MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT "BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU"

LUCRARE DE AN
“Contribuția basmului la dezvoltarea personalității copilului
preșcolar”

Autor: Balanel Irina

Coordonator: Ilicciev Maxim
lect.sup.univ.

Chișinău 2018
 CUPRINS

INTRODUCERE ........................................................................................................................................ 3
1. CARACTERIZARE GENERALĂ A VÎRSTEI PREȘCOLARE ....................................................... 5
1.1. Caracteristici bio-fiziologice și psihice ale creșterii și maturizării copilului preșcolar ............... 5
1.2. Dezvoltarea memoriei și a imaginației ......................................................................................... 9
1.3. Planul afectiv-emoțional............................................................................................................. 11
2. ROLUL BASMULUI ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII COPIILOR DE VÎRSTĂ
PREȘCOLARĂ ......................................................................................................................................... 13
2.1. Inteligența emoțională a copiilor ................................................................................................ 13
2.2. Rolul inteligenței emoționale în reușita școlară a copilului ....................................................... 20
3. DETERMINAREA CORELAȚIEI ÎNTRE NUMĂRUL BASMELOR ȘI INTELIGENȚA
EMOȚIONALĂ ........................................................................................................................................ 23
3.1. Scopul, obiectivul și ipoteza cercetării ....................................................................................... 23
3.2. Metode și tehnici utilizate (eșantionul, instrumentele psihologice folosite) .............................. 23
3.3. Prezentarea rezultatelor și a datelor experimentale .................................................................... 24
4. CONCLUZII ...................................................................................................................................... 27
BIBILIOGRAFIE...................................................................................................................................... 28
Anexe ........................................................................................................................................................ 30

2
 INTRODUCERE

Cărțile pot schimba vieți. E o realitate pe care nimeni nu o contestă teoretic, deși mulți sunt aceia
care nu o traiesc practic.Cărțile reușesc să ne schimbe, iar cele citite în copilărie au un mare impact
asupra a ceea ce devenim în viitor. Consider că, atunci cînd citim o carte, de cele mai multe ori,
trăsăturile personajului principal se răsfrîng asupra vieții noastre. Fără să ne dăm seama, luăm o parte
din el și o transformăm, astfel, într-o parte din noi.
În primul rînd, literatura, în special operele de ficțiune, au puterea de a schimba personalitatea
cititorului, grație experienței unice individuale pe care fiecare o trăiește în timpul lecturii, fie că este
vorba de o lacrimă, fie că este vorba de însușirea unor lecții de viață pe care le-a aflat în paginile cărții.
O astfel de lectură în copilărie poate determina, de exemplu, apetența cititorului față de un anumit gen
literar.
În al doilea rînd, pe lîngă contribuția pe care o au în dezvoltarea vocabularului și rafinarea
elocvenței în vorbire, cărțile, mai ales basmele sau povestirile, pot lărgi perspectivele, ajutîndu-l pe
cititor să îi înțeleagă pe cei din jur și să își dezvolte anumite abilități sociale. De asemenea, dezvoltă
imaginația, prin necesitatea cititorului de a-și imagina personaje și acțiuni.
În concluzie, lecturile din copilărie și nu numai, ne pot face mai inteligenți și ne pot ajuta să ne
pavăm drumul spre succes. Lecturile din copilărie au un mare impact asupra tinerilor de mai tîrziu,
pentru că la varste fragede, omul extrage din ceea ce citeste informatii esențiale și învățături pe care le
pot aplica mai tîrziu în viață de zi cu zi.
Basmele au cucerit generaţii întregi de copii, însă unii părinţi din ziua de azi le citesc copiilor săi
tot mai rar povești,scuzîndu-se cu lipsa de timp. Și cercetătorii susţin că povestirile fantastice pot acţiona
precum o sabie cu un tăiș asupra percepţiei și comportamentului copiilor. Poveștile fantastice oferă mai
mult decît lecţii de moralitate și promovează mai mult decît triumful binelui asupra răului. Un grad de
conţinut magic sprijină dezvoltarea imaginaţiei, iar transmiterea poveștii creează intimitate și o
experienţă de conexiune. Pe lîngă aceasta mai există și alte beneficii de care se bucură copiii cărora le
sunt citite basme: de la dezvoltarea socială și personală, pînă la creșterea nivelului de alfabetizare. De
asemenea, basmele îi pot ajuta pe micuţi să înveţe să gîndească „dincolo de limite”. Copiii pot fi
îndrumaţi să se dezvolte, astfel încît să ajungă autorii unor descoperiri știinţifice și invenţii.
Pe de altă parte însă, experţii avertizează că basmele ar putea avea un impact negativ puternic
asupra micuţilor. Scufiţa roșie, Hansel și Gretel sau Rapunzel sunt doar cîteva din poveștile pe care
părinţii au hotărît să nu le mai spună copiilor înainte de culcare, deoarece sunt considerate înfricoșătoare
sau supărătoare, arată rezultatele unor sondaje. De altfel, circa un sfert din totalul participanţilor au
mărturisit că nu le vor citi copiilor basme pînă cînd aceștia nu vor împlini cinci ani, pentru a evita
întrebările „ciudate” pe care micuţii le-ar putea pune cu privire la poveste.

3
 Reieșind din cele relatate mai sus, mi-am propus să fac o cercetare în acest domeniu pentru a putea
da răspuns clar și argumentat referitor contribuția basmului la dezvoltarea personalitatii copilului
preșcolar,pentru a stabili dacă lectură basmelor are consecințe asupra dezvoltării persnalitătii copilului,și
dacă da, cum de fapt influențează personalitatea copilului, în ce mod. O personalitate matură și
sănătoasă în plan afectiv, emoțional și pshic se cultivă încă în copilărie. Este prea puțin probabil că un
copil care și-a format valorile greșit în copilărie să crească intr-un matur fără frustrări , ci din contra
poate genera o disfuncție la nivel de comportament.
Perioda preșcolară reprezintă o perioada din viața copilului în care se produc schimbări majore în
toate ariile de dezvoltare, de aceea este importat să studiem ceea ce il poate influența și determina
dezvoltarea ulterioara, iar lecturarea basmelor constituie una dintre activitățile preferate ale copiilor.

4
 1. CARACTERIZARE GENERALĂ A VÎRSTEI PREȘCOLARE

1.1.Caracteristici bio-fiziologice și psihice ale creșterii și maturizării copilului preșcolar

Varsta cuprinsa intre 3-6/7 ani, reprezintă perioada din viață copilului, în care au loc progrese
remarcabile, în toate planurile dezvoltarii lui: „somatice, psihice, cat și în planul vieții relationale.”[1]
Aceste progrese se vor constitui pe fundamentul însușirilor psihice naturale, în procesul asimilării
experienței sociale, iar conținutul și calitatea predispozițiilor vor fi cultivate sub influența mediului și a
acțiunii educative din gradiniță.
Intrarea copilului în mediul nou al gradiniței face că orizontul lui de cunoaștere să depășească
cadrul restrîns al familiei și să fie pus în fața unor condiții și cerințe noi, mult deosebite de cele din
perioada anterioară. Solicitările și noutatea condițiilor de protecție și afecțiune îl fac pe copil să-și
ajusteze comportamentul și în același timp să sesizeze diversitatea lumii și vieții, căreia va trebui să-i
facă față.
Activitatea dominantă la această vîrstă este jocul, în care copilul reflectă experiența socială
achiziționată, redă modele de conduită, creează comportamental roluri, stabilește diferite relații cu
partenerii.
Jocurile, în diversitatea lor „alimentează imaginația, comportamentele și strategiile mintale, sunt
încărcate de o simbolistică amplă și o emoționalitate complexă, fapt care creeaza perioadei
preșcolare acea unicitate ce face să fie minunata vîrstă de aur.”[2]
Dar jocul nu este unica formă de activitate, jocul se îmbină armonios cu activitățile comune, care
rezolvă sarcini pe care jocul singur nu le poate asigura.[3]
Perioada preșcolară poate fi subdivizată în trei subperioade:
 subperioada preșcolară mica: 3/4 ani;
 subperioada preșcolară mijlocie: 4/5 ani;
 subperioada preșcolară mare: 5-6/7 ani.
Cei implicați în educația copiilor preșcolari, trebuie să cunoască modelul normal, ideal al
dezvoltării psiho-comportamentale, momentele importante ale dezvoltării lor pe subetape de vîrste și
posibilitățile de investigare și testare, care să surprindă profilul real de dezvoltare al fiecarui copil în
parte.
Deosebită este formarea comportamentelor implicate în dezvoltarea autonomiei, prin organizarea
de deprinderi și obișnuințe. Deprinderile de bază se formează mult mai ușor pe baza unui model, și
anume exemplul concret, insoțit de explicații verbale. Pe parcursul acestei etape se vor perfecționa
continuu devenind relativ independente.
Dinamica formării deprinderii și obișnuințelor diferă de la individ la individ. La unii, deprinderile
se formează relativ repede, iar la alții, procesul se desfășoară mai lent. [4]
5
 Vîrsta preșcolară, reprezintă o perioadă caracterizată prin înalte ritmuri de dezvoltare, în care se
pun bazele formării viitoarei personalități.
Psihicul copilului se dezvoltă intens și exploziv datorită contradicțiilor dintre solicitările externe și
posibilitățile interne, care devin mai active. Pe de o parte grdinița implică noi cerințe, pe de altă parte,
familia solicită copilului o varietate de conduite.
Universul cunoașterii este în continuă expansiune, stimulînd capacitățile și mijloacele de
comunicare ale copilului, aflat într-o intensă relaționare cu cei din jur, ceea ce duce, la evoluția
personalității sale într-un efort continuu de cucerire a realului, de integrare eficientă în viața grupului din
care face parte.
Dacă pînă la 3 ani, dezvoltarea copilului este mai mult legata de trebuințe de ordin bio-fiziologic
(hrană, somn, mișcare, etc.), de la 3 ani, preșcolarul mic realizează un salt calitativ în dezvoltarea sa, pe
linia achizițiilor de ordin psihologic și social, realizate din punct de vedere pedagogic, în deosebi prin
intermediul gradiniței. În planul dezvoltării intelectuale se manifestă o descentrare de pe obiectele
concrete și o integrare simbolică a acestora, în structuri din ce în ce mai cuprinzatoare, alături de
evoluția intereselor, a aspirațiilor și a activităților de explorare a mediului. Toate acestea sunt realizabile
pe fondul unei instabilități, care se reflectă și la nivelul structurilor afective și psihomotorii.
În preșcolaritatea mijlocie, copilul înregistrează progrese, atît la nivel fizic și intelectual, cît și la
nivelul structurilor afectiv-motivaționale și volitiv-caracteriale ale personalității. Se constată și o
evoluție a personalitații copilului, în sensul dobîndirii unei anumite conștiinte de sine, fapt care aduce în
planul comportamental o serie de aspecte: opoziție față de adulți, negativism, spirit de contrazicere,
nevoia de autonomie. Criza de opoziție poate fi diferită, de la un individ la altul.
Preșcolaritatea mare este perioada trecerii de la preșcolaritate, la școlaritate, cînd se observă
creșterea gradului de maturizare generală a personalității copilului, cu o perioadă de intense acumulări,
de evoluții cantitative și calitative, și cu o capacitate de învățare superioară celorlalte subperioade.
Intelectul, ca formațiune psihică deosebit de complexă, deși încă în formare, în perioada
preșcolară, inregistreaza importante restructurari.[5]
Dezvoltarea mintală a copilului preșcolar este influențată de mai mulți factori, cum ar fi: lărgirea
experienței cognitive, formele de activitate mai diverse, implicarea lui în jocuri din ce în ce mai
complexe și îndeosebi de dezvoltarea limbajului, care favorizează comunicarea cu adultul și implicit
asimilarea de noi cunoștințe.
Totuși gîndirea copilului are caracter intuitiv, este simplistă, ramîne limitată în cadrul datelor
percepției și se orientează după caracteristici concrete.
Gîndirea copilului nu poate face distincție între realitatea obiectivă și cea personală, generează
egocentrismul. Confuzia dintre propriul Eu și lume duce la caracterul animist al gîndirii, prin atribuirea
de calități umane obiectelor.[6]
6
 Caracteristicile gîndirii antepreșcolarului încă persistă și la preșcolarul mic de 3 - 4 ani :
„artificialismul, animismul, egocentrismul, magismul și excesul de realism.[7] Treptat gîndirea se va
sprijini pe o experiență perceptivă mai bogată, pe reprezentare, și pe o comunicare mai intensă.
Pana la 5 ani, copilul are o gîndire preoperatorie, după care se instalează o gîndire concret
operatorie, cînd se trece de la o gandire concreta, situativă, egocentristă, la forme de gandire mai
complexe, încărcate de nuanțe.
Cel mai important aspect este cel al gîndirii cauzale, cînd copilul după ce analizează începe să
pună întrebări referitoare la motivele și scopul acțiunii, de aceea trebuie orientat de adult, pentru a
înțelege și deosebi legăturile cauzale a lucrurilor, a fenomenelor, a succesiunii evenimentelor, etc. Apar
de ce-urile copilului, care arată existența gîndirii precauzale, îndeosebi la preșcolarul mare. Interogațiile
sunt mai numeroase, dupa 5 ani, pentru că apare o nouă etapă în dezvoltarea gîndirii cauzale, cînd
inteligența operează mai puțin în planul perceptiv, trecînd în zona reprezentărilor, care alcatuiesc un
suport de control și cenzurare a percepțiilor.
Un alt aspect al gîndirii preșcolarului este capacitatea lui de formare de noțiuni, care este
influențată și facilitată de dezvoltarea limbajului.
Folosirea în vorbire a pluralului, permite reunirea experienței perceptive și reprezentărilor, din
care se evidențiază aspecte mai complexe, particularizate, specifice categoriei în cauza, fenomene ce
structurează abstractizarea primară.
Spre sfîrșitul perioadei preșcolare se vor contura toate operațiile gîndirii: analiza, sinteza,
generalizarea, abstractizarea, comparația, concretizarea, dar utilizarea lor va depinde de cunoștințele
disponibile la acel moment.
Antrenarea curiozității (formulate sau interioare) permite dezvoltarea planului imaginar și a
creativității. Tot acum se formează priceperile și deprinderile de a gîndi și recepta muzica. Gîndirea
muzicală este un cumul de reprezentări; memoria muzicală favorizează dezvoltarea deprinderilor de
audiție interioară a muzicii.
Dezvoltarea limbajului este indisolubil legata de evoluția gîndirii copilului și invers, gîndirea
poate evolua, ajungînd să efectueze generalizări și abstractizări, numai sprijinindu-se pe o dezvoltare
corespunzatoare a limbajului, dezvoltare datorată complicării raporturilor lui, cu realitatea
înconjurătoare și a condițiilor noi de viață și activitate.
Prin intermediul limbajului, copilul are posibilitatea de a-și lărgi contactul cu cei din jur și de a-și
exprima gînduri și sentimente. De asemenea, prin limbajul interior, care ordoneaza, proiectează, și
reglează acțiunile, copilul poate să-și imprime „ dinamism și ordine la nivelul intregii activități psihice”.
[8]
La preșcolarul mic predomină în general limbajul situativ, concret. Treptat începe să apară
limbajul contextual, care va coexista cu limbajul situativ, dar care se va diminua la preșcolarul mare, sau
7
va ramîne doar cu un caracter situativ. Din ce în ce, mai des copilul folosește modele verbale auzite la
adult.
Limbajul copilului preșcolar se îmbogățește continuu, atît sub aspect cantitativ cît și calitativ:
construcția propozițiilor se complică, devin coerente, bine structurate; ies în evidență capacități de
formare logico-gramaticale a propozițiilor și frazelor.
Unele caracteristici de limbaj ale preșcolarului mic sunt:
 dificultățile de pronunție (omisiuni, substituiri, inversiuni de sunete) datorate insuficienței
dezvoltarii aparatului fono-articulator și care în general dispar odată cu dezvoltarea generală a copilului;
 întîmpină dificultăți în exprimarea timpului trecut și viitor.
Sub raport cantitativ la varsta de 3 ani vocabularul copilului conține 800-1000 de cuvinte, la 4 ani
1600- 2000 de cuvinte, la 5 ani aproximativ 3000 de cuvinte, iar la 6/7 ani aproximativ 3500 de cuvinte.
În limbajul contextual al preșcolarului mijlociu remarcăm aspecte cum ar fi:
 începe să formuleze propoziții dezvoltate și complexe;
 crește viteza de comunicare și de a verbaliza ce face;
 deosebește, folosește în vorbire timpurile viitor și trecut;
 folosește vorbirea alternativă cînd povestește, se joacă, acționează cu obiectele.
La preșcolarul mare, și nu numai, limbajul se imbogățește considerabil și are urmatoarele
caracteristici:
 își însușeste cuvinte noi și construiește cuvinte „pe baza creșterii capacității de generalizare a
unor relații gramaticale deja însușite, corespunzator formării simțului limbii”[12]:
 reține cu ușurință expresii, clișee verbale;
 la construcțiile verbale, care ar trebui să respecte o cerință gramaticală se folosește de modele
verbale de la adult;
 se amplifică expresivitatea vorbirii, nuanțarea și intonațiile;
 conservă aspecte dialectale din familie, fapt ce evidențiază rolul foarte mare al acesteia în
dezvoltarea vorbirii.[13]
Competențele și performanțele în dezvoltarea limbajului copilului preșcolar, depind de dezvoltarea
psihică, de nivelul de dezvoltare a activității nervoase superioare, dar și de alți factori cum ar fi:
educația, frecventarea grădiniței, preocuparea părinților pentru dezvoltarea copilului, prezența unor frați
mai mari, și nu în ultimul rînd procesul de maturizare a aparatului fonator.
Jean Piaget, de exemplu, considera că limbajul mai mult reflectă decît influențează dezvoltarea
inteligenței: Oricum comunicarea verbală forțează inteligența la o ordonare complexă a datelor ce se
comunică, ori precum se știe orice efort acționează în mod complex formativ.[14]

8
 1.2. Dezvoltarea memoriei și a imaginației

La vîrsta preșcolară manifestarea memoriei începe să fie mai activă, iar volumul ei să creasca
comparativ cu a copilului antepreșcolar.
Datorită dezvoltării gaîndirii, a limbajului interior și a memoriei mecanice începe să se dezvolte
memoria logică, alături de cea neintenționată. Astfel, încep să apară elemente ale memoriei intenționate,
ca urmare a ordonării și dinamizării întregii activități psihice.
Memoria copilului preșcolar, prezintă urmatoarele caracteristici cum ar fi:
 memoria este concretă și se bazează pe experiență și acțiune personală;
 devine o memorie verbală și este mai activă în timpul jocului, pentru că are posibilitatea să
intuiască, să rețină sarcini, reguli simple, să verbalizeze ceea ce vede, ceea ce face. Este perioada cînd
copilul gîndește cu voce tare;
 memoria este selectivă și în strînsă legatură cu interesele copilului, îi poate influența și îmbogati
conținutul ( mișcări, stări afective, imagini, cuvinte, idei);
 experiența personală, încărcată uneori de stări afective permite construirea primelor amintiri;
 memoria progresează, dînd posibilitatea copilului să faca asociații de moment, dar nu
comparativ-analitice;
 pastrarea și reproducerea celor memorate, pot avea caracter superficial, fragmentar, datorita
capacitaății restrînse de percepere și fixare;
 Actualizarea cunoștințelor, poate favoriza păstrarea, iar daca evenimentele sunt deosebite,
impresionabile se pot pastra, pînă la cîteva luni;
 Reproducerea se dezvoltă și se bazează din ce în ce mai mult pe amanunte și detalii. Daca copiii
sunt solicitați, ei pot fi capabili să reproducă intamplari, evenimente, discuții la care au asistat, sau doar
au luat parte;
 reproducerea unei poezii se face cu oarecare nesiguranță iar dacă copilul este întrerupt, nu mai
poate continua;
 recunoașterea este solicitată frecvent și contribuie la fixarea cunoștintelor.
Deși memoria copilului este capabilă de performanțele sus amintite, totuși ea ramane difuză,
incoerenta, nesistematizată. Copilul memorează repede, dar uita tot atît de repede; amintirile lui sunt
uneori fragmentate, neintegrate în unități logice. Plasticitatea sistemului nervos se îmbină cu labilitatea
sa, ceea ce face că memoria preșcolarului să aibă un caracter contradictoriu.[15]
Memoria muzicală este activitatea de întipărire, păstrare și reproducere a reprezentărilor sonore.
Aceasta se dezvoltă prin activități sistematice, de durată, pe baza memorarii și reproducerii unor
fragmente ale pieselor muzicale. Trebuie să avem în vedere și anumite condiții pentru realizarea unei

9
bune memorari: starea copilului, claritatea scopului urmărit (fixarea imediata va duce la păstrarea
durabilă a cunoștințelor) ambianța în care are loc memorarea muzicală, materialele didactice folosite.
Imaginația copilului preșcolar cunoaște în această perioadă o amplă și activă dezvoltare, care este
stimulată de dezvoltarea gîndirii intuitive, care-i permite explorarea mediului; de memorie, care
facilitează acumularea și conservarea experienței personale, de trăirile afective, care amplifică
imaginația, de limbaj care prin instrumentul activității mentale, cuvîntul, exprima ideile și permite
evocarea produselor imaginației.
Deoarece gîndirea este înca limitată și nu poate diferenția, controla și evalua percepțiile, trăirile
emoționale il determină pe copil să nu diferențieze clar, planul real de cel imaginar. Sunt astfel
determinate evoluții de cele mai multe ori fanteziste.[16]
Pe lîngă imaginația pasivă, involuntară, sub forma visului din timpul somnului, se manifestă
imaginația creatoare și imaginația reproductivă implicată în procesul de ințelegere a ceea ce i se
povestește. Imaginația creatoare cunoaște o largă dezvoltare pe linia unui context tot mai larg, logic, în
produsele activității.
Perioada preșcolară este perioada în care se manifestă, pentru prima dată, capacitatea de creație
artistică la copil. O formă a imaginației este și imaginația muzicală ce cuprinde crearea de noi
reprezentări muzicale, pornind de la cele însușite anterior și dezvoltate prin activități de gen.
Dacă afectivitatea este motorul activității copilului, imaginația este calea, mijlocul, metoda de
realizare a ei.[17]
Deci imaginația este cea care poate rezolva contradicțiile dintre aspirații și posibilități, printr-o
manifestare caracteristică copilului: animism, și artificialism.
La preșcolarul mic predomină imaginația reproductivă. Consolidarea anumitor imagini se face
prin repetare, care antrenează imaginația copilului. El cere să i se repete aceleași lucruri (basme,
povestiri, poezii), care îl încîntă și-i alimentează de fiecare data imaginația.
Pentru copil fantasticul este considerat ca existent, realitatea ca impregnată de el.[18]
La preșcolarul mijlociu, fantasticul este acceptat că o convenție de joc [19], dar pe masură ce
copilul depasește faza de consolidare a imaginilor, începe să se structureze, să se dezvolte și să
apară elemente ale imaginației creatoare ( în joc, povesti create, desen, modelaj, construcții, etc.).
Tot acum, copilul preșcolar posedă capacitatea evidentă de a alimenta jocul prin inițiative, proiecte
și acorduri între participanți; poate creea subiectul jocului în care el se substituie unui rol imaginar. Se
folosește de experiența personală, dar imitația lui este creatoare și împregnată cu reprezentări de
imaginație.
Activitatea creativă, pentru preșcolarul mare prezintă un mai mare interes, care este facilitat de
unele abilități, pe care copilul le-a dobîndit în timp și care îi permite să-și pună amprenta personală pe
rezultatul activității lui: este creativ în exprimarea orală, artistico-plastică, precum și în exprimarea
10
muzicală, cînd poate solicita să interpreteze individual cîntece, să adapteze și să creeze mișcări pe
muzică sau chiar mici compoziții muzicale.

1.3. Planul afectiv-emoțional

Datorită dezvoltării generale a copilului, a diversificării relațiilor cu mediul, viața interioara a lui
suportă noi dimensiuni psihice.
Copilul posedă o diversitate de emoții și sentimente, a căror manifestare progresivă este datorată
în mare parte trecerii din planul grupului restrîns al familiei, la colectivitatea preșcolară.
Reacțiile psihice ale copilului, la tot ce este nou în viața lui, presupune și implicare afectivă, care
se manifestă pregnant prin reacții diferite, în momente diferite. Ambiguitatea situațiilor îi provoacă
neliniște, fapt ce explică trecerea rapidă de la o stare afectivă la alta.
Stările comportamentale se vor diminua în timp și vor conduce la adaptarea lui, implicit a
schimbării comportamentului, care va fi posibil datorita stăpanirii de sine, educației și socializării
Procesele afective sunt în strînsă legatură cu motivația: emoțiile sunt condiționate de motive, dar
la rîndul lor unele dintre motivele dobandite au fost la origine emoții.
Motivația copilului va transforma sarcina de realizat, într-un obiect de interes, ce-l va determina să
faca față efortului solicitat de acțiunea efectivă.
Autocontrolul emoțional va fi posibil în momentul cînd copilul va conștientiza propria motivare,
care îi va canaliza emoțiile în beneficiul împlinirii scopului propus.
Progresul și dinamica vieții afective reprezintă o latură de cea mai mare importanță a dezvoltării
psihice normale a copilului.[20]
Vîrsta preșcolară se caracterizează prin dezvoltarea vieții interioare a copilului, care posedă o
gamă largă de emoții și sentimente, a căror schimbare, nuanțare este în plin progres.
Cunoașterea dezvoltării afective a copilului orientează atît influențele educației din familie, cît și
pe cele ce se exercită în spațiul grădiniței.
Din cauza solicitărilor de adaptare dintre cele două instituții: familie - grădiniță, copilul de 3 ani
manifestă trăsături afective ambigue; atît pozitive cît mai ales negative (nervozitate, neliniște, retragerea
din sfera de influență, reacții agresive, fuga) deși difuze, trăirile afective vor evolua în timp, printr-un
oarecare progres și echilibru. La aceasta vîrstă, copilul se identifică cu cel mai apropiat model uman, cel
mai adesea cu părintele de același sex. El își manifestă afecțiunea prin imitarea celei primite, dar
împărțirea afecțiunii parentale, nu se face fără frustrări și tensiuni, mai ales daca în familie sunt mai
mulți copii.

11
 După vîrsta de 3-4 ani datorită creșterii stapînirii de sine, dezvoltat prin educație și socializare,
copilul stabilește mai ușor legături cu cei din jur, iar trăirile lui afective sunt în strînsă legatură cu
împrejurările și au un caracter dominant.
Intre 4-5 ani, în procesul de identificare copilul e capabil să-și cunoască însușirile corporale, ca
imagini de sine, din suporturi perceptibile. Tot acum este capabil să observe și să înțeleagă
comportamente emoțional expresive ale altora, de asemenea, poate simula unele stări afective, pentru a i
se satisface anumite trebuințe sau capricii, chiar daca manifestarea se dovedește a fi teatrală.
Datorită stăpînirii de sine, copilul începe să obțină rezultate ale activității sale, fapt care îi produce
reacții de mulțumire, de mîndrie, îl face mai calm și receptiv, îl incurajează și-l motivează în acțiunile
viitoare.
Între 5-6 ani procesele afective cresc treptat în complexitate și desfășurare, datorită implicării
elementelor de memorie afectivă și a confruntării cu cerințe morale parentale: identificarea familiei este
constituită, recunoaste sexul caruia îi apartine.
Dupa vîrsta de 6 ani, copilul își exprimă mai rar negativismul pentru că își poate controla și
învinge acele izbucniri de moment, de asemenea se poate reține la unele stări de suferință.
Interacționînd cu adulții și cu alți copii, afectivitatea preșcolarului va cunoaște expansiune,
modificări, și reorganizări pe tot parcursul perioadei preșcolare.
Relațiile de lungă durată cu unele persoane și activități, care le genereaza emoții este cristalizarea
unor sentimente fundamentale față de parinți și rude apropiate față de adulții cu care își petrec o mare
parte din timp.
Ca urmare a relațiilor, care se stabilesc între: copil-educatoare, copil-copii, copil-adulti, copil-
familie, încep să se dezvolte sentimente superioare: morale, intelectuale, estetice. Cel mai timpuriu este
sentimentul de rușine, apoi sentimentul de mulțumire, de prietenie, tovărașie, al colectivității.[21]
Relațiile cu egalii (colegii de grupa), reprezinta un alt factor de dezvoltare și progres în plan
afectiv, care se realizează tot în gradiniță, unde ei relaționează, colaborează și se confruntă cu situații
diverse.
Stările pozitive de mulțumire, de bucurie și satisfacții le manifestă cînd trebuințele de
independență i-au fost satisfacute și aprobate de adult. Contrazicerea, sau interdictiile îi produc stări
emoționale de insatisfacție și de nemulțumire.
Totuși relatia cu adultul, reprezintă elementul esențial al dezvoltării afectivității copilului, pentru
ca dorințele lui sunt de a-l satisface pe adult, dar contradicțiile dintre regulile impuse de acesta și
diversitatea tentațiilor și a restricțiilor cu privire la satisfacerea lor generează o diversitate de trăiri
afective. Astfel se amplifică învățarea afectivă. Prin observarea conduitelor adulților și imitație, copilul
preia diverse stări afective, expresii și conduite emoționale: astfel trăirile lui emoționale se diversifică,
se imbogățesc, devin mult mai coerente și adaptate la situații diverse.
12
 2. ROLUL BASMULUI ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII COPIILOR DE VÎRSTĂ
PREȘCOLARĂ

2.1. Inteligența emoțională a copiilor

Într-o lume dominată de căutarea succesului profesional și personal, în care banii și eficiența au
devenit cuvinte cheie, oamenii caută să își gasească echilibrul mental și emoțional. Viața însă presupune
nu numai evenimente pozitive, ci și situații negative cu încărcătură emoțională puternică.
Persoanele care au abilități emoționale bine dezvoltate au mai multe șanse să fie mulțumite în
viață, să fie eficiente în mai multe domenii (profesional, personal), să își gestioneze stilul de gîndire care
stă la baza propriei productivități, să reușească să comunice eficient cu ceilalți, să stabilească și să
mențină relații adecvate. În schimb, persoanele care trăiesc deseori sentimente de frustrare, nu își pot
controla viața emoțională și se frămîntă, se îngrijorează, se deprimă, etc., nu reușesc să comunice
eficient, să recunoască și să interpreteze corect emoțiile proprii și ale celorlalți și ajung să își saboteze
propria adaptare.
Inteligența emoțională din viața adultă își are originea în dezvoltarea competențelor emoționale și
sociale în perioada preșcolară, aceasta fiind o perioadă de achiziții fundamentale în plan emoțional,
social și cognitiv. că urmare, aceasta este perioada cea mai indicată pentru dezvoltarea și optimizarea
competențelor emoționale și sociale esențiale pentru funcționarea și adaptarea la viața adultă. Efectele
negative ale dezvoltării inadecvate ale acestor competențe afectează sănătatrea mentală atat pe termen
scurt, cît și pe termen lung.
Competența emoțională reprezintă abilitatea indivizilor de a se adapta atît la propriile emoții cît și
la emoțiile celorlalți, pe cînd competența socială se referă la abilitatea copiilor de a forma relații sociale
funcționale cu ceilalți copii și cu adulții din viața lor. Copiii care prezintă deficite la nivelul
competențelor emoționale și sociale riscă să dezvolte probleme serioase, atît în timpul copilăriei, al
adolescenței, cît și al vieții adulte, într-o serie de domenii cum ar fi sănătatea mentală, dezvoltarea
cognitivă, pregătirea pentru școală, etc. [22]
Inteligenţa emoţională se referă la faptul că:
 copiii percep corect emoţiile celorlaţi şi reuşesc să exprime emoţii,
 folosesc informaţii emoţionale pentru a transmite gînduri sau mesaje,
 înteleg cauzele şi consecinţele emoţiilor,
 reuşesc să-şi folosească emoţiile într-o manieră constructivă, gîndindu-se la mai multe reacţii
posibile, dar alegîndu-le pe acelea care presupun emoţii pozitive.
S-a arătat că inteligenţa emoţională este relaţionată cu menţinerea relaţiilor de prietenie, cu
evitarea comportamentelor de risc în adolescenţă şi cu succesul în carieră. Deşi unii copii au mai puţin

13
dezvoltate aceste abilităţi sociale, trebuie avut în vedere faptul că acestea se pot dezvolta şi copiii pot
deveni mai compentenţi emoţional dacă li se oferă sprijin adecvat.[23]
Învăţămîntul preşcolar constituie prima formă de educaţie organizată, sistematică şi competentă;
de asemenea, reprezintă prima formă de socializare a copilului. [24] Oricărui copil, la orice stadiu de
dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă, dacă se folosesc
metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată într-o formă
mai simplă, astfel încît copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină
stăpînire a cunoştinţelor [25]
Poveștile - fie că sunt expuse oratoric, fie că sunt citite - joacă un rol esențial atît în educația, cît și
în dezvoltarea copiilor. Reprezintă un stimul pentru creativitate, o întărire a relației cu părinții, ajută la
dezvoltarea morală și îi învață să capete încredere în propriile forțe, dar și să pătrundă într-un univers
fantastic plin de mistere și distracții. Poveștile nu trebuie niciodată înlocuite cu televizorul, desenele său
calculatorul!
Poveștile reprezintă contexte potrivite pentru învățarea rezolvării de probleme de către copii. Ele
sunt o sursă de situații problemă care pot fi soluționate înpreună cu copiii. Putem folosi poveștile, de
asemenea, pentru a învăța copiii să anticipeze acțiunile personajelor din povești, acesta este un bun
exercițiu pentru identificarea consecințelor anumitor comportamente. Prin intermediul poveștilor putem
dezvolta capacitatea copiilor de a privi o problemă din mai multe perspective și putem identifica situații
problemă tipice în care se pot afla copiii, confruntarea cu astfel de situații într-un context perceput ca
neamenințător îi pregătește să gestioneze adecvat aceste probleme și în realitate. [22]
Valoarea instructiv-educativă a basmelor şi poveştilor sale este deosebită. Ele aduc o preţioasă
contribuţie la dezvoltarea trăsăturilor de voinţă şi caracter şi, în general, la formarea personalităţii
copiilor preşcolari. Desigur că pentru a dezvolta personalitatea copiilor preşcolari trebuie alese cu
precădere operele prin care se realizează educaţia morală, intelectuală şi estetică, dar cele care, prin
exemplele oferite, sunt accesibile vîrstei preşcolare şi îl pot sensibiliza pe copil. Deşi în aparenţă
lecturile, poveştile şi povestirile par a fi monotone din cauza caracterului lor static, acestea implică un
grad mare de participare din partea copiilor. În atmosfera lor preşcolarul nu participă motric, ci
intelectual şi afectiv. Copiii ascultă cu plăcere basmele pentru că ele răspund nevoii lor de a cunoaşte şi
de a înţelege. Ei participă afectiv-imaginativ la acţiune, identificîndu-se adesea cu personajul preferat. În
călătoriile provocate de imaginarul din basme şi poveşti, copiii se simt fericiţi, participă afectiv şi sunt
alături de eroii pe care îi însoţesc şi la bine şi la rău, imitîndu-i apoi în jocurile lor
Activităţile de povestire au o contribuţie remarcabilă la dezvoltarea limbajului copiilor sub aspect
lexical-semantic.
Pornind de la premisa că limbajul, care evoluează spontan prin imitarea vorbirii celorlalţi, rămîne
rudimentar, simplificat, fără posibilitatea accesului la generalizări, în timp ce limbajul sistematic
14
influenţat atinge cote ridicate de bogăţie şi expresivitate, am ales activitatea de povestire ca modalitate
de activizare, dezvoltare şi nuanţare a vocabularului preşcolarilor, datorită valorii lexicale a textelor
narative, datorită aportului însemnat al acestora la îmbogăţirea zestrei lexicale, datorită locului pe care îl
are povestea, basmul, povestirea în viaţa preşcolarilor. Importanţa dezvoltării limbajului pentru evoluţia
armoniasă a personalităţii copilului şi pentru o bună adaptare şcolară este stabilită de multă vreme de
practica educativă şi de studiile teoretice. Preocuparea pentru dezvoltarea limbajului este din această
perspectivă o preocupare majoră a procesului instructiv-educativ din grădiniţă.
Prin activităţile de povestire se realizează nu numai îmbogăţirea vocabularului prin stocare de
cuvinte, ci şi utilizarea cuvintelor noi în contexte diferite, operarea cu aceste cuvinte.
Zestrea lexicală a copiilor preşcolari este foarte diferită la intrarea în grădiniţă. Generată de o
multitudine de factori, această zestre lexicală depinde în foarte mare măsură de calitatea solicitărilor şi
stimulărilor de ordin verbal la care familia îi supune.
Sărăcia vocabularului copiilor, la intrarea pentru prima dată în grădiniţă, are o multimdine de
cauze dintre care consemnăm penuria solicitărilor şi stimulărilor la vîrsta achiziţiei masive a limbajului,
tratamentul depersonalizat, absenţa comunicării afective şi efective cu adultul (percepută că o persoană
străină indiferentă sau ostilă). Comunicarea afectivă, generoasă susţine efortul de comunicare verbală.
Ori, absenţa unei relaţii motivate afectiv cu un adult constant prezent în cîmpul vieţii sale, determină
diminuarea gravă a motivaţiei pentru comunicare.
Copilul ale cărui nevoi afective sunt corespunzător satisfăcute, se deschide interesat spre lume,
inclusiv spre „lumea cuvintelor”.
Calitatea cuvintelor şi cantitatea vocabularului copiilor sunt determinate şi de particularităţile
fonetice. Se constată cu uşurinţă că cei cu tulburări articulatorii au un limabaj mai sarac, primitiv, eliptic
şi nediferenţiat. Copilul evită cuvintele cu structură sonoră, complexă, formulările complicate şi
utilizează un limbaj infantil şi familiar.
Nu toate cuvintele şi expresiile întîlnite într-o poveste, povestire sau într-un basm se cer explicate
cu precizie. Plăcerea contactului cu limbajul fermecat al basmului ar putea diminua în cazul unei prea
riguroase pregătiri. Sunt multe cuvinte şi expresii pe care copiii le înţeleg cu ajutorul contextului verbal.
Este necesar, de aceea, să le lăsam şi lor ocazia să „descopere” sensul unora dintre ele şi tot atît de
necesar este să ne asigurăm că această înţelegere a fost corectă.
Încurajîndu-i pe copii în „caracterizarea” eroilor poveştilor, în ilustrarea trăsaturilor lor cu faptele
savîrşite, punem bazele conştiinţei morale a copiilor. Cele rnai frecvente greşeli în definirea noţiunilor
noi se întîlnesc în această sferă a vocabularului. Caracterul abstract al acestor noţiuni generează adesea
ambiguităţi, imprecizii.
Cu mult timp înainte ca micuțul să meargă sau să vorbească, el va acorda o atenție deosebită și va
asculta ritmul vocii atunci cînd îi sunt citite povești. Înainte de 6 luni experiența bebelușilor cu poveștile
15
este asociată cu cea pe care o trăiesc cînd ascultă muzică. Citirea sau spunerea poveștilor ajută copilul
peste 6 luni să își dezvolte mai repede limbajul. Acesta este unul dintre cele mai importante roluri ale
poveștilor la bebeluși. În plus, poveștile:
 ajută copiii să crească frumos și armonios:
 ajută la dezvoltarea și îmbogățirea imaginației;
 ajută copilul să combată stresul;
 oferă un moment de relaxare;
 îi ajută să învețe mai multe lucruri despre ei însiși și despre lume în general;
 îi ajută să își dezvolte interese proprii și să aibă oportunități în acest sens;
 îi ajută să gîndească singuri;
 îi ajută să ia decizi proprii, să învețe diferența dintre bine și rău, să facă judecați de valoare;
 îi ajută să își exprime propriile sentimente și emoții mai bine;
 reprezintă pentru ei o formă de joc în care învață semnificațiile vieții reale;
 dezvoltă încrederea în forte proprii;
 îndreaptă atenția către aspecte pozitive ale vieții (frumusețe, bucurie, dragoste etc.), dar fără a
exclude partea negativă (binele învinge intotdeauna răul, deci există și latura negativă expusă în
povești);
 îi învață ce înseamnă prietenia; ba chiar își aleg personaje de poveste care să le fie prieteni;
 le modelează un caracter puternic (din povești în care există eroi, zîne, prinți care se luptă de la
egal la egal cu monștrii și îi înving – insuflă copilului forta, curaj);
 dezvolta viața afectivă a copilului (il ajută să aiba acces la sentimente și trăiri specifice
personajelor și să le transpuna în viața de zi cu zi);
 îi ajută să își depasească temerile și fobiile (este indicat să alegi povești care au personaje ce se
confrunta cu anumite temeri).
Poveștile îi ajută pe copii să se simtă și confortabil și în siguranta.Unele povești pot fi un ajutor de
nădejde, pot ajuta la unele dintre cele mai inconfortabile întrebări ale copiilor despre: moarte, furie,
divorț, iubire etc.
Multe povești au o morala la sfîrșitul lor de pot fi folosite pentru a educa copiii. Prin expresiile
literare întîlnite în poveștile pentru copii, aceștia își dezvoltă vocabularul, învață cuvinte și expresii noi,
reușesc să se exprime mai ușor.
În alegerea unei povești trebuie de ținut cont de ce anume are copilul nevoie să înțeleagă și să își
dezvolte la acea vîrstă. De exemplu, dacă îi este frică de întuneric, se alege o poveste despre un personaj
care depășește anumite frici, dacă se ceartă cu fratele, se alege una în care rivalitatea fraternală este

16
depășita și în care cei doi frați ajung să se înțeleagă. Povestioarele cu tematică și cu rol educativ au o
influență pozitivă și constructivă asupra copilului.
Parinții reprezintă un factor cheie în educația și dezvoltarea psiho-sociala a copilului. Ușurința cu
care copilul se adaptează la solicitările vieții, performanțele academice, precum și nivelul de implicare și
participare sunt rezultatele directe al factorului educațional și afectiv al relației părinte-copil. Rolul pe
care și-l asuma părintele în primii ani de viață a copilului, atitudinea și aspirațiile acestuia, vor pune
amprenta semnificativ asupra dezvoltării intelectuale și sociale a acestuia. La vîrsta copilăriei, poveștile
și basmele sunt mai mult decît simple istorisiri. Ele reprezinta un instrument foarte important aflat la
îndemîna părințiilor, pentru a stimula dragostea de lectură și cărți, curiozitatea intelectuală a micuțului,
dar și un instrument pentru a consolida legătura afectivă copil-părinte.
La vîrsta copilăriei, povestile și desenul sunt principalele mijloace de exprimare a vieții afective a
copilului. în această etapă de vîrstă se fixează principalele valori și modele de viață, iar copilul se
identifică cu personajul care corespunde cu modelul educațional existent.
Personajele din basme ne insoțesc în anii copilăriei și ne oferă modele pe care se le urmăm în viața
adultă.
Poveștile jocă un rol foarte important din punct de vedere educativ. Prin intermediul poveștilor,
copilul descoperă lumea și se poate plasa în situații de viață în afara contextului familial. Prin lupta
dintre bine și rău și situațiile conflictuale întîlnite, copilul învață strategii de viață, descoperă
consecințele unor fapte și atitudini și își însușește comportamente sociale pozitive. Fără a fi obligat să
treacă printr-o experiență negativă, copilul poate învăța astfel să descopere lumea din jur, oamenii și
modul în care aceștia acționează în diferite situații de viață. Multe dintre poveștile pentru copii
semnalează, la nivel metaforic, lupta dintre bine și rău, identifică principalele tipologii
comportamentale, precum și modul în care anumite situații concrete de viață își pot găsi rezolvarea.
Astfel, în povești precum “Capra cu trei iezi”sau „Scufița Roșie”transmit copiilor anumite modele
de viată. În “Capra cu trei iezi”, copiii înțeleg prin intermediul metaforei faptul că pînă la o anumită
vîrstă trebuie să asculte și să respecte sfatul părinților pentru a evita pericolele iminente. Această
povestire este plină de exemple educative prin care copilul este expus în plan imaginar unor primejdii cu
care se confruntă atunci cînd iese din cuvîntul părinților. „Scufița Roșie” de asemnea, vorbește despre
riscul și primejdiile cu care ne putem confrunta atunci cînd ne abatem de la drumul stabilit pentru a
ajunge la un obiectiv. Finalul acestor povești aduce, întotdeauna, soluția salvatoare prin implicarea
factorilor educaționali, reprezentați de familie și ceilalți formatori din viață copilului.
Povestile stimulează dorința de cunoaștere, imaginația și creativitatea copilului. Contextul narativ
al basmului facilitează accesul copilului la cuvinte și expresii noi, permite înțelegerea sensului unor
cuvinte abstracte sau metaforice, dezvoltînd astfel limbajul și gîndirea. Imaginația și creativitatea joacă
un rol important în viața copilului pentru că ea este cea care il ajuta pe copil să stabileasca o legatură
17
intre lumea să interna și cea externă, să își construiască propria imagine de sine și să dezvolte pe viitor
strategii de succes pentru rezolvarea problemelor și identificarea soluțiilor.
În basmele fantastice copilul descoperă existența unor lumi complexe, ce sunt guvernate de reguli
și principii. Astfel, copilului îi este activat interesul pentru ințelegerea și fixarea unor concepte care
altfel ar fi fost foarte greu de ințeles. Atunci cînd zmeul cel mare, din “Greuceanu” de Petre Ispirescu, a
furat de pe cer soarele și luna, copilului îi va fi stîrnit interesul să descopere funcționalitatea universului.
El va întreba, de exemplu, cum se ajunge la soare, cum este format cerul sau ce este luna. Părinții în
aceste situații trebuie să reacționeze pozitiv în sensul explicării acestor concepte, în funcție de vîrstă și
cunoștințele deja existente.
Poveștile îmbogățesc viața afectivă a copilului, prin intermediul acestora copilul ajungînd să
trăiască alături de personaje, din punct de vedere afectiv, experiențele la care acestea sunt supuse și să
învețe să își exprime propria agentă emoțională în funcție de contextul și desfășurarea povestirii. Copiii
pun întrebări parinților, se bucură pentru victoria personajului cu care se identifică, devin triști sau
îngrijorați atunci cînd personajul respectiv se află în dificultate și învață să își defineasca propriile
emoții în raport cu anumite situații de viață. Tot în acest context, copilul învață să își definească emoțiile
pozitive, în raport cu cele negative și dezvoltă anumite comportamente de tip social.
Poveștile consolidează legatura dintre copil și parinte prin implicarea ambelor părți într-o
activitate care îi reuneste prin cuvinte, coportamente și trăiri afective. Părintele este cel care creează
contextul, devenind regizorul unei scene de viață, iar copilul o traiește. Poveștile reprezintă pretextul cel
mai favorabil pentru a stabili o legatură profundă între părinte și copil, prin alocarea unui timp unic,
comun, în care părțile consolidează relația. Astfel, cititul sau nararea unei povesti poate deveni un ritual
al familiei, contribuind astfel la definirea unui program comun.
Poveștile au un rol important în dezvoltarea anumitor abilități specifice necesare în viață. Povești
precum „Greuceanu”, „Făt Frumos” sau “Harap Alb” au un profund caracter inițiatic, oferindu-le
copiilor anumite repere despre cum să acționeze în viață în situații. Copiii se identifică cu personajul și
înțeleg că atunci cînd ies de sub tutela familiei trebuie să invețe anumite comportamente care se
dovedesc a fi vitale pentru dezvoltarea, adaptarea și reușita acestuia pe viitor. Ascultînd poveşti
preşcolarii cunosc şi îşî însuşesc noţiuni, convingeri şi sentimente morale, se raportează la personajele
pozitive şi dezaprobă comportamente negative. Astfel, pentru ca preşcolarii să înţeleagă ce înseamnă
bunătatea, prietenia, hărnicia şi pentru a urî răutatea, duşmănia, lenea, e bine de povestit basme.
Peripeţiile personajelor, răutatea celor negative, bunătatea celor principale îi înduioşează pe copii şi îi
conving că este bine să urmeze exemplul celor bune. Finalul moralizator contribuie în mare măsură la
alegerea exemplului pozitiv. Poveşti precum ”Ionică mincinosul”, ”Puf Alb şi Puf Gri” ne învaţă ce este
sinceritatea şi îi determină pe copii să spună adevărul şi să urască minciuna.

18
 Neascultarea părinţilor, încăpăţinarea şi consecinţele acestora sunt reliefate de poveşti precum
”Capra cu trei iezi” de I.Creangă, ”Scufiţa Roşie” de Charles Perrault, ”Povestea măgăruşului
încăpăţinat”. Păţaniile personajelor pot convinge copiii că trebuie să asculte sfatul părinţilor. Educarea
dragostei faţă de muncă a fost posibilă şi prin prezentarea unor poveşti precum ”Povestea unui om
leneş”, ”Banul muncit” sau „Ionică mincinosul, din cuprinsul cărora preşcolarii au înţeles importanţa şi
utilitatea muncii în viaţa oamenilor. Cultivarea respectului faţă de eroii neamului, dragostea de ţară şi
patriotismul sunt uşor de descoperit în povestirile: ”Mihai Viteazul,Voievodul tuturor românilor”,
Băiatul care a vorbit cu vodă”, ”Eroina de la Jiu” de D.Almaş sau „Moş Ion Roată şi Unirea”, ”Stejarul
din Borzeşti” de Eusebiu Camilar. Acestea şi multe altele trezesc în copii sentimente de admiraţie faţă
de eroii neamului românesc şi prezintă într-o manieră plăcută, pe înţelesul copiilor, pagini din istoria
neamului românesc.
Basmele şi poveştile sunt bogate în exemple morale ce ajută la formarea personalităţii micilor
ascultători. Poveştile prezentate sunt cele mai cunoscute, dar, cu siguranţă, mai sunt multe altele. De
aceea este importantă lectura nu numai pentru copii ci şi pentru adulţi.
Creaţii că “Moş Ion Roată şi Unirea” ”Amintiri din copilărie” de I. Creangă conţin exemple
minunate de cinste, curaj, dragoste pentru om. Prezentînd copiilor eroi dîrji şi neînfricaţi se educă
puritatea sufletească, încrederea în sine, generozitatea, sociabilitatea, calităţi pe fondul cărora va avea
loc cultivarea trăsăturilor de caracter. Copiii învaţă să - şi exprime cu uşurinţă dorinţele, impresiile,
gîndurile şi să redea în mod inteligibil şi logic o poveste, o întîmplare sau un fapt trăit, auzit de la alţii
sau imaginat de ei. În aceste povestiri, contribuţia personală a copiilor este mult mai mare şi sub aspect
moral, copiii prezintă propria lor atitudine faţă de o anumită întîmplare, un anumit fapt, dînd poveştii un
final în concordanţă cu această atitudine.
Împreună cu frumosul din artă, frumosul din literatură contribuie la formarea gustului estetic. Prin
valorificarea capodoperelor literaturii, educatoarele pot forma la copii sentimente şi convingeri estetice.
Frumuseţea descrierilor din „Dumbrava minunată” de M.Sadoveanu sau „Frunza” de E.Gîrleanu,
expresivitatea dialogurilor din operele lui Creangă trezesc dragostea şi interesul pentru lectură.
Lumea copilăriei este o lume de poveste lungă şi frumoasă. Ioan Slavici, subliniind importanţa
poveştilor, preciza: ”povestea a fost fondul plăcerilor mele din copilărie-poveştile erau darurile ce mi se
prezentau pentru purtarea cea bună”.
Gimnastica intelectuală pe care o implică receptarea textelor literare presupune şi exerciţii de
activizare a atenţiei şi memoriei preşcolarilor.[11]
În grădiniţă, basmele şi poveştile reprezintă suportul principal al formării caracterelor. Nu este
lipsit de importanţă nici informaţia despre lumea de altădată pe care o transmit basmele şi poveştile.
Acestea constituie de multe ori un mijloc plăcut de însuşire a cunoştinţelor despre natură şi om şi un

19
procedeu eficient de îmbogăţire a limbajului preşcolarilor. Poveştile reprezintă un instrument important
în educarea estetică, frumosul din literatură contribuind la dezvoltarea gustului estetic al copiilor.
Basmele şi poveştile au un rol important în dezvoltarea limbajului sub aspect gramatical, fonetic şi
lexical. Ascultînd poveşti ,copiii descoperă expresii şi cuvinte noi, pe care şi le însuşesc. Pronunţă, de
asemenea, sunete, utilizează vorbirea dialogată, povestesc şi repovestesc.

2.2.Rolul inteligenței emoționale în reușita școlară a copilului

Specialiștii în psihologie susțin că inteligența emoționala și capacitatea copilului de a relaționa și

de a stabili relații cu cei din jur stau la baza succesului la școală, dar și a succesului în viață. Mulți
părinți nu înțeleg încă faptul că performanțele școlare ale copiilor au foarte puțină legatură cu abilitatea
micuțului de a citi la o vîrstă fragedă sau de a rezolva ecuații înainte de vreme. Mintea este esențială în
dezvoltarea unui copil inteligent și descurcăreț, însă și emoțiile au un rol esențial în succesul micuțului
în viață. Iar cei responsabili cu antrenarea și educare minții și a emoțiilor copiilor sunt în principal
părinții. Acest "antrenament" al emoțiilor și trăirilor copiilor, precum și al minții începe încă de la
nașterea bebelușului.
Cu alte cuvinte, felul în care îl tratezi pe copil, atenția pe care i-o acorzi, răbdarea cu care îl ajuți
să depășească problemele, comunicarea, stilul disciplinar pe care îl aplici, toate acestea contribuie la
dezvoltarea emoțională a copilului – crucială în reușita școlară.
Semnele și comportamentul unui copil inteligent emoțional
 are capacitatea de a vorbi liber despre ceea ce simte;
 cunoaște și identifică propriile emoții prin care trece și pe cele ale celor din jurul lui;
 comunică ușor cu cei din jurul lui; este deschis la dialoguri;
 știe să-și controleze sentimentele negative și impulsurile;
 este motivat (descoperă plăcerea din spatele anumitor activități și este orientat spre performanță
sau succes);
 se adaptează ușor la situații noi;
 are prieteni și stabilește cu ușurință relații cu cei din jurul lui;
 este capabil să iși impună propriile preferințe și să pună întrebări.[8]
În lumea modernă, copiii sunt învăţaţi să asculte, să nu dea frîu liber imaginaţiei (pentru că ar
rezulta comportamente necivilizate sau nepermise), să răspundă numai cînd sunt întrebaţi. Tot ceea ce
contează (uneori) e să ştie lecţiile şi temele aproape perfect, mecanic, dacă vor să obţină note bune,
astfel nedezvoltîndu-şi abilitatea de a-şi exprima, comunica sentimente şi emoţii. Astfel, mulţi nu
reuşesc azi în viaţă deşi au un nivel de inteligenţă cognitivă ridicat.

20
 Există un dezacord legat de caracteristica înnăscută sau dobîndită a inteligenţei emoţionale, dar se
consideră totuşi că, spre deosebire de gradul de inteligenţă cognitivă (care odată iniţiat rămîne constant
de-a lungul vieţii), inteligenţa emoţională, componentele ei, pot fi în cea mai mare parte învăţate. Astfel,
gradul de inteligenţă emoţională poate fi crescut prin educaţie şi exerciţii (deşi unele componente ale
inteligenţei emoţionale sunt tratate că trăsături de personalitate, acestea fiind mai greu de modificat).
Inteligenţa emoţională, înţeleasă drept capacitate de control şi autocontrol al stressului şi emoţiilor
negative, este unul dintre cele mai studiate concepte în practica educaţională a zilelor noastre.
Complexitatea mereu crescîndă a societăţii contemporane face că inteligenţa probată în context
educaţional să fie insuficienta pentru mulţi dintre noi pentru rezolvarea problemelor cotidiene. Sunt bine
cunoscute cazurile a numeroşi studenţi geniali a căror performanţă pe durata şcolarizării depăşeşte
sensibil reuşitele colegilor lor, dar care nu reuşesc mai apoi să îşi valorifice potenţialul, eşuînd în plan
profesional din princina lipsei deprinderilor practice şi a celor sociale. Există şi reversul acestei situaţii,
persoanele care, deşi modest dotate intelectual, dovedesc o bună adaptare socială la o mare varietate de
contexte, fiind consideraţi oameni de succes. Nu trebuie omis faptul că în cele două medii, educaţional
şi social, problemele cu care ne confruntăm sunt calitativ diferite. Mediul educaţional ne supune
rezolvării, prioritar, probleme bine definite, adică probleme pentru care, de regulă, există un singur
răspuns corect. Prin contrast, problemele vieţii cotidiene sunt slab definite, ceea ce permite abordarea lor
din mai multe perspective, iar pentru ele nu există niciodată o soluţie perfectă. Din dorinţa de a depăşi
acest aparent paradox, cercetătorii au introdus o serie de termeni noi, printre care şi inteligenţa
emoţională.[8]
Charles Perrault vorbind despre rolul educativ al basmelor pe care le- a creat cu atîta măiestrie,
arată că haina plină de vrajă, de mistere şi de farmec a basmului îi ajută pe cei mici să - şi însuşească
treptat noţiunea de bine şi de rău.
Imaginarul, cu toate implicaţiile sale peplanul afectivităţii, îl ajută pe copil „ să își descentreze
viziunea, să se pună în locul altuia, să se închipuie un alt eu, să realizeze perspectiva dualistă în care are
nevoie de comunicarea interumană. [10]
În plan afectiv, literatura are menirea de a-i sensibiliza pe micuţii ascultători, făcînd să se nască în
sufletele lor sentimente şi atitudini, trezind emoţii şi trăiri complexe. Trăirea afectivă a autorului operei
literare este transmisă micuţului ascultător prin intonaţia şi mimica educatoarei sau a părinţilor, a celui
ce povesteşte.
În plan temperamental şi caracterologic, literatura pentru copii ajută la prefigurarea unor trăsături
distinctive de voinţă şi caracter. Avînd în vedere faptul că perioada preşcolarităţii este favorabilă
educării voinţei şi trăsăturilor de caracter datorită receptivităţii copilului, spiritului de imitaţie accentuat
şi posibilităţilor mai mari de înregistrare şi asimilare, eficienţa influenţelor educative este mai mare.
Copilul de vîrstă preşcolară nu are o motivaţie internă asupra conduitei civilizate; el ascultă şi se supune
21
regulilor formulate de cei mari, datorită autorităţii cîştigate de educatoare sau părinte. Prin intermediul
poveştilor, povestirilor, basmelor, poeziilor copiii îşi formează reprezentări despre: bine şi rău, cinste-
necinste, adevăr - minciună, hărnicie -lene, disciplină - indisciplină, ascultare-neascultare.

22
 3. DETERMINAREA CORELAȚIEI ÎNTRE NUMĂRUL BASMELOR ȘI INTELIGENȚA
EMOȚIONALĂ

3.1.Scopul, obiectivul și ipoteza cercetării

Problema generală la care se încearcă a răspunde, vizează identificarea rolului basmelor în

dezvoltarea psihologică a preșcolarilor și anume în dezvoltarea inteligenței emoționale ale acestora.
Ca răspuns la problemă a fost avansată următoarea ipoteză: Presupunem că lectura basmelor
favorizează dezvoltarea inteligenței emoționale a preșcolarilor.

3.2.Metode și tehnici utilizate (eșantionul, instrumentele psihologice folosite)

Eșantionul cercetării a fost construit din 20 de persoane, preșcolari, de la gradinița „Licurici” din
sat. Slobozia Mare r. Cahul. Subiecții au vîrsta cuprinsă între 5 și 6 ani, (13 cu vîrsta de 6 ani și 7 de 5
ani) astfel media de vîrstă este de 5.65 ani.
În cadrul cercetării se analizează corelația dintre două variabile, una dintre care este volumul de
basme lecturat sau ascultat și alta e nivelul de inteligență emoțională. Astfel pentru determinarea
nivelului fiecărei variabile a fost aplicat un test și un chestionar.
Pentru a obține date științifice necesare pentru a discuta relevanța ipotezei avansate și a testa
valabilitatea științifică a fost organizat un experiment psihologic, realizat pe teren.
Pentru evaluarea efectelor lipsei lecturării de povești copiilor preșcolari, am aplicat părinților un
chestionar elaborat de către Juhas Olga , Facultatea de Științe ale Educației, UVVG Arad. (Anexa 2).
Eșantionul pe care a fost aplicat este alcătuit din 20 de părinți, copiii cărora fregventează grupa
“Albinuțe hărnicuțe”. Chestionarul este compus din 10 întrebări, care au că scop să ne furnizeze date
precum: cît de des copii solicită că să l-i se citească basme, cît de des părinții citesc basme copiilor din
propria inițiativă, și alte întrebari care ne-ar ajuta să confirmăm sau infirmăm ipoteza avansată.
Pentru a testa nivelul inteligenței emoționale ale copiilor a fost aplicat “Testul de Inteligență
Emoțională pentru Copii” elaborat de Daniel Goleman, autorul cărții “Inteligența emoțională”, apărută
în 1995. Testul este adaptat de Mihaela Rocco și constă în 10 întrebări ce prezintă unele situații
(scenarii) în care se poate afla o persoană. Completarea testului are în vedere, pe de o parte, asigurarea
pe cît posibil a transpunerii individului în situația respectivă, iar pe de altă parte, alegerea uneia dintre
variantele de răspuns din cele patru posibile, care reprezintă unele modalități concrete de a reacționa în
situațiile indicate de întrebări.
Determinarea cantitativă a nivelului de corelație între cele două variabile studiate necesită
utilizarea unor metode de calcul statistc al rezultatelor. Pentru această lucrare a fost selectată metoda de
calculare a corelației Bravais-Pearson. Acesta este cel mai întîlnit coeficient statistic utilizat în studiile
corelaționale, cunoscut și sub alte denumiri precum: coeficientul de corelație liniară simplă, coeficientul
23
r de ordinul zero etc. Acest coeficient r poate lua valori între -1 și +1, unde 0 semnifica absența relației
dintre cele doua variabile analizate, r mai mare ca 0 vorbește despre o corelație pozitivă iar r între 0 și -1
despre o corelație negativă.

3.3. Prezentarea rezultatelor și a datelor experimentale

Aplicarea testului și chestionarului descrise în subcapitolul 3.2 a fost urmată de calcularea
rezultatelor și analiza acestora. Toate rezultatele obținute au fost introduse în tabele pentru fiecare
tehincă aplicată. Astfel rezultatele totale pentru testul de inteligență emoțională pentru copii sunt
prezentate în Anexa 3 și, respectiv, rezultatele totale ale chestionarului referitor la nivelul de lectură sunt
prezentate în Anexa 4.
Aplicarea testului de inteligență emoțională a arătat că în proporție de 100% preșcolarii au un
nivel de inteligență emoțională sub medie, cu toate că există o distribuție a rezultatelor între 30 și 100 de
puncte (Fig 3.1). Din rezultatele obținute se observă că 30% din copii au acumulat un punctaj de 45, iar
30% au obținut un punctaj de 100. Un număr mai mic de persoane a u acumulat punctaje de 85, 80,65,
60, 30.
35%
30%
25%
20%
15%
10%
5%
0%
30 45 60 65 80 85 100

Fig. 3.1. Distribuția rezultatelor testului de inteligență emoțională

Chestionarul a fost aplicat unui număr de 20 de persoane și rezultatul cumulat ale celor două teste
este reprezentat în tabelul 3.1. din care se poate de observat că există o corelație evidentă între punctajul
acumulat la testul de inteligență emoțională și lectura basmelor.
Tabelul 3.1 Rezultatele cumulate ale testelor aplicate.
Subiectul Vîrstă Sex Punctajul testului de Punctajul acumulat la
(ani) inteligență emoțională chestionarul de lectură
1. 6 M 45 12
2. 5 F 80 20
3. 6 F 100 26

24
 4. 6 M 60 15
5. 5 F 100 25
6. 5 M 100 25
7. 6 F 45 14
8. 6 F 65 20
9. 6 M 85 22
10. 5 M 45 14
11. 6 F 60 17
12. 5 F 65 15
13. 6 F 80 22
14. 6 M 100 27
15. 6 F 100 22
16 5 M 45 14
17. 6 M 30 12
18. 6 M 100 25
19. 5 F 45 13
20. 6 M 45 15

Rezultatele cumulate reprezentate în formă grafică din figura 3.2. oferă o reprezentare mai ușor de
sesizat a dependenței.

120

100
Punctajul inteligența emoțională

80

60

40

20

0
0 5 10 15 20 25 30

Punctajul lectură

Fig. 3.2. Graficul dependenței inteligenței emoționale de volumul lecturii

25
 Totuși, pentru a avea o reprezentare cantitativă a acestei corelații și pentru a putea concluziona cu
siguranță asupra existenței unei dependențe între nivelul de inteligență emoțională și frecvența de
lectură/ascultare a basmelor am calculat corelația în baza datelor obținute prin metoda Bravais -
Pearson. [9]
Corelația obținută este de 0,96 , p ≤ 0,01, astfel, constatăm că între aceste 2 variabile există o
corelație foarte puternică, ceea ce înseamnă că subiecții care au un nivel mai ridicat de cunoaștere a
basmelor au preponderant nivel mai înalt al inteligenței emoționale, adică copiii care au ascultat sau
lecturat un numar considerabil de basme percep mai corect sentimentele celorlaţi şi reuşesc să exprime o
gamă mai variată de emoţii, folosesc informaţiile emoţionale pentru a transmite gânduri sau mesaje,
înțeleg cauzele şi consecinţele emoţiilor, reuşesc să-şi folosească emoţiile într-o manieră constructivă,
gândindu-se la mai multe reacţii posibile, dar alegîndu-le pe acelea care presupun emoţii pozitive.
Aceasta mai are o influență pozitivă aspura capacității de a menţine relaţiile de prietenie, cu evitarea
comportamentelor de risc în adolescenţă şi asupra succesului în viitoarea carieră.
Deşi unii copii au mai puţin dezvoltate aceste abilităţi sociale, trebuie luat în considerație faptul că
acestea se pot dezvolta şi copiii pot deveni mai compentenţi emoţional dacă li se oferă sprijin adecvat.

26
 4. CONCLUZII

În urma cercetării realizate am ajuns la concluzia că lectura basmelor influențează puternic

dezvoltarea personalității preșcolarului prin acțiunea pozitivă asupra inteligenței emoționale. Afirmația
este consolidată prin date experimentale la care am obținut un coeficient de corelație foarte puternic dar,
inclusiv, și prin alte studii de specialitate efectuate în acest scop.
Cu cît copilul a avut parte de o lectură mai bogată cu atît este mai mare nivelul inteligenței
emoționale.
Putem spune că poveștile spuse copiilor oferă beneficii multiple dar din păcate în zilele noastre
părinții neglijează acest mod de a-și petrece timpul cu copiii lor, acest lucru duce la pierderea interesului
pentru lectură al copilului școlar.
Literatura pentru copii este un adevărat univers al criteriilor morale, schematizat pentru puterea de
înţelegere a preşcolarului . La vîrsta preşcolară, efectele educative realizate prin creaţiile literare sporesc
mai mult la însuşirea noţiunilor morale şi sensibilizarea vieţii afective a copilului. Basmul constituie
unul dintre cele mai preţioase auxiliare ale educaţiei, care contribuie la formarea trăsăturilor morale
pozitive la copii. Prin varietatea tematică pune copilul în contact cu medii sociale, relaţii sociale,
satisface setea de cunoaştere şi contribuie intens la dezvoltarea multilaterală a personalităţii copilului
preşcolar.
La fel putem remarca aportul preţios al basmului în formarea trăsăturilor pozitive de caracter la
copii. Formarea calităţilor morale este un proces foarte complex, ce nu trebuie lăsat să se producă
spontan şi de la sine. Consider că cea mai importantă achiziţie pe linia formării calităţilor morale pentru
această vîrstă este formarea capacităţii de apreciere şi formarea unei atitudini pozitive faţă de cei ce au
asemenea calităţi. Astfel, în toate poveştile şi basmele prezentate lor, copiii apreciază corect personajele
purtătoare ale trăsăturilor pozitive urmărite, sunt alături de ele în acţiunile lor şi le iau că exemplu în
comportarea şi jocurile lor. În plan moral şi comportamental, literatura stimulează formarea unei
conduite şi conştiinţe morale, prin conturarea unor modele pe care copiii le cataloga drept exemple,
probîndu-le pe propria persoană.

27
 BIBILIOGRAFIE

1. Anca, Dragu, Sorin, Cristea Psihologie și pedagogie scolara, Editia a II-a, revazuta și
adaugita, Ovidius University Press, 2003, p. 31.
2. Ursula Schiopu, Emil Verza Psihologia varstelor, Editura Teora, 2007, p.97.
3. Anne Bacus Copilul de la 3 la 6 ani, Editura Teora, 2007, p. 227.
4. Anne Bacus Copilul de la 3 la 6 ani, Editura Teora 2007, p. 232.
5. Anca Dragu, Sorin Cristea Psihologie și pedagogie scolara, Editia a II-a revazuta și
adaugita, Ovidius University Press, 2003, p. 41.
6. Anca Dragu, Sorin Cristea Psihologie și pedagogie scolara, Editia a II-a revazuta și
adaugita, Ovidius University Press, 2003, p. 41.
7. Gheorghe Tomsa,Nicolae Oprescu Bazele teoretice ale psihopedagogiei preșcolare, V&I
Integral, Bucuresti, 2007, p.67.
8. Gheorghe Tomsa, Nicolae Oprescu Bazele teoretice ale psihopedagogiei preșcolare, V&I
Integral, Bucuresti, 2007, p.67.
9. Igor Racu Psihodiagnoza şi statistica psihologică, Tipogr. UPS „Ion Creangă‖, Ediţia a II.
2007.
10. Ellen Key, Secolul Copilului, București,1978
11. Bălănescu Camelia, Rolul Basmelor Şi Poveştilor În Formarea Şi Informarea Preșcolarilor,
Grădiniţa „Constantin Brîncuşi”,Tg-Jiu, judeţul Gorj
12. Anca Dragu, Sorin Cristea Psihologie și pedagogie scolara, Editia a II-a revazuta și
adaugita, Ovidius University Press, 2003, p. 42.
13. Ursula Schiopu, Emil Verza, Psihologia varstelor, Editura Didactica și Pedagogica,
Bucuresti, 1981, p.113.
14. Ursula Schiopu, Emil Verza, Psihologia varstelor, Editura Didactica și Pedagogica,
Bucuresti, 1981, p.114.
15. Pantelimon Golu, Mielu Zlate, Emil Verza, Psihologia copilului, Manual Clasa a X –a, p.
89.
16. Gheorghe Tomsa, Nicolae Oprescu, Bazele teoretice ale psihopedagogiei preșcolare, V&I
Integral, Bucuresti, 2007, p.70
17. Anca Dragu, Sorin Cristea, Psihologie și pedagogie scolara, Editia a II-a revazuta și
adaugita, Ovidius University Press, Constanta, 2003, p. 42.
18. Ursula Schiopu, Emil Verza, Psihologia varstelor, Editura Didactica și Pedagogica,
Bucuresti, 1981, p. 112.
19. Ursula Schiopu, Emil Verza, Opera citata, p.112.

28
20. Tinca Cretu, Dezvoltarea afectiva a preșcolarului în contextul activităților și relatiilor din
gradiniță, în Revista invatamantului preșcolar, nr. 1-2, Bucuresti, p.10.
21. Anca Dragu, Sorin Cristea, Psihologie și pedagogie scolara, Editia a II-a revazuta și
adaugita, Ovidius University Press, 2003
22. Gligor Hagău, Daniela Onofrei, Marian Pădure, Educaţie şi formare perspective actuale
Argonaut & Limes Cluj-Napoca, 2016 ISBN 978-973-109-661-2
23. Suport didactic, Creativitatea și inovațiile în școală, Inovest Parteneriat Estic pentru Inovații
Pedagogice în Educația Incluzivă Chișinău, 2015 pag.137
24. Glava A., Glava C. Introducere în pedagogia preşcolară. Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 2002, p.
8
25. Bruner J., Procesul educaţiei intelectuale. Buureşti: Editura Ştiinţifică, 1970

29
 Anexe

Anexa 1 Test de inteligență emoțională pentru copii

Alege răspunsul care descrie cel mai bine reacția ta la urmatoarele scenarii. Răspunde pe baza a
ceea ce ai fi vrut să faci în realitate, nu cum crezi tu că trebuie să fie răspunsul.

Imaginează-ți că te afli la ora de curs și dintr-o dată pămîntul începe să se cutremure foarte
1. puternic, cu un zgomot inspăimîntător. ( În cazul nostru în sala de clasă, dintr-o dată afară
începe o ploaie foarte puternică, cu un tunet înspăimîntator). Ce faci ?
Continui să stai liniștit în bancă și să citești lecția din manual (să stai liniștit să joci mai departe),
a)
dînd puțină atenție evenimentului, asteptînd că acesta să inceteze curînd.
Devii plin de grijă față de pericol urmărind învățătorul/profesorul (educatorul) și asculți cu atenție
b)
instrucțiunile date de acesta.
c) Cîte puțin din a) și b)
d) N-am observat nimic (M-am ascuns într-un locușor)
Ești în curtea școlii în timpul recreației. Unul dintre colegii tăi nu este acceptat în jocul
2.
celorlalți și începe să plîngă. Ce faci ?
a). Nu te bagi, il lași în pace
b) Vorbești cu el și încerci să-l ajuți pe coleg (copil)
c) Te duci la el și îi spui să nu mai plîngă.
d) Ii dai o bomboana sau altceva care să-l facă să uite.
Imagineaza-ți că te afli la mijlocul ultimului semestru și speri să obții un premiu, dar ai
3. descoperit că nu ai nota dorită la o materie, ci una mai mică decît cea la care te așteptai. Ce
faci?
a) Iți faci un plan special pentru a îmbunătăți nota, hotărîndu-te să-ți urmezi planul.
b) Te hotărăști să înveți mai bine anul următor (te hotărăști să desenezi mai bine cînd vei fi la școala).
Îți spui că nu te interesează materia respectiva și te concentrezi asupra altor discipline unde notele
c)
tale sunt și pot fi mai mari.
d) Mergeți la învățător/profesor și încerci să discuți cu el în scopul obținerii unei note mai bune
Consideri că în lipsa învățătorului/profesorului ești elevul responsabil cu disciplina în clasa.
4. În urma unor acte de indisciplină zece elevi au fost deja avertizați cu scăderea notei la
purtare și ești descurajat din cauza acestei situații. Ce faci ?
a) Notezi numele elevilor indisciplinați și predai lista învățătorului a doua zi.
b) Consideri că nu-ți poti asuma această responsabilitate.
Încerci să discuți cu elevii propunînd soluții pentru păstrarea disciplinei și pentru îndreptarea
c)
situației create.
d) Dorești să devii responsabil cu altceva.
Ești anunțat că de mîine o să aveți un nou coleg rom. Surprinzi pe cineva (pe prietenul tău)
5.
spunînd cuvinte urîte și răutăcioase în adresa lui. Ce faci?

30
a) Nu-l iei în seama considerînd că este numai o gluma.
b) Îl chemi afară pe colegul răutăcios și îl cerți pentru fapta făcută.
Îi vorbești în prezența celorlalți spunînd că asemenea fapte sunt nepotrivite și nu vor fi acceptate în
c)
clasa voastră.
d) Îți sfătuiești colegul (prietenul) să fie mai bun și îngăduitor cu toți colegii.
Te afli în recreația mare și încerci să calmezi un coleg de clasă înfuriat pe alt coleg care i-a
6.
pus piedică pe hol, riscînd astfel să-i fractureze brațul. Ce faci ?
a) Îi spui să-l ierte pentru că ceea ce s-a întamplat a fost o gluma.
b) Îi povestești o întimplare hazlie și încerci să-l distrezi.
c) Îi dai dreptate considerînd, asemenea lui, că celălalt coleg s-a dat în spectacol.
Îi spui că ți s-a întamplat și ție ceva asemănător și că te-ai simțit la fel de furios, dar după aceea ți-
d)
ai dat seama că cel vinovat putea la rîndul său să cadă și să-și spargă capul.
Tu și prietenul tău cel mai bun vă certați și aproape că ați ajuns să vă luati la bătaie. Care
7.
este cel mai bun lucru de făcut?
a) Faceți o pauză de 20 de minute și apoi începeți să discutați din nou.
b) Te oprești din ceartă și taci.
c) Spui că-ți pare rău și îi ceri și prietenului tău să-și ceară scuze.
d) Vă opriți puțin pentru a vă liniști și apoi fiecare pe rînd spune ceea ce gîndește despre problemă.
La sfîrșit de an școlar organizează o serbare. Închipuie-ți că tu ești conducatorul unui grup
8.
de elevi și vrei să compui o scena hazlie. Cum faci ?
a) Îți faci un orar și acorzi un timp pentru fiecare amănunt.
b) Propui să vă întîlniți și să vă cunoașteți mai bine.
c) Îi ceri separat fiecărui copil să vină cu idei.
d) Vă strîngeți toți n grup și tu îi încurajezi pe ceilalți să propună diverse variante.
Imaginează-ți că ai un frate de 3 ani care întotdeauna a fost foarte timid și puțin înfricoșat de
9.
locurile și oamenii străini. Ce atitudine ai față de el?
a) Accepți că are un comportament timid și cauți să-l protejezi de situații care pot să-l tulbure.
b) Îl prezinți unui medic cerîndu-i un sfat.
(Părintele și tu) Îl duci în buna știința în fața oamenilor străini și în locuri necunoscute astfel încît
c)
să-și poata înfrînge frica.
Faci cu el o serie permanentă de jocuri și competiții ușor de realizat care îl vor învața că poate întra
d)
în legătură cu oamenii și poate umbla din nou prin locuri noi.
Imaginează-ți că-ți place foarte mult desenul. Începi să te pregătești pentru a desena în
10.
timpul tău liber. Cum faci?
a) Te limitezi să desenezi doar o ora pe zi.
b) Alegi subiecte de desen mai grele care șă-ți stimuleze imaginația.
c) Desenezi doar cînd ai chef.
d) Alegi subiecte de desenat pe care știi să le faci.

31
Modul de notare și interpretare a raspunsurilor:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
a. 20p 20p 20p
b. 20p 20p 5p 20p 5p 20p
c. 20p 20p 20p 5p
d. 20p 20p

• pînă la 100p – punctaj sub medie

• 100p-150p – punctaj mediu
• 150p-199p – punctaj peste medie
• 200p – exceptional.

32
Anexa 2 Chestionar determinare nivel de lectură a basmelor.

Alege răspunsul care descrie cel mai copilul tău și bifează în dreptul variantei corespunzătoare
pentru fiecare întrebare.

Chestionar determinare nivel de lectură a basmelor.

1. Copilului dumneavoastră îi plac poveștile și basmele?
Da Nu

2. Cît de des îi citiți său spuneți din proprie inițiativă?

Zilnic Săptămînal Lunar Foarte rar

3. Cît de des vă solicită copilul să-i spuneți povești?

Zilnic Uneori Foarte rar

4. Cu ce frecvență intrați într-o librărie cu intenția de a achiziționa cărți?

Săptămînal Lunar Rar Deloc

5. Obișnuiți să scoateți cărți de la bibliotecă pentru dumneavoastră sau copil?

Da Nu

6. Copilul d-voastră preferă să asculte o poveste sau să se uite la un desen animat?

Poveste Desen animat

7. Credeți în valoarea educativă a cărților pentru copii?

Da Nu

8. Ați constatat vreodată utilizarea unor cuvinte sau expresii din povești în limbajul copiilor?
Frecvent Foarte rar Nu

9. Copilul d-voastră are cărți de povești în biblioteca proprie?

Multe Cîteva Deloc

10. Știe copilul d-voastră să răsfoiască o carte fără să o rupă?

Da Nu

33
Modul de notare și interpretare a raspunsurilor.
Punctajul pentru fiecare variantă este indicat în tabelul de mai jos. Rezultatul final este constituit
din suma tuturor punctelor acumuate în urma testului.

Întrebarea Răspunsuri și punctajul respectiv acordat

1. Da Nu
2 1
2. Zilnic Săptămînal Lunar Foarte rar
4 3 2 1
3. Zilnic Uneori Foarte rar
3 2 1
4 Săptămînal Lunar Rar Deloc
4 3 2 1
5. Da Nu
2 1
6. Poveste Desen animat
2 1
7. Da Nu
2 1
8. Frecvent Foarte rar Nu
3 2 1
9. Multe Cîteva Deloc
3 2 1
10. Da Nu
2 1

34
Anexa 3 Rezultateleîn urma aplicării testului de inteligență

Întrebarea
Sub 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Total
iectul (Nr.)

1. 20 0 0 20 0 5 0 0 0 0 45
2. 20 20 0 20 0 20 0 0 0 0 80
3. 20 20 0 20 0 20 0 0 20 0 100
4. 20 0 0 0 0 20 0 0 20 0 60
5. 20 20 0 0 20 20 0 0 0 20 100
6. 20 0 0 20 0 20 20 0 20 0 100
7. 20 0 0 0 0 5 0 20 0 0 45
8. 20 0 0 20 0 5 0 0 20 0 65
9. 20 0 0 20 0 5 0 0 20 20 85
10. 20 0 0 0 20 5 0 0 0 0 45
11. 0 20 0 0 0 20 0 0 20 0 60
12. 20 0 0 0 0 5 0 0 20 20 65
13. 20 0 0 0 20 20 0 0 0 20 80
14. 20 20 0 20 0 20 0 20 0 0 100
15. 20 0 0 20 0 20 0 0 20 20 100
16. 20 0 0 0 0 5 0 0 20 0 45
17. 20 0 0 0 0 5 0 0 5 0 30
18. 20 20 20 0 20 20 0 0 0 0 100
19. 0 0 0 0 20 5 0 0 20 0 45
20. 20 0 0 20 0 5 0 0 0 0 45

35
Anexa 4. Rezultateleîn urma aplicării chestionarului pentru nivelul de lectură

Întrebarea
Sub 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Total
iectul (Nr.)

1. 2 1 2 1 1 1 1 1 1 1 12
2. 2 3 2 1 2 1 2 2 3 2 20
3. 2 4 3 4 2 2 2 2 3 2 26
4. 2 2 1 1 2 1 2 1 2 1 15
5. 2 4 3 3 2 2 2 2 3 2 25
6. 2 4 3 3 2 2 2 3 2 2 25
7. 2 1 2 1 1 1 2 1 1 2 14
8. 2 3 2 2 2 1 2 2 2 2 20
9. 2 2 2 3 1 2 2 3 3 2 22
10. 1 2 1 1 2 1 2 1 1 2 14
11. 2 1 2 2 1 1 2 2 2 2 17
12. 2 2 1 1 2 1 2 1 2 1 15
13. 2 3 2 3 2 2 2 2 2 2 22
14. 2 4 3 4 2 2 2 3 3 2 27
15. 2 3 3 3 2 2 2 2 2 1 22
16. 2 1 1 1 2 1 2 1 2 1 14
17. 1 1 1 1 1 1 2 1 1 2 12
18. 2 4 3 4 2 1 2 2 3 2 25
19. 2 1 1 1 1 1 1 1 2 2 13
20. 2 2 1 1 2 1 2 1 2 1 15

36