Copiii Și Cărțile 0 7 Ani. Read Aloud Beneficii Rutine Tehnici Și Recomandări Signed 3

Copiii și cărțile (0-7 ani).
Read aloud, beneficii, rutine, tehnici și recomandări
Mamă și fiică în împărăția cuvintelor
de Amalia Banas
La începuturile mele profesionale, am fost pentru un an educatoare, experiență care m-a fascinat,
care m-a format și care mi-a definit cu rezultate palpabile importanța primilor ani în dezvoltarea
copilului. Printre mogâldețele de trei-patru anișori și conștientă de rolul în care eram, aprofundat de
lecturi academice din zona prosihologiei copilului, cu entuziasmul și dăruirea de care eram capabilă,
am trăit cea mai plenară experiență profesională, o experiență vie formatoare, pe care am căutat și
caut a o reproduce încă pe cât posibil, și care m-a urmărit pentru restul vieții, o experiență care avea
să se așeze încă de pe atunci, temelie rolului meu de mamă. În pregătirea maternității, am revizitat
studii, am apofundat mai multe abordări pedagogice și mai accesibile în ultimii ani, am selectat și am
decantat, am luat la timpul lor tot ce am considerat relevant pentru mine, tot ce a rezonat ca potrivit
în forul meu interior, dintre recomandarile marilor profesori ai lumii: Rudolf Steiner, Jean Piaget,
Maria Montessori, Magda Gerber sau contemporană cu noi, dr. Shefali Tsabari, în timp ce-mi
șlefuiam conștientizând propriile comportamente în lumina acestor mentori aleși cu grijă de pe
rafturile de parenting.
Ca multe femei aflate la prima sarcină,

mi-am dorit să fiu o mama bună,
informată, pregătită a răspunde cât
mai bine nevoilor imediate,
anticipând, chiar și așa, foarte puțin
din ce-a fost cu adevărat debutul
maternității și a rolului efectiv de
mamă, ravagiile făcute de deprivarea
de somn cu anii și avalanșa de
responsabilități pentru care doar
experiența pe frontul vieții te învață
să faci pasul de la teorie la practică.
Nu am încercat să fiu și nu sunt o
mamă perfecta, nu dețin adevărul absolut, nu trebuie să faceți ca mine, aceasta este doar o felie din
viața noastră din care puteți alege sau nu ce/dacă vi se potrivește.
Ca să nu o lungesc prea mult cu introducerea, pe scurt pot spune că preocuparea pentru abordările
și reperele dezvoltarii timpurii, curiozitatea de a afla din timp parametrii educației pentru această
fereastră de oportunitate, o bibliotecă a copilului pe care am început a o construi cu maximă atenție
și rigoare cu mult înainte de sarcină, m-au ajutat a naviga neajunsurile vieții și a folosi cât mai bine
timpul petrecut împreună cu fetița mea în primii ani de viață. Am fost singură în majoritatea
timpului, nu am cunoscut forumuri sau locuri de discutie, am avut doar o asistentă care a venit să ne
supervizeze o vreme de la naștere, familia și câteva prietene aflate la distanță, cu care schimbam
ocazional păreri și experiențe.
Acest document este oferit în scopul campaniei umanitare LaPrimulBebe. Toate drepturile aparțin autoarei
Amalia Banas și este interzisă distribuirea fără acordul acesteia.
Cine mă cunoaște, știe că sunt colecționar de carte pentru copii din toată lumea și că militez pentru
cititul cu voce tare, devenit rutină zilnică în casa noastră, dar experiența mi-a dovedit la timp că
această activitate nu și-ar atinge pe deplin potențialul nedublată de bucuria experimentării proprii,
senzoriale și a întregii atmosphere care se învârte în casă, în jurul cititului. De aceea, acest articol va
atinge și alte laturi convergente, așa cum le-am experimentat noi, judecând după impactul vădit în
cultivarea curiozității și a setei pentru cunoaștere.
Sunt multe lucruri pe care le-am făcut

urmărind studii, cercetări/carți,
resurse de specialitate, sunt multe
lucruri pe care le-aș face diferit astăzi.
Așadar, răspunzând acestei invitații,
cu toată modestia, vă voi împărtăși
câteva dintre experiențele și
principiile pe care le-am urmat
aproape șapte ani și sper să vă
reîmprospătați cunoștințele sau să vă
bucurați de informații verificate,
folositoare.
1. Cuvântul care zidește
Limbajul este haina gândirii, spunea memorabil Samuel Butler și pornind de la această așteptare,
învățătorii și profesorii deplâng astăzi cât de ponosită, ștearsă și nepotrivită înzestrării capacității
umane a devenit această haină, dând exemple despre cât de dificil le este să capteze copiilor atenția.
Bombardați de o avalanșă de stimuli, conectați la lumea din telefoane, tablete, TV, se așteaptă ca
aceștia să se concentreze așa cum o făceam noi la vârsta lor. Din păcate, imaginația, curiozitatea,
simțul realității și capacitatea de a naviga intre real și virtual le-au fost adormite sub aceste ecrane.
Întorcându-ne la sabia cu două tăișuri, tehnologia, avem mai mult ca niciodată acces la studii și
cercetări care spun de decenii un lucru pe care ar trebui să-l știe toți părinții: ne naștem cu o
capacitate neuronală uriașă, care se poate pierde prin nefolosire, după primii trei ani de viață.
Cum interpretăm asta, cum folosim această fereastră de oportunitate de învățare a copiilor noștri?
Secretul stă în puterea fiecărui părinte de a-i oferi bebelușului un dar prețios de cuvinte.
Ce este atât de magic în puterea cuvintelor și cum putem face

o diferență în viitorul bebelușului?
Majoritatea comunicării în societate și lucrurile pe care le

înveți la școală implică aceste cuvinte. Cuvintele stau la baza
alfabetizării, a capacității de a citi și de a scrie. Pentru a reuși la
școală, copiii trebuie să aibă antrenament în a asculta, pentru
a înțelege și a exprima ce gândesc, mușchi care se formează
prin practică și repetiție. Abilitățile de citire și scriere încep de
la naștere, când bebelușul este expus pentru prima data la
limbă. Studiile ne arată că învățarea citirii nu se întâmplă
spontan când un copil merge la școală. Aceasta vine cu
ușurință doar atunci când copiii au trait printre cuvinte, când li
s-a oferit o dietă constantă de cuvinte din partea părinților.
Când simți că-ți lipsesc cuvintele, cărțile și cititul cu voce tare

ajută la cultivarea unei relații de atașament sănătos cu noul născut. Pe termen lung, cititul cu voce
tare îi ajută pe copii să dezvolte asociații pozitive față de carte și activitatea cititului, le hrănește
imaginația și le oferă o mai bună înțelegere a lumii și a oamenilor.
2. Atenție nedivizată acordată copilului de la prima zi de viață
Pe fetița mea am alăptat-o până la vârsta de doi ani și patru luni, și mai
ales timpul acesta, al alăptării, a fost numai și numai al nostru, într-o
simbioză senină și o permanentă comunicare. Un lucru pe care l-am
făcut intuitiv, savurând conștient primii ani de viață, a fost să fiu cu ea
întru totul prezentă, fără vizite, fără telefon, fără intenet în care să
rătăcesc, fără televizor, ecran rămas cu rol decorativ, niciodată pus în
funcțiune în ultimii șapte ani. Am folosit timpul pentru a-I pregăti
aproape zilnic activități senzoriale diverse aganjând toate simțurile, în
casă și în aer liber. Muzica a fost singura care a curs ca viața prin noi, în
surdină, însă despre asta voi vorbi separat, pentru că este o experiență
notabilă, care merită detaliată.
3. Cititul cu voce tare de la bun început
În timpul sarcinii și mai apoi în primele patru luni de viață, am citit cu voce tare în neștire cărțile
mele preferate. Am avut o sarcină cu câteva mici probleme, de aceea am urmat cu sfințenie sfatul
medicului, m-am protejat și am profitat de această perioadă. Citisem câteva studii despre beneficiile
emoționale, mentale, fizice și senzoriale, despre importanța auzirii/ascultării vocii mamei pentru
confortul și dezvoltarea neuronală a copilului, atât în faza intra-uterină, cât după naștere, pentru
crearea unui atașament puternic, intimidate și, mai târziu, pentru sporirea capacității de învățare.
Cercetările evidențiază cu date statistice clare lucruri care nu mai pot fi ignorate, datorită dezvoltării
noilor tehnologii, suntem martori la minunile incredibile ale dezvoltării umane, dezvoltare care,
pare-se, începe cu mult înainte de naștere.
4. Cititul cu voce tare ca rutină zilnică întrupând regula lui (cel puțin) 3
Transferul de la cititul cu voce tare al cărților de interes personal la cărțile copilăriei s-a făcut pe
nesimțite, și dintr-o curiozitate și sete personală a descoperi ce am ratat la vremea mea, sau de a
devora cărți aclamate mai recente, cu care incepusem să ne înconjurăm tot mai serios. Și pentru că
am muncit mult înainte și am făcut economii în prealabil pentru a-mi permite acest lux, mai mulți ani
impreună cu copilul meu, am făcut din citit un mod de viață, nu doar o rutină. Recunosc, am
exagerat o vreme cu partea de achiziții, ceea ce nu recomand, volumul de cărți din casa aceasta a
ajuns la cote deranjante și dificil de administrat, iar acest lucru este cu minus serios la adminstrarea
acestei pasiuni. În sprijinul acestei contraindicații, aș dori să vă impărtășesc un lucru pe care mi-aș fi
dorit să-mi fi ieșit în cale mai devreme: am citit recent un articol care se vorbea tot în baza unei
documentări, despre numărul ideal de cărți recomandat de specialiști, pentru biblioteca copiilor
școlari: 80 de cărți ar fi un număr optim, spuneau aceștia, un număr care ar fi și realizabil și
accesibil multor familii. Nu este cazul să menționez numărul cărților noastre, pentru că nu doresc
comparații și nici a pune presiune inutilă pe oameni, însă un lucru este clar, în ceea ce ne privește, nu
suntem doar colecționari, suntem cititori și cărțile din casă au fost, în primul rând, citite și răscitite.
Tot din rândul cercetărilor parcurse

am reținut și implementat cu
rezultate clare un pricipiu esențial în
achiziția limbii: repetiția. De la bun
început, cu cărțile bebelușului, cu
primele versuri, cu primele povești
am repetat de zeci și sute de ori o
carte. Am repetat și ținut mereu
cont de alegerile copilului. În
confort, în dragoste, între paginile
cărții iubite, s-au nascut primele
amintiri profunde și primele cuvinte,
înainte ca acestea să poată fi
verbalizate. Pentru început, am avut la îndemână carți din pânză, fetru, lemn, plastic, cărți
foșnitoare, senzoriale, gata să fie adorate, roase, smotocite.
Apoi, ca rod al repetiției, vin alte studii interesante care dezvăluie un algoritm clar, făcând o
predicție a numărului de cuvinte din vocabularul copilului pe baza numărului de cuvinte auzite cu
un an în urmă! Așadar, numărul cuvintelor spuse la un an oglidnesc numărul cuvintelor la care a fost
expus la naștere, lecturile de la doi ani se vor regăsi în vocabularul copilului de trei ani și așa mai
departe. Interesant, nu-i așa? În această lumină, pot confirma cum a fost la noi: primul cuvânt spus
a fost la patru luni, în mod conștient, nu a fost o gângurire obișnuită. Eram în creierul nopții, la
alăptare, când a lăsat sânul din gură, s-a
concentrat îndelung și a articulat clar
“ma-ma”. Ca prin vrajă a fost ștearsă
oboseala primelor luni de nesomn. La un
an vorbea deja în propoziții de mai multe
cuvinte, iar la 18 luni putea recita pe
dinafară, cu foarte puțin ajutor, peste
jumătate din Apolodor, al lui Gellu Naum
și multe multe alte cărticele mai puțin
spectcauloase ca întindere. În continuare,
imitându-mă, cu degețelul pe carte,
urmărind șirurile de cuvinte, recita pe
dinafară carte după carte după cele
câteva repetări la care fusese expusă. Ici-colo se mai oprea să mă întrebe despre o literă sau alta.
5. Cu ce fel de conținut am obseervat că se face mai ușor achiziția limbii:
- O dată cu primele cuvinte, am folosit cărți cu format predictibil, care urmează un model
familiar, cum ar fi secvențe repetate, în versuri, sau secvențe evidente (zilele săptămânii,
litere, cifre, etc) pe care le putea anticipa și completa cu entuziasm, provocând recitarea
interactivă.
- Poeziile și poveștile în versuri au rămas preferatele noastre nu doar pentru expresivitate și

ritm, ci și pentru naturalețea cu care captează atenția și ușurința cu care ajută asimilarea
limbii, structura, gramatica și modul galopant de însușire a vocabularului.
- Ne-am plimbat printre imaginile cărților fără cuvinte, construind povestea folosind indicii
contextului vizual. Am analizat împreună pesonaje, facând predicții despre ceea ce s-ar
putea întâmpla, căutând expresiile faciale, discutând despre emoții. Am pus pauză pentru
întrebări deschise: „Ce crezi că se va întampla acum?”, „De ce crezi că a făcut asta?”.
- Am corelat conținutul
de realitate, am făcut
asocieri, am
identificat lucruri
palpabile din jur, am
făcut vizite la muzee,
grădini zoologice, ne-
am distrat folosind
teatrul de păpuși, am
explorat prin activități
artistice sau diorame
pentru o joacă
senzorială, cât mai
distractivă. Cu timpul,
cele mai fascinante i
s-au părut aminirile sau evenimentele pe care le povesteam, si des a început ea să asocieze
cu alte cărți citite, amintiri și evenimente comune.
Cuvintele sunt cărămizi importante ale ființei în devenire, dacă tu nu dăruiești copilului tău cuvinte,
cine o va face? Cum va reuși, mai târziu, să le scrie sau să le citească?
6. Câteva recomandări pentru de cărți în limba română:
Fetița mea a crescut pe "Zgomotocicleta" Constanței Buzea, cu care am parcurs geniul acestei
autoare, pe nedrept rămas necunoscut, marginalizat, ascuns în toate Cărticelele vârstei fragede
pentru copii, pe care le recomand cu drag. "Meșterul Izmă" a fost, la 6 luni, prima ei poezie
preferată. Ţineam un spectacol zilnic, cu care aș fi putut intra la teatru pentru improvizație. Ea râdea
în hohote și dădea frenetic din piciorușe implorând repetiția. Zâmbesc și acum, cu lacrimi de dor
ascunse în toate buzunarele ființei mele, după momentele acelea de graţie divină.
A venit apoi "Apolodor" și în avalanșa

aventurilor sale a început să vorbească
în versuri. Apolodor a rămas până astăzi
cel mai longeviv si mai iubit prieten,
căruia i s-au alăturat Ninigra și Aligru
(Nina Cassian) și "Amadeu, cel mai
cumsecade leu". Intre timp, ne-am mai
bucurat de poeziile si poveștile în
versuri scrise de Pasionaria Stoiecescu,
Nina Cassian, Ana Blandiana si George
Topârceanu. La șase ani, poezia
preferată este "După melci" de Ion
Barbu.
Din rândul poeților români, aici m-am oprit cu alegerile mele bine documentate, pentru că lectura
cărților trebuie să-mi facă plăcere, în egală măsură, și mie.
Urmând aceste abordări, lecturile noastre au fost în trei limbi, de la naștere. Cărțile preferate în
limbile română, engleză, germană și franceză și sunt prezentate cu regularitate la Locul de Citit ,
unde vă învit a mă urmări și/sau a răsfoi din urmă o recomandări interesante, documentate vreme
de 8 ani. Aceasta este o altă activitate benevolă, neanhajată comercial prin care urmăresc a pune
umărul la cultivarea unor repere estetice și de conținut, la conștientizarea frumuseții acestei arte
dedicate copiilor, pentru ca fetița mea să aibă parteneri egali de dialog când va crește mare.
7. Un sfat pe care aș fi apreciat să-l primesc cu mulți ani în urmă
Timpul zboară, copilul crește ca-n poveste și nevoile lui de cunoaștere trebuie adresate potrivit și cu
înțelepciune. Nimeni nu are nevoie de 100 de cărți senzoriale, și nici să-și aducă în casă cărți
inspirate de cumpărăturile vecinilor, rămase apoi neatinse cu anii. Dacă ar fi să-mi permit a vă adresa
un singur sfat, bazat pe experiența personală, ar fi acesta: cumpărați strategic, cumpărați
neimpulsiv, cumpărați după o bună documentare și cunoaștere a propriilor nevoi. Nu cumpărați mai
mult decât puteți citi. Faceți liste de nevoi în funcție de criterii clare. Cântăriți oportunitatea și viața
la raft a cărții achiziționate. Evitați întrebarea “Pentru ce vârstă este recomandată cartea?” este o
întrebare fundamental greșită care face rabat la calitate doar pentru a intra în rândul lumii.
Diversitatea face lumea aceasta frumoasă. O carte bună este o carte care promite o viață lungă
activă pe rafturile bibliotecii. Cu excepția
locurilor în care este posibil să nu vă
puteți reîntoarce curând, achiziționați o
carte doar după ce o cântăriți într-o listă
de priorități. Așasar, cumpărați cărți
excepționale, fără limtă de vârstă, care să
vă rămână în casă ca referință și zestre
spirituală pentru generațiile următoare.
Cumpărați strategic, acoperind cu
prioritate clasicii, acoperind toate
domeniile posibile până spre 10-12 ani,
țineți o balanță fină între fiction și non-
fiction, copiii au nevoie de a cunoaște
adevărul despre lumea în care trăim în egală măsură nevoii de poveste, iar partea de non-fițiune
este într-o dezvoltare creativă fulminantă, care bate orice fantezie. Faceți o schemă mentală sau
fizică a bibliotecii acoperind reprezentarea geografică, istorie, mitologie, științele naturii,
matematică, anatomie, bontanică, artă, biografii, muzică, poezie, pentru oferi oportunități de
învățare variate, a forma ființe rotunde, armonioase, și de abia apoi cumpărați restul, dacă mai aveți
cu ce. Împrumutați cărți de la bibliotecă în măsura în care vă este la îndemână sau creați cercuri de
schimb de carte cu alți părinți. Puterea achiziției, comparațiile sunt total neimportante, important
este cititul și felul în care folosiți împreună cartea ca pretext pentru dialog și explorare. În general,
dar mai ales în relația cu copilul, a fi est"a fi" este mai important decât "a avea". Alegeţi cu atenție,
cititi cu bucurie, cititi în neștire și nu va opriti nici atunci când citesc singuri. Biblioteca noastră a
ajuns la un punct sănătos de echilibru, acoperind toate ariile prezentate mai sus, a fost o
înțelepciune dobândită prin multă muncă, într-un proces cu multe scurgeri inutile de energie, care
putea fi evitat dacă aș fi avut această viziune de la bun început.
8. Timp independent al copilului, neîntrerupt
Un concept rupt din filosofia și abordările pedagogiei RIE (resources for infant development)
a fost un aspect întegrat rutinei noastre zilnice, de ale cărui rezultate mă bucur când vine
vorba despre independența și capacitatea copilului de a asculta timp îndelungat o carte și a-
și păstra angajată atenția pe diverite sarcini. Este un lucru pe care am început a-l pune în
practică foarte devreme, de aceea mi-a fost oarecum ușor odată cu trecerea timpului. De la
primele săptâmâni de viață,
am început să o las în landou
pentru 10-15-20 minute,
după masa sau somn, într-un
moment în care era hranită,
linistită, și contempla imagini
alb negru pe care le
schimbam și le rulam zilnic
sau pur și simplu stătea în
lumea ei. Când dădea semne
de neliniște, mă apropiam
fără să mă angajez verbal, îi
schimbam eventual poziția și
o lăsam încă o rundă. Țineam
cu dinții de aceste minute pe care le-am crescut conștient până la vârsta aceasta, pentru că
timpul de joacă independent este vital pentru dezvolarea și capacitatea copilului de a se
concentra, a umări instucțiuni a fi atent și independent. Mi-amintesc cu amuzament toate
tertipurile puse în practică în momente de cotitură, pentru a nu face rabat la rutina zilnică.
De exemplu, când era mai măricică și începuse explorarea de-a bușilea, o lăsam la ea în
cameră, pe covor, cu câteva jucării în jur și aspiratorul pus pe cea mai joasă poziție de
zgomot megând în gol la ușă, spunându-i că am de treabă în timp ce ea se joacă, lucru
adevărat, dealtfel. Urmând să mențin această practică, pe cât de mult posibil și după
începutul grădiniței, în jurul vârstei de șase ani a atins cu ușurință două-trei –chiar și un
record de spre patru ore de joacă și activități independente (citit, răsfoit, desenat, construit
cu lego și alte jocuri, in timp ce-și rulează după cum dorește CD-uri de muzică sau povești), la
ea în camera, timp în care am amânat în repetate rânduri masa, de exemplu, pentru a-i
respecta și onora acest timp, a o ajuta în a-și spori atenția și independență, monitorizând
foarte discret ce se întâmplă în camera vecină.
9. Câteva activități practice cu care am explorat cărțile îndrăgite:
a. De când a început a mișuna prin casă, i-am pregătit des diorame și aranjamente de explorat și
continuat cu diverse activități pentru
dezvoltarea motorică fină, oglindind o
carte sau o preocupare a momentului:
b. I-am realizat figurine ale celor mai îndragite personaje
si cu timpul am evoluat spre a le face impreuna, pana la momentul in care si le face singura:
Acest mod de viață i-a fundamentat credința că tot ce vede în jur putem realiza cu mâinile noastre,
acasă, nu mi-a cerut niciodată să cumpăr, ci să facem și noi împreună. Și am făcut împreună nu doar
jocuri dar chiar și hăinuțe și încălțări pentru toate carnavalurile la care a participat.
c. I-am instrumentalizat povești pentru a-i stimula vorbirea:
d. Am considerat de datoria mea de a introduce devreme noțiuni de cunoașterea naturii, biologie,

anatomie, etc pentru a face distinctia dintre imaginar și viața reală, abordând sitematic
tandemul fiction-nofiction cu fiecare subiect accesibil (de ex. Ciclul de viață al abinei combinat
cu povești imaginare având albina drept personaj imaginar).
e. Aprecierea pentru artă și muzică
Toate minibiografiile artiștilor clasici, contemplând impreună picturile celebre au fost de fiecare
data acompaniate de cel puțin un proiect realizat impreună.
f. Muzica
Dacă am făcut ceva cu adevărat important pentru fetița mea, aceasta a fost să o apropii și să-i cultiv
dragostea pentru muzică, precum cititul, devenită parte din rutina noastră zilnică. Pe când ședea în
Hotel Uterus, am început să observ un semn care venea cu precizie matematică înainte ca Sonata a
16-a a lui Mozart să împlinească 30 de secunde. Acolo, undeva între secundele 27 și 29 bătea cu
piciorușul sacadat, și am încurajat-o să-mi răspundă și când lovitura nu mai era distractivă.
Când ne-am întors de la maternitate, am reluat ritualul, care a rămas viu până astăzi. Dragostea
Soniei pentru muzica clasică este dincolo de cuvinte, ca un râu nesfârșit, împletindu-ne viețile printre
anotimpuri. Îi sunt recunoscătoare pentru seriozitate și pasiune, așa am avansat și eu, cât de cât, în
anii aceștia, într-un domeniu în care cochetam cu o listă limitată de preferințe, înainte să apară ea.
Așa a ajuns ea să meargă la concerte de operă și muzică clasică pentru adulți, înainte să împlinească
trei ani și toată lumea o privea cu uimire. Când și când se mai ridica să danseze, unii erau încântați,
nu chiar toți, pentru că este și foarte expresivă, dar ne luam bilete pe ultimul rând și nu ratam
oricum repetițiile, acolo unde prejudiciile nu erau la fel de mari în rândul melomanilor și unde
testam compatibilitatea cu muzica nouă. Concertele astea mi-au folosit și drept cârlig de a o scoate
din încăpățânarea și ascultatul obsesiv de una sau alta, așa am descoperit eu compozitori cu care nu
mă intersectasem încă.
Alături de fetita mea l-am cunoscut mai bine pe Bach, din mrejele căruia nu am ieșit aproape trei ani,
zi si noapte. Concertul lui de vioară a inspirat-o sa aleagă studiul viorii, cu toate ca nu atinsese
niciodată instrumentul si avea improvizații remarcabile la pian, la momentul deciziei.
Mi-amintesc expresia prietenei mele, care m-a văzut cu ea de mână, acum 3 ani: „Ah, Concert de
Crăciun cu copil pe genunchi!”. A recunoscut după cele trei ore că nu se aștepta să găsească atâta
liniște și atenție într-un copil atât de mic, care nu se lasă dus acasă nici la a doua pauză.
g. Un aspect important cu care doresc să închei, este și o strategie care ne-a ajutat să parcurgem
înainte de 5-6 ani dintre marile romane clasice ale literaturii universale: “Cronicile din Narnia”,
“Cartea Junglei”, “Vântul printre sălcii”, etc, etc. Lecturile mele i-au acompaniat jocul
independent, fie in cutia de nisip, constructiile variate și orice a considerat interesant pe
moment. Perioada acestei pandemii ne-a permis să parcurgem cărți care nu erau neapărat
adresate acestei vârste. De multe ori o invit să asculte CD-urile inregistrate cu alte povești de
același calibru, însă ea insista că nimic nu se compară cu vocea mea pe care o urmărește cu
mare plăcere și mai multă ușurință.
Ar mai fi multe de spus, dar cum timpul ne presează, vă invit să ne urmăriți la Locul de citit, pentru
a ne urmări aventura prin împărăția cuvintelor, în curând cu și mai multe recomandări în limba
română.
Va multumesc pentru încredere și pentru răbdarea cu care ați așteptat acest material. Vă doresc să
petreceți cât mai mult timp lipsit de griji, în tihnă și armonie, împreună cu cei dragi.
Amalia

Copiii Și Cărțile 0 7 Ani. Read Aloud Beneficii Rutine Tehnici Și Recomandări Signed 3

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Copiii Și Cărțile 0 7 Ani. Read Aloud Beneficii Rutine Tehnici Și Recomandări Signed 3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Copiii și cărțile (0-7 ani).

Read aloud, beneficii, rutine, tehnici și recomandări

Mamă și fiică în împărăția cuvintelor

Ca multe femei aflate la prima sarcină,

Sunt multe lucruri pe care le-am făcut

1. Cuvântul care zidește

Ce este atât de magic în puterea cuvintelor și cum putem face

Majoritatea comunicării în societate și lucrurile pe care le

Când simți că-ți lipsesc cuvintele, cărțile și cititul cu voce tare

2. Atenție nedivizată acordată copilului de la prima zi de viață

Tot din rândul cercetărilor parcurse

5. Cu ce fel de conținut am obseervat că se face mai ușor achiziția limbii:

- Poeziile și poveștile în versuri au rămas preferatele noastre nu doar pentru expresivitate și

6. Câteva recomandări pentru de cărți în limba română:

A venit apoi "Apolodor" și în avalanșa

7. Un sfat pe care aș fi apreciat să-l primesc cu mulți ani în urmă

9. Câteva activități practice cu care am explorat cărțile îndrăgite:

b. I-am realizat figurine ale celor mai îndragite personaje

d. Am considerat de datoria mea de a introduce devreme noțiuni de cunoașterea naturii, biologie,

S-ar putea să vă placă și