MODALITĂȚI DE PETRECERE A TIMPULUI LIBER

Timpul liber poate fi în egală măsură atât prieten cât și dușman atât pentru copii cât și
pentru părinți, de aceea este foarte important să-i acorzi atenția cuvenită în așa fel încât să
valorifici la maximum avantajele și să încerci să diminuezi pe cât posibil consecințele
neplăcute.

Avantaje: timpul liber înseamnă foarte multă mișcare, aer, natură, jocuri și jucării,
distracție, dobândire de abilități, descoperiere, experimentare, mulți prieteni și multe altele.

Dezavantaje: timpul liber poate însemna și pericole, accidente de tot felul și situații
imprevizibile, căzături grave cu consecințe dureroase, mușcături de animale, de insecte,
lovituri sau vorbe urâte din partea altor copii, rătăciri în natură, oameni răi de care copiii
trebuie să învețe să se ferească.

Cu tact și diplomație părinții trebuie să le prezinte copiilor și pericolele posibile ale

anumitor acțiuni sau ieșiri, pe care copilul le solicită întotdeauna fără să știe potențialele
consecințe neplăcute ce pot interveni în mod spontan. Este important însă, ca explicațiile
părinților să fie realiste, fără să-i sperie pe copii, să-i învețe să fie atenți, responsabili, să-i
încurajeaze de fiecare dată și să nu le transmită temerile sau îngrijorările lor, chiar dacă
acestea există ( “să nu te urci în copac că vei cădea”). Părinți, atenție la formulări! Evitați
propozitiile care încep cu “nu” și faceți afirmații pozitive și la obiect ( “daca tot te urci în
copac, să fii atent unde pui piciorul”, “să ai grijă să te dai mai ușor pe tobogan”).
În joc, alături de copil, părintele poate retrăi bucuria de-a fi din nou copilul de odinioară și
devine partener egal cu copilul său. Avându-i alături de el pe părinți în anumite momente de
joc, copilul se alimentează cu cele mai importante resurse pentru a crește echilibrat și
sănătos. Probabil vă întrebați care sunt aceste resurse. Deși suntem cu toții tentați să folosim
cuvinte precum dragostea, iubirea, pentru copil acestea sunt doar niște etichete a căror
semnificație o va înțelege doar în timp. Ceea ce el poate înțelege la orice vârstă, și ceea ce
solicită în spatele oricăror cuvinte, este atenția și implicarea părintelui în lumea copilăriei lui.

În timpul săptămânii, știm cu toții că există situații în care mulți părinți lucrează până la
ore târzii iar atunci când ajung acasă abia așteaptă să se bucure de câteva momente de respiro
în timp ce copilul se joacă liniștit sau zgomotos în camera alăturată sau se pregătește pentru
somn. E minunat să existe și un timp pentru refacere, noi cu noi înșine dar în aceeași măsură,
este foarte important să găsiți un timp, oricât de puțin ar fi, pe care să-l petreceți doar pentru
copilul dumneavoastră fără să mai fiți implicați în nici o altă activitate.

Orele acordate în grabă sau în paralel cu alte activități sunt mai puțin importante. Doar
calitatea timpului petrecut cu și pentru copil este liantul emoțional pe care părintele și copilul
îl pot construi împreună și care-și va pune amprenta în formarea personalității sale.
În timpul weekendului sau În serile când programul părinților este mai lejer se pot face
nenumarate activități comune, care să-i bucure și să-i destindă deopotrivă, atât pe copii cât și
pe părinți.

Vă invit în cele ce urmează să parcurgem împreună câteva astfel de activități de petrecere

a timpului liber, aflate la îndemâna tuturor.
În natură nu te poți plictisi. Cu ocazia unei ieșiri în parc, copiii și părinții pot aduna fel de fel
de materiale precum conuri de brad, pietricele, frunze, semințe și din ele, acasă, să realizeze
lucrări interesante la masa din sufragerie ori pe covor. Este nevoie doar de câteva coli de
carton, lipici, fire de ață, sârmă ... și creativitatea e în floare !
În astfel de activități comune intervin divergențe de opinii, contradicții constructive, își fac
loc idei originale, care la rândul lor nasc alte idei iar acest lucru este binevenit pentru a-i
oferi copilului dumneavoastră posibilitatea să se afirme și să se exprime, să observe că într-o
relație, interlocutorii nu au idei, opinii, trăiri identice.
La locurile de joacă, unde sunt tobogane, leagăne, groapa cu nisip, băncuțe, mese și unde
sunt și alți copii cu părinții lor e multă distracție, veselie iar copiii își fac mulți prieteni cu
care se pot lua la întrecere sărind la groapa cu nisip, urcându-se în tobogane și dându-și
drumul până jos cu mai mult sau mai puțin curaj, învârtindu-se în carusel sau stând pur și
simplu pe băncuțe la măsuțe și realizând un desen ori un puzzle.
Când la toate aceste acțiuni unul sau ambii părinți sunt prezenți, și-l sprijină pe copil cu
dragoste, cu blândețe, cu voie bună, legăturile emoționale se îmbogățesc și se consolidează;
curajul copilului se dezvoltă, organismul se călește și devine mai puternic, mai pregătit să
reziste la eforturi și încercările din anii de mai târziu.
În același timp, părinții au ocazia să socializeze și cu părinții altor copii și atunci atmosfera
poate deveni foarte plăcută și relaxantâă pentru toți: părinți și copii.
Acasă – părinții și copiii pot juca diverse roluri din activitatea de afară, își pot dezvolta
simțul artistic și estetic, pot deveni actori folosind ca și accesorii o perdea, o față de masă, un
obiect de îmbrăcăminte de-al mamei sau de-al tatei și astfel, buna dispoziție va fi în avantajul
tuturor !
Copiii vor reda prin desen, pictură tot ce i-a impresionat cel mai mult afară, iar părinții vor
fi acolo, lângă ei, pregătiți să le ofere anumite repere, să le reamintească unele amănunte.

Impreună, pot modela din cocă, plastelină sau lut diverse obiecte, le pot colora folosind
pensule și acuarele sau carioca, pot face mărgele, ciupercuțe, buburuze, iarbă, flori, fluturi,
adică tot ceea ce le trece prin minte. Se pot juca cu scoici, melci sau alte materiale strânse
din natură obținând prin aranjamente sugerate de imaginație, tot felul de imagini : flori,
insecte, animale etc. O altă activitate care antrenează foarte mult creativitatea copilului este
realizarea de albume tematice sau colaje folosind imagini decupate din diverse ziare, reviste.
Părinții vor avea grijă să le pună la dispoziție toate cele necesare lucrului, asistându-i activ în
demersul lor creativ.

După terminarea lucrărilor este important ca părinții să-și antreneze copiii în curățirea
spațiului de lucru, punând totul în ordine iar în felul acesta, copiii vor avea satisfacția
lucrului împlinit, aprecierea părinților și mândria că au devenit capabili, puternici și
pricepuți.
 CE POATE FACE UN PĂRINTE PENTRU DEZVOLTAREA
ARMONIOASĂ A COPILULUI SĂU?

Primii ani din viaţa unui copil sunt foarte importanţi, dacă nu chiar esenţiali, decisivi,
pentru sănătatea şi dezvoltarea sa. Dezvoltarea este termenul cel mai des întâlnit – pentru a
descrie schimbările în procesul creșterii fizice a copilului, precum și capacitatea sa de a-şi
dezvolta abilitățile sociale, emoționale, comportamentale, cognitive și de comunicare de care
are nevoie pentru o viaţă împlinită. Toate aceste zone sunt interdependente.

Prin dezvoltare sănătoasă înţelegem capacitatea copilului de a creşte şi a evolua, din

toate punctele de vedere.

In dezvoltarea sănătoasă a copilului, din toate punctele de vedere, un cămin primitor, o

familie iubitoare, care îi acordă atenţie, activităţile educative, exerciţiile pentru dezvoltare
inteligenţei emoţionale, precum şi o alimentaţie corectă şi un program de odihnă organizat,
pot face o diferenţă esenţială în viaţă. Evoluţia şi reuşita pleacă de acasă, din familie.

Modalități-cheie prin care părinții pot susține dezvoltarea sănătoasă a copilului

O cercetare recentă a analizat dovezile publicațiilor științifice privind ceea ce

funcționează la nivel general şi a găsit o serie de metode – modalităţi prin care părinții ar
putea susține dezvoltarea sănătoasă a copilului lor.
Iată care sunt acestea şi cum te pot ajuta.

1. Căldură, sensibilitate şi empatie

Un cămin în care copilul beneficiază de căldură, sensibilitate şi empatie este un cămin

fericit, care permite copilului să se manifeste deschis, autentic, să se simtă înţeles, acceptat şi
iubit pentru ceea ce este – deci care îi permite, implicit, să se dezvolte sănătos emoţional,
fără frustrări, traume şi nevoia de a purta măşti.

Căldura şi empatia părinţilor îi permit copilului să se deschidă, să poate comunica deschis,

să îşi împărtăşească sentimentele şi problemele în familie – şi îi anihilează nevoia de a minţi
şi de a împărtăşi aceste amănunte într-un mediu necunoscut, nesigur. Totodată, relaţia
caldă dintre părinţi cântăreşte enorm în echilibrul emoţional al copilului.

2. Împărţirea sarcinilor

Sarcinile împărţite în mod egal în familie îl responsabilizează pe copil, însă mai mult de
atât, îl ajută să se simtă util, capabil, îi sporesc încrederea în sine şi îl motivează să accepte
provocări, să le iniţieze şi să îşi seteze limite tot mai flexibile.

Deşi pare un obicei banal, pentru un copil rămâne extrem de important. Copilul
supraprotejat va traduce supraprotecţia prin incapacitatea de a rezolva singur anumite sarcini
şi va deveni dependent de ajutorul şi validarea celorlalţi, refuzându-şi o serie de dorinţe şi
planuri, de teama eşecului.

3. Cititul

Cărţile ne fac oameni mari, ştim deja asta. Iar gustul pentru citit se dezvolta încă de la
începutul vieţii. Mulţi părinţi spun” e încă mic, să mai crească şi vede el dacă îi place să
citească sau nu”. Însă adevărul e că…plăcerea lecturii este un obicei care se educă.

Familiile în care se cumpără cărţi, în care se citeşte constant, unde se dezbat subiectele
tratate în cărţi, se propun copiilor teme de discuţie şi se împing limitele confortului, sunt
familii în care copiii descoperă ce înseamnă puterea cuvintelor, îşi dezvoltă cursivitatea
vorbirii, vocabularul, imaginaţia şi inteligenta emoţională.

Cărţile înseamnă dezvoltare personală, emoţională, evoluţie constantă, posibilităţi

infinite.

Această practică simplă ajuta copilul să se poată afirma cu uşurinţă şi să se dezvolte pe

toate planurile:emoţional, comportamental, cognitiv, social.

4. Disciplina pozitivă

Pe scurt, disciplina pozitivă se referă la îmbunătăţirea comunicării şi asertivităţii…într-o

manieră care nu impune pedeapsa, ruşinea, controlul emoţional, ameninţarea şi vinovăţia.
Copilul poate înţelege lucruri, cât ar fi de complexe, şi fără să ţipăm la el, şi fără să îl
pedepsim, dar mai ales fără să îi inducem emoţiile de cea mai joasă vibraţie: ruşine, frica şi
vinovăţia.

Disciplina pozitivă este un program complex care implică: empatie, răbdare, predarea
bunului simţ şi a bunelor maniere, a atenţiei şi respectului pentru ceilalţi, deci educarea
blândă, însă aplicată cu fermitate, nu cu agresivitate.

Da, copilul reacţionează şi fără ridicăm tonul, dar lupta e adesea mai anevoioasă, iar
primul pas pe care trebuie să îl facem este să intrăm în casa răbdători, calmi, senini şi să ştim
că acolo ne aşteaptă un copil care e la început de viaţă şi dornic să înveţe. Dar care are
nevoie să poată fi vulnerabil… fără a fi pedepsit şi înjosit.
Disciplina pozitivă înseamnă adaptare, inteligenta socială, emoţională şi dezvoltare
sănătoasă, fără traume..

5. Grijă pentru sănătate

Alimentaţia sănătoasă, programul de somn – bine organizat, mişcarea şi împărţirea zilei

între sarcini de îndeplinit, joacă şi odihnă reprezintă paşi absolut obligatorii în procesul
dezvoltării sănătoase a copilului. Nerespectarea acestora şi suprasolicitarea copilului nu aduc
după sine doar afecţiuni fizice, dar şi oboseala cronică, irascibilitate şi comportamente
nedorite. Toate din cauza dezechilibrului dintre planul fizic şi cel emoţional.
 Ce ar mai trebui să știi

 Dezvoltarea este modul în care copilul crește din punct de vedere fizic și emoțional –
și învață să comunice, să gândească și să socializeze.
 În primii cinci ani de viață, creierul copilului se dezvoltă mai mult și mai repede decât
în orice altă perioadă viitoare a vieţii sale.
 Relația părinţilor cu copilul este una dintre cele mai importante influențe asupra
învățării și dezvoltării copilului
 În primii ani de viaţă, cea mai eficientă modalitate de învățare și dezvoltare a copilului
este prin joc.

Iată, nu reţetele ne ajută să sprijinim conştient şi corect sănătatea şi dezvoltarea copiilor, ci

mici aspecte esenţiale – pe care, dacă le tratăm cu implicare şi seriozitate, ne vom putea baza
în obţinerea de rezultate. Toţi copiii se nasc geniali, important este să îi sprijinim să devină
cine îşi doresc… ţinând cont de cine sunt deja. Nu bazându-ne pe reţete care propun copilul
universal. Copilul universal nu există, suntem unici, din fericire, iar asta ne face
minunaţi.
 CÂT TIMP PETRECEM CU COPILUL ÎN FAMILIE ȘI ÎN CE
MOD?

Pentru un copil, încă din primele momente de viaţă, părinţii sunt cele mai importante fiinţe
din viaţa lui. Tocmai de aceea momentele frumoase pe care dumneavoastră, ca părinţi, le
petreceţi împreună cu ei, vor deveni mai târziu amintiri plăcute de o valoare sentimentală
inegalabilă în sufletul lor. Ele se vor constitui ulterior şi într-un fundament pentru viitoarea
lor calitate de părinte.
Se poate spune că atunci când vă petreceţi plăcut timpul alături de copilul dumneavoastră,
faceţi practic o investiţie pe termen lung în educaţia lui şi a generaţiilor viitoare din familia
dumneavoastră.
Vă prezentăm în continuare o listă de sugestii privind modul în care vă puteţi bucura copiii
petrecând mai mult timp alături de ei.
1. Bilete la film sau la teatru
Alegeţi unul dintre filmele preferate în care se găseşte personajul de desene animate
preferat al copilului dumneavoastră. Faceţi-i o surpriză: cumpăraţi bilete la film şi, cu o
pungă de popcorn în mână, mergeţi şi petreceţi aceste momente împreună. Asiguraţi-vă însă
că filmul nu incită la violenţă şi că are cel puţin o pildă despre care să puteţi discuta cu cel
mic la ieşirea din cinematograf.
O piesă de teatru pentru cei mici poate fi o experienţă şi mai atrăgătoare, căci copiii sunt
atraşi în general de jocul live al actorilor pe scenă. Vor împărtăşi cu dumneavoastră bucuria
de a fi atât de aproape de personajele de poveste pe care le admiră şi le îndrăgesc. Nu în
ultimul rând, le puteţi cultiva astfel dragostea pentru teatru.
2. Bilete la evenimente sportive
Dacă sunteţi o familie care iubeşte sportul, puteţi petrece momente de neuitat mergând
împreună la un meci de basket, volei, handbal sau tenis. Amintiţi-vă însă să folosiţi această
ocazie pentru a cultiva în inima copilului puterea de a aprecia calităţile adversarului într-o
eventuală competiţie. Învăţaţi-l că dorinţa de îmbunătăţire nu trebuie să fie generată de
competiţia cu alţii, ci cu sine. Să dorească să fie mai bun pentru sine, pentru a-şi putea depăşi
limitele, nu pentru a-i depăşi pe alţii.
Elevarea personală trebuie să fie o chestiune de standard personal, nicidecum una generată
din dorinţa de fi mai bun decât ceilalţi. Altfel, dezvoltarea ataşamentului pentru competiţie îi
va “polua” sufletul, aducând cu el şi sentimentul de invidie sau gelozie. Şi după cum ştim cu
toţii, invidia urâţeşte sufletul.
3. Pictaţi împreună
Fie că este vorba despre pictură pe hârtie, pe pânză sau pe obiecte din ceramică, nu este
nevoie de mult talent pentru asta, căci până la urmă este importantă valoarea timpului
petrecut împreună. Numele şi data scrise pe creaţiile fiecăruia au darul de a imortaliza clipele
petrecute împreună.
 Puteţi să cumpăraţi de pildă cănuţe din lut, pe care să le pictaţi împreună cu copiii
dumneavoastră, decorându-le cu diverse motive geometrice, floricele sau orice altceva vă
sugerează imaginaţia dv. şi a lor. În timp ce pictaţi, puteţi asculta muzică clasică aleasă
special pentru relaxare. Nu numai că vă va ajuta să vă destindeţi după o săptămână de
muncă, dar va cultiva în copilul dumneavoastră pasiunea de a asculta muzică bună şi îi va
oferi satisfacţia de a fi creat lucruri cu propriile mâini.
4. Plimbare cu bicicleta
Dacă vremea de afară o permite, o plimbare cu bicicleta poate oferi momente magice
tuturor membrilor familiei. O asemenea experienţă poate avea mai multe beneficii: sporeşte
încrederea în sine a copiilor, căci mersul pe bicicletă presupune libertate, lucru făcut pe cont
propriu; în plus, dezvoltă spiritul de echipă: fiind cu ceilalţi membri ai familiei, fiecare
trebuie să se ţină de grup, ceea ce presupune coordonare şi implicare reciprocă.
La întoarcerea acasă, fiecare - atât părinţii cât şi copiii - va avea în inimă bucuria unei
experienţe "individuale" trăite însă împreună cu ceilalţi membri ai familiei. O bucurie dublă,
nu-i aşa?
5. Faceţi cadou copiilor dv. un animal de companie
Dacă locuiţi la casă, sau dimensiunile apartamentului o permit, puteţi dărui copiilor un
animal de companie dacă aceştia sunt iubitori de animale. Înainte de a face asta însă, este de
preferat să avertizaţi şi să educaţi copiii în privinţa responsabilităţilor ce le vor reveni odată
cu sosirea noului “membru” al familiei.
Animalul va trebui hrănit, plimbat pe afară dacă este cazul, toaletat etc. Copiii trebuie să
înţeleagă că animalul de companie nu este o jucărie pe care o arunci atunci când te-ai plictisit
de ea. Este o fiinţă care depinde complet de fiinţele umane din jurul său, iar neglijarea ei îi
poate aduce multă suferinţă. Dacă dumneavoastră ca adult deja înţelegeţi asta, cu siguranţă
veţi găsi înţelepciunea să transmiteţi aceste lucruri şi copiilor dumneavoastră. Le va cultiva
în suflet respectul şi dragostea faţă de animale, faţă de natură. Investiţi astfel nu doar în
educaţia copiilor dumneavoastră ci şi în viitorul planetei.
În plus, gingăşia micuţului animal este în perfectă armonie cu inocenţa copiilor, ajutându-i
pe cei mici să îşi cultive sentimentul de compasiune şi bunăvoinţă faţă de celelalte fiinţe din
jurul lor.
6. Lecţii de muzică
Dăruiţi copiilor dumneavoastră şansa de a-şi explora partea lor creativă cu lecţii de pian,
de chitară sau orice alt instrument distractiv pe care vor să-l înveţe. Le va fi de ajutor în a-şi
câştiga şi spori încrederea în sine şi de a se apropia de artele frumoase.
7. Călătoriţi cu trenul
Da, aţi citit bine: cu trenul. Poate veţi argumenta că aveţi autoturism personal. Am să vă
spun că nu este acelaşi lucru. De ce? Pentru că în tren nu va fi nevoie să fiţi concentraţi
asupra drumului parcurs când conduceţi. Astfel, vă puteţi bucura de peisaje alături de copii,
iar aceştia vor simţi că sunteţi cu adevărat prezent.
Încercaţi ca măcar o dată pe lună să organizaţi o astfel de excursie, într-un loc cu totul
nou. Informaţi-vă în prealabil ce este interesant de vizitat în oraşul respectiv, vorbiţi copiilor
dumneavoastră despre acele locuri noi de descoperit şi implicaţi-i în organizarea excursiei în
diferite moduri. Fiecare să aibă rucsacul propriu, în care să includeţi cel puţin un lucru care
este de folos tuturor membrilor familiei pe durata excursiei.
Nu vor lipsi desigur fotografiile, pe care vă sfătuiesc să le printaţi pe hârtie la întoarcerea
acasă şi să le puneţi într-un album dedicat numai acestor experienţe. Peste ani de zile vă veţi
aduce aminte cu plăcere de momentele petrecute împreună răsfoind acel album.
8. Urmăriţi astrele împreună
Puteţi cultiva interesul copiilor dumneavoastră pentru astre, ducându-i să viziteze
Observatorul astronomic sau cumpărând un telescop pe care să îl montaţi la una dintre
ferestrele casei dumneavoastră, în unghiul care oferă cea mai mare vizibilitate asupra boltei
cereşti.
Chiar dacă nu aveţi cunoştinte de astronomie, puteţi achiziţiona cărţi pentru începători şi
puteţi descoperi alături de copiii dumneavoastră vastitatea şi frumuseţea Universului în care
trăim. Bucuria clipelor petrecute împreună se va constitui într-o amintire unică şi plăcută ce
va dura întreaga viaţă şi le va bucura sufletul de câte ori vor privi cerul seara iar stelele vor
străluci.
9. Mergeţi împreună la piscină
Fie că este vară, fie că este iarnă, copiilor le face multă plăcere să se bălăcească în apă.
Cursurile de înot pot fi pentru ei o provocare plăcută. În timp ce micuţii se “antrenează”,
prezenţa dumneavoastră în tribună este pentru ei o bucurie, dându-le un sentiment de
siguranţă, confort interior şi încredere în sine.
Dacă micuţii ştiu deja să înoate, profitaţi de orice moment liber şi mergeti cu ei împreună
la piscină. Înotaţi împreună cu ei, organizaţi mici competiţii doar cu notă distractivă, la care
cei mici să învingă uneori iar alteori să piardă. Îi ajutaţi astfel să înveţe să accepte “micile
înfrângeri” şi să înveţe să le trateze cu detaşare, ca pe ceva posibil să se întâmple, dar nu
suficient de important pentru a deveni o dramă.
10. Citiţi împreună
În fiecare seară, înainte de culcare, petreceţi o jumătate de oră citind împreună cu copilul
dumneavoastră dintr-o carte potrivită vârstei lui. Odată ce a învăţat să citească, puteţi încerca
să citiţi pe rând: un paragraf el, un paragraf dumneavoastră. La final, încercaţi să îl ajutaţi să
povestească cu cuvintele lui ce a citit. Nu are importanţă dacă nu reuşeşte de la început. Dar
acest exerciţiu îi va fi de folos în a-şi dezvolta talentul narativ şi îi cultivă dragostea faţă de
lectură încă din copilărie. Cât despre clipele petrecute împreună înainte de culcare, vor avea
darul să relaxeze copilul după o zi petrecută la şcoală sau la grădiniţă, departe de siguranţa
pe care i-o inspiră de obicei prezenţa părinţilor.Posibilităţile sunt foarte multe, dar
dumneavoastră ca părinţi puteţi să vă puneţi imaginaţia la încercare şi veţi reuşi să găsiţi
multe alte moduri de a petrece clipe frumoase alături de copiii dv.
Un lucru doresc să mai subliniez: în cele de mai sus după cum observaţi, nu este menţionat
nici telefonul mobil, nici computerul sau televizorul şi cu atât mai puţin playstation sau
“tableta”. Motivul? Ele nu fac altceva decât să îndepărteze copiii de dumneavoastră şi de
realitatea înconjurătoare.
Dăruiţi cât mai multe momente frumoase în familie copiilor dumneavoastră, vă vor mulţumi
mai târziu.
 ACCEPTĂ-ȚI COPILUL AȘA CUM ESTE!
Orice parinte este tentat, mai mult sau mai putin constient, sa-l perceapa pe cel mic prin
"oglinda" propriei personalitati, dorindu-si ca acesta sa-i calce pe urme.
Spre exemplu, daca tu esti o persoana extrovertita si careia ii place sa fie in centrul atentiei,
iar fiica ta este mai timida, ai tendinta, poate, sa incerci sa ii impui sa se comporte altfel
decat simte ea.
Un alt aspect este ca majoritatea parintilor doresc sa-si realizeze visele care au ramas la
stadiul de... vise, prin intermediul copiilor. Este ca si cum ar trai ei insisi acele satisfactii si
impliniri.
Daca sotul tau si-a dorit sa devina medic, insa, din anumite considerente, nu a putut urma
facultatea de medicina, nu este deloc exclus sa-l oblige pe copil sa se orienteze spre aceasta
facultate, fara sa tina cont de preferintele si inclinatiile acestuia.
Nu spune nimeni ca este usor sa-l accepti pe cel mic asa cum este. Iti doresti ce este cel
mai bine pentru el, numai ca notiunea de "bine" poate sa nu coincida cu ceea ce intelege
micutul prin aceasta. Incercam sa ii impunem ceea ce dorim noi, in loc sa ne mentinem
atitudinea deschisa si sa fim dispusi sa ne adaptam personalitatii lui.

In contextul stilului de viata cotidian si al numeroaselor proiecte de care trebuie sa ne

ocupam la serviciu, nu este de mirare ca tindem sa-l tratam si pe copil ca pe un proiect, ceva
asupra caruia putem detine controlul.
Dar cel mai bun mod de a-i fi, cu adevarat, de folos, este de a-l ajuta sa se descopere si sa se
cunoasca el insusi, iar rolul nostru, ca parinti, este de a-i arata directia potrivita - si in nici un
caz, de a i-o impune.

Orice parinte trebuie sa fie constient de faptul ca micutul are calitati care trebuie stimulate
si cultivate, dar si defecte sau slabiciuni pe care se intampla sa nu le putem schimba si
trebuie sa le acceptam ca atare.

Invata sa asculti

Prioritatea ta, ca mama, este sa inveti sa-l asculti pe cel mic si sa asculti ce are de spus.
La varsta de trei-patru ani, este momentul optim sa afli ce il intereseaza, ce isi doreste si sa-i
stimulezi creativitatea.
De asemenea, daca stii ce se intampla in mintea lui si ce gandeste, vei fi scutita de
surprizele neplacute. O data stabilite, legatura emotionala si comunicarea dintre mama si
copil nu pot fi distruse decat in situatii extreme.
 Evita etichetarile

Acest aspect este important mai ales in primii ani ai micutului, cand esti tentata sa-l sufoci
cu exemple: "Prietenul tau e mai cuminte", "Fratele tau este mai descurcaret". Oricum, la
aceasta varsta copilul este in proces continuu de schimbare, si nu este deloc imposibil sa-si
schimbe atitudinea - fiind, in acelasi timp, scutit de a se simti inferior in raport cu alti copii.

Gandeste in perspectiva

Visele si dorintele copiilor trebuie incurajate chiar daca - sau mai ales - nu coincid cu ale
noastre. Daca micutul vrea sa devina pilot de curse, iar tu il "vezi" economist, nu incerca sa-l
demobilizezi (eventual, spunandu-i ca si-a ales o profesiune periculoasa).
Tine cont de faptul ca isi va schimba de nenumarate ori punctul de vedere pana ajunge la
varsta la care trebuie, cu adevarat, sa decida ce vrea sa faca in viata. Este important sa stie ca
poate conta pe tine in orice situatie.
 RECOMPENSE POTRIVITE PENTRU COPII
Una dintre cele mai eficiente metode de educare a copilului tau o reprezinta sistemul
de recompense. Spre deosebire de pedepse, acestea au un efect pozitiv asupra copilului
pe termen lung, insa atunci cand abuzezi de recompense, risti sa cresti un copil rasfatat.
Datorita folosirii acestui sistem, copilul devine constient de existenta unei legaturi intre
comportamentul lui si consecintele acestuia. Acest sistem te ajuta sa eviti luptele de puteri cu
copilul tau. Totusi, copilul tau nu este pedepsit daca nu alege sa se comporte cum ii ceri tu,
pur si simplu nu isi primeste recompensa.

Ce este recompensa?
Intarirea pozitiva (recompensa) este un eveniment placut care, daca este prezentat
imediat dupa aparitia unui comportament, cauzeaza o crestere a frecventei comportamentului
respectiv. Cu alte cuvinte, daca intr-o anumita situatie cineva se comporta adecvat si este
imediat recompensat, atunci creste probabilitatea ca acel comportament sa se repete (Martin
G., Pear J., 1996).

Un parinte trebuie sa fie un pedagog inventiv, rabdator, modern si, nu in ultimul rand,
simpatic pentru a gasi cea mai potrivita metoda de a-si stimula copilul.
Va sfatuim sa ...
§ Nu-l bateti, copilul va fi manios si va incerca sa scape cat mai repede si mai
superficial de sarcinile sale. Poate chiar sa saboteze munca si veti fi obligat sa-l
supravegheati indeaproape tot timpul.
§ Incercati sa-l convingeti ca, de fapt, in schimbul purtarii sale poate dobandi niste
castiguri atractive sau avantaje imediate, daca este disciplinat.

Cum sa recompensam eficient?

... cu un sistem de mici recompense care vor fi adaptate varstei si sarcinii ce trebuie
recompensata.

Ce putem folosi ca recompensa?

Orice lucru marunt care prezinta interes pentru copil si care ii este accesibil parintelui poate
fi folosit in sistemul de recompensare.

Iata cateva idei:

Recompense pentru prescolari:
§ puteti folosi cu succes bomboane, creioane colorate, etc.
§ puteti cumpara diverse lucruri marunte, le ambalati si le asezati pe toate intr-un
cosulet sau o cutie cu surprize. Ori de cate ori copilul merita o recompensa poate
extrage din cutie un obiect surpriza care sa-i faca placere.
§ o imbratisare, un pupic, o mangaiere, cititul unei povesti sau minute de joaca
impreuna sunt, de asemenea, recompense pe care copiii mici le considera atractive.
 ROLUL BUNICILOR ÎN EDUCAȚIA COPILULUI

Când ne referim la factorii educației, invocăm, firesc, familia – gândindu-ne, desigur, la

părinți -, ca fiind una dintre instanțele paideice de primă importanță responsabile de formarea
copilului. Să nu uităm însă că, la nivelul familiei lărgite, bunicii pot juca un rol important în
educația nepoților lor. Și nu numai a lor…
Încercând o inspectare a literaturii psiho-pedagogice, observăm că nu prea găsim referiri la
acest factor al educației. Nu există o tematizare în sensul menționat – cu excepția literaturii, a
celei memorialistice, îndeosebi. Cazuistica în speță merită a fi semnificată nu numai din
perspectivă estetică sau sociologică, ci și pedagogică.Trebuie spus că la nivelul abordării
literar-artistice, bunicii sunt invocați cu multă efuziune afectivă. Dând la parte această aură
mitică, să încercăm o conturare a prezenței lor și din punct de vedere educațional.
În raport cu părinții, bunicii reprezintă terțul, a treia cale, o instanță suplimentară,
recurentă, de refugiu, de obicei mult mai disponibilă și generoasă (oferă atenție, bomboane,
un bănuț…). Bunicii nu stau prea mult pe gânduri, ei satisfac cam toate doleanțele (și sunt pe
placul) nepoților. Din anumite puncte de vedere, structurile lor intelective și modul de a
vedea lucrurile se apropie, sunt rezonante: copiii le achiziționează, le amplifică; la bunici
acestea se decantează, se rafinează, se elasticizează („dau în mintea copiilor”, cum ar zice
unii). Între ei, apar mici complicități sau „vinovății” în educație; nu ar fi rău să reflectăm la
aceste escapade paideice, care, cu înțelepciune și iscusință (din partea bunicilor), pot deveni
inedite trambuline motivaționale, educaționale.
De asemenea, de la altitudinea și venerabila experiență a vieții, bunicii relativizează unele
repere sau norme, filtrează altfel imperativele, țintele, planurile acționale; au văzut sau au
trecut prin multe și dețin standarde suplimentare de validare (în primul rând, timpul). Părinții
sunt mai exigenți, mai constrângători, vizând intenționalități și sarcini precise, pe termen
scurt sau mediu. Ei sunt mai stresați, mai „înșurubați” în probleme, mai racordați la
presiunea timpului prezent (vin examene, e nevoie de notă mare la bac, urmează admiterea la
facultate…). Bunicii pot completa sau extinde viziunea, scara de la care pun problemele fiind
mai amplă, mai completă (au o altă opinie referitoare la perspective).
Ca prezențe și intervenție modelatoare, bunicii au o cuprindere mai largă, aduc în atenție o
diversitate tipologică, experiențială; vin cu o paletă caracterială și o experiență existențială
mai bogată, fiind, în mod normal, patru, și nu doi, precum părinții. Nu mai vorbim că „trag”
după ei și pe alți antecesori din negurile vremii – neamuri, moși, strămoși ale căror nume sau
urme doar ei le mai pot evoca. Apoi, trebuie să evidențiem și avantajul creat prin
valorificarea educațională a unor secvențe secundare din existența copiilor, trecute de multe
ori cu vederea. Bunicii devin adevărate resurse educative pentru intervale de timp „moarte”,
mai puțin acoperite educațional (timpul peri-școlar: preluarea de la grădiniță, de la școală,
hrănirea, supravegherea curentă sau ocazională etc.). Chiar dacă aceste intervale au un
caracter funcțional, ele pot fi „înnobilate” educativ cu efuziuni sau valențe unice, irepetabile,
memorabile.
Din perspectiva bunicilor, atragerea lor în dispozitivul educativ are și reverberații
terapeutice. În acest exercițiu, ei se simt valorizați și utili, viața lor dobândește un nou sens,
apar noi bucurii ce conduc la prelungirea existenței lor fizice. Cu cât se simt mai
trebuincioși, cu atât caută să acopere mai bine prerogativele ce le sunt atribuite; cu acest
prilej, ei înșiși își descoperă sau maximizează rezerve nebănuite de energie învățătorească.
Bunicii sunt depozitarii mai apropiați de valorile emblematice sau tradiționale ale
comunității de bază. Propun o ordine morală naturală, mai puțin artificială – cum e cea
predată sau clamată în spațiul educațional. Bunicii asigură fundamentul și continuitatea
spirituală; de la ei putem învăța lucruri pe care nu le știu părinții sau nu sunt spuse la școală.
Unele practici (culinare, vestimentare, comportamentale) pot fi evocate doar de ei. Pe de altă
parte, ei sunt promotorii unor evoluții vocaționale „serioase” în raport cu profesii clasice
(doctori, militari, preoți etc.), ce pot fi estompate de meserii fulgurante, circumstanțiale, la
„modă”..
Bunicii aruncă o altă lumină asupra istoriei recente, aduc un cumul evenimențial pe care îl
invocă într-o formulă experimentată, amintită, re-trăită. Sunt promotorii unei istorii orale cu
o altă priză a realității. Ei dețin antecedentul pe care părinții îl cunosc doar mediat. Crâmpeie
din trecut (actualizate fragmentar, abstract, chiar tâmp la școală) dobândesc o nouă
dimensiune în evocările lor: una este războiul trăit și povestit de ei, și altceva e reflectarea lui
în manualul de istorie; una e evocarea de către ei a deceniilor „epocii de aur”, și alta e ce se
arată la televizor.
În cazuri extreme, bunicii pot suplini temporar sau definitiv lipsa sau pierderea unuia sau a
ambilor părinți, asigurând un mediu natural securizant sau acea continuitate emoțională
familială atât de necesară, mai ales în primii ani de viață. Chiar dacă este un substitut mai
puțin dorit, acest mediu educativ are valențe educogene suplimentare comparativ cu orice
cadru instituțional (cămin de copii, centru de primire, școală etc.).
În altă ordine de idei, bunicii sunt mai răbdători, mai calmi, se raportează altfel la
temporalitate. Pentru ei, timpul nu mai are aspectul urgenței, stresului cronologic (pentru
părinți „timpul costă bani”!). Răgazul, răbdarea și înțelegerea, de care dau dovadă, sunt
atuuri paideice rar întâlnite în ziua de astăzi, de care ar trebui să luăm seamă (se apleacă și se
minunează, ca „pentru prima dată”, alături de copii, asupra celor mici și neînsemnate: gâze,
frunze, flori, picături de ploaie, raze de soare…).
Privind retrospectiv, fiecare dintre noi sesizăm influențe formative ce vin direct de la
bunici. Purtăm în suflet întâmplări, situații cu conotație formativă, pe care doar ei ni le-au
ocazionat sau transmis. E un plus care nu poate fi suplinit prin nici un fel de intervenție
survenită, după aceea, pe alte căi.
 ROLUL JOCULUI IN DEZVOLTAREA COPILULUI

„Copilul – spunea marele pedagog elveţian Ed. Claparede – este o fiinţă a cărei
principală trebuinţă este jocul … această trebuinţă spre joc este ceva esenţial naturii sale.
Trebuinţa de a se juca este tocmai ceea ce ne va permite să împăcăm şcoala cu viaţa, să
procurăm copilului acele mobiluri de acţiune care se consideră de negăsit în sala de grupă”.

„Jocul este o asimilare a realului la activitatea proprie, oferindu-i acestei activităţi

alimentaţia necesară şi transformând realul în funcţie de multiple trebuinţe ale eului. Iată de
ce, toate metodele active de educare a copiilor mici cer să li se furnizeze acestora un material
ajutător pentru ca, jucându-se, ei să reuşească să asimileze realităţile intelectuale care, fără
aceasta, rămân exterioare inteligenţei copilului” – J. Piaget.

Jocul copiilor constituie un teren important de descifrare a capacitatilor psihologice,

inclusiv a celor intelectuale si a trasaturilor de personalitate. Dupa modul cum se joaca,
observam daca un copil este mai inventiv, mai activ in joc, daca poate sau nu surprinde
solutii noi, ingenioase, daca dispune de claritate de idei, coerenta in rolul ce si l-a asumat.
Jocul ofera posibilitatea cunoasterii nivelului dezvoltarii intelectuale a copiilor la un
moment dat, fapt ce va permite aplicarea unor metode pedagogice optime fiecarui caz in
parte.Prin activitatea de joc copiii dobandesc cunostinte, li se formeaza variate actiuni
mintale care influenteaza dezvoltarea proceselor psihice, se face trecerea, in etape, de la
actiunile practice, materiale de joc spre actiuni mintale, in planul reprezentarilor. Jocul are
un rol formativ si, prin intermediul lui, copilul are posibilitatea de a reconstitui, de a
reproduce intr-o forma intuitiv-activa o arie cuprinzatoare din realitatea obiectiva. Astfel,
prin joc, copiii actionand cu diferite materiale, prin jocurile de creatie si de constructie,
reproduc in mod activ activitatea oamenilor, reflectand relatiile sociale ale diferitelor
profesiuni.
Jocul favorizeaza dezvoltarea aptitudinii imaginative la copii, a capacitatii de a crea
sisteme de imagini generalizate despre obiecte si fenomene, precum si de a efectua diverse
combinari mentale cu imaginile respective. Prin joc, copilul dobandeste numeroase si variate
cunostinte despre mediul inconjurator prin care i se dezvolta procesele psihice de reflectare
directa si nemijlocita a realitatii: perceptiile, reprezentarile, memoria, imaginatia, gandirea,
limbajul.
In timpul jocului reprezentarile copilului se imbogatesc, se precizeaza si se contureaza.
Trecand de la reprezentari la notiuni, copilului i se dezvolta memoria, gandirea activa, unde
un rol important il joaca limbajul. Comunicand intre ei, isi fixeaza tema jocului, stabilesc
subiectul, isi repartizeaza rolurile, isi precizeaza actiunile comune, menite sa confere jocului
un caracter organizat.
 Prin joc, imaginatia copiilor sufera modificari calitative in stransa unitate cu
schimbarile psiho-fiziologice care au loc in aceasta perioada (3-6 ani). Cunostintele copilului
devin mai precise, mai sistematice si mai generalizate, se dezvolta imaginatia reproductiva si
creatoare. Iata de ce parintii, educatorii trebuie sa acorde o atentie deosebita jocului copilului
si chiar sa-i fie partener de joaca.

Pentru copii jocul include o varietate de ativitati amuzante si interesante.Aceste

activiati pot fii:jocul creative,jocul linistit,jocul activ,dramatic si jocul de manipulare a
obiectelor.Un copil se poate juca singur sau in grup.Copii trec prin diferite stadii pe masura
dezvoltarii lor ,devenind capabili de mai multe interactiuni in jocul lor.Este important sa se
stie faptul ca fiecare varsta reflecta in jocul unui copil stadiul de dezvoltare psihologica si
emotionala.

O contribuţie importantă la pregătirea copilului pentru şcoală şi-o aduc jocurile

didactice pentru dezvoltarea limbajului. Se ştie că mediul familial exercită o influenţă
cultural-educativă binefăcătoare asupra dezvoltării limbajului copilului şi în mod deosebit,
asupra dezvoltării limbajului acestuia. Cu toate acestea, realitatea confirmă că influenţele
exercitate de mediul familial sub acest aspect sunt încă deosebit de variate. În consecinţă, fie
datorită acestor influenţe, fie datorită unor întârzieri sau defecţiuni în vorbirea copiilor la
intrarea lor în grădiniţă, diferenţele semnalate în dezvoltarea limbajului sau a vocabularului
acestora sunt încă deosebit de sesizabile. Aceste diferenţieri accentuate se menţin până la
intrarea copilului în şcoală, mai ales pentru cei ce nu frecventează zilnic grădiniţa. Ori, între
limbaj şi gândire există o interdependenţă binecunoscută. Aceste diferenţieri în domeniul
dezvoltării limbajului situează copiii în poziţii diferite, sub aspectele deosebit de complexe
ale activităţilor instructiv-educative. Una dintre sarcinile majore ale grădiniţei instructiv-
educative o constituie omogenizarea relativă a dezvoltării limbajului copiilor, în aşa fel încât
la intrarea în şcoala primară, să posede noţiunile strict necesare însuşirii cunoştinţelor de
bază prevăzute de programa şcolară.

Dezvoltarea limbajului se realizează atât în activităţile specifice dezvoltării vorbirii,

cât şi în cadrul întregului program din grădiniţă.

Procesul de influenţare asupra dezvoltării limbajului copiilor începe la grupa mică

ţinându-se seama de caracterul concret al limbajului, dificultăţile de pronunţie, vocabularul
redus şi alte particularităţi psihice cum sunt: gândirea concretă, atenţia instabilă, memoria
individuală.

Dezvoltarea vorbirii copiilor se realizează în mod treptat, prin lărgirea relaţiilor verbale cu
cei din jur, în condiţiile manifestării de către copii a curiozităţii de cunoaştere a obiectelor, a
însuşirilor acestora, pe de o parte şi a atitudinii interogative referitoare la originea şi cauza
unor fenomene, pe de altă parte.

În întregul proces de cultivare a limbajului, atât în activităţile specifice, cât şi în toate

celelalte împrejurări se urmăreşte:
  formarea deprinderilor de vorbire corectă (sub aspect fonetic, lexical,
gramatical, coerentă şi expresivă);
 îmbogăţirea şi activizarea limbajului şi a gândirii, dezvoltarea limbajului
monologat şi dialogat, însuşirea simbolurilor verbale cu caracter generalizator, în funcţie de
particularităţile de vârstă;
 formarea deprinderii de exprimare adecvată a gândurilor, ceea ce contribuie la
pregătirea lor pentru activitatea instructiv-educativă din şcoală;
 trecerea treptată de la limbajul concret - situativ la limbajul contextual, pe
măsură ce copilul depăşeşte limitele experienţei senzoriale, însuşirea treptată a structurii
gramaticale a limbii materne în practica vorbirii, îmbogăţirea vocabularului în condiţiile
comunicării continue cu persoanele din jur;
 prevenirea şi corectarea defectelor de pronunţie, în cadrul muncii individuale,
cu grupuri mici de copii, precum şi în cadrul activităţii de dezvoltare a limbajului cu întreaga
grupă de copii.
Jocurile didactice destinate dezvoltării limbajului contribuie, în mare măsură, la
dezvoltarea acuităţii auditive a auzului fonematic. Ele solicită perceperea corectă a sunetelor,
descifrarea compoziţiei sonore sau semnalarea prezenţei sau absenţei unui anumit sunet într-
un cuvânt

O altă sarcină pe care o îndeplinesc jocurile didactice destinate dezvoltării limbajului

se referă la clarificarea şi precizarea unor noţiuni, sarcină ce se realizează concomitent cu
cele care se referă la îmbogăţirea vocabularului şi activizarea lui.

Cele mai multe jocuri didactice sunt destinate îmbogăţirii lexicului copiilor cu
substantive comune ce denumesc: obiecte şi fenomene percepute direct în natura
înconjurătoare şi în viaţa socială, nume de obiecte necesare în viaţă şi activitatea lor,
principalele încăperi cu obiectele necesare, părţile componente ale corpului, obiecte de
igienă personală, îmbrăcăminte, încălţăminte, alimente, mijloace de locomoţie, anotimpurile
şi fenomenele specifice lor, animale domestice şi sălbatice, plante cunoscute şi unele părţi
componente ale acestora, unele aspecte ale muncii, ale vieţii sociale desfăşurate de părinţii
lor.

Jocul didactic contribuie atât la îmbogăţirea vocabularului, activizarea şi exersarea

lui; cât şi la însuşirea unei exprimări clare, coerente, corecte din punct de vedere gramatical,
la cultivarea independenţei în vorbire şi stimularea creativităţii în exprimarea orală.

Deci, prin jocul didactic se asigură înţelegerea, fixarea sau repetarea anumitor
cunoştinţe în mod plăcut, fără ca interesul celor care comunică să scadă. Jocul se constituie
ca activitate fundamentală la vârsta preşcolară. J. Piaget denumeşte jocul ca fiind un anumit
tip de activitate, înţeleasă ca un exerciţiu funcţional.
 SĂ NE JUCĂM CU COPILUL NOSTRU
Nu există copil căruia să nu îi placă să se joace. Pentru ei joaca este ceva natural. Cu toate
acestea, de multe ori se împotmolesc, nu mai găsesc ce anume să se joace, se plictisesc de
jucăriile pe care le au sau își doresc un partener de joacă.
Cu toate că pentru unii părinți este dificil să părăsească lumea adulților și să intre în cea a
copiilor, este extrem de important să facă uneori acest lucru, pentru a-i ghida, a-i arăta ce sau
cum să se joace, să-i ajute să găsească un joc potrivit vârstei sau pur și simplu să petreacă
timp de calitate cu copilul. În ziua de azi părinții sunt foarte ocupați, într-o familie lucrează
de obicei ambii părinți și chiar și bunicii până la vârste înaintate. Așadar, le rămâne foarte
puțin timp la dispoziție pentru a se juca și de cele mai multe ori sunt obosiți sau nu au
dispoziția necesară.
Copiii însă, interpretează refuzul nostru ca un refuz de a intra în lumea lor. Atunci nici ei
nu vor să intre în lumea noastră și cooperarea este tot mai dificilă. Astfel este posibil ca în
timp să apară o distanțare față de părinte, iar copilul să-și îndrepte atenția spre altceva:
televizor, tabletă sau un anturaj nepotrivit. Sfatul celor de la BestKids ar fi să încercăm să le
acordăm măcar o jumătate de oră pe zi, în care să lăsăm alte treburi și să le dedicăm toată
atenția noastră.
Joaca împreună aduce multe beneficii, atât pentru copil, cât și pentru părinte.
– Prin joacă se întărește legătura părinte-copil. Ce metodă mai bună există de a te apropia
de un copil decât prin joacă? Este calea cea mai sigură de a ajunge la sufletul copilului. Dacă
este supărat și nu găsești nici o abordare prin care să te conectezi cu el, propune-i să vă jucați
un joc care îi place. Cu siguranță, în scurt timp va ieși din starea respectivă, fiind distras, iar
în acel moment vă puteți conecta cu copilul.
– Joaca deschide calea către o comunicare mai bună între părinte și copil. De multe ori
prin joc ei se destăinuie, iar tu, ca părinte, afli lucruri despre copilul tău pe care altfel nu avea
cum să le comunice. De exemplu, jucându-ne de-a grădinița, putem afla cum este el tratat de
către educatoare, cum se desfășoară o zi obișnuită la grădiniță, ce a mâncat, ce îi place și ce
nu îi place să facă etc. Joaca ne apropie și ne ajută să ne descoperim unul pe altul.
- Prin joacă putem petrece timp de calitate cu copilul. O jumătate de oră pe zi este
suficientă, dacă timpul petrecut împreună este unul de calitate. Într-un timp foarte scurt,
copiii pot învăța foarte multe lucruri, iar mai mult decât atât le răspundem nevoii de
conectare cu noi, părinții.
– Joaca ne ajută să ne cunoaștem mai bine copilul. Jucându-ne și petrecând timp
împreună, ajungem să-l cunoaștem mai bine, să descoperim ce temperament are, care îi sunt
nevoile, ce gândește și ce îi place să facă. Este mult mai ușor pentru noi, mai apoi, să-l
îndrumăm într-o anumită direcție, cunoscând toate aceste aspecte. Joaca ne ajută de
asemenea să descifrăm un comportament neadecvat al copilului. Acesta poate avea anumite
frustrări sau nevoi neîmplinite, iar prin joacă ne putem da seama foarte ușor care este cauza
care a dus la dezvoltarea acelui comportament nedorit.
– Joaca dezvoltă imaginația copiilor. Este important să știm și cât să intervenim în joaca
copiilor, să nu uităm să lăsăm loc și imaginației lor să se dezvolte. Ei își pot crea propria
lume, reconstituind scene din ceea ce au văzut până în prezent (o zi la grădiniță, la
supermarket sau în vacanță) sau să-și creeze o lume imaginară, plină de magie, cu diverse
personaje de poveste. Nu trebuie să intervenim întotdeauna în joaca copiilor, ci doar când
simțim din partea lor această dorință și să încercăm să îi lăsăm să dețină controlul, alegând
jocul sau jucăriile preferate.
– Prin joacă copiii învață cel mai ușor. Își însușesc noi aptitudini, pot învăța cuvinte noi sau
câștiga experiențe de viață. Prin joacă copiii pot face mai ușor trecerea de la grădiniță la
școală, fiind încurajați să găsească, într-un mod plăcut, soluții la diverse probleme. Deși la
multe grădinițe și școli se pune mare accent pe acumularea de cunoștințe teoretice și pe
temele de acasă, au început și la noi să câștige din ce în ce mai mult teren și alte sisteme de
învățare care implică joaca și pun mai mult accent pe partea practică, pe aptitudinile
specifice fiecărui copil.
– Prin joacă putem pregăti mai ușor copilul pentru experiențele noi de viață. De exemplu,
jucându-ne de-a doctorul și pacientul, îi arătăm cum va decurge vizita la medic, ce
instrumente folosește și că nu are de ce să fie speriat. Jucându-ne de-a grădinița, îi arătăm
cum va decurge o zi cu doamnele educatoare și copiii, care este programul și în ce activități
va fi implicat. Astfel reducem anxietatea copilului față de experiențele noi pe care le va trăi.
– Jocurile de grup îi învață pe copii ce înseamnă cooperarea, cum să-și controleze emoțiile
când pierd sau câștigă un joc, să mențină prieteniile, indiferent de ce se întâmplă în timpul
jocului.
– Joaca înlătură stresul, atât la copii cât și la părinți. Joaca detensionează, creează momente
amuzante, ne face să râdem și să uităm de stresul cotidian.
– Joaca ne aduce pe picior de egalitate. În momentul în care ne jucăm, copilul învață să
interacționeze, să devină empatic. Va face însă toate aceste lucruri din plăcere, și nu pentru
că este obligat de un adult. Nu ne dorim supunere, ci o mai bună relaționare cu copiii noștri.
Iar joaca ne aduce pentru un moment pe același nivel cu copilul. La maturitate, copilul va
vedea în părinte un prieten, dezvoltând o legătură apropiată.
– Prin joacă le putem transmite copiilor diverse valori. Cea mai ușoară cale de a educa un
copil este prin joacă. Participând activ în jocul lor, îi putem învăța diferența dintre bine și
rău, le putem insufla anumite valori etice și morale, să nu facă discriminări rasiale,
religioase, culturale etc. și să nu țină cont de anumite stereotipuri.
– Prin joacă putem fixa și limitele dorite. Copilul are nevoie, pe lângă îndrumare, și de
anumite limite. Permisivitatea excesivă poate dăuna copilului, de aceea limitele sunt absolut
necesare. Acestea se impun cu seriozitate din partea noastră, chiar dacă suntem în timpul
jocului. Este necesar să explicăm copilului importanța impunerii acelei limite, că există
totuși lucruri pe care nu are voie să le facă, pentru a fi în siguranță.

Ce fel de jocuri să ne jucăm?

Este important să găsim jocuri adecvate vârstei, să fim deschiși, să încercăm să ne cunoaștem
cât mai bine copilul și ce anume îl pasionează. Va aprecia cu siguranță aceste momente
petrecute împreună, iar noi vom uita de grijile cotidiene și ne vom relaxa, oferindu-i ceea ce
el își dorește cel mai mult: afecțiunea și atenția noastră.
 SPORT SI MISCARE IN AER LIBER= DEZVOLTARE
ARMONIOASĂ

Jocul in aer liber are un rol crucial in dezvoltarea armonioasa si sanatoasa a copilului. Intr-
o epoca in care televizorul si calculatorul domina din ce in ce mai mult viata copilului si il
atrag in plasa sedentarismului, activitatile in aer liber sunt o farama de speranta la care
merita sa apelezi pentru a creste un prichindel falnic si sanatos, atat din punct de vedere fizic,
cat si mental! Joaca in aer liber dezvolta copilului o multime de abilitati noi, complet diferite
de cele pe care le dobandeste din joaca in spatii inchise!

Beneficii in dezvoltarea fizica a copilului

Beneficiile fizice ale jocului in aer liber sunt cele mai numeroase pentru dezvoltarea
copilului. Petrecerea timpului in aer liber incurajeaza, inainte de orice, practicarea multor
tipuri de sport: fotbal, baschet, handbal, volei etc., care se dovedesc esentiale pentru
cresterea lui armonioasa.
Supraponderalitatea si obezitatea sunt cele mai mari riscuri pentru sanatate la care sunt
expusi copiii erei moderne. In prezent, din ce in ce mai multi prichindei sunt sedentari si
mananca defectuos, lucruri care contribuie la ingrasarea rapida si aparitia problemelor de
sanatate.
Jocul in aer liber ofera copilului oportunitatea de a alerga, de a se plimba sau de a merge
cu rolele, bicicleta, trotineta etc. Exista o multime de jocuri pe care le pot practica copiii in
aer liber si care au un rol esential in a-l mentine activ si sanatos. Topaiala si alergatul de colo
pana colo sunt exercitii fizice importante, care ajuta la dezvoltarea grupelor de muschi, la
intarirea oaselor si la buna functionare a tuturor organelor.
In mare, copiii care se joaca frecvent in mijlocul naturii se dezvolta mai armonios din punct
de vedere fizic decat cei care petrec majoritatea timpului in scaun la calculator sau pe
canapea, cu ochii in televizor.
Beneficii emotionale si de ordin social si comportamental
Activitatea fizica si jocurile care se practica in aer liber au un impact puternic si asupra
dezvoltarii lui emotionale si sociale, dar si asupra comportamentului lui. Jocul in aer liber
ajuta copilul sa isi faca prieteni noi si sa-si dezvolte viata sociala. Este un instrument
puternic de socializare.
 Atunci cand iese in parc sau intr-un spatiu de joaca amenajat in aer liber, cel mic intra in
contact cu o multime de copii cu care are ocazia sa interactioneze si sa lege prietenii. O viata
sociala bogata a copilului contribuie la cresterea stimei si increderii de sine, esentiale pentru
dezvoltarea lui emotionala.
In plus, invata cel mai bine sa coopereze cu alti copii si sa inteleaga ce este spiritul de
echipa din jocurile de grup care au adesea loc in aer liber.
Atunci cand copilul construieste castele, se joaca frunza, sotronul sau elasticul cu ceilalti
prichindei sau exploreaza diverse spatii si locuri din natura, isi dezvolta gandirea logica si
capacitatea de a rationa.
Joaca afara, in aer liber, incurajeaza copilul sa isi dezvolte imaginatia si creativitatea, sa isi
asume riscuri si responsabilitati, sa gaseasca singur solutii sau strategii si sa descopere
placerea de a face anumite lucruri. Activitatile facute de copii in mijlocul naturii se dovedesc
a fi cel mai puternic remediu antistres. Alergarea si petrecerea timpului in aer liber contribuie
la redarea unei stari de relaxare si destindere, esentiale pentru sanatatea lui emotionala.
Beneficii intelectuale si cognitive
Specialistii au demonstrat, in nenumarate randuri, ca jocul constant al copilului in natura
are un impact puternic asupra performantelor lui scolare. Copiii care fac miscare si se joaca
in aer liber au rezultate mai bune la scoala si o putere de concentrare mai mare la ore. De
asemenea, si memoria are de beneficiat de pe urma relaxarii copilului in mijlocul naturii.
Expunerea copilului in natura ii ofera o experienta multisenzoriala care are un rol esential in
dezvoltarea creierului in copilaria timpurie. Ajuta la imbunatatirea si dezvoltarea simturilor.
Contactul cu natura ii ofera copilului oportunitatea de a invata si de a intelege mai bine
mediul inconjurator. Este un izvor nesecat de cunostinte si informatii pentru cel mic. Il ajuta
nu doar sa isi dezvolte cultura generala, dar si sa se integreze mai bine in comunitate si sa
inteleaga care sunt regulile ei.
Rolul educativ al jocului in aer liber este nelimitat. De cand iesi cu micutul pe usa casei, ai
sansa sa il inveti lucruri esentiale pentru educatia si siguranta lui. Imbinarea jocului in natura
cu regulile de siguranta pe care le presupun anumite medii de joaca, cu conduita potrivita pe
care trebuie sa o aiba in public si invatarea locurilor pe unde si cum sa traverseze corect ajuta
copilul sa se descurce mai usor in spatiile exterioare, din afara casei.
 GHID DE BUNE PRACTICI

Orice părinte îşi doreşte să audă despre copilul său, că este bine educat. Este
recunoaşterea unei sarcini dificile, pe care părinţii trebuie să o înceapă foarte devreme.
Inspirându-i unui copil reguli de comportament, îl va ajuta in viitor, în procesul de
socializare şi îi va permite să asimileze valori şi aptitudini necesare în relaţionarea cu cei din
jur. Răbdarea şi puterea exemplului sunt ,,uneltele’’ principale folosite pentru obţinerea unor
bune rezultate.
Când un copil foloseşte: ,, te rog’’şi ,,mulţumesc’’, nu este un lucru la întâmplare, ci în
spatele acestui rezultat este o muncă asiduă din partea părinţilor.
Bunele maniere nu se limitează doar la aceşti doi termini: ,,te rog’’ şi ,,mulţumesc’’.
Ele implică un ansamblu de modele de comportament, care aplicate în viaţa de zi cu zi,
constituie o bază solidă în educaţia copilului.
Atitudini ca: mulţumirea, recunoştinţa, respectul, amabilitatea se reflectă într-o bună
educaţie.
Sociologul Salvador Cardus afirmă în opera sa, ,,Confuzia în învăţământ’’, că ,,nu este
nevoie a se impune norme stricte, comportamentul învăţându-se ca un stil de viaţa’’.
Bunele maniere trebuie sa fie prezente în fiecare moment, atât în casă cât şi în afara ei.
Nu este de ajuns să le arătăm copiilor un comportament exemplar în socitate, dacă în casă, cu
ceilalţi membrii ai familiei, acesta nu se repetă.
Jose Fernando Calderero afirmă în cartea sa, ,,Bunele maniere ale copiilor mici’’,
că ,,nimic nu ajută mai mult un copil, decât mulţumirea din partea părinţilor şi a
educatorului’’.
Bazele discernământului dintre ,,bine’’ şi ,,rău’’ se învaţă încă din copilărie, în funcţie
de reacţiile pozitive sau negative ale persoanelor importante din viaţa copilului, la adresa
comportamentului acestuia. Expresia de pe chipul mamei este uneori mai mult decât
suficienta pentru ca cel mic să înţeleagă ce a făcut. Mai târziu vin pedepsele şi laudele. În
acel moment este nevoie de multă precauţie.
Supunerea oarbă a copilului nu este in mod obligatoriu o trăsătură pozitivă în evoluţia
acestuia. Oare copilul care la şcoală e liniştit şi ascultător, ordonat, harnic, bun coleg şi care
are cele mai îngrijite cărţi şi caiete este un copil fericit?
Nu cumva ceea ce vedem la exterior, în cazul unui copil cu un comportament
impecabil, este doar o faţadă frumoasă, în timp ce în sufletul lui sulfă un vânt pustiitor?
Copilul nu este totuşi o păpuşă de porţelan, pregătită să fie expusă într-o vitrină. El
este un întreg univers învolburat, plin de gânduri şi sentimente zbuciumate, fiind adesea
capricios şi îndărătnic, zăpăcit şi neîndemânatic. De aceea, pe lângă învăţătura obligatorie,
trebuie să-i ascultăm cu atenţie bătăile inimii, să-i fim alături când se împiedică, dar şi să
fim pregătiţi când trebuie să-i dăm drumul să-şi ia zborul.
Să-i spui copilui tău cum să se comporte, înseamnă să-i arăţi cum s-o facă, şi adeseori
trebuie să fii tu însuţi un exemplu. Învăţarea dupa model este foarte importantă, având în
vedere faptul că un copil imită cu placere atitudinea si comportamentul părinţilor săi.
Vremurile noi aduc reguli noi de comportament.
Există însă reguli generale, care sunt valabile oriunde şi oricând.
Folosirea cuvintelor magice ,,te rog’’ şi ,,mulţumesc’’- în acest caz ,,repetiţia este
mama învăţării’’. Adultul trebuie să le utilizeze atunci când i se adresează copilului şi să
insiste ca şi acesta din urmă să le folosească, ca pe o formulă magică, pentru a fi favorizaţ în
anumite situaţii.
Salutul. Copilul trebuie să înveţe progresiv, că la sosirea sau plecarea dintr-un loc,
trebuie să salute.
Ordinea si igiena. Aspectul exterior al unui copil reflectă modul său de a fii, de aceea
trebuie învăţat să se îngrijească înainte de a ieşi din casă.
Este foarte important să insistăm asupra importanţei ordinii, să îi învăţăm să aibă grijă de
obiectele lor şi să nu îşi însuşească niciodată un bun care nu le aparţine.
La masă. Masa este unul dintre momentele în care părinţii trebuie să utilizeze cele mai
bune,,arme’’, pentru a oferi un bun model de comportament.
Este fundamental să le arătăm copiilor câteva reguli: spălatul mâinilor, aranjarea şi
strângerea mesei, etc.
 Copilul care a asimilat un comportament adecvat, politicos va putea depăşi mai uşor
neînţelegerile survenite între el şi ceilaţi semeni.