Analiza răspunsurilor la chestionarul privind necesităţile de formare

profesională continuă
Argument

Lectura în familie – o condiţie primordial pentru cultivarea dragostei de lectură

a copiilor.

În prezent, tot mai multe discuţii apar cu privire la scăderea interesului pentru
lectură în rândurile copiilor. Cartea trece printr-o criză profundă, recunoscută în
toată lumea. Şi nu este vorba de o criză editorială, căci librăriile, editurile pun la
dispoziţia cititorului imensa mare a cărţilor, ci de una intelectuală. Profesorii,
bibliotecarii, adulţii, părinţii bat alarma: copiii nu mai citesc cărţi. Copilul-cititor
nu este apreciat de semenii săi, nu se bucură de stimă şi respect, ba chiar stârneşte
nedumerire şi neînţelegere. Ascultarea muzicii, vizionarea filmelor şi jocurile de
calculator au devenit mult mai atractive decât cărţile. Cu toate acestea, cercetările
demonstrează că anume în timpul lecturii sporeşte considerabil activitatea
emisferei stângi, aici se emit undele beta, care apar pe parcursul proceselor de
gândire, de analiză, asigurând concentrarea atenţiei, susţinerea motivaţiei,
dezvoltarea creativităţii, curiozităţii, judecăţii, imaginaţiei.
Dragostea pentru carte trebuie să înceapă încă din fragedă copilărie, cu
participarea părinţilor. În familie copilul face primul pas, spune primul cuvânt,
cunoaşte lumea înconjurătoare. Părinţii sânt cei mai importanţi oameni din viaţa
copiilor. Prin conversaţiile cu ei şi cu ceilalţi membri ai familiei, prin activităţile de
joacă şi rutinile familiale, copii învaţă despre lume şi locul lor în ea. Familiile sunt
primii educatori ai copilului: ele vor continua să le înfluenţeze învăţarea şi
dezvoltarea în timpul anilor de şcoală şi multă vreme după aceea şi prin valorile pe
care le transmite, pune bazele dezvoltării sale intelectuale. Cei şapte ani de acasă
influenţează şi modelează personalitatea umană.
Cecercetările psihologice au demonstrat: dragostea de carte poate fi cultivată
pînă la 9 ani. Mai târziu să trezeşti interesul pentru lectură va fi mai complicat, câte
odată chiar şi imposibil. Aşa dar, această funcţie cade pe umerii părinţilor, căci ei
sunt cei care le spun poveşti copiilor înainte de somn, răspund la numeroasele “de
ce?.” S-a dovedit că anume copiii cărora li s-au citit din primii ani de viaţă, au
succese mai bune în şcoală. Ascultarea poveştilor dezvoltă gândirea, imaginaţia şi
creativitatea. Însă pentru ca apropierea de carte să devină o deprindere zilnică şi,
mai mult, ca plăcerea de a citi să devină o necesitate dorită şi trăită emoţional, ea
trebuie cultivată înainte chiar de a începe învăţarea alfabetului, prin preocuparea
permanentă a părinţilor de a-i obişnui pe copii cu frumuseţea inegalabilă a
lecturilor de basme şi poveşti.
Fiecare părinte îşi doreşte un copil educat, deştept, inteligent, afirmat şi apreciat.
Una dintre căile de realizare a acestor obiective este lectura, revigorarea lecturii de
familie. Lectura cărţilor trebuie să constituie o activitate cotidiană fundamentală,
deoarece contribuie la îmbogăţirea vieţii fiecăruia dintre noi.

Etape de realizare a studiului

Am realizat acest chestionar privind Lectura în familie , în perioada februarie–

martie 2022. Chestionarul a fost alcătuit din 12 întrebări. Cercetarea reflectă
rezultatele studiului privind Lectura în familie. Scopul studiului a fost
identificarea rolului și gradului de implicare a părinţilor în dezvoltarea gustului
pentru lectură a copiilor, locului pe care lectura îl ocupă la momentul actual în
viaţa familiei, principiilor și valorilor ce stau la baza educaţiei moral-spirituale a
familiei și metodelor prin care biblioteca poate influenţa îmbunătăţirea situaţiei în
acest domeniu, în contextul schimbării și modernizării mijloacelor de informare.

Grup-ţintă au fost copiii de 10-16 ani.

Obiective şi sarcini concrete (3-4) care s-au realizat au fost:

- stabilirea obiectivului anchetei;

- documentarea;
- formularea ipotezei;
- formăm grupul-țintă;
- elaborăm întrebări;
- analizăm rezultatelor obținute în raport cu obiectivele formulate;
- redactarea raportului final de anchetă;

La întrebarea Cine este cel mai activ cititor din familia d-voastră?, răspunsurile
au fost: eu-64%; mama-18%; tata-0%; buneii-6%; fratele, sora-10%; altă variantă
de răspuns-2%.

Aveți acasă o minibibliotecă a familiei?, la această întrebare respondenţii au

răspuns: 94% au răspuns afirmativ şi numai 6%-nu.

Aproximativ câte cărți conține biblioteca familiei?respondenţii au răspuns : 66%-

până la 50; 34%-mai mult de 50 cărţi;

Ce fel de cărți putem găsi în biblioteca personală?, 52%-din mai multe domenii;
26%-diverse; 22%-dintr-un anumit domeniu;
Citiți mai mult de plăcere sau din obligație (conform curriculumului școlar)?,
96%-din plăcere; 4%-din obligaţie;

Preferați să vizitați biblioteca din localitate?, respondenţii au răspuns 72%-

da,deseori; 24%-rar; 4%-nu;

Dacă da , atunci vizita la bibliotecă este o tradiție?, 66%-da; 34%-nu;

 Preferațisă discutați în familie despre cele citite?, 78%-da; 16%-nu; 6%-altă

variantă de răspuns;

Părinții vă dau sfaturi despre ce să citiți?, 34%-câteodată; 60%-deseori; 6%-

niciodată;

Preferați să citiți în timpul liber?, 88%-da; 8%-nu;

Considerați un beneficiu cititul în familie?, 88%-consider important; 8%-după

necesitate;4%- mai puţin important;

 Este sau nu în familia Dvs. cititul un cult?, 92%-da; 8%-nu;

1. Cine este cel mai activ cititor din familia d-voastră?

2. Aveți acasă o minibibliotecă a familiei?

3. Aproximativ câte cărți conține biblioteca familiei?

4. Ce fel de cărți putem găsi în biblioteca personală?

5. Citiți mai mult de plăcere sau din obligație (conform curriculumului școlar)?

6. Preferați să vizitați biblioteca din localitate?

7. Dacă da , atunci vizita la bibliotecă este o tradiție?

8. Preferați să discutați în familie despre cele citite?

9. Părinții vă dau sfaturi despre ce să citiți?

10. Preferați să citiți în timpul liber?

 11. Considerați un beneficiu cititul în familie?

12. Este sau nu în familia Dvs. cititul un cult?

Concluzii

Concluziile pe care le putem enunța în urma acestui studiu sunt următoarele:

 Părinții trebuie să fie cei care dezvoltă și direcționează procesul de lectură a

copiilor în familie de la cea mai fragedă vârstă. Spre regret, părinții de azi pun
accentul pe alte valori, în consecință și copiii fac același lucru. Părinții îndeosebi
tații nu monitorizează lecturile în special lecturile de vară copiilor, nefiind nici ei
mari iubitori ai cititului. Mulți părinți consideră că educația în general, inclusiv
 dezvoltarea lecturii în rândul copiilor, este în exclusivitate obligația instituțiilor de
învățământ.
 Deprinderile incipiente de lectură în familie depind în mare măsură de prezența
unei biblioteci în casă. Componența numerică și calitativă a acestor biblioteci,
după cum ne-au relatat respondenţii, lasă mult de dorit. E necesar ca părinții să
conștientizeze faptul că investițiile financiare în educația copilului sunt direct
proporționale cu reușitele lui de viitor, cu incluziunea lui în societate.
 Copiii citesc mai mult de plăcere decât din obligație, indicând și un număr mai
mare de cărți pentru lecturi extrașcolare în biblioteca personală. De aici conchidem
că ei citesc sub nivelul cerințelor conforme curriculumului școlar, iar despre
operele literare impuse de programa școlară se informează din internet, limitându-
se la scurte rezumate, pe când un număr mare de opere din literatura română și
universală și cărți cu comentarii literare, suprasolicitate până mai ieri, se prăfuiesc
pe polițele bibliotecilor publice și școlare.
 Tehnologiile informaționale răpesc o bună parte din timpul liber al copiilor, dar și
al adulților. Lectura se află printre ultimele poziții în topul preferințelor de
petrecere a timpului liber, elevii preferând să asculte muzică, să iasă cu prietenii, să
navigheze pe internet, să facă sport, considerând lectura „pierdere de timp” sau
„ceva plictisitor”.
Lectura în familie nu este o tradiție. Puțini abonați vin cu familia la bibliotecă, la
fel de puțini citesc sau discută despre cele citite, dar și mai puțini practică lecturile
în glas sau discuțiile postlecturale în familie. Din familie pornesc toate, familia a
constituit întotdeauna acea „celulă de bază a societății”. În societate nu există
cultul cititului, tot mai rar vezi persoane citind în transportul public sau pe o bancă
în parc, în schimb oriunde (în locuri publice și la locul de lucru) poți vedea
persoane ce vorbesc la telefoane mobile sau navighează în internet, absente la cele
din jur. Vina o poartă, iarăși, familia.
 Nici părinții și nici bibliotecarii nu sunt o „autoritate” absolută pentru copii. Dacă
e să discute despre cele citite, aceștia preferă să o facă în primul rând cu prietenii,
apoi cu profesorul. În schimb, când este vorba despre persoanele cu care se
consultă atunci când își aleg lecturile, colegii și bibliotecarii sunt pe primele
poziții, urmați de părinți și profesor.
 Biblioteca și bibliotecarul se bucură de autoritate redusă, din moment ce doar
jumătate din respondenți sunt beneficiarii bibliotecii publice. E necesar ca
bibliotecile publice, în parteneriat cu cele școlare, să-și regândească și să-și
restructureze activitatea, astfel încât să atragă familiile la bibliotecă.

Recomandări
Bibliotecile pot oferi oportunități în scopul dezvoltării lecturii în familie
prin diversificarea paletei de activități, a serviciilor oferite comunității:
 Revitalizarea unor practici mai vechi, dar neîntemeiat date uitării, cum ar fi
evidența prin utilizarea „formularului unic al familiei cititoare”. Acum avem
posibilitatea să ținem această evidență și în format electronic, putem expedia
fiecărui membru al familiei lista cărților recomandate spre lectură sau a noutăților
editoriale, putem invita familiile la activități culturale sau a le aminti despre
necesitatea returnării cărților împrumutate etc.
 Atragerea mai multor familii în activități din cadrul programelor naționale
de promovare a lecturii devenite deja tradiționale în bibliotecile din Republica
Moldova, cum ar fi Campania Națională de Promovare
a Lecturii „Să citim împreună”, care propune în fiecare an spre lectură
cărți destinate cititorilor de diverse vârste, concursul „Cel mai activ cititor” și „Cea
mai activă familie cititoare a bibliotecii” din cadrul Programului Național
LecturaCentral etc.;

 campanie de promovare a lecturii în familie ș. a.

Dragostea pentru carte trebuie să înceapă încă din fragedă copilărie, cu
participarea părinţilor. În familie copilul face primul pas, spune primul cuvînt,
cunoaşte lumea înconjurătoare. Părinţii sînt cei mai importanţi oameni din viaţa
copiilor. Prin conversaţiile cu ei şi cu ceilalţi membri ai familiei, prin activităţile de
joacă şi rutinile familiale, copii învaţă despre lume şi locul lor în ea. Familiile sunt
primii educatori ai copilului: ele vor continua să le influenţeze învăţarea şi
dezvoltarea în timpul anilor de şcoală şi multă vreme după aceea şi prin valorile pe
care le transmite, pune bazele dezvoltării sale intelectuale. Cei şapte ani de acasă
influenţează şi modelează personalitatea umană.