Poezia „Cartea naturii” de C.

Dragomir

Printre cărțile vechi, rare Lupul, mierla, căprioara,

Alta nu-i, pereche n-are, Sturzul, șoimul, ciocârlia,
Domnu-a scris-o pe vecie Romanița, păpădia.
Pentru omul de-omenie, Omul cel de omenie
Cu smerenie s-o citească, Simte, vede, luptă, știe
Iarba, floarea s-o iubească, Că natura este vie,
Frunza, codrul, neamul, țara, Moștenire pe vecie.
Ghiocelul, lăcrimioara,

Cunoscând natura înconjurătoare, vom învăța să iubim și să ocrotim natura atât de bună
și de harnică cu noi.

Natura este totuși singura carte din care fiecare filă păstrează câte un adevăr.

Natura poate să-ți slujească de carte, de profesor, de povățuitor.

Nu închide această mare carte plină de învățături înțelepte, nu o neglija pentru celelalte
cărți în care cuprind numai strofe din cântarea întreagă ce-ți stă înaintea ta.
(I. Simionescu)

Natura trezește admirația, bucuria și respectul nostru.

Ea este izvor nesecat de inspirație pentru oamenii de creație.
Poeții îi închină cele mai duioase și gingașe versuri dedicate naturii, dragostei poporului
pentru codru, ape, munți, izvoare, pentru toată zestrea pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu
nouă și urmașilor noștri.

Pentru a împiedica lacrima de Vasile Romanciuc

Floarea se naşte zâmbind, Nici nu ne trece prin gând
floarea trăieşte zâmbind, că şi frumuseţea
şi, desigur, poate avea motive
ni se pare de prisos de suferinţă -
s-o întrebăm: uităm
de ce eşti tristă? că şi noi, uneori,
te doare ceva? zâmbim luminos
ce s-a întâmplat? doar pentru a împiedica lacrima
să ajungă în ochi.
 Un copil: Poezia Multe…
Multe, multe ni se dau-
Daruri sfinte, de valoare, Însă câteva,
să știi,
N-au în lume asemănare!
Sunt atâtea și atâtea…
Dar asemenea unui sfânt,
Fără care n-am putea
Exista decât în gând.
Este Cel care ne ține-
Bunul nostru, bun-Pământ!
Fără el și fără soare,
Fără apă, fără aer
Viața n-ar avea valoare!
Toate astea împreună
Ne dau Viață și suflare…
Ne-am preface în Pământ
Fără aer, apă, soare!

Moderator: Poezia Cerul

Ne privești și ni te dărui
Cu-ale tale – tot ce ai:
Soare, lună, Stele, Ploaie,
Printr-un sfânt și tainic grai.
Grai pe care noi în stare Nu suntem a-l înțelege…
Le uităm, dar le avem-
Toate, într-o sfântă lege!

Un copil Poezia Nu tăiați copacii de Raisa Plăieșu

Nu tăiați copacii! Pacea pe pământ.
Nu-i tăiați nicicând.
Prin ei respiră inima Nu tăiați copacii!
Noastră pe pământ. Nu-i tăiați nicicând,
Nu tăiați copacii! Din finetul lor se naște
Nu-i tăiați nicicând, Viața pe pământ.
Prin floarea lor rodește

Poezia „Soarele”
Soarele lucește-n plin Floarea-n cupă prinde jar,
Din azur, din cer senin Iepurașul și-un sticlete
Își trezește razele Peștișoru-n eleșteu-
Să colinde casele. Cresc mereu sub ochiul său!
Orice gâză are parte Din azur, din cer senin
De căldura ce o - mparte: E și-al mamei zâmbet plin.
Râde-n raze un stejar