Învățătura de Nicolae Tăutu

Învățătura e averea
Ce pururea o duci în gând
Și fără raza ei, puterea
E doar un colb purtat de vânt.
Învățătura-i o comoară
Ce nimeni nu ți-o poate lua
Îți va spori podoaba rara,
Cu cat împarți mai mult din ea!
 
Un prieten bun de N. Poşa
Cartea parcă e un flutur
cu aripi deschise,
când se-nalţă-n zbor, te poartă
prin poveşti şi lumi de vise.
 
O corabie îmi pare,
pânzele-s desfăşurate…
Navighezi pe mări, oceane,
sau spre aster-ndepărtate.
 
Ce prieten bun e cartea!
Te învaţă doar de bine,
ştie tot ce-o-ntrebi şi-ţi spune,
nu se supără pe tine.
 
Toate stau ascunse-n slove:
adevăruri şi poveşti.
Dar să poţi citi în ele,
trebuie să le iubeşti.
Colaborare (familie-şcoală)

De vreţi să fiţi părinţi de treabă,

Copiilor să daţi de toate,
Atunci sădiţi-le în inimi
Din cât mai multă BUNĂTATE !

O educaţie selectă,
Părinţilor, e cu putinţă!...
În atitudini infantile
Adăugaţi RECUNOŞTINŢĂ !

Şi dacă-n urmă la aceste

RESPECTUL le predaţi ca stare
Fiţi fericiţi că odoraşul
Numai aşa va fi om mare !

Nu îi lipsiţi de-aceste lucruri

Ce pot uşor fi învăţate:
RECUNOŞTINŢA plus RESPECTUL
Şi cât mai multă BUNĂTATE...

Aceasta e averea noastră

Ce s-o lăsăm ca moştenire,
Cu conştiinţa împăcată
Că toate se traduc :IUBIRE.

De restul se ocupă şcoala,

Avem şi dascăli pe măsură,
Să ne mândrim cu generaţii
C-un grad înalt de-nvăţătură !