Rolul terapeutic al povestilor

O poveste este o istorisire, o succesiune de intamplari care vorbesc despre una sau
mai multe experiente de viata ori situatii problematice si care se finalizeaza intr-un anumit
mod.
Ea apeleaza la imaginar si adesea la o lume fantastica, foloseste metafore si
constructii ambigue, vehiculi ai unor continuturi care se concretizeaza numai in contactul
direct dintre acestia si lumea interioara a ascultatorului.
Copii sau adulti, suntem captati de frumusetea povestilor si basmelor, de
complexitatea actiunilor si modalitatile inedite de solutionare, de minunatia personajelor si
creativitatea autorilor, dar ne gandim mai putin la rolul lor vindecator pentru cel ce le
asculta sau le urmaresc. Povestile si metaforele vindeca deoarece ele ne pun in contact cu
dorintele si nevoile noastre cele mai profunde, cu obstacolele pe care le avem si resursele
noastre interioare adesea necunoscute. Povestile ne pun in contact cu noi insin.
Copiii sunt atrasi de povesti ele devenind o buna metoda educativa deoarece
stimuleaza dezvolatrea cognitiv-intelectuala, respectiv gandirea, imaginatia, limbajul dar
si dezvoltarea afectiv-emotionala, deoarece povestile sunt surse si vehicole de emotii,
ajuta la intelegerea acestora si invatarea exprimarii lor. De asemenea ele furnizeaza
modele de identificare, solutii posibile la probleme asemanatoare, furnizeaza modele
comportamentale si valori.
Povestile imbogatesc experienata. Experienta este principala modaliate de
invatare a copiilor iar noi adultii, am invatat cele mai multe dintre cele pe care le stim din
experienta noastra de viata. Experienta este cea care ne ajuta sa facem fata schimbarilor
care survin uneori pe neasteptate si care ne pot bulversa. De asemenea, experienta poate
avea conotatii negative sau pozitive.
Tocmai de aceea tot mai multi specialist -psihologi, psihopedagogi si psihoterapeuti
recomanda folosirea povestilor cu scop terapeutic. Astfel, putem folosi povestile pentru a-i
ajuta pe copii sa faca fata unei situatii dureroase prin care trec in acel moment trec
(separare, respingere, furia, abandon, divortul parintilor) sau pentru a-i pregati sa infrunte
situatii negative viitoare (decesul unui membru al familiei, plecarea parintilor, mutarea,
schimbari in ceea ce priveste viata obisnuita cu potential traumatizant) sau pentru a-i
sprijini sa depaseasca situatii de viata deosebite (abuzul, violenta). Povestile reprezinta un
sprijin in dezvoltarea unor modalitati adaptative pentru copiii anxiosi, cei instabili, cu
autocontrol deficitar sau stima de sine scazuta, timiditate exagerata.
Explorand aceste situatii in maniera securizanta pe care o ofera povestile, pe de o
parte copiii pot invata sa isi accepte sentimentele de tristete sau suparare, sa si le
constientizeze, si pe de alta parte pot invata ca si in aceste intamplari dramatice exista
posibilitatea solutionarii.
Povestea se adreseaza fanteziei si intituitiei, largeste cadrul individual stimuland
creativitatea si, prin aceasta stimuleaza cresterea si evolutia umana. Ea poate facilita
rezolvarea de probleme si stimula dezvoltarea capacitatii de gestionare a problemelor.
In psihoterapie, folosirea povestilor este securizanta deoarece ea poate comunica
copilului sau adultului mesaje care spuse direct ar fi respinse insa metafora este o
modalitate care evita rezistentele constientului, tocmai de aceea are efect iluminator
largind spatiul interior al persoanei (apud. Sempronia Filipoi Basme terapeutice pentru
copii si adulti).
Povestea devine una terapeutica atunci cand mesajul ei este unul vindecator
adica are capacitatea de a-l transforma pe ascultator dintr-un receptor pasiv in unul activ

in ceea ce priveste propria schimbare. In acest sens, Sempronia Filipoi vorbeste despre
cateva functii ale povestii terapeutice, dintre care amintim:
1. Povestea

este

oglinda

adica

ea

proiecteaza

nevoile

emotionale

ale

ascultatorului. Ea activeaza numeroase imagini dar in acelasi timp separa si

distanteaza ascultatorul de conflictul evocat si de experienta sa de viata, ceea
ce este protectiv pentru constientul ascultatorului, acesta permitandu-i sa se
apropie de naratiune deoarece nu isi asuma in mod constient intamplarea.
Naratiunea permite asociatii si reconstructii la nivel mai profund, inconstient.
2. Povestea are functie de model deoarece prezinta solutii posibile iar acestea il
fac pe ascultator sa isi deschida mintea (constientul si inconstientul) spre noi
cai de rezolvare a propriilor dileme.
3. Povestea este un mediator intre o experienta de viata aparent fara nici o
legatura cu ascultatorul si propriile dileme, conflicte, nevoi ale acestuia.

Avand in vedere rolurile lor multiple si beneficiile complexe, recomandam cu

caldura folosirea povestilor de catre parinti cat si de catre alti educatori

in relatia cu

copiii.
Povestile pot fi spuse sau create, modificate, imbunatatite si adaptate. Cartile de
povesti sunt o sursa nemaipomenita de invataturi, solutii, idei, si surse de crestere
emotioal pentru copiii nostri.
In acest sens recomand cu caldura povestile cu Jester, un personaj simpatic, un
bufon micu, de care cei mici se ataeaz imediat. Triete ntr-o mprie ndeprtat,
alturi de mprat, de Cavaler sau de Balaurul cel Ru.
Dai click pe fiecare poz, ateptai puin s se incarce i descrcati povetile in format
PDF. Oferii-le i altora si bucurai-v alaturi de copii, privindu-i cum triesc cu sufletul la
gur aventurile lui Jester!

http://www.povestealuijester.ro/pdf/Croitorasul%20cel%20viteaz.pdf
http://www.povestealuijester.ro/pdf/Jester%20si%20puiul%20de%20zmeu.pdf
http://www.povestealuijester.ro/pdf/Croitorasul%20cel%20viteaz.pdf
http://www.povestealuijester.ro/pdf/Jester%20cel%20Bun%20si%20Jester%20cel
%20Rau.pdf
http://www.povestealuijester.ro/pdf/Jester%20si%20Carolina.pdf
http://www.povestealuijester.ro/pdf/Jester%20si%20Zana%20Gargarita.pdf
http://www.povestealuijester.ro/pdf/Jester%20si%20lectia%20de%20desen.pdf