parcul
din localiate.
Am constatat că aceste activităŃi au îmbogăŃit cunoştinŃele elevilor despre viaŃa plantelor şi a
animalelor, dar au încurajat şi exprimarea liberă a copiilor în afara clasei .S-a mai observat că ei pot
reprezenta cu mai multă creativitate realitatea atunci când desenează, modelează sau au de alcătuit scurte
texte .
Serbarea este o manifestare festivă, cu program complex, prilejuită de sărbătorirea diferitelor
evenimente de însemnătate naŃională sau internaŃională, de tradiŃiile şi obiceiurile statornicite în şcoală.
Serbarea şcolară este o activitate extracurriculară tradiŃională, care are mari valenŃe
educative.Această activitate permite exprimarea activă nu numai a câtorva elevi mai talentaŃi într-un
domeniu sau altul, ci a unui număr cât mai mare de elevi, fiecare contribuind, în felul lui, la reuşita
comună.
Am realizat astfel de acŃiuni cu ocazia zilei de 1 Decembrie, a Crăciunului, a Dragobetelui, a
zilei de 8 Martie , a Zilei Europei sau la sfârşit de an şcolar, oferindu-le elevilor posibilitatea de a se
exprima liber oral , în scris sau prin muzică.
Carnavalul este o manifestare veselă, antrenantă, plină de mişcare şi surprize. Am organizat
carnavale cu ocazia sărbătorilor de iarnă, cu ocazia Zilei Pământului sau cu ocazia zilei de 1 Iunie
.ParticipanŃii au purtat costume întruchipând diverse personaje, iar jocul de rol a stimulat imaginaŃia
elevilor. Element dominant al carnavalului a fost dansul, intercalat cu diverse forme de manifestări
artistice. Elevii au avut posibilitatea de a se manifesta liber, atât în crearea costumului , cât şi în
interpretarea/realizarea unor monologuri.
Concursurile sunt forme competiŃionale de activitate extraşcolară, organizate pe diferite
teme.Am organizat la nivel de şcoală concursuri de dans, de creaŃii artistice, de desen, între clase
paralele sau între clasele de nivel primar.
Vizionarea spectacolelor, a filmelor, a diafilmelor sau a emisiunilor de televizor sunt forme de
activitati prin care elevul nu doar dobândeşte informaŃii, ci este stimulat spre activităŃi de pictură, dans
ş.a.m.d. determinând astfel şi dezvoltarea creativităŃii.
ActivităŃile extraşcolare au o mare valoare educativă întrucât realizarea lor se face şi din punct
de vedere interdisciplinar. Astfel de activităŃi am realizat în cadrul proiectului judeŃean “Luna
diversităŃii’’ în perioada 1 -31 decembrie 2008. AcŃiunile desfăşurate i-au implicat pe elevi în
promovarea tradiŃiilor şi obiceiurilor specifice zonei şi diferitelor etnii, dar şi în stimularea potenŃialului

40
creativ al copiilor prin organizarea şi derularea unor programe artistice sau a unor expoziŃii cu lucrările
elevilor.Dintre acŃiunile ce au fost practici de succes în şcoală aş enumera:
-realizarea unei expoziŃii cu vânzare de icoane realizate de elevi,
-organizare de serbări, la care au avut un moment artistic şi copiii de etnie turco-tătară,
-activitate de strângere şi de dăruire de fonduri şi de dulciuri pentru copiii devaforizaŃi din
comunitate.
Aceste acŃiuni au determinat dezvoltarea creativităŃii civice, artistice şi a responsabilităŃii
faŃa de problemele comunităŃii.
În şcoala noastră, împreună cu profesorul de educaŃie fizică s-au realizat şi activităŃi
extracurriculare sportive care să fie bazate pe practicarea liberă a unor forme de mişcare şi s-a constatat
că elevii au fost interesaŃi de aceste activităŃi, manifestând o atitudine pozitivă pentru practicarea liberă a
exerciŃiilor de mişcare.
Cred ca în orice şcoală cadrele didactice trebuie să promoveze activităŃile extracurriculare,
stimulând astfel inventivitatea şi creativitatea elevului. De aceea, am încercat să realizez un echilibru
între activităŃile şcolare şi cele extracurriculare.
Am realizat activităŃi extracurriculare programate şi proiectate din timp, diverse atăt ca forma ,
cât şi conŃinut, ce s-au desfăşurat în şcoală, în afara ei, în comunitate, folosind metode active şi
stimulative pentru participarea elevilor.
Activitatea extracurriculară e o componentă educaŃională valoroasă şi eficientă căreia orice
cadru didactic trebuie să-i acorde atenŃie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în
modul de realizare al activităŃii, cât şi în relaŃiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să
permită stimularea creativă a elevilor.
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul
activităŃilor extracurriculare.Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire, să
evite critica, în astfel de activităŃi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back pozitiv.

Bibliografie:

1.Cosmovici, Andrei, Iacob, LuminiŃa coord. , ( 2008), Psihologie şcolara, Ed.Polirom, Iaşi
2.Manolache, Anghel-coord. general (1979), DicŃionar de pedagogie, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
3.Ştefan, Mircea (2006),Lexicon pedagogic, Ed. Aramis, Bucureşti
4.Revista învăŃământ primar nr. 4 din 1998, ContribuŃia activităŃilor extraşcolare în optimizarea
procesului de învătământ

Noile educaŃii
Educatoare: Pleşuvu Sorina Daniela,
GrǎdiniŃa cu P.P Lizuca, Bacǎu

Noile tipuri de conŃinuturi sau noile educaŃii, reprezintǎ un rǎspuns util al sistemelor educative la
imperativele generate de problematica lumii contemporane.
S-au constituit intr-un timp foarte scurt datoritǎ faptului ca ele corespund unor trebuinŃe de
ordin sociopedagogic din ce în ce mai bine conturate.
Expresiile care figureazǎ în programele UNESCO, adoptate în toate cele 160 de state membre şi
în dicŃionarele sau glosarele internaŃionale sunt urmǎtoarele:

educaŃia relativǎ la mediu (“l′education relative a l′enviroment”)

educaŃia pentru pace şi cooperare

educaŃia pentru participare şi democraŃie

41

educaŃia în materie de populaŃie

educaŃia pentru o nouǎ ordine economicǎ internaŃionalǎ

educaŃia pentru comunicare şi pentru mass – media

educaŃia pentru schimbare şi dezvoltare

educaŃia nutriŃionalǎ

educaŃia economicǎ şi casnicǎ modernǎ

educaŃia pentru timpul liber
Pentru introducerea noilor tipuri de conŃinuturi sau noile educaŃii, s-au conturat deja douǎ
strategii:
Prima strategie vizeazǎ promovarea unor noi modele consecrate diferitelor educaŃii, iar în unele
cazuri chiar a unor noi discipline. Tot aici includem şi încercarea de a grupa câteva discipline noi
într-o disciplinǎ cuprinzǎtoare: “educaŃia cetǎŃeneascǎ” , “educaŃia globalǎ”, “educaŃia
internaŃionalǎ” etc.
Proliferarea disciplinelor educative creeazǎ, însǎ, probleme educatorilor prinşi în dilemma
acceptǎrii statu – quo – ului sau a supraîncarcǎrii planului de învǎŃǎmânt.
Se pune totodatǎ şi problema pregǎtirii unor profesori capabili sǎ predea astfel de discipline cu
character bi- sau pluri disciplinar.
În multe Ńǎri, ca şi în Ńara noastrǎ, se recurge din ce în ce mai mult la a doua strategie şi anume la
ceea ce în programele UNESCO este denumit APPROCHE INFUSIONNELLE, adicǎ infuzie de
elemente noi în cadru conŃinuturilor tradiŃionale.
Aceastǎ modalitate are avantaje mari: nu se aduc modificǎri importante structurii planului de
învǎŃǎmânt, nu se impune formarea unor noi categorii de profesori, cid oar perfecŃionarea acestora.
Ea are însǎ şi dezavantaje: noile conŃinuturi distribuite în sfera mai multor discipline, nu dispun de o
coordonare şi astfel se pot pierde în masa cunoştinŃelor specifice diferitelor materii.
Este greu de evaluat în acest caz nivelul pregǎtirii elevilor în domenii cum sunt: cunoştinŃele,
perceperile şi atitudinile privitoare la protejarea mediului sau la democraŃie, la o nouǎ ordine
economicǎ, internaŃionalǎ, cunoştinŃele, priceperile şi aitudinile relative la participare şi democraŃie,
etc. Tot atât de posibilǎ este şi situaŃia când profesorii ar rǎmâne preocupaŃi de specificitatea
disciplinei, marginalizând noile tipuri de conŃinuturi.
Tocmai de aceea ar fi necesar sǎ se stabileascǎ o disciplinǎ cu rol conducǎtor, pentru fiecare
dintre aceste educaŃii distribuite în aria mai multor discipline.
Titularul cu rol conducǎtor ar trebui sǎ realizeze conexiunile între elementele distribuite în
cadrul diverselor discipline, dar şi între cunoştinŃele ce provin din mediul normal şi informal.

Rolul formativ al matematicii în ciclul primar

Inst. Oşlobanu Mariana,

Şc. Nr.1” Al. I. Cuza” Fălticeni, jud. Suceava

Motto:” Matematica poate să descopere o anumită ordine chiar şi în haos. “Ch. Stein
Matematica a stat la baza formării Universului şi dacă ne gândim că Dumnezeu a creat lumea în
şapte zile, folosind repere numerice şi geometrice, putem spune ca El Însuşi este un matematician.
Matematica s-a născut din nevoile practice ale omului , iar apoi s-a cristalizat ca o ştiinŃă deschisă
,capabilă de un progres permanent, devenind un limbaj universal, ceea ce face ca un bun matematician sa
fie un veritabil poliglot , nemaipunând la socoteală că impicaŃiile matematicii în celelalte ştiinŃe sunt
demne de luat în seamă şi deloc de neglijat.Încă din clasele mici ale învăŃământului se impune stimularea
intelectului, a gândirii logice, a judecăŃii matematice la elev, încât matematica să devină o disciplină
plăcută , atractivă , convergentă spre dezvoltarea raŃionamentului , creativităŃii şi muncii independente.

42
 Matematica este o excelentă şcoală de formare a gândirii în etape, care ordonează lucrurile
conform complexităŃii lor , care dezvoltă spiritul metodic de diferenŃiere a faptelor generate de
experienŃă şi intuiŃie, de cele ce decurg logic din ele.În clasele I-IV se însuşesc noŃiunile de bază ,
„instrumentele” cu care elevul va „opera „ pe tot parcursul vieŃii şi pe care se clădeşte întregul sistem al
învăŃământului matematic. Dacă sunt predate sistematic, Ńinându-se cont de particularităŃile de vârstă ale
elevilor, dacă sunt însuşite în mod conştient şi temeinic , cunoştinŃele matematice aduc o contribuŃie
deosebită la dezvoltarea gândirii logice şi creatoare , la dezvoltarea spiritului de receptivitate a realităŃii
concrete şi obiective , la dezvoltarea spiritului pragmatic şi aplicativ al copiilor, încă din perioada de
solidificare a temeliei personalităŃii umane.Cu cât „echipamentul” pe care îl dau aceste prime clase din
structura învăŃământului, elevul face întreaga „călătorie „ în itinerariul acestei ştiinŃe. Cu cât sistemul de
cunoştinŃe este mai bine înŃeles şi structurat, cu atât el devine mai funcŃional, mai operaŃional.
Activitatea matematică necesită o bună mobilizare a tuturor particularităŃilor psihicului uman, cu
precădere a inteligenŃei şi gândirii.Şcoala îşi propune să realizeze punŃi de legătură între nevoile
educaŃionale, resursele şi dispoziŃiile intelectuale ale copiilor şi perspectivele de dezvoltare economică
ale societăŃii. Din acest punct de vedere, matematica este „ştiinŃa ştiinŃelor”, stă la baza însuşirii multor
cunoştinŃe din diverse discipline, are un caracter formativ, îi disciplinează pe elevi şi îi ajută să-şi
dezvolte gândirea divergentă , imaginaŃia, creativitatea şi simŃul corelativ al cunoştinŃelor asimilate,în
formarea unei culturi generale solide şi durabile.Pentru perioada şcolară, când individul este într-o
intensă dezvoltare, aptitudinile sale merită o deosebită atenŃie, din partea educatorilor. Aptitudinile sunt
“ însuşiri ale persoanei care explică difereŃele constante între oameni în privinŃa posibiliăŃtii de a-şi
însuşi anumite cunştinŃe, priceperi si deprinderi” (Cosmovici A. )Ceea ce indică într-o mai mare
măsură nivelul de dezvoltare al aptitudinilor, pentru un domeniu, ar fi: uşurinŃa învăŃării; uşurinŃa şi
calitatea execuŃiei sarcinilor.Un individ poate să exceleze într-un anumit domeniu (ex. muzica, desen),
iar in altul să fie mediocru sau foarte slab. Poate să-şi dezvolte aptitudini pentru domeniul în care nu
excelează?Aptitudinile sunt dinamice; un elev care lucrează , utilizând corpuri geometrice ,va avea mai
curand “ vedere în spaŃiu”. Se poate atunci stabili, cuantifica, aptitudinea momentană. Există deci şi o
aptitudine matematică. Aptitudinea matematica, desi complexă, este dinamică, deci poate fi
îmbunătăŃită dezvoltând acele capacităŃi care o definesc.Câteva componente esenŃiale in definirea
aptitudinii matematice ar fi :vedere in spaŃiu; memorie vizuală; gândire logică; mobilitate mentală;
atenŃie; meticulozitate; capacitate de concentrare; creativitate,etc
Factorii educativi reprezintă o altă componentă determinantă a reuşitei şcolare. Acestea se
împart în funcŃie de principalele tipuri de educaŃie: formală, nonformală si informală. Rolul principal
revine educaŃiei formale avand ca reprezentant, in cadrul fiecarei discipline de invatamant educatorul, cu
ingeniozitatea sa, cu arsenalul său de metode şi mijloace, prin care işi face mai mult sau mai puŃin
eficienŃa. Deosebit de important, consider a fi oferta şcolii, activităŃile în care sunt cuprinşi elevii în afara
orelor de curs.
Aptitudinile nu sunt o realitate prezentă în mod absolut (un dat), ci un continuu pe care se
situează orice fiinŃă umană. Aptitudinile se dezvoltă mai mult sau mai puŃin într-un anumit domeniu.
Fără îndoiala există şi o componentă înnăscută a aptitudinilor. Aptitudinea matematică este
considerată o aptitudine complexă, în abordarea ei trebuie avute in vedere multe coordonate cum ar fi:
procese şi funcŃii psihice; nivelul de funcŃionalitate a proceselor şi funcŃiilor psihice;modul de organizare
al proceselor şi funcŃiilor psihice în elemente corespunzătoare activităŃii matematice; geneza elementelor
componente (provenienŃa aptitudinii prin operaŃii interiorizate);modul de organizare şi funcŃionalitate a
elementelor componente în cadrul aptitudinii;dinamica specifică elementelor componente (generalizări,
transfer, etc);comportament eficient.Constatăm cu toŃii că şcoala ca instituŃie de învăŃământ public, unde
se predau elementele de bază ale principalelor discipline, astăzi, nu mai este singurul izvor de informaŃii,
de îmbogăŃire a cunoştinŃelor. În abundenŃa informaŃională cu care societatea actuală se confruntă,
sistemul educaŃional are dificilul rol de a forma personalităŃi care să ştie să discearnă informaŃia
preŃioasă de cea excedentară, de a extrage esenŃialul din general. Oamenii caută căile optime pentru a
dobândi „cunoaştere”, „ştiinŃă” din cât mai multe domenii, considerând că astfel vor fi recunoscuŃi drept
persoane educate. În societate actuală, cunoaşterea trebuie să fie funcŃională, utilă; înveŃi nu doar pentru

43
„a şti” şi a stoca o serie de informaŃii din diferite domenii, pentru a demonstra cât de „educat eşti”, ci,
înveŃi pentru „a face”, pentru „a folosi” ceea ce ştii, pentru „a aplica” ceea ce ai acumulat, în folosul tău
şi al celorlalŃi. A şti ce să faci cu ceea ce ai învăŃat este dezideratul major al educaŃiei postmoderniste.
Elevii şi-au găsit o altă sursă informativă (prieten sau duşman?) care ştie totul - multimedia: calculatorul
(Internetul), televizorul şi în general mass-media. In aceste condiŃii, şcoala trebuie să se adapteze noilor
cerinŃe, să dispună de tehnologie multimedia pentru a le facilita elevilor accesul la informaŃie, la o
deschidere internaŃională prin participarea la proiecte educaŃionale, altfel şcoala riscă să rămână doar un
cadru neatractiv. Elevii trebuie îndrumaŃi să utilizeze raŃional multimedia, ca un mijloc de comunicare,
de accesare a diverselor site-uri pentru a participa la concursurile inter(naŃionale) adresate lor. Trebuie să
le amintim elevilor care sunt avantajele şi dezavantajele folosirii intense a internet-ului. Fiind un obiect
pluridisciplinar, matematica pune în valoare atât latura formativă, prin dezvoltarea proceselor psihice
(gândire, imaginaŃie , creativitate), cât si latura informativă, prin transmiterea unor cunoştinŃe din toate
domeniile. De felul cum vom reuşi să captivăm atenŃia elevilor prin folosirea cât mai diversificată a
metodelor de rezolvare a problemelor, va depinde succesul la învăŃătură , oferind astfel acestui obiect un
rol primordial în cadrul procesului de învăŃământ.

Bibliografie:
Ionescu, Miron - Clasic şi modern în desfăşurarea lecŃiei
Şincan, Eugenia - Creşterea eficienŃei învăŃării matematicii în clasele primare
Gheorghe Atanasiu, Monica Purcaru, „Metodica predării matematicii pentru învăŃământul primar”,
Editura UniversităŃii Transilvania, Braşov, 2002
Gazeta matematică nr.3, 4, 5, 7, 8, 9 / 2004 , Societatea de ŞtiinŃe Matematice din România, Bucureşti

Pledoarie pentru educaŃie

( eseu despre principiile didactice)
Educ. Gîfei Margareta
GradiniŃa cu PP “ Rază de soare” Bacău

A fi cadru didactic în ziua de astăzi, constituie o adevarată provocare, împotriva valurilor de

reformă ce se succed peste învaŃămantul românesc .În acelaşi timp , a şti pentru un cadru didactic nu
înseamnă nimic, daca ştiinŃa lui , nu este împărtaşită copiilor. , pentru ca fiecare dintre ei , să se
poata simŃi apoi important prin ceea ce reprezintă deoarece...
Copilul e minune,
Copilul este joc,
Copilul este totul
Şi toate la un loc.

Copilul - “micuŃa noastra floare” cu care lucram , păşeşte cu sfială în fiecare toamnă spre
căsuŃa cu pitici .Şi cât de greu este începutul... totul pare să fie nou pentru el..Plin de curiozitate ,
aşteaptă nerabdător răspunsul la noianul de întrebări ce îi apar în minte.
Menirea noastă, a educatorului . este de a-i facilita drumul acestei “micute flori,” în
evoluŃia sa, oferindu-i suport pentru integrare în viaŃa socială. şi făcând-o să descopere această lume
minunată , plină de mister , pentru ea. . . Înarmându-mă cu răbdare, cu tact , informându-mă cu tot ce
se poate, m-am străduit în activitate mea didactică să-i vin în ajutor acestei micuŃe flori, căutându-i
cele mai potrivite punŃi de comunicare şi de relaŃionare cu ceilalti.

44
 Cunoscându-i gingaşia, puritatea şi inocenta, nu i-am fortat dezvoltarea, .nepermitându-mi să-
i depăsesc limitele pe care i le îngăduie vârsta . Am selectat şi gradat informaŃiile , ajutându-o
astfel să pătrundă mai usor în marele laborator al cunoaşterii, activizându-i şi valorificându-i
potenŃialul real. ( principiul accesibilitatii).
De asemeni , pentru a-i forma atitudini pozitive faŃă de cei din jur, favorabile cooperării , am
îmbinat tehnicile clasice de lucru cu cele moderne de grup ( GLC,ciorchinele, tehnica asertiunii,
posterul, , turnirul l întrebărilor, blazonul, , metoda pălăriilor gânditoare, explozia stelară , discuŃii în
cerc , etc.) , organizând corespunzator, placut si atractiv spaŃiile educaŃionale . I- am dezvoltat şi
modelat procesele de cunoaştere , convingerile, formându-i în final deprinderi de muncă intelectuală
dar şi de comportament civilizat în orice imprejurare. - principiul caracterul educativ al instruirii)
.Am provocat “micuŃa floare” să se implice activ si afectiv în procesul ei de formare , lăsându-o
să-şi exprime părerile în propriul limbaj, reformulându-şi singura noile conŃinuturi. ( ce ai fi făcut
dacă ai fi fost tu ScufiŃa Roşie? Dar dacă ai fi fost lupul? De ce crezi că a cântat lupul sub fereastă?
Cum a fost pedepsit el? Tu ce ai fi facut? Ti-ai dori să fii Scufita ¿De ce ? etc. Am imbinat apoi
formele de comunicare cu copilul , punând accent pe predarea dialogată, spre a-l determina – să-si
câstige încredere în forŃele proprii ( organizand dramatizări, teatru de umbre, teatru de papusi, teatru de
masă, carnaval, spectacole, serbari, concursuri, competitii sportiv e, etc ) . Evaluarea cunoştintelor
însuşite am efectuat –o pe tot demersul didactic-(principiul insuşirii conştiente şi active .)
ActivităŃile desfăşurate, i-au oferit “ micutei flori” suficiente ocazii de valorificare in practică a
cunoştinŃelor, asigurându-i transferul mai usor al invăŃarii, în viaŃa cotidiana . ( mici experimente,
observatii spontane si dirijate in natură, excursii tematice, drumetii, vizite la muzee, magazine, grădini
zoologice, parcuri, instututii de cultuă , serbari , concursuri tematice etc)- principiul legării teoriei de
practică .
O atentie deosebită am acordat cunoaşterii lumii inconjurătoare prin cât mai simŃuri.
Materialul didactic prezentat fie natural sau confectionat , a constituit pentru copil un izvor plin de
informaŃii. , cunoştinŃele fiind clare şi vii, dezvoltându-i spiritul de observaŃie ( despre diversitatea
plantelor si vietuitoarelor , cunoaşterea legilor naturii, traditii si obiceiuri, etc. asigurându-i totodată
progresul intelectual. (principiul intuitiei ).
ConŃinuturile învaŃării le-am ordonat si prezentat logic , cunoscând faptul că mintea cu
cunoştintele fragmentare şi neordonate , seamana cu o cămară , in care găseşti ceva numai din
intamplare.- ( exemplu – formarea cunostintelor matematice, a presupus : constituire de multimi după
diferite criterii , ordonare in sir crescător si descrescător , punere in corespondentă, numeratie , operatii
de calcul matematic ) - principiul sistemătizarii si continuitătii de invătare. Cunostintele au fost
mereu repetate si reintegrate in noi continuturi , pentru a deveni durabile in timp, fiind actualizate si
utilizate in profunzimea lor. (realizand scurte dialoguri, miniscenete, jocuri de rol, dansuri tematice,
dansuri moderne, dansuri folclorice, sezatori , discutii libere, convorbiri tematice,etc. principiul
insusirii temeinice ( durabilitatea performanŃelor).
Având la îndemână acest arsenal de strategii didactice, ‘ micuŃa floare” a adunat din ele
nectarul, asemeni albinei , pentru a face miere mai tarziu.

„Ce ne înconjoară?” – proiect educaŃional extraşcolar

Inst. Adriana Caciuc, Şcoala nr. 1 „Al. I. Cuza” Fălticeni,
Prof. Brînduşa Nisioi, Şcoala nr. 1 „Al. I. Cuza” Fălticeni,
jud. Suceava

Activitatea s-a desfăşurat pe 24 octombrie, cu ocazia Zilei InternaŃionale de acŃiune pentru

climă şi face parte din proiectul internaŃional Eco-Şcoala, care se desfăşoară la noi din anul 2004. Am

45
obŃinut deja statutul de Eo-Şcoală în 2008, iar anul viitor sperăm să obŃinem cel de-al doilea Steag
Verde.
Tema: Excursia – modalitate de abordare a activităŃilor transdisciplinare
Data: 24 octombrie 2009
Propunători: institutor CACIUC ADRIANA, profesor NISIOI BRÎNDUŞA
Colaborator: bibliotecar STAN DORIANA, şofer autocar Velniciuc Ionică
ParticipanŃi: elevii claselor a II-a C, a VI-a A
Partener: Firma transport particulară Trans Nicolăescu – RădăuŃi, licenŃă de transport
Tipul activităŃii: excursie pe traseul: Fălticeni - Suceava – Botoşani - Fălticeni
Obiective turistice:
JudeŃul Suceava
Planetariul. În bogata şi variata reŃea de obiective cultural-turistice din Suceava, din anul 1982 a mai
apărut un reper de excepŃie în afirmarea oraşului ca punct de interes major – Planetariul. Planetariu şi nu
Observator aşa cum e denumită în mod obişnuit frumoasa clădire, gândită în momentul în care i s-a decis
amplasarea, pentru promovarea astronomiei şi nu pentru observaŃii şi cercetare observaŃională întrucât
este situată în oraş, ceea ce afectează negativ observaŃia astronomică prin poluarea luminoasă şi chimică
a atmosferei. A fost o mare izbândă a Sucevei - şi numele profesorului Alexandru Toma, cel de care
depindea soarta culturii sucevene în acea perioadă trebuie menŃionat cu recunoştinŃă, că în anii în care
investiŃiile mergeau numai în sectorul productiv s-a reuşit ridicarea unui edificiu cu o arhitectură şi o
destinaŃie de funcŃionare deosebită. Clădirea a fost construită cu fonduri din buget pe care Consiliul
Popular JudeŃean le-a dat tocmai datorită preşedintelui Comitetului de Cultură şi EducaŃie Socialistă de
atunci – profesorul Alexandru Toma care a reuşit să-l înduplece apelând la motivaŃia educării ateist-
ştiinŃifice a tineretului. În urma unui concurs de proiecte, arhitectul Călin Irimescu a oferit o viziune
inedită, novatoare care a fost preferată pentru construirea acestui spaŃiu.Sala Planetariului de formă
circulară, cu o deschidere a cupolei de 10 m şi o capacitate de 80 de locuri, a fost dotată cu un proiector
ZKP2, comandat încă din anul 1976 şi achiziŃionat de la firma germană Carl Zeiss Jena în anul 1978.
Acesta proiectează Soarele, Luna, planetele şi aproximativ 6000 de stele vizibile cu ochiul liber pe cerul
boreal şi austral, imaginea dinamică a Sistemului Solar, planeta Jupiter cu sateliŃii galileeni, evoluŃia
cometei Donati, fenomenul stelelor căzătoare şi mişcarea unui satelit artificial.Sub cupola Planetariului
se organizează zilnic spectacole unde cei interesaŃi pot admira cerul înstelat, indiferent de momentul zilei
sau anului, îmbinând armonios spectacolul cerului cu informaŃia ştiinŃifică. Pot fi prezentate, pe rând,
constelaŃiile de primăvară până la cele de iarnă, fascinând spectatorul cu frumuseŃea aştrilor şi în acelaşi
timp cu o adevărată lecŃie de astronomie.
Muzeul de Istorie. Muzeul de istorie Suceava prezintă istoria părŃii de nord a Moldovei din cele mai
vechi timpuri şi până la cel de-al doilea război mondial. Se remarcă colecŃiile de arheologie medievală,
cu descoperiri la Suceava, Şipot, Botoşana, Udeşti (secolele VI-VII d. Hr.), Poiana-Zvorâştea (sec VIII-
X), Vornicenii Mari (XIV-XV), Cetatea de Scaun, Curtea Domnească, Biserica MirăuŃi, oraşul Medieval
Suceava (sec. XIV-XVII), Siret (sec. XIV-XVII), bisericile Sf. Nicolae RădăuŃi (sec. XIV) şi Proboda
(sec. XIV-XVII). Se vizitează: Sala Tronului, SecŃia de Artă, Sala Tezaur.În perioada 15-25 octombrie,
Muzeul de Istorie din Suceava va găzdui expoziŃia "Comorile dacilor". Cu acest prilej vor fi expuse
peste 200 de piese din aur şi argint reprezentative pentru arta dacică, monede dacice din aur şi argint.
Vor mai putea fi văzute brăŃări dacice de aur, de argint, fibule, medalioane, vase. Potrivit Complexului
Muzeal Bucovina, colaboratorii "fără a căror bunăvoinŃă aceasta expoziŃie nu ar fi putut avea loc" sînt,
Muzeul NaŃional de Istorie al României - Bucureşti, Muzeul CivilizaŃiei Dacice şi Romane - Deva,
Muzeul NaŃional al Unirii - Alba Iulia, Complexul Muzeal NaŃional Moldova - Iaşi şi Complexul
Muzeal JudeŃean NeamŃ - Piatra NeamŃ. Valoarea expoziŃiei este de 1,4 milioane de euro, aceasta fiind a
III-a expoziŃie cu piese din tezaur pe care o organizează anul acesta Muzeul de Istorie Suceava.
Muzeul de ŞtiinŃele Naturii. Muzeul de ŞtiinŃele Naturii funcŃionează într-o clădire amplasată în Parcul
Central al oraşului Suceava, reconstruită după anul 1990.
Se pot vizita colecŃiile principale cu tematică de mineralogie-petrografie (frumoase eşantioane de
minerale şi roci), paleontologie (colecŃie de amprente foliare, fragmente ale principalelor vertebrate

46
contemporane omului), botanice (herbar regional), entomologie (colecŃii de lepidoptere, gândaci de
scoarŃă, viespii aurii, malofage) şi ornitologie-mamalogie (păsări şi manifere naturalizate din Bucovina).
ExpoziŃia de bază, axată în principal pe problematica complexă a pădurii bucovinene, include două
componente. Primul component îl constituie Pământul, căruia i se face o biografie geologică. Pădurea-
factor fundamental al mediului înconjurător şi ecosistem polifuncŃional. Apreciată că o mare atracŃie
pentru public, sala cristalelor, prezintă cele mai frumoase şi mai atractive eşantioane de flori de mină
existente în patrimoniul muzeului. De mare valoare ştiinŃifică sunt amprentele foliare şi fragmente de
animale dispărute care vin să completeze tabloul evoluŃiei vieŃii pe Pământ în decursul erelor geologice.
Următoarea componenta expoziŃională a fost gândită şi realizată prin îmbinarea a două sisteme de
prezentare a principalelor elemente faunistice din pădurile Bucovinei, cu referire la sistemul vitrine şi
nişe şi cel dioramatic. Marea atracŃie sunt sălile-dioramă Ursul brun din Bucovina, Cerbi la boncăluit,
Haită de lupi-iarna, Turmă de mistreŃi. Considerată ca reuşită este şi prezentarea unor trofee medaliate,
aparŃinând principalelor elemente faunistice din Bucovina. Sala de conferinŃă permite vizionări de
videodocumentare oferite grupurilor organizate, dar şi cu destinaŃie: simpozioane, sesiuni ştiinŃifice,
conferinŃe… Muzeul de ŞtiinŃele Naturii are şi o bibliotecă de specialitate, cu peste 5.000 de cărŃi şi
periodice extrase.

Muzeul de ŞtiinŃele Naturii – componentă a Complexului Muzeal Bucovina – realizează în

perioada 09 octombrie - 09 noiembrie 2009 expoziŃia „O LUME DISPARUTA”. Scopul expoziŃiei
constă în valorificarea patrimoniului muzeal, educaŃia publicului vizitator în vederea conservării şi
protejării mediului din rezervaŃiile geologice din judeŃul Suceava şi din Ńară. Fără îndoială, expoziŃia se
constituie într-o acŃiune cultural – educativă pentru toate categoriile de vizitatori, dar îndeosebi pentru
tineri, cărora încercăm să le trezim interesul pentru istoria îndelungată a Pământului. Materialul
prezentat în expoziŃie aparŃine ColecŃiei de Paleontologie a Muzeului de ŞtiinŃele Naturii din Suceava.
Cuprinde piese de faună fosilă, amprente foliare, resturi de peşti fosili dar şi roci fosilifere, cele mai
multe fiind descoperite în diferite zone din JudeŃul Suceava care azi sunt importante rezervaŃii
paleontologice. O parte importantă a expoziŃiei este concretizată prin expunerea grafică a conŃinutului
ştiinŃific referitor la istoria geologica a Pământului (ere, perioade, fosile, scara stratigrafica, reconstituiri
de animale).

Cetatea de Scaun a Sucevei . Sistemul de fortificaŃii construit în Moldova la sfârşitul secolului al XlV-
lea, în momentul apariŃiei pericolului otoman, cuprindea, în scopuri de apărare, întărituri de pământ şi
lemn, dispuse în jurul unor aşezări, puncte fortificate aflate în centrul unor localităŃi sau pe principalele
artere de legătură dintre acestea (fortificaŃii ale curŃilor domneşti şi mănăstireşti, precum şi cetăŃi de
importanŃă strategică, situate fie la hotare, pe linia Nistrului, fie în interior în zona apropiată,
subcarpatică). Între aceste întărituri Cetatea de Scaun a Sucevei, una dintre cele mai cunoscute până în
prezent, s-a bucurat de faimă deosebită de-a lungul timpului. Identificindu-se cu gloria militară şi cu
idealul de independenŃă al întregului popor, Cetatea de Scaun a Sucevei a avut o istorie nu numai bogată
în evenimente şi fapte de luptă, ci a însemnat adesea şi principalul element de rezistenŃă al întregii
Moldove împotriva celor ce doreau să o supună. Astăzi, complexul de arhitectură Cetatea de Scaun,
reşedinŃa voievodală a Moldovei, sugerează vizitatorilor imaginea vieŃii Sucevei medievale.

Statuia lui Ştefan cel Mare. Statuia lui Ştefan cel Mare este amplasată în apropierea CetăŃii de Scaun
Suceava, pe acelaşi podiş de unde se poate observa întregul oraş. Statuia ecvestră a lui Ştefan cel Mare a
fost sculptată de Eftimie BÂRLÂDEANU şi dezvelită în anul 1977.

Muzeul Satului Bucovinean. Muzeul Satului Bucovinean îşi propune reprezentarea arhitecturii
tradiŃionale bucovinene prin conservarea şi valorificarea a peste 80 de obiective specifice (case, anexe
gospodăreşti, instalaŃii tehnice populare). Casa Cacica Casă de locuit din satul Cacica reprezentativă
pentru zona etnografică Humor. Structura casei este de tip cameră-tindă-cameră şi cămară sub

47
plecătoare. Obiectivul datează din anul 1900, fiind transferat în muzeu în 2002. Ultimul proprietar al
casei a fost Maria Lazarovici. LocuinŃa este construită din cununi de brad rotunde sau fasonate la două
feŃe îmbinate la colŃuri nemŃeşte (tehnică de construcŃie), lutuite şi văruite în jurul ancadramentelor. Are
ca element decorativ motivul antropomorf (capul de om) la stâlpii de la portiŃa gangului şi motivul
zoomorf (capul de cal) la capetele căpriorilor. Casa VolovăŃ Casă de locuit din localitatea VolovăŃ, zona
etnografică RădăuŃi, de tip cameră-tindă-cameră cu plecătoare pe latura din spate şi cu prispă de lut pe
două laturi. Obiectivul datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, aproximativ 1860 şi a fost
reconstruit în muzeu în anul 2001. LocuinŃa este construită din cununi de bârne îmbinate la colŃuri în
coadă de rândunică (tehnică de construcŃie), lutuite pe şipci şi văruită. Acoperişul casei este în patru ape
cu draniŃă, specific zonei etnografice a Bucovinei. Ultimul proprietar al casei a fost Buliga Gheorghe.
Gospodăria Straja Gospodărie tradiŃională din localitatea Straja, zona etnografică RădăuŃi, formată din
casă de locuit de tip cameră-tindă-cameră, grajd pentru animale compartimentat cu spaŃii pentru vite, oi,
cai şi păsări şi o anexă gospodărească specifică zonei hâjul. Hâjul este des întâlnit în gospodăriile din
regiune şi este folosit în timpul verii pentru fierberea şi albirea rufelor, iar în timpul iernii ca afumătoare
şi loc de pregătire a grăsimii animale. Casa datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, ultimul
proprietar fiind Hasna Ion şi a fost reconstruită în muzeu în 1976. Obiectivul este construit din cununi de
bârne despicate, îmbinate în sistem cheutoare (tehnică de construcŃie) cu acoperiş din draniŃă, în patru
ape. Casa şi anexele sunt amenajate în interior cu mobilier, obiecte de uz casnic şi gospodăresc specifice
zonei de provenienŃă. Gospodăria este împrejmuită cu gard din bârne de lemn cu acoperiş de draniŃă şi
răzlogi. Casa şi anexele sunt amenajate în interior cu mobilier, obiecte de uz casnic şi gospodăresc
specifice zonei de provenienŃă. Casa Vicov Casă de locuit din localitatea Vicovu de Jos, zona
etnografică RădăuŃi, cu două camere şi plecătoare pe o latură. Obiectivul datează de la începutul
secolului al XX-lea, după o monedă găsită la temelia casei – 1924 şi a fost reconstruit în muzeu în anul
2001. ConstrucŃia este realizată din cununi de bârne de brad îmbinate în tehnica amnari (tehnică de
construcŃie), pereŃii fiind lutuiŃi şi văruiŃi. Motivul zoomorf capul de cal este reprezentat la capetele
căpriorilor ce susŃin acoperişul din draniŃă. În plecătoarea casei este reconstituit un atelier de lingurar,
meşteşug practicat în zonă, cu uneltele tradiŃionale de lucru. Ultimul proprietar al casei a fost Ion Chifan.
Celar MoldoviŃa Anexă gospodărească folosită pentru depozitarea alimentelor şi a uneltelor de lucru,
din localitatea MoldoviŃa, zona etnografică Câmpulung Moldovenesc, cu denumirea locală klichi. Este o
construcŃie din secolul al XVIII-lea care ilustrează arhitectura specifică populaŃiei huŃule din zona de
munte a Bucovinei. Ultimul proprietari a fost Haucă Ion. Casa Ostra Casă de locuit din localitatea
Ostra, zona etnografică Humor, de tip cameră-tindă-cameră, cu tinda descoperită, monumentală prin
proporŃii şi dimensiuni. Obiectivul datează de la începutul secolului al XIX-lea şi a fost reconstruit în
muzeu în 1976, ultimul proprietar fiind Nastiuc Gherasim. LocuinŃa este construită din cununi de bârne
despicate, îmbinate la colŃuri în cheutori rotunde (tehnică de construcŃie), fiind specifică zonei de munte.
Casa Câmpulung Moldovenesc Casă de locuit de tip cameră-tindă din localitatea Câmpulung
Moldovenesc. Obiectivul, ce datează de la începutul secolului al XIX-lea a fost reconstruit în muzeu în
1976. LocuinŃa este construită din bârne îmbinate în sistem cheutoare (tehnică de construcŃie). Interiorul
este amenajat cu cuptor cu vatră specific zonei. Casa a aparŃinut lui Roată Gavril şi reprezintă unul din
primele tipuri de casă de locuit din Bucovina. Casa Roşu Casă de locuit din localitatea Roşu, zona
etnografică Dorna, de tip cameră-tindă-cameră, specific zonei montane a Bucovinei. Obiectivul, care
datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, a fost reconstruit în muzeu în anul 1992. Ultimul proprietar
al casei a fost Negrea Varvara. LocuinŃa este construită din bârne de brad cioplite în profil
dreptunghiular, încheiate la colŃuri nemŃeşte (tehnică de construcŃie). Obiectivul de dimensiuni
impunătoare a aparŃinut unor gospodari înstăriŃi, dovadă stând cele două cuptoare cu elemente de
inspiraŃie orăşenească şi foişorul larg de la intrare. Interioarele sunt amenajate cu obiecte decorative şi
utilitare specifice zonei Dornelor. Crâşma Şaru Dornei Crâşmă din localitatea Şaru Dornei, zona
etnografică Dorna. Datorită destinaŃiei speciale, această construcŃie iese din tiparul obişnuit al caselor
Ńărăneşti, fiind compartimentată în cinci camere şi tindă. Obiectivul datează de la începutul secolului al
XX-lea şi a fost reconstruit în muzeu în 1998. ConstrucŃia este realizată din bârne de brad, cioplite la
patru feŃe, îmbinate la colŃuri nemŃeşte (tehnică de construcŃie). Interiorul reconstituie o crâşmă de

48
început de secol XX şi este amenajat cu mobilier şi obiecte specifice zonei Dornelor şi destinaŃiei sale.
Ultimul proprietar al crâşmei a fost moş Iordache Pimen. Atelier Marginea Atelier de olar cu două
camere şi plecătoare pe două laturi, din localitatea Marginea, zona etnografică RădăuŃi. Obiectivul, care
datează de la începutul secolului al XX-lea, a fost reconstruit în muzeu în anul 2001. ConstrucŃia este
realizată din bârne de brad îmbinate în amnari (tehnică de construcŃie), lutuite şi văruite şi este
amenajată în interior cu inventarul de lucru al olarului. Sub plecătoare este construit cuptorul de ars
ceramică. Ultimul proprietar al atelierului a fost Moldovan Gavril. Moara Mănăstirea Humorului
Moară de apă pentru măcinat grâu şi porumb din localitatea Mănăstirea Humorului, zona etnografică
Humor. Obiectivul, care datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, a fost reconstruit în muzeu în 1998.
Clădirea morii, construită din piatră de carieră, adăposteşte camera morarului şi spaŃiul destinat
instalaŃiei de măcinat. La exterior, de grindei este fixată o roată cu cupe, care este acŃionată de apă.
Ultimul proprietar al morii a fost Ioan Boca. Casa Dorna Candreni Casă de locuit, din localitatea
Dorna Candreni, zona etnografică Dorna. Obiectivul este construit din bârne rotunde de brad aşezate în
cununi orizontale şi încheiate în coadă de rândunică (tehnică de construcŃie). ConstrucŃia de tip tindă-
cameră, cu o cămară mică, prezintă un element nou arhitectonic – foişorul de la intrare. Casa, care
datează de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, a fost reconstruită în muzeu în anul 1999. În interior este
amenajată cu obiecte specifice zonei Dornelor şi cu inventarul de unelte folosite de bărbaŃi pentru lucrul
la pădure. Ultimul proprietar al casei a fost Candrea Gavril. Gospodăria Rădăşeni Gospodărie din
localitatea Rădăşeni, zona etnografică Fălticeni, formată din casă de locuit, cu două camere şi bucătărie
de vară. ConstrucŃiile sunt realizate din bârne de brad îmbinate la colŃuri în cheutori (tehnică de
construcŃie), lutuite pe pureci şi văruite. Obiectivele, care datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, au
fost reconstruite în muzeu în anul 2004. Gospodăria din zona Fălticeni ilustrează una din ocupaŃiile de
bază – pomicultura. ConstrucŃiile au aparŃinut lui Grigore Ion Amariei şi Mariei Maria. Fierăria
ConstrucŃie monocelulară din bârne de brad, având ca anexă stativele pentru potcovit caii şi boii de jug.
Atelierul de fierărie adăposteşte forja cu vatra şi foiul, butucul cu nicovala, scule şi unelte specifice,
precum şi produsele unui atelier caracteristic începutului de secol XX: potcoave, obiecte de uz casnic şi
gospodăresc, lucrate manual. Biserica Vama Biserica Vama, monument de arhitectură populară, este o
donaŃie a Parohiei ÎnălŃarea Domnului din Vama de Jos. Monumentul, care datează din anul 1783, a fost
reconstruit în muzeu în 2001. ConstrucŃia are un plan treflat clasic compus din pronaos, naos şi altar,
este realizată din bârne de brad, cioplite la patru feŃe, îmbinate la colŃuri în coadă de rândunică (tehnică
de construcŃie) şi este bogat ornamentată cu motive geometrice şi zoomorfe. ClopotniŃa Vama
ClopotniŃă din comuna Vama, zona etnografică Câmpulung Moldovenesc, donaŃiei a Parohiei Vama de
Jos. ClopotniŃa a fost reconstruită în muzeu în anul 2005. Obiectivul, care are un plan octogonal, este
construit din bârne de răşinoase cioplite la patru feŃe îmbinate la colŃuri în coadă de rândunică (tehnică
de construcŃie). ConstrucŃia are două caturi, cu etajul semideschis, şi este ornamentată cu motive
zoomorfe. Casa Câmpulung Moldovenesc Casă de locuit, din localitatea Câmpulung Moldovenesc, de
tip cameră-tindă-cameră, cu două cămări pe latura din spate, foişor la intrare, gang pe două laturi şi
prispă pe celelalte două, fiind un tip de casă specific zonei, evoluat din punct de vedere planimetric.
Obiectivul datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi a fost reconstruit în muzeu în anul 2004.
ConstrucŃia este realizată din bârne de brad, îmbinate la colŃuri în cheutori (tehnică de construcŃie),
lutuită pe pureci şi văruită.

JudeŃul Botoşani, Casa Memorială Mihai Eminescu-Ipoteşti

În anul 1850, familia căminarului Gheorghe Eminovici a cumpărat o moşie în satul Ipoteşti,
unde va construi o casă cu toate acareturile ce pot întregi o gospodărie de oameni înstăriŃi. Casa avea trei
camere: salonul familiei, biroul tatălui lui Eminescu şi dormitorul mamei şi surorilor poetului. În această
casă a locuit familia Eminovici până în 1878. În anul 1924, casa unde a copilărit Mihai Eminescu şi care
rămăsese nelocuită ani de zile, ajunsese o ruină. În anul 1934, casa a fost reconstruită pe acelaşi loc,
acolo fiind inaugurat în 1940 primul muzeu memorial dedicat marelui poet. Această casă nu respecta
structura originalului, astfel încât a fost demolată, fiind reconstruită o alta în anul 1979 după documente

49
originale, pe vechea fundaŃie a casei damiliei Eminovici. În casă se află mobilier - în parte original, în
parte provenind din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Mama poetului, Raluca Eminovici, a
cumpărat cu 250 de galbeni o bisericuŃă de familie, care datează din anii '60 ai veacului al XIX-lea de la
un anume MurguleŃ. Lăcaşul de cult are dimensiuni mici, dar adăposteşte obiecte valoroase. În spatele
bisericuŃei se află mormintele părinŃilor lui Eminescu (Raluca şi Gheorghe Eminovici) şi a doi fraŃi ai
acestuia (Iorgu şi Nicu). În curtea casei memoriale a lui Eminescu se află Casa Papadopol, o casă
Ńărănească de epocă în stil moldovenesc, care a aparŃinut ultimului proprietar al moşiei Ipoteşti - doctorul
Papadopol.
Etape:

Pregătirea excursiei: 1-23 octombrie 2009

Desfăşurarea excursiei: 24 octombrie 2009

Prelucrarea informaŃiilor, observaŃiilor şi materialelor culese.
Scopul excursiei:

Dezvoltarea capacităŃii de observare, explorare şi înŃelegere a realităŃii din mediul înconjurător;
O activitate complexă în muzeu e benefică.

Formarea unei atitudini pozitive faŃă de mediul înconjurător, faŃă de cultură şi civilizaŃie;
Obiective :
1. să-şi valorifice cunoştinŃele dobândite la clasă despre anotimpuri, despre vegetaŃie,
despre tradiŃie şi obiceiuri, despre viaŃa dusă de înaintaşii noştri;
2. să identifice pe traseu forme de relief şi etajele de vegetaŃie;
3. să ocrotească natura, respectând reguli de protejare a mediului înconjurător;
4. să formuleze întrebări în legătură cu fenomenele observate;
5. să valorifice intra şi interdiscilinar conŃinutul informaŃiilor istorice, etnografice,
folclorice, geografice, geologice etc.;
6. să motiveze de ce cunoaşterea şi ocrotirea monumentelor istorice, folclorice,
etnografice, ale mediului înconjurător reprezintă îndatoriri elementare ale fiecărui
locuitor al Ńării.
7. să respecte reguli de comportare civilizată;
8. să respecte reguli de circulaŃie în grup;
9. să procure pliante de la muzeele vizitate;
10. să stabilească relaŃii intercolegiale.
ARGUMENT FINAL
Considerăm că participarea directă a elevilor la astfel de activităŃi, sensibilizarea acestora cu
informaŃii şi dovezi directe, palpabile referitoare la existenŃa mărturiilor ce atestă trecutul nostru pe
aceste meleaguri le vor induce elevilor o mai bună înŃelegere a istoriei. Lumea în care trăim nu a fost aşa
mereu cum o cunoaştem noi. Este de datoria noastră, a învăŃătorilor, profesorilor, să le formăm elevilor o
imagine corectă a trecutului nostru pe aceste plaiuri, să-i facem să conştientizeze că fiecare dintre noi
suntem o verigă din şirul necontenit al vieŃii şi avem datoria de a transmite, la rândul nostru, moştenirea
înaintaşilor.

Jocul - principala metodă instructiv - educativă utilizată în grădiniŃă

Prof. înv. preşc. Popescu Roxana
GrădiniŃa nr. 33, Braşov
Aşa cum este bine cunoscut, cea mai importantă modalitate de exprimare a copilului preşcolar o
reprezintă jocul.
Jocul satisface în cea mai mare măsură trebuinŃele de manifestare şi exprimare ale copilului. Din
această cauză, jocul reprezintă o formă de activitate preferată şi adecvată specificului activităŃilor
realizate în grădiniŃă dar şi principala metodă de instruire şi educaŃie utilizată în activităŃile cu copiii
preşcolari.

50
 Valoarea activităŃilor de joc este apreciată după capacitatea acestora de a-l ajuta pe copil să se
integreze în mediul natural şi social şi pentru a înŃelege lumea înconjurătoare.
,,ExperienŃa acŃională pe care copilul o dobândeşte jucându-se se reflectă asupra dezvoltării sale
psihice prin:
• dobândirea unor însuşiri sociale: să intre cu uşurinŃă în relaŃie cu ceilalŃi, să aibă
iniŃiativă în raporturile lui cu semenii, să fie tolerant, îngăduitor, milos,
compătimitor, răbdător, ceea ce înseamnă să-şi optimizeze capacitatea de
adaptare la mediul social;

• activarea şi optimizarea potenŃialului intelectual: să observe, să descopere, să

înŃeleagă, să numească, să exprime, toate acestea reprezentând dimensiuni esenŃiale ale
inteligenŃei;

• activarea şi optimizarea potenŃialului fizic: să apuce, să apropie, să depărteze, să sară,

să se caŃere, să arunce, să prindă, mişcări prin intermediul cărora se vor dezvolta toŃi
muşchii mari şi se va întări simŃul echilibrului psiho- fizic”.(Ezechil L, 2002: 122)

În ciuda aparenŃei pe care o creează, aceea de a fi lejeră, relaxantă, activitatea de joc este extrem de
solicitantă pentru copil. Jocul se poate converti într-o adevărată situaŃie de învăŃare, putând fi integrat în
mai multe categorii după funcŃiile didactice îndeplinite:
• jocul funcŃional - în cadrul lui, copiii sunt aduşi în situaŃia de a explora
caracteristicile şi proprietăŃile anumitor obiecte şi materiale din mediul lor de
existenŃă;
• jocul de construcŃie - prin intermediul acestui tip de joc, copiii explorează diverse
materiale din care vor construi diferute obiecte; preşcolarii vor observa diferitele
forme ale obiectelor şi vor constata diferitele lor însuşiri: aspre, dure, lucioase,
moi;
• jocul cu reguli - în cadrul acestuia copiii învaŃpă să se supună unor norme, reguli
care pot fi mai presus decât propriile lor dorinŃe.
Prin formele de joc prezentate copiii află că nerespectarea regulilor este sancŃionată, cel mai adesea,
prin excluderea din joc atunci când sunt încălcate prescripŃiile. În acest fel preşcolarii învaŃă să-şi
elaboreze comportamentul social de tip normativ, ceea ce va facilita procesul integrării lor în mediul
organizaŃional. Interpretarea de roluri, prin intermediul cărora copilul învaŃă să-şi asume diferite roluri
sociale, pe care mai întâi le imită, reprezintă adevărate ocazii de a arăta modul în care ei percep
împărŃirea sarcinilor sociale şi îndeplinirea lor.

Rolul familiei ca sustinator al demersului educaŃional dezvoltat de instituŃia

preşcolară

Prof. Înv. Preşc. Popescu Roxana,

GrădiniŃa nr. 33 Braşov

Schimbările care au loc în plan social şi implicit în plan educaŃional, impun de la o zi la alta o
regândire a demersului educativ, impusă de nevoia de a găsi şi a concepe noi strategii şi resurse pentru a
crea premisele personalităŃii unui om pregătit, liber, curajos, capabil să se adapteze cu uşurinŃă într-o
societate aflată în schimbare.

51
 Racordându-ne la aceste schimbări şi punându-ne întregul potenŃial creativ în slujba copilului avem
datoria de a aborda un nou tip de relaŃie copil-educatoare-părinte care să-i confere copilului încredere,
sprijin, îndrumare, spirit competitiv şi de cooperare şi plăcerea de a învăŃa. De aceea, tot ceea ce facem
cu şi pentru copil trebuie să conducă la obŃinerea unor finalităŃi care să convingă că rolul parteneriatului
grădiniŃă-familie este major în îndeplinirea idealului educaŃional.

Fiind angrenată în acest proces şi luând în considerare creşterea rolului parteneriatului dintre
gradiniŃă şi familie asupra copilului preşcolar, am simŃit nevoia studierii în profunzime a standardelor
curriculare de performanŃă căutând să identific noi demersuri şi strategii centrate mult mai atent pe
individualitatea copiilor. Pornind de la ideea că educaŃia făcută de primii educatori - parinŃii - ca şi cea
realizată în grădiniŃă se răsfrânge asupra tuturor laturilor personalităŃii copilului, în funcŃie de
particularităŃile de vârstă şi individuale ale acestuia, am căutat şi caut să-i antrenez cât mai mult posibil
pe părinŃi în activitatea didactică.

Prin cercetarea problematicii implicării sporite a familiei în activitatea educativă a copilului

preşcolar pe care o desfăşurăm în grădiniŃă am urmărit:

O1: - Diagnosticarea nivelului de dezvoltare intelectuală la începutul şi la finele

experimentului pentru fiecare copil din grupă;
O2: - Identificarea modalităŃilor de implicare a părinŃilor în activitatea copiilor din
grădiniŃă;

O3: - Identificarea modalităŃilor de determinare a cunoaşterii de către aceştia a

obiectivelor
urmărite în derularea procesului instructiv – educativ din grădiniŃă precum şi a
modalităŃilor de desfăşurare a activităŃilor în grădiniŃă;

O4: - Identificarea modalităŃilor de optimizare a rezultatelor copiilor prin implicarea

părinŃilor
în activitatea educativă din grădiniŃă;

O5: - Identificarea modalităŃilor de optimizare a raporturilor educatoare – copil -

familie;

Bazându-mă pe experienŃa didactică şi pe literatura de specialitate am constatat că activitatea

educativă ce se realizează în grădiniŃă nu poate fi separată, izolată de alte influenŃe educative ce se
exercită asupra copilului şi mai ales, nu poate face abstracŃie de toate acestea. Pornind de la această
premisă am stabilit ca IPOTEZĂ faptul că implicarea familiei în activitatea copiilor din grădiniŃă şi
cultivarea interesului părinŃilor pentru desfăşurarea în condiŃii optime a procesului instructiv-
educativ va conduce la o dezvoltare intelectuală evidentă a copiilor.
Realizarea unei legături strânse, sistematice şi permanente, încă din perioada preşcolară, între
familie şi grădiniŃă reprezintă un început pe cât se poate de bun şi garanŃia evoluŃiei corecte a viitorului
copilului.
În scopul evidenŃierii rolului familiei ca susŃinător al demersului educaŃional dezvoltat de instituŃia
preşcolară am elaborat un PROGRAM DE PARTENERIAT GRĂDINIłĂ - FAMILIE care să
urmărească obiectivele propuse, în general, prin organizarea pe durata întregului an şcolar a unui
program de întâlniri lunare educatoare – parinti – copii.

52
 CALENDAR ACTIVITĂłI - PARTENERIAT GRĂDINIłĂ-FAMILIE-

„Împreună pentru o copilărie fericită”

Nr.
crt. MODUL DE
DATA TEMATICA
desfăşurare
desfăşurare

1. Septembrie ŞedinŃa cu părinŃii

- DiscuŃii având în vedere necesitatea parteneriatului grădiniŃă-

familie;
- DiscuŃii având în vedere necesitatea frecventării grădiniŃei în
pregătirea copiilor pentru şcoală ;
- Informarea părinŃilor cu privire la importanŃa alimentaŃiei şi
mediului educaŃional din familie si rolul acestora în dezvoltarea
fizică şi psihică a copiilor ;
2. Octombrie Şedintă cu părinŃii

- Alegerea comitetului de părinŃi;

- Alegerea disciplinei opŃionale pentru anul şcolar în curs ;
- Semnarea procesului verbal încheiat cu ocazia instruirii privind
protecŃia muncii copiilor de la gr. pregatitoare;
- Informarea părinŃilor cu programul din unitatea noastră

3. Periodic Vizite la domiciliu

- Observarea mediului în care trăiesc copiii de la gr. pregatitoare ;

- DiscuŃii cu părinŃii despre comportarea copiilor în familie în
vederea completării fişelor psiho – pedagogice;

4. Noiembrie Activitate demonstrativă

Activitate demonstrativă
demonstrativă matematică: ,,Verificarea
,,Verificarea numeraŃiei în
limitele 1-
1-10”

53
5. Decembrie Serbarea Pomului de
Crăciun

- ,,UITE , VINE MOŞ CRĂCIUN !’’

- Program artistic închinat Pomului de Crăciun;
- PărinŃii împodobesc sala şi pregătesc materialele;
- Copiii împreună cu educatoarea pregătesc conŃinutul artistic al
acŃiunii;
- Este invitat un interpret pentru rolul lui Moş Crăciun

6. Ianuarie Excursie
Deplasare în Poiana Braşov
- Jocuri, concursuri, întreceri sportive şi distractive pentru părinŃi
şi copii

7. Februarie Excursie

Vizitarea Castelului Bran

- Excursie realizată cu întreaga grupă şi părinŃii copiilor

8. Martie Activitate
demonstrativă
,,ASTĂZI ESTE ZIUA MAMEI’’
- Program artistic cu prilejul zilei de 8 Martie;
- Participă mamele alături de copiii lor preşcolari.

9. permanent Vizite la domiciliu

- Completarea Chestionarelor pentru părinŃi

- ÎnştiinŃarea părinŃilor despre calificativele copiilor ;
- Îndrumarea părinŃilor în educarea copiilor şi pregătirea lor
pentru şcoală şi societate;

10. Aprilie Simpozion

,,ComplicaŃii psihice la copilul cu tulburări de limbaj’’
- dezbateri tip masă rotundă pe teme de corectare a limbajului;
- referate pe teme diferite de comunicare în relaŃia părinte-copil;

54
11. Mai Activitate demonstrativă

Activitate demonstrativă de educarea limbajului

Joc didactic: „Cine ştie, răspunde”

12. Iunie Program distractiv

,,11 iunie – Sărbătoarea copilăriei’’

copilăriei
Jocuri interactive distractive (părinŃi-copii).

Proiectul didactic – metodă modernă de educaŃie

Înv. Mioara Irimia,
Şcoala Gimnazială Nr. 10 „Dimitrie,Sturdza” Tecuci,
Jud.GalaŃi
Folosirea proiectului educaŃional este o strategie de învăŃare şi
evaluare a cărei caracteristică se concentrează pe efortul deliberat de
cercetare , pe căutarea şi găsirea răspunsurilor legate de tema propusă.
Este o strategie care stimulează şi satisface curiozitatea copiilor ,
implicându-i în propriul proces de dezvoltare , în care învăŃătorul nu
este decât un ghid , o persoană-resursă care sprijină dezvoltarea rutei
individuale a învăŃării , a copilului şi a ritmului propriu al acestuia.
Pe această cale copiii învaŃă să învingă dificultăŃile prin intervenŃii reale , posibile; se situează în
dialog cu mediul şi îşi exersează capacităŃile de a opta şi de a decide.
Argumentele care m-au determinat să apelez la implementarea unui proiect ecologic în procesul
instructiv-educativ au fost următoarele: un proiect are o structură temporală care ajută învăŃătorul să-şi
organizeze progresiv activitatea cu elevii , în funcŃie de dezvoltarea acestora , de interesul manifestat şi
de gradul de cunoaştere a subiectului luat în discuŃie; le oferă elevilor contexte în care ei pot aplica o
mare varietate de cunoştinŃe şi de deprinderi sociale şi intelectuale , pe lângă cele de bază date de
curriculum; proiectul îi implică pe copii în conducerea investigaŃiei în mediul imediat , asupra
fenomenelor şi evenimentelor despre care doresc să înveŃe mai mult.
„Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari , şi
nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăŃăm să se adapteze.”( Maria
Montessori)
Pornind de la acest îndemn şi de la argumentele precizate , am considerat întotdeauna că educaŃia
ecologică trebuie să înceapă de la cea mai fragedă vârstă. Trebuie să-i învăŃăm pe copii să descopere
lucruri noi , să privească , să asculte , să-şi mobilizeze vibraŃiile inimii , descoperind şi preŃuind comorile
ascunse ale lumii , iar cunoştinŃele şi deprinderile formate să constituie o piatră de temelie a educaŃiei
ecologice , care să devină o componentă importantă a educaŃiei permanente.
În prima parte a anului şcolar 2008-2009 am derulat în şcoala în care funcŃionez , proiectul
educaŃional „Eu şi natura –un tot indivizibil”. Prin activităŃile propuse am urmărit să-i conducem pe

55
elevi spre formarea unui punct de vedere obiectiv asupra realităŃii , să-i incităm la acŃiune , să-i
conştientizăm de faptul că viaŃa generaŃiilor viitoare , calitatea ei , depind într-o mare măsură de
opŃiunile lor.
Elevii au fost dirijaŃi să cunoască şi să ocrotească elementele mediului înconjurător , să iubească
plantele şi animalele , să adopte un comportament adecvat raportat la mediul în care-şi desfăşoară
activitatea şi să ia atitudine faŃă de cei care încalcă regulile.
Prin observarea directă în natură ( realizată în cadrul unor excursii , drumeŃii ) elevii au descoperit
fapte care i-au dus la concluzii despre unicitatea şi fragilitatea vieŃii ; au identificat situaŃii de
manifestare a poluării în mediul înconjurător şi au încercat , la nivelul lor , să descopere soluŃii pentru
prevenirea şi ameliorarea manifestărilor de degradare a mediului ; au cunoscut importante obiective
culturale de interes naŃional ( tabără – jud. Sibiu , excursie – jud. GalaŃi ) conştientizând necesitatea
protejării lor. Au fost valorificate în desfăşurarea acestui proiect cunoştinŃe acumulate la mai multe
discipline : cunoaşterea mediului , educaŃie plastică , abilităŃi practice , educaŃie civică , limba şi
literatura română , matematică.
În luna noiembrie elevii au fost invitaŃi să-şi încerce talentul de pictori în realizarea expoziŃiei
„Toamnă aurie peste oraşul meu natal” , în cadrul unui concurs de educaŃie plastică finalizat cu o
expoziŃie la Biblioteca Municipală „Ştefan Petică” din oraşul Tecuci. Prin această acŃiune ei şi-au
exprimat atitudinea pozitivă faŃă de mediu prin mesajele ecologice sugerate de creaŃiile lor.
„Nimic nu-i nefolositor!” s-a intitulat activitatea prin care elevii au participat la o activitate de
igienizare a spaŃiului din jurul şcolii . Au dat utilitate materialelor colectate , implicându-şi colegii în
organizarea unei zile record de colectare a maculaturii şi a peturilor din propriile gospodării , materiale
ce au fost predate unui centru de colectare din oraş.
„SalvaŃi Pământul!”- sub această titulatură s-a desfăşurat o activitate de informare , comunicare ,
unde participanŃii au vizionat un film despre poluarea mediului şi consecinŃele acesteia , au venit cu
propriile informaŃii culese în activităŃile desfăşurate în cadrul proiectului, cu aspecte ale poluării
mediului înconjurător , au primit broşuri , au dezbătut problemele actuale referitoare la importanŃa
ocrotirii mediului, formarea conştiinŃei şi comportamentului ecologic al elevilor , apoi au împărŃit
fluturaşi cu mesaje ecologice şi produse realizate din materiale reciclabile prietenilor , vecinilor .
Prin realizarea acestui proiect am dorit să dezvoltăm spiritul de iniŃiativă , comunicarea , să realizăm
un schimb de bune practici în vederea formării unei educaŃii demne de cetăŃean european.
Ştim că acesta nu e decât un pas , dar mai ştim că educaŃia ecologică a lumii contemporane trebuie să
fie un proces activ , continuu , de la o vârstă fragedă , prin acŃiuni concrete , practice , la scară globală
sau locală , în toate mediile şi să antreneze cât mai mult întreaga societate. Ca orice formă de educaŃie şi
cea ecologică are la bază principii obiective de realizare. În primul rând se relevă necesitatea formării la
om a unei conştiinŃe , gândiri şi conduite ecologice . Aşa cum bine ştim , rolul major în realizarea
acestui obiectiv revine şcolii . Fără sprijinul familiei însă , al societăŃii , sarcina şcolii poate fi
compromisă.

Lectura suplimentară a elevilor din clasele I – IV

Înv. Pavel Lică
Şcoala Boghicea, secŃia Căuşeni, jud Neamt

Literatura, ca obiect de studiu în cadrul orelor de limba română,se oderă prin ceea ce are ea
specific ca artă şi printr-o abordare specifică în cadrul procesului de învăŃământ.
PreocupaŃi de a face din contactul cu opera literară un mijloc formativ, noi, învăŃătorii, trebuie să
avem în vedere gradul în care procesul receptării contribuie,prin intermediul forŃei sugestive a limbajului
poetic, la sensibilizarea elevilor şi la înŃelegerea literaturii ca artă.
Un fenomen de actualitate este acela a lipsei de importanŃă ce se acordă lecturii suplimentare de
către elevi, dar, în acelaşi timp şi lecturii de bună calitate pe care o prestează adulŃii.

56
 Studiul lecturilor poate fi fundamentat încă de la clasa I, când elevii, încep să citească corect şi
expresiv texte de mică întindere. Pe lângă lecŃiile din abecedar, am recomandat elevilor alte opere
potrivite particularităŃilor de vârstă şi individuale. Am utilizat forme atractive, cum ar fi:
- conversaŃia problematizată, care stimulează raŃionamentul inductiv- educativ;
- discutarea celor citite, pe baza întrebărilor formulate atât de învăŃător cât şi de elevi;
- recunoaşterea ilustraŃiilor care reprezintă scene din poveştile citite şi povestirea lor după
ilustraŃii;
- ilustrarea aspectelor preferate dintr-o poveste printr-un desen;
- omiterea intenŃionată a unor detalii dintr-un desen sau dintr-un text citit pentru a putea fi
completat de elevi.
- dramatizarea unei opere literare de către elevi, folosind cuvinte proprii.
Toate aceste forme contribuie la formarea deprinderilor de citire corectă, conştientă, expresivă,
la memorarea unei poezii.
În clasele a II-a şi a III-a, i-am obişnuit pe elevi să noteze în caietele de lectură autorul şi titlul
operei, personajele, transcrierea unor fragmente care le-au plăcut mai mult sau ilustrarea prin desene a
scenelor preferate din textul citit.
Începând cu această perioadă, trebuie îndrumaŃi spre lecturarea diverselor specii literare:
povestiri, basme, schiŃe, legende, fabule. De asemenea, trebuie consiliaŃi şi părinŃii acestora pentru a le
cumpăra cărŃile potrivite, specifice vârstei. Trebuie explicat că, lectura suplimentară a unor texte
adaptate vârstei şcolarităŃii mici, contribuie la formarea şi modelarea unor caractere, la stimularea
dorinŃei copiilor de a fi mai buni, mai îndrăzneŃi.
Lectura suplimentară îi face pe elevi descoperitorii unui imens tezaur de informaŃii, de
experienŃe umane, de emoŃii şi sentimente, de modele morale.
Prietenul nedespărŃit al elevului trebuie să fie cartea. Şcolarul trebuie ajutat să perceapă textul
literar, să înŃeleagă mesajul artistic, expresivitatea limbajului folosit, să caute opera literară şi, în ultimul
rând, să creeeze ele însuşi texte de mică întindere.
Răspunzând nevoii de lectură, de informare cu ajutorul cărŃii din diferite domenii, vom contribui
la îmbogăŃirea vocabularului, la ridicarea nivelului ştiinŃific şi cultural al elevilor, la o comunicare mai
eficientă, precum şi la o corectă înŃelegere a fenomenelor istorice, geografice şi sociale petrecute în Ńară
şi în lume.
Lectura îl face pe om mai bun,mai înŃelept şi îl poate ajuta să atingă valori spirituale înalte.
Noi, învăŃătorii, printr-o îndrumare bine organizată a lecturii elevilor, le putem forma deprinderi
de folosire a cărŃii, de a le dezvolta gustul literar, de a-i obişnui să folosească timpul liber cu chibzuinŃă,
de a folosi cele citite de dânşii în lecŃii, în conversaŃii.

Cultivarea gustului pentru lectura la clasele primare

Înv: Aurelia Deju

Şcoala ,,Alexandru Şofran’’jud. Bacău

,,Cartea reflectă o perspectivă de-a lungul unui şir de secole al vieŃii omenirii, istoria luptei
sale pentru existenŃă, pentru un viitor mai luminos, suferinŃele, bucuriile, înfrângerile şi
biruinŃele sale toate. IubiŃi cartea, îngrijiŃi-o şi citiŃi cât mai mult. Cartea ne este prieten
credincios, de nădejde.’’ (G.F.Morozov)

57
 Lectura are ca scop să-i facă pe copii să iubească şi să respecte cartea, care le poate satisface
interesul pentru a cunoaşte viaŃa.
Lectura e un instrument care dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se
ecoul capacităŃilor de gândire şi limbaj. Ea contribuie într-o mare măsură la lărgirea orizontului de
cunoaştere al elevilor, la formarea unui vocabular activ, bogat şi colorat, la o exprimare aleasă, corectă,
literară, la educarea sentimentelor estetice.
Trezirea interesului elevilor pentru lectură este unul dintre obiectivele finale ale activităŃii
desfăşurate de învăŃător cu elevii claselor primare. Sunt factori care determină lectura elevilor:
particularităŃile de vârstă psihice, preferinŃele lor, climatul familial, care pot transforma lectura într-o
necesitate sau nu. Gustul pentru citit nu vine de la sine, ci se formează printr-o muncă ce înglobează
răbdare, perseverenŃă, voinŃă, continuitate. Orizontul cunoştinŃelor primite în clasă la orele de literatură
română e lărgit de lectura în afara clasei. Este foarte important ca învăŃătorul să cunoască formele de
îndrumare ale acesteia. Forma cea mai des folosită este povestirea, apoi urmează expoziŃiile de cărŃi,
filme, înregistrări audio şi video. Alte mijloace care invită copiii la lectură sunt ghicitorile literare şi
jocul cu versuri.
La vârsta preşcolară, atât familia, cât şi grădiniŃa depun eforturi pentru a influenŃa universul
copilăriei prin basme, poveşti şi poezii. Lectura propriu-zisă începe după ce copilul reuşeşte singur să
descifreze cu uşurinŃă ideile ascunse în spatele semnelor grafice, odată cu descifrarea enigmei acestor
hieroglife, numite litere.
Încă de la venirea copilului în şcoală, trebuie să-l facem să iubească cititul. Basmele şi
povestirile sunt indicate celor cu ritm de citire rapid, iar celor cu ritm mai lent, lecturi mai scurte.
Din cauza rapidităŃii ritmului de citire, rămânând la imposibilitatea de a urmări conŃinutul
micilorlecturi, mulŃi elevi se luptă cu descifrarea unui text. În locul curiozităŃii care face abstracŃie de
formă şi se luptă pentru descifrarea ideii, apare efortul descifrării semnelor grafice.
ÎnvăŃătorul trebuie să încurajeze intenŃia elevului de a se lupta cu descifrarea textului dintr-o
poveste, el trebuie să poarte discuŃii cu elevul pe marginea conŃinutului povestirilor citite de elev, să
observe în ce măsură fiecare elev înŃelege conŃinutul celor citite, ştie să aprecieze o carte şi aduce
argumente convingătoare că lucrarea respectivă l-a interesat. Interesul elevilor pentru lectură se
amplifică începând cu clasa a III-a . Vocabularul este mai activ şi nu mai solicită explicaŃii la tot pasul.
În cazul în care elevul întâmpină dificultăŃi de citire, atunci gustul pentru lectură nu este format.
Şcoala dirijează după principii ştiinŃifice, supraveghează efectuarea ei, dar deprinderea lecturii
se formează nu numai în şcoală, ci şi în familie.
Povestirea de către adult a conŃinutului unei cărŃi, comentarea ei, în mediul familial, reprezintă
un mijloc de stimulare şi dezvoltare a gustului copilului pentru lectură. Prin lectură, elevii sunt conduşi
să-şi formeze capacitatea de a surprinde, de a descoperi conŃinuturi şi forme ale realităŃii exprimate
printr-o multitudine de expresii, să-şi extindă aria cunoaşterii; pătrunzând în diversitatea textelor litarare,
elevii vor parcurge căi specifice de expresie, ceea ce le permite trecerea de la cunoaşterea concretă la cea
abstractă, de la intuiŃie la reprezentare şi fantezie.
Pentru formarea limbajului şi a capacităŃilor de comunicare verbală, un rol important îl au
exerciŃiile care sporesc numărul de cuvinte cunoscute şi folosite activ şi exerciŃiile speciale de
întrebuinŃare a cuvintelor în contexte noi, dar care concordă cu sistemul limbii, pentru că vorbirea poate
avea caracter reproductiv, cât şi creator.
Capacitatea de a vorbi a copilului depinde de structura creierului şi a organelor vorbirii, de
curiozitatea specifică a copilului, de receptivitatea faŃă de influenŃele sociale, de capacitatea de imitaŃie,
de măsura în care educatorul cunoaşte mecanismul şi procesul formării limbajului şi îi oferă fiecărui
copil, în raport cu particularităŃile sale, prilejul exersării vorbirii.
Fiecare lecŃie şi activitate organizată cu elevii trebuie să-şi propună îmbogăŃirea cu noi termeni
a vocabularului elevilor şi activizarea permanentă a vocabularului elevilor, în diverse situaŃii de
comunicare.

58
 ÎnvăŃătorul trebuie să dezvolte priceperile şi deprinderile necesare elevilor pentru o citire
inteligentă şi logică a fiecărei pagini din manualele după care se pregătesc, să urmărească cunoaşterea
termenilor şi sensul cuvintelor.
O analiză atentă a textelor lecturate contribuie la îmbogăŃirea cunoştinŃelor elevilor, la
formarea unui vocabular bogat. ÎnfrumuseŃarea limbajului elevilor cu cuvinte nou învăŃate şi cu expresii
plastice are deosebită importanŃă pentru formarea şi dezvoltarea exprimării lor corecte, clare, nuanŃate.
Cine nu ştie citi nu se poate instrui, nu poate avea acces la cuceririle geniului uman transmise prin
cuvăntul scris.
I.Şerdean spunea că: ,,...a înŃelege literatura înseamnă a avea puterea de a raporta impresiile,
trăirile autorului la propria ta experienŃă de viaŃă, a stabili legături nu numai cu cunoştinŃele dobândite, ci
şi cu emoŃiile, simŃămintele pe care le-ai trăit.’’

Bibliografie:

1. Bratu, Bianca, Şcolarul şi literatura, Editura Junimea, Iaşi, 1988;

2. Molan, Vasile, LecŃii speciale de lectură la clasele II-III, Editura Aramis, Bucureşti, 1991;
3. Nicola, Ion, Tratat de pedagofie şcolară, Editura Aramis, Bucureşti;
4. Parfene, Constantin, CompoziŃiile în şcoală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980;
5. Revista ÎnvăŃământul primar, nr.4, Editura Miniped, Bucureşti, 2004.

Rolul comunicării în educaŃie

Inst. Grigoraş Daniela,

GrădiniŃa cu Program Normal Cumpărătura, Com. Bosanci, Jud. Suceava

Comunicarea a reprezentat din totdeauna un pilon important al existenŃei umane. În educaŃie,

comunicarea are sensul de „a transmite, a împărtăşi ceva celorlalŃi”. Comunicarea nu este o disciplină
şcolară, ci o activitate didactică. Procesul de învăŃământ, prin lecŃie, forma cea mai uzuală de organizare,
pune învăŃătorul şi elevii în situaŃia unui act de comunicare. Când unul vorbeşte, ceilalŃi ascultă, iar
ascultarea se realizează în vederea înŃelegerii mesajelor spuse de ceilalŃi. Ca să existe o bună şi eficientă
comunicare didactică este nevoie de asigurarea unor condiŃii care să evite disfuncŃionalităŃile, bruiajele
care ar putea îngreuna schimbul de mesaje. Comunicarea şcolară poate fi orală sau scrisă. Cele două
laturi ale comunicării orale (ascultarea şi vorbirea ) se intercondiŃionează şi se presupun reciproc.
În şcoală, cadrul didactic organizează exerciŃii şi antrenamente de comunicare şi jocuri privind
rolurile sociale, pentru ca elevii să deprindă abilitatea şi capacităŃile de a comunica în mod corect şi
decent cu interlocutorii lor. Totodată, comunicarea între indivizi este cea mai bună formă de socializare
umană, de stabilire a unor relaŃii de bună colaborare între oameni. Comunicarea umană este necesară din
perspectiva oamenilor ca fiinŃe sociale. Trăind împreună, oamenii au nevoie de relaŃii comunicaŃionale
care pot fi verbale, afective, simbolice. Comunicarea verbală se învaŃă organizat în şcoală, aşa cum ar
trebui să se înveŃe şi comunicarea nonverbală (prin gesturi, mimică) ori paraverbală (prin verbalizări şi
gesturi sentimentale).
Comunicarea este un proces de interacŃiune. „A comunica” înseamnă a transmite cuiva un
mesaj, o informaŃie. Prin urmare, verbul a comunica are în vedere doi poli: cel care transmite ceva şi cel
care primeşte mesajul transmis. Comunicarea didactică, din perspectiva educaŃiei formale (educaŃia din
şcoală), constituie baza procesului de predare- asimilare a cunoştinŃelor în cadrul instituŃionalizat al
şcolii.
Comunicarea orală se învaŃă, în mod organizat, încă din grădiniŃă. Principalele forme ale
comunicării orale devin activităŃi fundamentale în grădiniŃă, cum ar fi: conversaŃia, lectura imaginilor,
memorizarea, povestirea, jocul de rol şi chiar observaŃia ( comunicarea mută cu obiectele). Ea continua

59
în perioada preabecedară, iar apoi, în şcoala primară, comunicarea orală va fi însoŃită de comunicarea
scrisă. Ca abilitate şi deprindere umană, comunicarea orală rămâne fundamentală pentru
interrelaŃionarea umană, pentru cultivarea relaŃiilor sociale dintre indivizi. Orice comunicare orală ia în
ultimă instanŃă forma dialogului. Se consideră totuşi că există o diferenŃă între conversaŃie şi discuŃie.
Atât pentru conversaŃie cât şi pentru discuŃie sau convorbire, forma de bază este dialogul, adică schimbul
de replici între doi oameni.
Comunicarea didactică orală are câteva însuşiri care o diferenŃiază de comunicarea scrisă:
- conversaŃia se desfăşoară într- o situaŃie didactică între învăŃători şi elevi, elevi- elevi; situaŃia de
învăŃare este provocată de învăŃător dar derularea replicilor este imprevizibilă.
- există posibilitatea de control asupra modului în care se realizează feed- back- ul prin observarea dacă
elevii ca interlocutori urmăresc şi întreŃin comunicarea, dacă nu sunt plictisiŃi.
ConversaŃia poate genera noi contexte situaŃionale, întrucât fiecare intervenŃie modifică sau
poate modifica punctul de vedere; conversaŃia este creatoare de situaŃii de învăŃare. Bazându-se pe un şir
de întrebări şi răspunsuri, orice conversaŃie are o structură pentru că angajează un emiŃător şi un
receptor, în sala de clasă putând exista numai auditori, ceea ce nu înseamnă că ei nu participă la
comunicare,chiar dacă nu intervin verbal.
Fiecare elev este imprevizibil în răspunsul său, având libertatea de a se exprima liber de a utiliza
structuri clişeu, de a folosi figuri de stil. ConversaŃia orală angajează o anumită politeŃe.
În procesul de comunicare din cadrul orelor de limba română, se pot solicita elevilor:
- să observe imagini şi să alcătuiască propoziŃii despre fiecare imagine apoi, să le scrie sub imagini;
- să citească propoziŃii cu ajutorul cărora comunicăm ceva;
- să alcătuiască propoziŃii cu cuvinte date amestecat;
- să traseze săgeŃi între cuvinte care se potrivesc;
- să completeze enunŃuri lacunare cât mai variate etc.
Pentru învăŃarea organizată, dirijată şi sistemică a construcŃiei comunicării se pot folosi exerciŃii
operativ- funcŃionale de genul:
- exerciŃii de formulare a întrebărilor şi a răspunsurilor;
- exerciŃii de dialog şi conversaŃie în grup pe marginea unor teme cotidiene;
- exerciŃii de simulare a unor convorbiri telefonice;
- exerciŃii de conversaŃie în grup pe marginea unor teme date;
- „antrenamente” de exprimare a opiniilor despre o situaŃie dată;
- exerciŃii de povestire în situaŃii diferite;
- antrenamente de utilizare a unor formule de adresare, de iniŃiere, întreŃinere şi încheiere a
unui dialog;
- exerciŃii de redactare scrisă a unor texte scurte, a unor bileŃele, scrisori, telegrame;
- exerciŃii de argumentare a unor idei, opinii;
- exerciŃii de observare sau provocare a schimbării semnificaŃiei unor cuvinte etc.
După învăŃarea unei abilităŃi comunicative, acestea au nevoie de antrenamente didactice în
vederea automatizării. Principalele probleme de construcŃie a comunicării care necesită o exersare
sistematică sunt:
- realizarea acordului gramatical;
- folosirea cuvintelor cu sensuri diferite;
- învăŃarea conversaŃiei în grup;
- reglarea intonaŃiei şi a unei anumite viteze de vorbire;
- recitarea versurilor;
- iniŃierea şi menŃinerea unui dialog;
- redactarea scrisă a unor texte, elaborarea de texte şi scrisori etc.
ConstrucŃia comunicării înseamnă asimilarea structurilor de limbă ca formă de înŃelegere şi
schimb de mesaje între oameni. ÎnvăŃarea construcŃiei comunicării devine o activitate necesară pentru a
integra elevii în acelaşi sistem lingvistic operaŃional. Copilul, tânărul, adultul au nevoie de învăŃarea
corectă a limbajului- de a scrie şi a vorbi- ca un însemn de respect pentru sine şi pentru convorbitori, ca

60
formă de intelectualitate şi de imagine publică mai aleasă. SiguranŃa limbajului şi lipsa inhibiŃiei
confirmă nu numai curaj lingvistic ci şi o certă stăpânire a posibilităŃilor de discurs coerent, logic,
riguros, a unui limbaj nuanŃat şi exact. ÎnvăŃând practica gramaticală a limbii române, elevii se
integrează sistemului fundamental de comunicare umană.

Bibliografie:
Cucoş, Constantin Pedagogie, Iaşi, ed. Polirom, 1998
Dumitrana, Madlena Comunicarea orală , Bucureşti , Ed. Compania, 1999
Păun, Emil Sociopedagogia şcolară , Bucureşti, Ed. Teora EducaŃional, 1999
Toma, Clara Comunicarea nonverbală sau adevărul de dincolo de cuvinte , Bucureşti, Ed. Ascendent,
2005

Biblioteca, partener în educaŃia elevilor

Înv. Elvira Hodl, Şcoala nr. 1 „Al. I. Cuza” Fălticeni, jud. Suceava
Bibl. Doriana Stan, Şcoala nr. 1 „Al. I. Cuza” Fălticeni, jud. Suceava

Cartea - prietena mea - parteneriat educaŃional

MOTTO: „Lectura este pentru spirit ceea ce exerciŃiul este pentru trup”(Joseph Addison)
ARGUMENT
Lectura are o însemnătate deosebită în formarea elevilor, asigurând pregătirea corespunzătoare la
celelalte discipline şi integrarea acestora în viaŃa socială.
Cartea este o comoară fără de preŃ în care unii îşi adună cele mai frumoase gânduri ca alŃii să le
poată folosi în voie. Cartea este cel mai de preŃ şi complet depozit al inteligenŃei omeneşti, înmagazinând
în filele ei cunoştinŃe, sensibilitate, fapte din istoria omenirii. Lectura îi apropie pe copii de realitate,
permite largi perspective de cunoaştere, de selectare, de asociere în vederea învăŃării.Toate activităŃile
derulate în cadrul procesului de învăŃământ fac trimitere la carte, ca sursă de cercetare şi, de aici
contactul pe care elevul îl are cu biblioteca.
Biblioteca acŃionează ca partener al cadrului didactic, al elevilor, având rol în dezvoltarea de
instrumente de învăŃare şi de acces la informaŃie.
ActivităŃile de parteneriat cu biblioteca, de regulă extracurriculare, pot lua diferite forme:
concursuri literare, prezentare de carte, liste de lecturi suplimentare, fişe de cititor, aniversarea sau
comemorarea unor scriitori sau personalităŃi artistice, etc
SCOPUL PROIECTULUI
Realizarea unor activităŃi şcolare (de tip lecŃie) şi extraşcolare în şcoală şi bibliotecă, pentru a
forma, stimula şi dezvolta gustul pentru lectură al elevilor.
OBIECTIVE SPECIFICE-pentru elevi:
• să-şi însuşească şi să-şi dezvolte capacităŃi de comunicare şi de cooperare;
• să lucreze în echipe, să-şi asume atribuŃii şi roluri în echipă;
• să-şi formeze şi dezvolte gustul pentru lectură;
• să-şi formeze şi dezvolte potenŃialul creativ;
• să stabilească relaŃii interpersonale corecte, diferenŃiate în funcŃie de vârstă, statut, situaŃii
concrete;
• să-şi formeze şi dezvolte sentimente de dragoste şi respect pentru valorile culturii româneşti şi
universale, să cunoască şi să respecte actul de cultură.
OBIECTIVE SPECIFICE-pentru cadre şi persoane partenere:
• să cunoască şi să respecte reperele psiho-pedagogice ale vârstei şcolare;

61
 • să formeze, să stimuleze şi să dezvolte gustul pentru lectură al elevilor;
• să promoveze şi să încurajeze actul didactic, să desfăşoare activităŃi comune care să dezvolte la
elevi competenŃe de citit, de comentat şi apreciat o lectură;
• să efectueze schimburi de material bibliografic;
• să încurajeze şi să determine elevii să-şi înfiinŃeze biblioteca personală.
łINTE STRATEGICE:
• colaborarea dintre elevii clasei şi bibliotecă;
• organizarea unor activităŃi comune;
• participarea activă la activităŃile iniŃiate de bibliotecă;
• cultivarea gustului şi interesului pentru lectură;
• înŃelegerea modului de alcătuire a unei biblioteci personale.
PERSPECTIVA: implicarea elevilor în programul de parteneriat Şcoală-Bibliotecă şi în anii următori.
DESCRIEREA PROIECTULUI

LOCUL DE DESFĂŞURARE:
• Biblioteca Şcolii nr. 1 „Al. I. Cuza” Fălticeni, jud. Suceava
• Şcoala nr. 1 „Al. I. Cuza” Fălticeni
• Sala de clasă
• Biblioteca Municipală Fălticeni
• Galeria Oamenilor de Seamă Fălticeni
• Casa Memorială „Mihail Sadoveanu” Fălticeni
• Casa Memorială „Nicolae Labiş” Mălini
• Clubul Copiilor Fălticeni
DIRECTOR: Prof. Baban Gabrel
DISCIPLINE IMPLICATE ÎN PROIECT: Limba şi literatura română, ŞtiinŃe ale naturii, EducaŃie
plastică
DURATA: 1 octombrie 2009-15 iunie 2010
PERSOANE DE CONTACT:
• înv. Elvira Hodl, str. 2 Grăniceri, bl.28, sc. A, ap.1, Fălticeni, tel. 0745511036
• bibl. Doriana Stan, str. Maior Ioan, bl. 8B, sc.B, ap. 2, Fălticeni, tel. 0751103536
RESURSE UMANE:
• elevii clasei a III-a A de la Şcoala cu clasele I-VIII nr.1”Al. I.Cuza” Fălticeni, media de
vârstă: 9-10 ani
• cadre didactice
• personalul bibliotecilor implicate în proiect
• personalul muzeelor vizitate
• conducerea şcolii, director educativ
RESURSE MATERIALE:
• aparat foto
• cărŃi
• mijloace audio-video
• diplome
• C.D-uri;
RESURSE FINANCIARE:
• Ale elevilor: pentru taxă muzee, rechizite;
• Ale cadrelor: pentru diplome, premii.
RESURSE INFORMAłIONALE:
• CărŃi, reviste de specialitate aflate la Biblioteca şcolii
• Muzee

62
 • RedacŃia revistei „Dumbrava Minunată”
MONITORIZARE ŞI EVALUARE:
• Participare la activităŃi comune clasă-bibliotecă;
• Întocmirea fişelor de lectură;
• Realizarea unei minibiblioteci a clasei;
• Vizită la Biblioteca Municipală;
• DrumeŃie la Casa Memorială Sadoveanu şi în „Dumbrava Minunată” ;
• Excursie la Casa Memorială Labiş-Mălini;
• Întâlnire cu membrii redacŃiei de la revista „Dumbrava Minunată” a Clubului elevilor Fălticeni;
• Portofoliul proiectului de parteneriat.
PLANIFICAREA ACTIVITĂłILOR DESFĂŞURATE ÎN CADRUL PROIECTULUI
Nr. Perioada Locul de Realizatori
Tema propusă / Mijloc de realizare
Crt. desfăşurare Colaboratori
Octombrie „Caietul meu de lectură” Elevi
1. Sala de clasă
2009 (întocmirea fişelor de lectură) Înv. Hodl Elvira
Elevi
Noiembrie „Micul bibliotecar”
2. Sala de clasă Bibl. Doriana Stan
2009 (înfiinŃarea unei minibiblioteci a clasei)
înv. Elvira Hodl.
Biblioteca
Municipală
Decembrie Vizită la Biblioteca Municipală şi Galeria Elevi
3. Galeria
2009 Oamenilor de Seamă Fălticeni înv. Elvira Hodl
Oamenilor de
Seamă Fălticeni
Biblioteca şcolii Elevi
„Eminescu, în suflet”
4. Ianuarie 2010 nr. 1 Fălticeni Bibl. Doriana Stan
(omagierea poetului neamului)
înv. Elvira Hodl
Elevi
Februarie „Şezătoare literară”
5. Bibl. Doriana Stan
2010 (povestiri, poezii despre necuvântătoare” Sala de clasă
înv. Elvira Hodl
Muzeul „Mihail
„Pe urmele marilor scriitori” Elevi
6. Martie 2010 Sadoveanu”
(vizită la Casa Memorială Sadoveanu) înv. Elvira Hodl
Biblioteca şcolii Elevi
„Copilăria oglindită în opere literare”
7. Aprilie 2010 nr. 1 Fălticeni Bibl. Doriana Stan
(concurs literar)
înv. Elvira Hodl
Elevi
„Pe urmele marilor poeŃi” Casa Memorială
8. Mai 2010 Bibl. Doriana Stan
(vizită la Casa Memorială N. Labiş) N. Labiş, Mălini
înv. Elvira Hodl
Şcoala nr.1 „Al.
Portofoliul proiectului de parteneriat cu Bibl. Doriana Stan
9. Iunie 2010 I.Cuza” Fălticeni
biblioteca înv. Elvira Hodl
Sala de clasă
REZULTATELE PROIECTULUI ŞI IMPACTUL SCONTAT:
• CapacităŃile elevilor de a comunica şi coopera;
• Dezvoltarea gustului pentru lectură al elevilor;
• Implicarea elevilor, părinŃilor în programele de parteneriat;
• Dezvoltarea profesionalismului persoanelor implicate în proiectul de parteneriat.
BIBLIOGRAFIE:
1. Goia, Vistian, „Literatura pentru copii şi tineret”, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2003
2. Şerdean, Ion, „Didactica limbii române în şcoala primară”, Ed. Teora, 1998

63
 Omul – parte importantă din Natură
Prof. Adelina Haidău,
Şcoala cu clasele I-VIII nr.1 Al. I. Cuza, Fălticeni, judeŃul Suceava

Am desfăşurat această activitate extraşcolară în cadrul unui proiect mai amplu „Albumul
naturii”, cuprins în programul mondial de educaŃie ecologică Eco-Şcoala, pe care îl derulăm începând
cu 2004 la noi în şcoală. Excursia propusă a avut loc în data de 24 octombrie 2009, Ziua InternaŃională
de AcŃiune pentru Climă.
DATA: 24 octombrie 2009
COORDONATOR: prof.Haidău Adelina
PARTICIPANłI: elevii clasei a VII-a A

TIPUL ACTIVITĂłII: excursie pe traseul: Fălticeni – Târgu NeamŃ

OBIECTIVE TURISTICE: Casa memorială Ion Creangă, Mănăstirea NeamŃ, Cetatea NeamŃ, Parcul
natural Vânători, Casa memorială Veronica Micle, Mănăstirea Secu , Mănăstirea Sihăstrie, Schitul
Sf.Teodora de la Sihla, Mănăstirea Agapia, Mănăstirea Văratec.
ARGUMENT
Astăzi, mai mult ca oricând, este nevoie de credinŃa în Dumnezeu, de urmare a principiilor de
viaŃă, ale moralei creştine ca, de altfel ale tuturor virtuŃilor evanghelice care ne obligă să lucrăm la
renaşterea şi rezidirea moral-spirituală a societăŃii româneşti, la redescoperirea adevăratelor sale virtuŃi,
aşa cum au fost ele păstrate din veac în veac. Ce poate fi mai frumos decât formarea şi modelarea
unui suflet ale cărui valori vor încorona societatea viitoare? A fi ghid în modelarea sufletului înseamnă a
îndruma paşii copilului către valorile morale, a-l sensibiliza în faŃa relaŃiilor umane.
A educa în zilele noastre tânăra generaŃie în spiritul creaŃiei înseamnă a creşte în iubire,
toleranŃă, respect şi preŃuire pentru cel de lângă tine, a păstra sufletul curat iubind tot ceea ce înseamnă
creaŃia lui Dumnezeu. Participarea directă a elevilor la astfel de activităŃi cu caracter informaŃional şi cu
dovezi referitoare la existenŃa mărturiilor care atestă trecutul nostru pe aceste meleaguri, astfel ei vor
înŃelege mai bine atât istoria cât şi lumea în care trăim.
ETAPE:
o Pregătirea excursiei: 01 – 23 octombrie 2009
o Desfăşurarea excursiei: 24 octombrie 2009

SCOPUL EXCURSIEI:
o Dobândirea de cunoştinŃe despre muzeele şi mânăstirile din judeŃul NeamŃ
o Formarea şi dezvoltarea la elevi a unor componente educaŃionale moral-creştine şi de caracter,
(dragoste faŃă de valorile spirituale ale neamului, educarea elevilor în spiritul credinŃei)
o Dezvoltarea capacităŃii de cunoaştere, observare şi înŃelegere a mediului înconjurător prin
formarea unor atitudini pozitive
o Implicarea directă şi activă a elevilor în desfăşurarea activităŃilor de păstrare a mediului
înconjurător
o Promovarea educaŃiei ecologice în şcoală prin diverse strategii
OBIECTIVE SPECIFICE:

o Să dobândească cunoştinŃe şi sentimente capabile să stimuleze dezvoltarea spirituală

o Să-şi valorifice cunoştinŃele însuşite la clasă despre aceste obiective turistice privind tradiŃia,
istoria şi obiceiurile specifice zonei

o Să respecte regulile de protecŃie a mediului

64
 o Să realizeze lucrări literare şi artistico-plastice
o Să manifeste un comportament adecvat muncii în echipă bazat pe cooperare, implicare privind
responsabilitatea
o Să studieze formele de relief specifice zonei
o Să procure pliante de la obiectivele vizitate

RESURSE UMANE:
o elevii clasei a VII-a A de la Şcoala cu clasele I-VIII nr.1”Al. I.Cuza” Fălticeni
o cadre didactice: prof. Adelina Haidău
o părinŃii copiilor
o şoferul autocarului
RESURSE MATERIALE:
o autocar;
o resurse financiare pentru transport;
FINANłARE: extrabugetară
GRUP łINTĂ: elevii clasei implicaŃi în proiect
DURATA: octombrie 2009
MONITORIZARE ŞI EVALUARE:
o Realizarea unei excursii tematice;
o Analiza informaŃiilor, observaŃiilor şi materialelor culese
o Diseminarea informaŃiilor în cadrul şcolii şi în revista ,,Dumbrava minunată’’, revista
„Didactica”
o ExpoziŃii de fotografii şi lucrări în şcoală şi la panoul clasei cu ,,Natura în anotimp de toamnă’’
o Portofoliu (mape individuale: colaje, lucrări literare)
o Realizarea unui CD cu aspecte desprinse din această activitate
o Diplome

ÎnvăŃarea creativă şi stimularea capacităŃilor creatoare la calesele I-IV

Inv. Măgirescu Ionela,
Şcoala cu clasele I-VIII,,Dr. Alexandru Safran”, Bacău

Creativitatea, ca trăsătură principală a personalităŃii omului modern, este un rezultat al

realizării obiectivelor informativ-educative, iar învăŃarea creativă este considerată a fi mai
complexă. De aceea nu putem vorbi de o adevărată creativitate la şcolarul mic, de un produs
strict original. Este şi aici o iniŃiere în drumul creaŃiei conştiente, educate, iar nu o limitare la
cea spontană, specifică totuşi copilăriei.
Pentru a le stimula copiilor capacităŃile creatoare, învăŃătorul are obligaŃia de a cunoaşte
trăsăturile comportamentului creator ( care se referă la nivelul de inteligenŃă generală la
gândirea divergentă la recaptivitatea faŃă de probleme, la curiozitatea ştiinŃifică, la
noncomformismul de idei), particularităŃile de vârstă şi individuale de a găsi posibilităŃile
existente date de elementele procesului de învăŃământ mai ales de asigua un climat creativ
adecvat. Cu cât mai timpuriu se solicită un mai mare efort intelectual de la copii în procesul de
învăŃământ -prin depăşirea dominaŃiei cadrului reproductiv al cunoştinŃelor şi creşterea treptată
a operativităŃii mentale, cu atât este o şansă mai mare în reuşita dezvoltării personalităŃii
creatoare şi invers, deoarece un elev care a învăŃat prin reproducere 6 sau 8 ani, va trece cu greu
peste acest model şi va opune chiar rezistenŃă la învăŃarea prin cercetare -descoperire.

65
 ÎnvăŃarea creativă se realizează în cadrul lecŃiilor desfăşurate organizaŃional după
sistemul clasic existent: şcoala, împărŃită în clasele de elevi de aceeaşi vârstă cronologică,
lecŃii de bază de orar bine determinat etc..O semenea învăŃare ar cere mai degrabă o structurare
a grupelor după criteriul vârstelor intelectuale. Dacă actul creator este unul inteligent, cel puŃin
până la coeficientul 120, deoarece după acest coeficient mai important în creaŃie sunt factorii de
personalitate, s-a confirmat în urma cercetărilor că randamentul şcolar nu reflectă fidel nivelul
de creativitate al unui şcolar.
Vor fi folosite, deci, alte căi de apreciere a creativităŃii elevilor, dintre care se pot enumera:
rezultatele obŃinute de elevi la olimpiade, concursuri, competiŃii, probe şcolare, probe pentru
depistarea aptitudinilor. Un rol deosebit îl au testele de investigare a originalităŃii( de exemplu
,,utilizări neobişnuite ale unei scanduri”), a flexibilităŃii gândirii(,,găseşte cât mai multe soluŃii
pentru problemă X “ sau ,,propuneŃi şi alte metode de rezolvare a unei probleme”), a fluidităŃii
gândirii( ,, enumeră cât mai multe cuvinte cu un prefix/sufix dat” ,completarea unor metafore,
comparaŃii, ,, găsiŃi cât mai multe întrebuinŃări ale unui obiect” , scrierea unor sinonime,
antonime pentru cuvinte/expresii
date). Eficiente sunt şi aprecierile făcute de cadrele didactice şi de colegii de clasă , pe baza
unor chestionare de depistare a elevilor cu potenŃial creativ.
CondiŃii de educare a creativităŃii
Educarea creativităŃii este un proces continuu ce trebuie realizat pe tot parcursul şcolarităŃii,
având în vedere toŃi factorii cognitivi, caracteriali şi sociali. Dezvoltarea acestui atribut esenŃial
al personalităŃii umane poate fi favorizată de anumite condiŃii.
* ExistenŃa unui fond de cunoştinŃe şi un grad superior de stăpânire a acestora.Mobilitatea
procesului creator presupune cunoştinŃe variate şi bine structurate, asimilate.gândirea nu
operează în gol. Sărăcia de informaŃii constituie un obstacol în calea creativităŃii, căci spune un
proverb arab,, niciun sac gol nu stă în picioare” sau şi mai bine a afirmat marele poet lucreŃiu
,,nil posse creari de nilo” ( din nimic nu poate fi creat nimic).
* ExistenŃa unor capacităŃi şi deprinderi intelectuale , algoritmi ai gândirii cu care să fie
prelucrat fondul de cunoştinŃe existent.
* Instituirea unui climat educaŃional favorabil dezvoltării creativităŃii care să permită
înlăturarea obstacolelor ce stau în calea acestuia _ timiditatea, teama de greşeală, descurajarea
(,,expresii ucigase”), frica de pedeapsă şi admonestare, lipsa perseverenŃei, recurgerea la idei
primite de-a gata, la soluŃii cunoscute şi atitudini conformiste, obişnuite.
* Crearea unei atmosfere de încredere, de permisivitate în clasă, având drept scop eliberarea
copiilor de toate aceste tensiuni şi să favorizeze comunicarea şi munca în grup, astfel încât
chiar şi copiii cu tendinŃe spre pasivitate intră în procesul muncii intelectuale şi prind gustul
rezolvării sarcinilor şcolare primite, prind dorinŃe de autoafirmare şi autodepăşire. Aceasta
înseamnă formarea omului creator. Trebuie reŃinut faptul că nu există copil dezvoltat normal
intelectual care să nu fie înzestrat cu capacităŃi creatoare într-o măsură mai mare sau mai mică.
* Creativitatea învăŃătorului este o altă condiŃie foarte importantă. Ea se manifestă în
reorganizarea conŃinuturilor din programă într-un sistem accesibil, logic, sistematic, în scopul
găsirii legăturilor logice între cunoştinŃe pentru o înŃelegere precisă a noŃiunilor. ÎnvăŃătorul
trebuie să fie un real creator în fiecare moment al activităŃii sale, în fiecare etapă a pregătirii
sale.
ROLUL ÎNVĂłĂTORULUI este de a proteja libera manifestare a curiozităŃii şi bucuria
descoperirii prin experienŃa personală. El trebuie să evite orice învăŃământ care să umple spiritul
cu adevăruri gata făcute. Fiecare fiinŃă umană are capacităŃi creatoare, oricât de inegale ar fi ele.

66
Încurajarea unei cât de mici părŃi de creaŃie devine un scop al instruirii. Cuvântul viu şi
atitudinea învăŃătorului, expresiile concrete şi evocatoare provoacă situaŃii care stimulează
intens imaginaŃia. Elevul este sensibil la creativitatea dascălului său. Atitudinea acestuia poate fi
un factor stimulator al creativităŃii.
ÎnvăŃătorul trebuie să înŃeleagă că ideea gândită de el (ca răspuns la o întrebare) poate să
capete alte modalităŃi de formulare în conştiinŃa copiilor. El trebuie să aprobe pe cele care
exprimă adevărul, să încurajeze pe cele care se apropie de adevăr, să-i stimuleze pe pe cei timizi
şi reŃinuŃi. De asemenea, să atragă atenŃia asupra superficialităŃii, fără a timora sau jigni, ci
îndemnând la mai mult efort; în schimb , trebuie încurajată spontaneitatea cu licăriri de fantezie
efervescentă. Mai simplu spus - să creeze un climat de securitate psihică, o pregătire afectivă
pentru învăŃare, evitându-se apariŃia factorilor de blocaj a procesului creator.
Dintre metodele de învăŃământ care dezvoltă creativitatea, importante sunt cele activ-
participative: învăŃarea prin problematizare şi descoperire dirijată, metoda modelării. Metodele
specifice creativităŃii( sinectică, inventica, asaltul de idei ) cer condiŃii speciale, dau rezultate la
vârstele mai mari , dar posibil de utilizat şi în ciclul primar, însă în activităŃile extracurriculare
care sunt stimulative şi plăcute de elevi ( audiŃiile, serbările şcolare, şezătorile literare,
montajele literar-artistice, carnavalurile, vizionarea unor expoziŃii , dramatizările).
Creativitatea se învaŃă pe tot parcursul vieŃii. Când ai descoperit-o, îi simŃi gustul şi ai
nevoie de ea ca de aer. De aceea trebuie să-i asigurăm copilului mediul, să-i dezvoltăm
personalitatea, talentul gândirea logică, până la polemică - cu colegul lui sau chiar cu
învăŃătorul -, şi va fi mai receptiv şi mai creativ.

Bibliografie:
N. C. Matei ,, Educarea capacităŃilor creatoare în procesul de invatamant” Ed.
D.P.Bucureşti ,1982
Elena JoiŃa ,,Didactică aplicată în învăŃământul primar” Ed. ,,Gh. Alexandru”, Craiova,
1994

Cunoaşterea colectivului de elevi cu ajutorul metodelor sociometrice

Prof.Popa Elena Cristina,

Liceul de Artă ”G. Apostu” Bacău

Clasa de elevi este un grup social mic reunind un număr restrâns de membri între care există
relaŃii vii, de tipul “faŃă în faŃă”. Spre deosebire de alte grupuri sociale clasa de elevi este un grup prin
excelenŃă educaŃional având o orientare explicită spre realizarea unor acŃiuni şi finalităŃi formative.
Colectivul de elevi ca microgrup social are o structură formală şi una informală. Structura
formală provine din însăşi constituirea acesteia în mod formal, prin decizia administrativă, şi implică
organizarea clasei, la început de către diriginte, prin învestirea elevilor cu roluri, fapt ce determină
apariŃia liderilor formali. În acelaşi timp ca rezultat al relaŃiilor interpersonale simpatetice, se produc
diferenŃieri de statute sociometrice. Unii elevi se detaşează căpătând poziŃie preferată devenind lideri
informali la nivelul clasei sau al subgrupurilor.
Oricare ar fi perspectiva din care privim clasa de elevi, rolul profesorului este proeminent iar
exercitarea concretă a acestui rol depinde de personalitatea lui şi de situaŃiile educative cu care se
confruntă şi pe care le are de rezolvat. Profesorul conduce şi decide, organizează, influenŃează,
consiliază şi controlează, apreciază şi îndrumă. El îşi exercită atributele şi calităŃile asupra grupului şi

67
asupra fiecărui membru al acestuia în parte pentru obŃinerea succesului şcolar şi formarea
comportamentelor dezirabile, dirijează relaŃiile interpersonale din grup pentru a asigura climatul
psihosocial favorabil dezvoltării personalităŃii elevilor şi pentru a îmbunătăŃi relaŃiile interpersonale.
Tehnicile sau metodele sociometrice reprezintă un ansamblu de instrumente şi procedee destinate
să înregistreze şi să măsoare configuraŃia şi intensitatea relaŃiilor interpersonale din interiorul grupului
şcolar. Sub această denumire sunt incluse atât instrumentele de culegere a materialului faptic, cât şi cele
de prelucrare, interpretare sau prezentare a materialului respectiv. De aceea ele sunt indispensabile
pentru cunoaşterea concretă a interacŃiunilor ce se stabilesc în cadrul colectivului de elevi. Studiul
sociometric are o triplă orientare: în primul rând cunoaşterea de către diriginte/psiholog a afinităŃilor
exprimate de membrii grupului şi implicit a relaŃiilor din cadrul colectivului; în al doilea rând o
cunoaştere mai bună de către elevi a propriilor lor poziŃii în grup; şi în al treilea rând, dar nu cel din
urmă, îmbunătăŃirea relaŃiilor şi a climatului psihosocial a grupului şcolar prin acŃiuni psihologice
specifice.

Prin testul sociometric ca instrument al metodei sociometrice se pot determina:

- amplasamentul, statutul unui elev în câmpul relaŃiilor interpersonale (lider, popular, izolat, ignorat,
respins, etc.),
- structura psihologică globală a grupului şi a subgrupurilor din cadrul său,
- diversele centre de influenŃă,
- percepŃia grupului faŃă de un anumit membru,
- coeziunea de grup, etc.

Modalitatea de alcătuire, administrare, prelucrare, interpretare a testului sociometric precum şi

prezentarea rezultatelor va fi redată sub forma unui algoritm, particularizat la colectivitatea urmărită.
Putem să le definim ca metode sau etape ale tehnicii sociometrice:
- testul sociometric;
- matricea sociometrică;
- indicii sociometrici;
- sociograma (reprezentarea grafică a relaŃiilor);
- cadranele sociometrice;
- prezentarea în faŃa clasei/individual a rezultatelor.

Testul sociometric constă în formularea unor întrebări prin intermediul cărora se solicită fiecărui
elev să-şi exprime simpatiile şi antipatiile faŃă de ceilalŃi colegi ai săi. Foarte important este ca
întrebarile să aibă la bază criterii atent alese, care să fie în concordanŃă cu interesele, preocupările şi
aspiraŃiile tuturor elevilor, dar şi cu interesele cercetării. Este necesar să li se ofere elevilor suficiente
motive pentru a răspunde cât mai sincer. În cercetarea pe care am întreprins-o am folosit un test
sociometric cu 4 întrebări solicitând elevilor să indice 3 nume ale unor colegi pentru fiecare întrebare.
Aceste întrebări pot avea ca referinŃă diverse aspecte sau domenii de interes: petrecerea timpului
liber, participarea la sarcini profesionale, cooperarea în cadrul echipei sportive, etc. În cazul nostru
întrebările nu s-au referit la un anume aspect, ci s-a lăsat un criteriu general, tocmai pentru a acorda
libertate elevilor, pentru ca aceştia în răspunsurile lor să nu fie restricŃionaŃi. La fiecare răspuns dat s-
a urmărit şi motivaŃia deoarece din aceste motivaŃii se poate realiza într-o oarecare măsură evaluarea
obiectivă a elevilor.
Datele testului sociometric sunt înregistrate într-un tabel cu două intrări ( matrice sociometrică),
unde atât pe verticală cât şi pe orizontală sunt trecuŃi elevii din colectivul respectiv. Pe verticală se
trec punctele atribuite din alegerile/respingerile colegilor nominalizaŃi, iar pe orizontală percepŃiile
pozitive şi negative atribuite de asemenea colegilor.

Pe baza datelor cuprinse în matricea sociometrică putem întocmi sociograma care ne prezintă sub

68
 formă grafică relaŃiile interpersonale din interiorul colectivului. Ea scoate în evidenŃă printr-un mod
grafic nu numai locul fiecărui elev ci şi diverse tipuri de reŃele interpersonale.
O sociogramă se poate prezenta sub formă moleculară (asemeni legăturilor dintre molecule) sau sub
forma "Ńintă" (relaŃiile sunt prezentate în cadrul unui număr de cercuri concentrice).
Liderul informal al grupului (cu punctajul cel mai mare) este aşezat în centrul cercului numărul
1(cerc numerotat astfel de la interior spre exterior). Cu cât un elev are un punctaj mai mic cu atât se
departează mai mult de centrul cercului 1 sau chiar de grup.
Prezentarea sociogramei se poate face în faŃa clasei (punctând pe aspectele generale) dar şi individual
(punctând pe aspectele particulare ale elevului). Trebuie să subliniem că este recomandat a se scoate în
evidenŃă partea pozitivă a concluziilor astfel încât să îmbunătăŃim climatul psihosocial, să încălzim
relaŃiile dintre elevi. Se impune conştientizarea fiecărui elev asupra rolului, statutusului şi poziŃiei sale în
grup în mod realist şi consilierea acestora pentru a diminua conflictele sau atitudinile negative.
in perceptia relatiilor socio-afective in colectiv, precum si la cota de iluzie in sesizarea pr
Exista două categorii de lideri:
1. Liderul informal (persoana populară, aleasă neoficial drept lider de către ceilalŃi) este cel care îi
poate asculta, îndruma şi înŃelege, indiferent de problemă.
2. Liderul formal (persoana desemnată oficial) El poate să nu fie acceptat de grup, tocmai din cauza
"distanŃei" pe care o are faŃă de membrii, motiv pentru care nu le înŃelege cererile şi nevoile.

În cadrul unui microgrup, orice lider informal are puterea de-a convinge, de-a se face ascultat, putere
mai mare decât cea a unui lider formal...fie şi numai pentru faptul că nu toŃi suntem dispuşi, de la bun
început şi din diverse motive (obiective sau subiective), de a face ce ni se impune, chiar dacă este vorba
de o sarcină de serviciu, care afectează direct rolul/poziŃia la locul de muncă, respectiv în societate.
Ar fi bine ca orice lider informal să fie conştient de influenŃa pe care o are în cadrul unui microgrup şi să
nu se joace cu această "putere".
Din păcate, în cele mai multe cazuri, există persoane care îşi doresc "cu ardoare" să devină lideri
informali şi reuşesc acest lucru prin popularitatea de care se bucură. Si trebuie să recunoaştem că devii
popular mai repede dacă spui "hai să mergem la un film" în loc să spui "hai să rezolvăm o problemă", de
exemplu.
Cu ajutorul testului sociometric am putut determina liderul informal al clasei unde sunt dirigintă (eleva
X)
Are un indice de statut preferenŃial de 0,296 obŃinând 16 puncte din 8 alegeri şi nicio respingere. In
această clasă fiind 21 fete din 28 de elevi era de aşteptat ca liderul ales să fie o fată. Cu toate că are
medii peste 9 la învăŃătură, ea nu este printre elevii cei mai buni din clasă. Este preferată pentru
activităŃile extraşcolare şi pentru petrecerea timpului liber. Este prietenă cu majoritatea colegilor,
vorbeşte frumos, nu jigneşte pe nimeni iar atunci când greşeşte îşi cere scuze. Are prietene din clasele
mici cu care nu s-a certat niciodată şi cu care îşi petrece o mare parte din timpul liber. Se bucură de
popularitate dar nu cred că şi-a dorit vreodată să fie lider. Se bucură de încrederea celorlalŃi tocmai
pentru că nu i-a dezamăgit şi este o persoană pe care te poŃi baza. Două dintre preferinŃele ei sunt
reciproce dar nu apare printre preferinŃele celei de-a treia colege pe care ea o prefera.

Liderul formal al clasei este eleva Y. Şi ea are un indice de statut preferenŃial bun (0,22) obŃinând 13
puncte din 6 alegeri şi nicio respingere. A fost aleasă şefa clasei pentru că rezultatele la învăŃătură sunt
mult mai bune(este printre primii trei din clasă). Este respectată de colegi pentru că este disciplinată şi
are note foarte bune. Colegii au considerat că poate să-i reprezinte în relaŃiile cu profesorii şi cu
dirigintele.
De obicei, liderul este cel care poate determina, prin stilul propriu, nivelul de performanŃă, satisfacŃie şi
coeziune dintr-un grup.

Din punct de vedere pedagogic, existenŃa celor două structuri, formală şi informală, ridică numeroase
probleme. Astfel, este necesară compatibilizarea lor prin învestirea cu rolul de lideri formali ai celor mai

69
populari lideri informali, dacă acest lucru este posibil şi de dorit; evitarea învestirii cu rolul de lideri
formali a liderilor informali al căror comportament este incongruent cu normele şcolare; atragerea
liderilor informali în conducerea clasei; contracararea influenŃelor negative, dacă este cazul, a liderilor
informali etc. Pentru rezolvarea unor asemenea probleme, profesorul dirijează nu numai învestirea cu
roluri, ci întregul ansamblu de relaŃii interpersonale din grupul de elevi.

Bibliografie:

1.Chelcea S – Chestionarul în investigaŃia sociologică– Ed ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti,

1975

2.DruŃă, M.E .-- Cunoaşterea elevului –Editura Aramis, Bucureşti, 2004

3.Neculau A., Zlate M.,-- Clasa de elevi ca formaŃiune psihosociologică – Editura Academiei,
Bucureşti, 1983

4.Nicola I., -- Dirigintele şi sintalitatea colectivului de elevi – E.D.P., Bucureşti, 1978

opriului

Impactul tehnologiei informaŃiei şi a comunicaŃiilor în educaŃie

Ing.prof. Cătălina Moisă,
Colegiul tehnic « Anghel Saligny » Bacău

Tehnologia informaŃiei şi a comunicaŃiilor permite accesul la instruire şi învăŃare atât într-un

cadru instituŃional, cât şi într-unul deschis care să nu Ńină cont de spaŃiu şi de loc, ci numai de existenŃa
echipamentelor suport.
ÎnvăŃarea presupune implicarea activă din partea elevului într-o serie de activităŃi care au o anumită
semnificaŃie pentru a atinge scopurile învăŃării. Gradul de implicare a elevului depinde atât de : (a)
scopurile învăŃării, activităŃile alese şi rezultate, ca parametrii externi, cât şi de (b) caracteristicile
fiecărui individ, ca parametrii interni. În consecinŃă, interacŃiunea dintre (a) şi (b) se referă la
învăŃarea activă, constructivă, bazată pe reguli proprii şi având un anumit scop. În funcŃie de statutul
elevului, trebuie acordat suportul necesar astfel încât să se construiască un tipar pentru activităŃile
cognitive, însuşirea aptitudinilor, motivarea şi direcŃionarea către sine a învăŃării.
Având în vedere faptul că tehnologia informaŃiei şi a comunicaŃiilor reprezintă totalitatea
echipamentelor şi aplicaŃiilor folosite pentru accesarea, stocarea, procesarea, interpretarea şi prezentarea
informaŃiilor, vom vedea cum, toate acestea, provoacă schimbări în procesul de instruire şi învăŃare.
Tehnologia informaŃiei şi a comunicaŃiilor încurajează punerea în valoare a elevului creator
pentru care mecanismele prelucrării informaŃiei de către intelect se deosebesc de algoritmii pur logici
prin patru trăsături fundamentale:

Capacitatea de a prelua şi grupa informaŃia în funcŃie de semnificaŃia şi structura ei;

Capacitatea de a face un salt logic spontan, de încercare, în direcŃia rezolvării unei
probleme, în cazul în care nu există o cantitate suficientă de informaŃie pentru o concluzie
deductivă;

Capacitatea de a dirija procesul de cercetare, călăuzit de presentimentul soluŃiei
apropiate;

Capacitatea de a lua în considerare un şir de raŃionamente, compatibile cu mesajul dat.
În această abordare, instruirea şi pregătirea nu sunt doar controlate din exterior, previzibile şi
programate, ci se referă la măsuri complexe pentru scopul învăŃării. Sunt vizate cunoştinŃele coerente şi
logice, aptitudinile care pot fi adaptate şi procesele bazate pe reguli proprii. Instruirea trebuie să ofere un

70
mediu deschis, activ şi interactiv, cu un grad mare de libertate şi responsabilitate din partea elevului. În
plus, necesită atât oferirea unor informaŃii optime şi la timp, cât şi suportul învăŃării, ambele adaptate la
nevoile specifice ale indivizilor şi grupurilor.
Plasarea elevului în centru, nevoia de a forma propriile reguli şi construirea unui sens, orientarea
constructivistă a învăŃării pune accentul pe capacitatile elevului şi pe motivaŃii. Elevul trebuie să
vrea să înveŃe şi să-şi atingă scopurile în învăŃare, să fie capabil să îşi monitorizeze procesul de
învăŃare, să îşi evalueze informaŃiile căpătate şi să verifice informaŃiile în ceea ce priveşte sensul lor
în legătură cu urmărirea obiectivelor. Acest tip de învăŃare se poate defini ca învăŃare angajată, care
nu exclude agenŃii de instruire, cum ar fi profesori, tutori, colegi, cărti, mediul audio-vizual sau
software educaŃional.
Elevii care au puŃine cunoştinŃe specifice domeniului sau modele mentale limitate, de exemplu,
de obicei au performanŃe proaste pentru că le lipseşte capacitatea de a distinge între aspectele principale
şi cele secundare. Elevii cu un nivel ridicat de cunoştinŃe generale sunt capabili să scoată informaŃia din
context şi folosesc mai des strategii potrivite pentru studiu. Este de asemenea ştiut faptul că elevii
talentaŃi au nevoie de mare libertate a mijloacelor pentru a învăŃa şi sunt capabili să funcŃioneze în medii
de învăŃământ la distanŃă care nu oferă mai mult decât o vagă descriere a scopurilor, oportunităŃi de
învăŃare prin explorare şi resurse puŃin organizate. În particular, calitatea modelelor mentale şi nivelul de
experienŃă în acel domeniu definesc utilizarea optimală a mediilor de lucru deschise sau non-lineare.
Noile medii tehnologice de învăŃare pun accent deosebit pe capacitatea de autocontrol a elevului,
altfel spus pe procesul în care elevii activează şi susŃin cunoşterea, comportamentul şi efectele ce sunt
orientate spre atingerea obiectivelor. Mai exact, învăŃământul pe baza de autocontrol constă în :
• orientarea adecvată spre obiectivele învăŃământului şi activităŃile de învăŃare ;
• planificarea adecvată a activităŃilor de învăŃare pentru a se potrivi setului de obiective ;
• alegerea adecvată a obiectivelor în funcŃie de posibilităŃile şi cunoştinŃele elevului ;
• a şti ce obiective educaŃionale are un elev şi de ce sunt relevante ;
• motivaŃia proprie ;
• a fi capabil să descoperi cunoştinŃe anterioare şi aptitudini relevante care pot fi utilizate în noul
proces de învăŃare, şi
• strategii de atenŃie, voinŃă şi emoŃionale, adică începerea activităŃii, atenŃia, respectul de sine şi
implicarea.(Simons, 1993).
De la apariŃia calculatoarelor, a reŃelelor de calculatoare şi a elementelor multimedia, au fost
dedicate multe studii diferitelor moduri în care elevii intercaŃionează cu uneltele tehnologice. Unul din
criteriile majore de diferenŃiere în ceea ce priveşte autocontrolul este provenienŃa controlului, fiind fie
extern (controlul programului) fie intern (controlul elevului).
Au fost efectuate multe studii pentru a înŃelege mai bine modelele de activităŃi sau stilurile de
învăŃare în relaŃie cu anumite caracteristici ale unui anumit mediu tehnologic. Stilul de învăŃare este un
element complex în care un elev răspunde la o gamă largă de activităŃi intelectuale şi perceptive. Această
abordare spontană a activităŃilor de învăŃare rezultă din cunoştinŃele anterioare, mediu şi motivaŃie.
Pentru a defini stilurile de învăŃare se disting mai multe dimensiuni, cum ar fi:
1. stil dependent- independent de domeniu, sau mai exact, dacă o persoană este dependentă pasiv
de informaŃia şi suportul oferit de mediu sau îşi impune activ propria structură asupra mediului;
2. stilul analitic integrator al unei persoane care are tendinŃa de a procesa informaŃia ca întreg sau
în parte;
3. stilul de procesare în profunzime faŃă de cel de suprafaŃă şi
4. stilul verbal - imagistic sau dacă elevul are înclinaŃia de a reprezenta informaŃiile în timpul
gândirii ca imagini sau verbal.
Stilul dependent-independent de domeniu a fost studiat în ceea ce priveşte folosirea
calculatoarelor de către elevi. În general, elevii dependenŃi de domeniu profită mai mult de pe urma unor
programe calculatorizate bine structurate şi care asigură suport, câtă vreme elevii dependenŃi de domeniu
sunt mai eficienŃi în utilizarea propiu-zisă a calculatorului. Atunci când comparaŃia se face între stilul

71
verbal-imagistic, în general, se observă un efect pozitiv când dimensiunea verbal-imagistică a stilui de
învăŃare şi instrucŃiunilor sunt compatibile. Mai exact, cei ce preferă stilul vorbit au perfomanŃe mai
bune cu informaŃii prezentate ca text, iar cei care preferă imaginile cu informaŃii prezentate pictografic.
Elevii talentaŃi sunt mai abili în a combina diverse modalităŃi senzoriale, câtă vreme cei mai puŃin
talentaŃi este posibil să nu-Ńi fi însuşit aptitudinile verbale pentru aceste activităŃi. Elevii cu un nivel mai
scăzut al performaŃelor care preferă informaŃia prezentată în imagini au tendinŃa de a se baza prea mult
pe aspectul informaŃiei iar cei ce preferă situlul verbal se bazează prea mult pe informaŃia scrisă. Luând
în considerare dimensiunea analist-integratoare s-a descoperit că analiştii au probleme să înveŃe din
simulatoare software, câtă vreme integratorii au avut probleme cu software-ul de tip tutorial. Unele
cercetări pe hypermedia au arătat totuşi că instrucŃia bazată pe hypermedia este la fel de eficientă în
ambele situaŃii. Aceasta sugerează că deschiderea sau non linearitatea unui mediu oferă posibilitatea
adaptării unui număr mare de elevi cu preferinŃe diferite. Acestă observaŃie indică potenŃialul multimedia
în învăŃământ.

ActivităŃi desfăşurate în gradiniŃă pentru depistarea tulburărilor de limbaj

Educ. Baciu Adriana-Maria,
GrădiniŃa cu program prelungit “Rază de Soare” Bacău

Prin aceste activitati se urmăreşte eficacitatea metodelor educaŃional-recuperative pentru

înlăturarea distorsiunilor verbale şi formarea potenŃialului comunicaŃional verbal
Diversitatea tematicii jocurilor şi activităŃilor didactice liber alese (ALA) cât şi a activităŃilor pe
domeniul experienŃial „limbă şi comunicare” cuprinse în programa grădiniŃei pe care le proiectează şi
desfăşoară educatoarea pentru a preveni şi corecta limbajul copiilor este structurată pe trei mari
capitole:
jocuri-exerciŃiu pentru corectarea limbajului sub aspect fonetic
jocuri-exerciŃiu pentru înŃelegerea, însuşirea şi operaea cu noŃiuni: propoziŃii, cuvânt, silabă, sunet
jocuri-exerciŃiu pentru stimularea comunicării expresive
ProporŃia mare şi gama largă a dificultăŃilor de vorbire la preşcolari impun cu necesitate intervenŃia
de prevenire şi corectarea lor încă de la grupa mică 3 ani-4 ani în scopul dezvoltării unui limbaj corect
sub toate aspectele: fonetic, lexico-semantic, gramatical.
Mijloacele didactice utilizate în grădiniŃă, de educatoare pentru dezvoltarea comunicarii verbale în
cadrul activităŃilor de educarea limbajului: jocuri-exerciŃiu, jocurile didactice, lecturile după imagini,
povestiri şi repovestiri, memorizări, povestiri cu început dat, povestiri create de copii, cântece şi
frământări de limbă au rezultate foarte bune pentru cei mai mulŃi dintre copiii preşcolari.
PronunŃia deficitară a preşcolarilor este o piedică serioasă în realizarea celorlalte obiective:
dezvoltarea vocabularului, vorbirea în propoziŃii, a prozodiei, a comunicării cursive şi corecte, a unei
atitudini activ-participative în actul comunicării cu ceilalŃi
În munca terapeutică-colectivă privitoare la educarea laturii fonetice a limbajului preşcolarilor cu
dezvoltare psihomotrică normală am parcurs de fiecare dată etapele următoare:
- depistarea şi cunoaşterea tulburărilor de articulaŃie ale copiilor din grupă;
- gruparea copiilor după natura tulburărilor de articulaŃie;
- formarea şi consolidarea unor deprinderi articulatorii corecte şi de formare a auzului fonematic;
- activităŃi individuale, activităŃi cu gupuri mici sau activităŃi colective pentru corectarea, fixarea şi
consolidarea sunetelor;
1. Depistarea şi cunoaşterea tulburărilor de articulaŃie copiilor

72
 Având în vedere varietatea tulburărilor de limbaj, am considerat necesar ca depistarea să o realizez
individual la toŃi copiii în primele zile ale anului şcolar în cadrul evaluarii iniŃiale. În acest scop am
parcurs următoarele etape prin jocul-exerciŃiu „Spune mai departe tu”:
a) Am cerut copiilor (individual) să spună cum se numesc, să recite o scurtă poezie sau să spună un
fragment dintr-o poveste având suport intuitiv câteva imagini din poveştile clasice.
Eu mă numesc.... iar tu te numeşti...
Eu spun poezia „GărgăriŃă RiŃă”, acum spune şi tu o poezie (cântecel)...
b) Am prezentat copiilor imagini a căror denumire să conŃină toate sunetele limbii române, poziŃia
sunetului în cuvânt fiind variată (sunet iniŃial, median, final). Poate fi prezentată şi o singură planşă, pe
care sunt desenate mai multe cercuri. În fiecare cerc este desenată câte o imagine, a cărei denumire să
conŃină sunetul în diferite poziŃii în cuvântul desemnat de imagine:
Pătratele pot cuprinde pentru:
sunetul R- rachetă, carte, vapor
sunetul S-scaun, masă, ceas
sunetul P-pară, ciupercă, lup
Procedând în acest mod, mi-am dat seama dacă sunt copii care omit, înlocuiesc sau pronunŃă greşit
sunetele. Folosind procedeul imitaŃiei verbale, am cerut copiilor să pronunŃe cuvinte cu sunetul
respectiv. În cazul în care pronunŃarea cuvântului a fost defectuoasă nu am insistat, ci am înregistrat
cuvântul aşa cum l-am auzit pronunŃat de copil.
2. Gruparea copiilor după natura tulburărilor de articulaŃie
După ce am investigat toŃi copiii din grupă am făcut o clasificare a lor după natura tulburărilor de
articulare cu scopul de a aplica metode adecvate de corectare individuală sau pe grupuri. Am consultat
specialistul logoped al grădiniŃei care a întocmit fişele psihologopedice pe baza testărilor, evaluarii
iniŃiale şi a stabilit un plan de terapie logopedică
Am observat că sunetele cele mai frecvent afectate sunt cele care apar mai târziu în pronunŃia copiilor:
vibranta R; africatele C, G; siflantele S, Z; şuierătoarele Ş,J.
Foarte rar sunt tulburate vocalele A, E, I, O, U, Ă, Î şi consoanele M, N.
În cadrul dislaliilor consoanelor mai frecvent am întâlnit:
sigmatism şi parasigmatism (deformări, omisiuni, substituiri ale sunetelor siflante şi şuierătoare Ş, S, J,
Z)
rotacism şi pararotacism (deformarea, omisiunea, inversiunea sau înlocuirea sunetului R
vitacism şi paravitacism (tulburarea sunetului V)
fitacism şi parafitacism (tulburarea sunetului F)
rinolalie (o deformare asemănătoare dislaliei ce se manifestă prin nazarea sunetelor).
Am întâlnit de asemenea, copil cu tulburare de fluenŃă şi ritm bâlbâială (manifestată prin repetarea
spasmotică a unor silabe de la începutul şi mijlocul cuvântului cu prezentarea unor pauze provocate de
numeroase repetiŃii).
3. Formarea şi consolidarea unor deprinderi articulatorii corecte şi de formare a auzului fonematic
Principalele funcŃiuni care ajută la realizarea vorbirii sunt respiraŃia, mişcările articulatorii, auzul
fonematic.
Jocul-exerciŃiu care poate fi folosit în activitatea individuală şi cu grupuri mici de copii, în scopul
diferenŃierii sunetului ca element al vorbirii, se poate organiza şi desfăşura după următoarele
metodologii:
-captarea şi menŃinerea interesului pentru exerciŃiu respectiv prin elemente de joc
-explicarea şi demonstrarea exerciŃiului folosind material concret situativ şi oral, iniŃial de către
educatoare apoi de către copil/ grup mic de copii, în mod special în repetări
-exersarea individuală sau în grup
-repetarea exerciŃiului folosind materiale diverse, în funcŃie de ritmul gândirii copilului şi de timpul
afectat jocului
-sintetizarea materialului verbal exersat de către educatoare sau de către un copil
-aprecieri

73
Jocul-exerciŃiu pentru emiterea corectă a sunetelor va ridica mari probleme dacă sunt pronunŃate izolat,
individual sau în anumite structuri silabice şi de aceea este nevoie de un moment de gimnastică a
aparatului fonomotor. Durata de desfăşurare se apreciază în funcŃie de conŃinut, grad de dificultate, efort
depus de copil în timpul fiecărei exersersări, vârsta copilului cu care se lucrează.
Am întocmit un program de activităŃi, de exerciŃii şi jocuri vizănd tocmai aceste laturi (respiraŃia,
mişcările articulatorii, auzul fonematic):
- exerciŃii de gimnastică respiratorie cu durata de 4 -5 min şi fiecare mişcare realizată de 2-3 ori
consecutiv
- exerciŃii de gimnastică facială
- exerciŃii de gimnastică linguală,
-exerciŃii pentru dezvoltarea auzului fonematic
4. ActivităŃi individuale, activităŃi cu gupuri mici sau activităŃi colective pentru corectarea, fixarea şi
consolidarea sunetelor
ExerciŃiile de reproducere corectă a unor onomatopee le-am inclus în povestiri, versuri şi ghicitori,
tablouri ilustrate cu aspecte din mediul înconjurător.
Astfel, am prezentat „un colŃişor de pădure” în care copiii puteau vedea în prim plan „o fetiŃă cu un
căŃel, după care venea o pisică, în văzduh zbura o albină care încerca să se lase deasupra unui urs”.
După ce am intuit personajele, locul unde se petrece acŃiunea, am trecut la prezentarea unei poezii
simple în care este vorba despre o astfel de situaŃie.
„Pe sub arbori în pădure/Cresc ciuperci şi găseşti mure./ Dar dintre vieŃuitoare,/ Întâlnim vreuna oare?
/Cine face „ham”, dar „mor”? /Cine bâzâie uşor?
În timp ce copiii urmăresc imaginea textului , rog pe unul dintre ei care vrea să recite textul cu ajutorul
meu, apoi repetăm cu încă un copil, apoi cu fetiŃele sau băieŃeii, apoi cu toŃi, apoi căte un copil pe fiecare
două rânduri, etc
După asimilarea textului le-am pus copiilor întrebări:”-Cine face ham?”, „-Cine s-a luat după căŃel?”
Cu ajutorul meu, am trecut la descrierea cu propriile cuvinte a imaginii tabloului (planşei)”CăŃelul este
supărat şi mârâie. „-(„MÂRRR”-toŃi copiii) „Pisica a plecat acasă şi s-a aşezat pe fotoliu torcând
liniştită.”-(„SFÂÂRRR”-toŃi copiii).
La final de activitate le cer copiilor să creeze şi ei mici povestiri care să cuprindă onomatopee:
-oprim calul, -pr, pr, prrr
-copilul tremură,-br, br, brrr
-păsărica zboară,-zvrr, zvrr
-cărăie o cioară,- cra, cra
-creanga se rupe,-trosc, trosc
-cade un cuib din copac,-poc, poc
-un melc se târâie- pâş, pâş
-frunzele foşnesc,-fâş, fâş
-zboară un elicopter,-brrr, brrr
-curge un pârâiaş, fşşş, fşşş
Încheierea activităŃii am realizat-o prin aprecieri asupra modului cum au cooperat, prin recompense
(mici insigne cu steluŃa, zmeu) şi prin cântecul „Omul de zăpadă”

Bibliografie
-Verza, E. (2003), Tratat de logopedie, Editura
FundaŃiei Humanitas, Bucureşti, vol. I
-Verza, E. (1995), Psihopedagogie specială – manual pentru cls. XIII şcoli Normale, E.D.P., Bucureşti
-Stănică, C., Vrăjmaş, E. (1994) Terapia tulburărilor de limbaj, editată de S.S.H., Bucureşti

74
 Stimularea creativităŃii prin metode activ participative

Inst. Cucu Chiriac Irina,

GrădiniŃa Somuşca, com. Cleja, judeŃul Bacău

Preocuparea pentru dezvoltarea spiritului creativ a condus şi la elaborarea unor metode şi

procedee specifice de stimularea creativităŃii. Le amintim aici pe cele mai cunoscute : brainstorming-ul,
sinectica, metoda 6-3-5, metoda Phillips 6-6, discuŃia – panel, ciorchinele, metoda „Pălăriilor
gânditoare”, metoda „Floarea de lotus” .Este vorba de tehnici care sunt operante în condiŃii de grup.
Aceste tehnici de grup pot facilita exprimarea membrilor grupului, prin ele se explorează potenŃialul
intuitiv şi asociativ, se pot extrage idei şi sugestii novatoare. Unii autori consideră că situaŃia de grup
reprezintă un stimul pentru indivizi, îi poate elibera pe mulŃi de blocajele lor interioare, iar asociaŃiile se
pot produce cu o mare uşurinŃă. Sunt însă şi situaŃii când grupul poate reprezenta o frână pentru indivizi,
împiedicându-i să se concentreze şi să dezvolte idei noi. Utilizarea metodelor interactive de predare –
învăŃare în activitatea didactică contribuie la îmbunătăŃirea calităŃii procesului instructiv - educativ,
având un caracter activ – participativ şi o reală valoare activ – formativă asupra personalităŃii copilului.
Acest fapt mi s-a confirmat în momentul în care am început să utilizez mai frecvent unele metode activ
– participative care au fost foarte îndrăgite şi de copii.

Metoda pălăriilor gânditoare

Este o tehnică interactivă, de stimulare a creativităŃii participanŃilor, care se bazează pe

interpretarea de roluri în funcŃie de pălăria aleasă. Sunt şase pălării gânditoare, fiecare având câte o
culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru. Membrii grupului îşi aleg pălăriile şi vor interpreta
astfel rolul precis, aşa cum consideră mai bine. Rolurile se pot inversa, participanŃii sunt liberi să spună
ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Cum trebuie să se comporte cel care „poartă” una
din cele şase pălării gânditoare:
Pălăria albă: cel ce o poartă trebuie să-şi imagineze un computer care oferă informaŃii şi
imagini atunci când acestea i se cer. Calculatorul este neutru şi obiectiv. Nu oferă interpretări şi opinii.
Când “poartă” pălăria albă, gânditorul trebuie să imită computerul, să se concentreze strict pe problema
discutată, în mod obiectiv şi să relateze exact datele. Gânditorul pălăriei albe este disciplinat şi direct.
Albul (absenŃa culorii) indică neutralitatea.
Pălăria roşie: purtând această pălărie, gânditorul poate să spună: „Aşa simt eu în legătură
cu…”. Această pălărie legitimează emoŃiile şi sentimentele ca parte integrantă a gândirii. Ea face
posibilă vizualizarea, exprimarea lor. Pălăria roşie permite gânditorului să exploreze sentimentele
celorlalŃi participanŃi la discuŃie, întrebându-i care este părerea lor „din perspectiva pălăriei roşii”, adică
din punct de vedere emoŃional şi afectiv. Cel ce priveşte din această perspectivă nu trebuie să-şi justifice
sentimentele şi nici să găsească explicaŃii logice pentru acestea.
Pălăria neagră: este pălăria avertisment, concentrată în special pe aprecierea negativă a
lucrurilor. Gânditorul pălăriei negre punctează ce este rău, incorect şi care sunt erorile. Explică ce nu se
potriveşte şi de ce ceva nu merge; care sunt riscurile, pericolele, greşelile demersurilor propuse. Nu este
o argumentare, ci o încercare obiectivă de a evidenŃia elementele negative. Se pot folosi formulări
negative de genul: “dar dacă nu se potriveşte cu…”, “nu numai că nu merge, dar nici nu …”.
Pălăria galbenă: este simbolul gândirii pozitive şi constructive, al optimismului. Se
concentrează asupra aprecierilor pozitive, aşa cum pentru pălăria neagră erau specifice celor negative.

75
Exprimă speranŃa, are în vedere beneficiile, valoarea informaŃiilor şi a faptelor date. Gânditorul pălăriei
galbene luptă pentru a găsi suporturi logice şi practice pentru aceste beneficii şi valori. Oferă sugestii,
propuneri concrete şi clare. Cere un efort de gândire mai mare. Beneficiile nu sunt sesizate totdeauna
rapid şi trebuie căutate. Ideile creative oferite sub pălăria verde pot constitui material de studiu sub
pălăria galbenă. Nu se referă la crearea de noi idei sau soluŃii, acestea fiind domeniul pălăriei verzi.
Pălăria verde: simbolizează gândirea creativă. Verdele exprimă fertilitatea, renaşterea, valoarea
seminŃelor. Căutarea alternativelor este aspectul fundamental al gândirii sub pălăria verde. Este folosită
pentru a ajunge la noi concepte şi noi percepŃii, noi variante, noi posibilităŃi. Gândirea laterală este
specifică acestui tip de pălărie. Cere un efort de creaŃie.
Pălăria albastră: este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfăşurate. E gândirea
nevoită să exploreze subiectul. Pălăria albastră este dirijorul orchestrei şi cere ajutorul celorlalte pălării.
Gânditorul pălăriei albastre defineşte problema şi conduce întrebările, reconcentrează informaŃiile pe
parcursul activităŃii şi formulează ideile principale şi concluziile la sfârşit. Monitorizează jocul şi are în
vedere respectarea regulilor. Rezolvă conflictele şi insistă pe construirea demersului gândirii. Intervine
din când în când şi de asemenea la sfârşit. Poate să atragă atenŃia celorlalte pălării, dar prin simple
interjecŃii. Chiar dacă are rolul conducător, este permis oricărei pălării să-i adreseze comentarii şi
sugestii.
În concluzie, culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul. Astfel:

Pălăria albă
 oferă o privire obiectivă asupra informaŃiilor
 este neutră
 e concentrată pe fapte obiective şi imagini clare
 stă sub semnul gândirii obiective

Pălăria roşie
 dă frâu liber imaginaŃiei şi sentimentelor
 oferă o perspectivă emoŃională asupra evenimentelor
 poate însemna şi supărarea sau furia
 descătuşează stările afective

Pălăria neagră
 exprimă prudenŃă, grijă, avertisment, judecată
 oferă o perspectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situaŃiei în discuŃie
 este perspectiva gândirii negative, pesimiste

Pălăria galbenă
 oferă o perspectivă pozitivă şi constructivă asupra situaŃiei
 simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul
 este gândirea optimistă, constructivă, pe un fundament logic

Pălăria verde
 exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă
 este verdele proaspăt al ierbii, al vegetaŃiei, al abundenŃei
 este simbolul fertilităŃii, al producŃiei de idei noi, inovatoare

Pălăria albastră
 exprimă controlul procesului de gândire
 este culoarea cerului, care e deasupra tuturor, atotvăzător şi a tot cunoscător
 supraveghează şi dirijează bunul mers al activităŃii

76
  este preocupată de a controla şi de a organiza

În cadrul activităŃii de povestire cu început dat am împărŃit cele şase pălării gânditoare copiilor
şi le-am explicat rolul lor: pălăria albă – informează, pălăria verde – are idei noi, pălăria albastră –
clarifică, concluzionează, pălăria galbenă – aduce beneficii, pălăria roşie – spune ce simte, pălăria neagră
– identifică greşelile, poate fi negativistă.
Copiii grupei mari îşi amintesc destul de vag povestea cu început dat Oricum, începutul poveştii
era cel ştiut anterior: „Ciripel e un vrăbioi rotofei, zburlit şi lacom. Cât e ziua de mare, stolul de vrăbii în
care trăieşte Ciripel, se împrăştie pe drum, prin ogrăzi, după hrană. Cum află una dintre vrăbii ceva de
mâncare, odată strigă «cirip, cirip!» veniŃi, fraŃi şi surioare, c-am găsit mâncare! Vrăbiile vin şi ciugulesc
cu plăcere.
E grea iarna pentru vrăbii, mai ales dacă e frig şi nu găsesc mâncare. După ce au stat puŃin la
taifas, vrăbiile s-au hotărât să plece după mâncare.
Ciripel s-a înălŃat şi el cu stolul, iar când s-a împrăştiat în văzduh după hrană, şi-a rotit ochişorii
ca bobiŃele de ienupăr şi căpşorul ca o corcoduşă şi … ce credeŃi c-a văzut?”
Din acest moment, fiecare echipă se pregăteşte să continue povestea, în funcŃie de pălăria purtată
de colegul echipei.
Astfel, copilul ce poartă pălăria albă relatează : „Ciripel a văzut pe o masă din balcon făină de
mălai. El a mâncat-o pe toată pentru că era tare flămând. După ce a mâncat, a rămas puŃin pe gânduri.”
Purtătorul pălăriei roşii spune: “Eu simt că Ciripel o să păŃească ceva pentru că nu-şi cheamă şi
prietenii. Mai simt că Ciripel va fi mâncat de o pisică.”
Pălăria galbenă relatează: “Eu cred că Ciripel a zburat spre soare şi l-a văzut o pasăre. El zboară
repede spre stolul lui să nu-l prindă nici o pasăre.”
Pălăria neagră spune : „Ciripel era lacom şi egoist, n-a chemat pe nimeni să mănânce cu el.
Dar a venit o cioară mare şi neagră să-l mănânce pe el. Nu-i nimic că o să-l chem eu pe tata să-i împuşte
pe amândoi.”
Purtătoarea pălăriei verzi zice zâmbind: „Nu vreau să moară Ciripel. El a vrut să-şi cheme
prietenii, dar s-a gândit că nu i-ar ajunge făina. Nu i-a chemat în prima zi, dar când a văzut că păsările
sunt tot flămânde, le-a chemat.”
Iar cel cu pălăria albastră, povesteşte: “Ciripel a mâncat mălaiul de pe masă, s-a dus apoi la
prietenii lui şi nu a recunoscut că a găsit mâncare. După câteva zile prietenii l-au văzut că e tot mai gras
şi l-au urmărit. L-au văzut cum mănâncă singur şi o vrabie l-a certat şi i-a spus că e o ruşine pentru stol
şi să rămână singur.”
Copiilor le place acest mod de abordare a poveştilor şi doresc expunerea lor prin această metodă
.
Bibliografie:
1. Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., (2002), „Metode interactive de grup”, Editura
Arves, Craiova

77
 Înv. Sorina Ghiurcă
Ora de consiliere Şcoala cu Clasele I-VIII Lespezi , jud Bacau

Fişa de lucru la care răspunzi sincer!

Numele:
Data:

Oamenii de care îmi pasă cel mai mult în viaŃă

sunt……………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
Mă simt mândru de mine
când……………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
Sunt o persoană plăcută deoarece
…………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
Oamenii pe care îi admir cel mai mult în
viaŃă……………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………….
CalităŃile pe care le admir cel mai mult
sunt……………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
Două din cele mai remarcabile calităŃi ale mele
sunt……………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
Unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am făcut vreodată a
fost……………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
Cu ce altă fiinŃă te-ai asemăna, dacă n-ai fi
om………………………………………………………………………………………………………………

78
 Desenează în copac colegii tăi , pune-le numele şi scrie sub fiecare chip relaŃia care

există între tine şi copilul desenat.

Scrie timp de două minute , fără oprire, tot ce iti trece prin minte despre relaŃiile tale
cu colegii.
Activitate individuală

Timp de trei minute fiecare citeşte colegului de bancă.

79
 Cuprins:
Nr. Titlul materialului publicat, autorul , şcoala şi localitatea Pag.
crt.

Cheia educaŃiei eficiente

1. Prof. Drd. Mihaela Cojocaru,Colegiul Tehnic ,, Anghel Saligny” Bacău 3

Să desluşim elevilor câte ceva din tainele Crăciunului.

2. Prof. Meteş Florina,Şcoala cu clasele I-VIII Copalnic Mănăştur, Maramureş 4

Profilul învăŃătorului eficient

3. ÎnvăŃătoare: Butunoi Georgeta,Şcoala cu clasele I-VIII „Dr. Alexandru Şafran” Bacău 6

EducaŃia ecologică -
”Un mediu curat –un mediu sănătos,, 8
4. Institutor: Ursică Fănica, G.P.P. Nr.3 Râmnicu Sărat
ÎnvăŃător: Nechifor Gina, Şcoala Nr. 6 Râmnicu Sărat, jud. Buzău

Nu tutunului! Dă o şansă vieŃii!(proiect de dezvoltare şcolară) 13

5. Institutor Anton Simona MarinelaŞcoala cu clasele I-VIII nr. 2 Vorniceni, jud. Botoşani

Dezvoltarea inteligenŃei, creativităŃii şi afectivităŃii copiilor preşcolari prin utilizarea metodelor şi

6. tehnicilor interactive 15
Educatoare: Ştefan Mariana , GădiniŃa cu P.P.NR.29, Bacau

Un mare scriitor si pedagog : ION CREANGA 17

7. Inv. Botezatu Cristina,Scoala cu Clasele I-VIII Nr 1 Valea Seaca, judetul Bacau

O carte pentru şcoala mea - proiect educaŃional

8. Prof. Păduraru Simona, prof. Crăciun Dana,Şcoala cu clasele I-VIII, Nr.1, ,,Al. I. Cuza”, Fălticeni 19

Strategii de interventie in activitatea copiilor hiperactivi din mediul şcolar

9. Profesor psiholog scolar, Grecu E. Daniela,Gradinita nr. 33, Brasov 22

EducaŃia moral – civică la preşcolari

10. Educatoare: Margareta Radu,GrădiniŃa nr. 3 „Voinicel şi HărnicuŃa”Tecuci, jud. GalaŃi 24

RelaŃia educator – elev şi inadaptare şcolară

11. Inst. Câdu Catrina,GradiniŃa nr. 7 Tecuci, jud. GalaŃi 25

Calculatorul –mijloc modern de predare -învăŃare-evaluare

12. Înv. Săndulache Daniela, S.A.M. Nicolae Balcescu- Şcoala cu Clasele I-VIII Galbeni 26

ActivităŃile integrate în învăŃământul preşcolar

13. Elena Cristea, GrădiniŃa cu P.N. nr. 7 Bacău
28

80
14. Şcoala-principalul factor al educaŃieitinerei generaŃii 30
Educatoare: Roşu Ioana, GrădiniŃa cu PP Nr. 30 Bacău

15. Socializarea preşcolarului 31

Educatoare: Dǎnilǎ Ioana,GrǎdiniŃa cu P.P nr. 30, Bacǎu

16. MotivaŃia în învăŃarea citit-scrisului 32

Înv. Ungureanu Didina.Şcoala cu clasele I-VIII Heci ,Com. Lespezi, jud. Iaşi

17. Lectura ca alternativă?

Înv. Maria Ciubotariu,Şcoala cu cls. I-VIII Sodomeni, LocaŃia Boşteni Paşcani, jud. Iaşi 34

18. Proiectul: ,, Pădurea, culoarul verde al vieŃii”

35
Înv. Daniela Tudor –Cristina, Şcoala cu Cls.I-VIII „ Apostol Arsache „Loc. Vedea ,jud. Giurgiu
19.
ValenŃe formative ale serbărilor
37
Institutor:Cîrstea Georgeta , Şcoala cu clasele I-VIII IşalniŃa, Dolj
20.
Locul şi rolul activităŃilor extracurriculare în educaŃia copiilor
39
Institutor, Nica Elena Dorina, Şcoala nr. 37 “ M. Eminescu” Craiova, Dolj
21.
Noile educaŃii
41
Educatoare: Pleşuvu Sorina Daniela,GrǎdiniŃa cu P.P Lizuca, Bacǎu
22.
Rolul formativ al matematicii în ciclul primar 42
Inst. Oşlobanu Mariana,Şc. Nr.1” Al. I. Cuza” Fălticeni, jud. Suceava
23.
Pledoarie pentru educaŃie ( eseu despre principiile didactice) 44
Educ. Gîfei Margareta,GradiniŃa cu PP “ Rază de soare” Bacău
24.
„Ce ne înconjoară?” – proiect educaŃional extraşcolar
Inst. Adriana Caciuc, Şcoala nr. 1 „Al. I. Cuza” Fălticeni, jud. Suceava 45
25. Prof. Brînduşa Nisioi, Şcoala nr. 1 „Al. I. Cuza” Fălticeni, jud. Suceava

Jocul - principala metodă instructiv - educativă utilizată în grădiniŃă 50

26. Prof. înv. preşc. Popescu Roxana,GrădiniŃa nr. 33, Braşov

27. Rolul familiei ca sustinator al demersului educaŃional dezvoltat de instituŃia preşcolară 51

Prof. Înv. Preşc. Popescu Roxana,GrădiniŃa nr. 33 Braşov

28. Proiectul didactic – metodă modernă de educaŃie 55

Înv. Mioara Irimia, Şcoala Gimnazială Nr. 10 „Dimitrie,Sturdza” Tecuci, jud.GalaŃi

29. Lectura suplimentară a elevilor din clasele I – IV 56

Înv. Pavel Lică, Şcoala Boghicea, secŃia Căuşeni, jud Neamt

Cultivarea gustului pentru lectura la clasele primare 57

31. Înv: Aurelia Deju,Şcoala ,,Alexandru Şofran’’jud. Bacău

81
32. Rolul comunicării în educaŃie 59
Inst. Grigoraş Daniela, GrădiniŃa cu Program Normal Cumpărătura, Com. Bosanci, Jud. Suceava

33. Biblioteca, partener în educaŃia elevilor 61

Înv. Elvira Hodl, Şcoala nr. 1 „Al. I. Cuza” Fălticeni, jud. Suceava
Bibl. Doriana Stan, Şcoala nr. 1 „Al. I. Cuza” Fălticeni, jud. Suceava
64
34. Omul – parte importantă din Natură
Prof. Adelina Haidău, Şcoala cu clasele I-VIII nr.1 Al. I. Cuza, Fălticeni, judeŃul Suceava

35. ÎnvăŃarea creativă şi stimularea capacităŃilor creatoare la calesele I-IV 65

Inv. Măgirescu Ionela, Şcoala cu clasele I-VIII,,Dr. Alexandru Safran”, Bacău

36. Cunoaşterea colectivului de elvi cu ajutorul metodelor sociometrice 67

Prof.Popa Elena Cristina, Liceul de Artă ”G. Apostu” Bacău

37. Impactul tehnologiei informaŃiei şi a comunicaŃiilor în educaŃie 70

Ing.prof. Cătălina Moisă,Colegiul tehnic « Anghel Saligny » Bacău
38. ActivităŃi desfăşurate în gradiniŃă pentru depistarea tulburărilor de limbaj 72
Educ. Baciu Adriana-Maria, GrădiniŃa cu program prelungit “Rază de Soare” Bacău

39. Stimularea creativităŃii prin metode activ participative 75

Inst. Cucu Chiriac Irina ,GrădiniŃa Somuşca, Com. Cleja,jud. Bacău
78
Fisa de lucru la consiliere
40.
Inv. Sorina Ghiurca, Scoala cu Clasele I VIII Lespezi , jud Bacau

82