SCRISOARE DE LA DUMNEZEU PENTRU TINE...

DASCĂLE

Munteanu Gabriela

Te miri că-ți scriu aceste rânduri, pierzând din timpu-Mi prețios,

Că îți trimit a Mele gânduri, pe-un zâmbet de copil frumos?
Eu te-am ales din ceata mea de îngeri, așa cum tu alegi o floare,
Uitându-te că e frumoasă, și pură, și mirositoare...

Eu te-am ales știind că poți cuprinde, cu inima-ți întreaga omenire,

Că poți salva de la uitare, copiii, numai cu iubire.
Am pus în sufletu-ți curat atâta dor și- nțelepciune,
Să luminezi cu ea un veac, povățuind întreaga lume.

În tine Eu mi-am pus speranța, a Mea iubire și a Mea iertare,

Știind că ești apostol pentru oameni, și pe pământ, a Mea sfântă chemare.
Nu e ușor ce ți-am menit să faci, în astă viață pământească,
Dar știu că toate-ai să le-mpaci cu bunătatea ta cerească...

Eu te-am trimis ca să-mi înveți copiii, ce e iubirea, ce e dăruirea,

Apostol te-am trimis cu misiune, ca dascăl, să-i înveți ce-i mântuirea.
Să-i scoți din întunericul uitării și cu lumina ta să-i ocrotești,
Povățuindu-i ani de-a rândul, tu vei vedea prin ei cum crești.

Când bătrânețea te va prinde și-n păr va pune ghiocei,

De școala care-ți este dragă te-i despărți, dar și de ei.
Să nu verși lacrime amare, la cer cu drag te rog sa vii!
Ți-am pregătit și-aici o școală, de minunați îngeri-copii!!