Olimpia Sava:,,S.o.S.

PĂMÂNTUL” Dacă-mi fac şi mie loc,

(scenetă ecologică) Pot cu ele să mă joc!
TABLOUL I Surioare, vreau să ştiţi
Că doresc să mă primiţi
Pe scena se află Zăna Florilor şi Ploaia, în Şi pe mine să dansez,
costume reprezentative.La videoproiector Lângă voi să mă distrez!
sunt puse imagini frumoase cu aspecte din Dragă Ploaie, eşti curată
natură, care întăresc vorbele personajelor. Şi mă simt revigorată!

PLOAIA Danseaza impreuna cu Ploaia si cu Zana

Mă vedeţi, sunt Ploaia, care Florilor
Vara vă aduc răcoare
Toamna, repede vă trece O mândrie-s pentru mine
Supărarea că-s mai rece. Valurile cristaline,
Eu fac numai fapte bune, Peştii mari şi sănătoşi,
Multe flori vreau să se-adune Copilaşii cei frumoşi,
Prin grădini, iar pe ogoare Ce vin dornici să înoate…
Fac să crească grâul mare. Toate apele-s curate,
Nu mă laud, dar eu pot Foarte bine îngrijite,
Plantele de peste tot Nicidecum nu-s irosite.
Să le fac mai viguroase. Oamenii le preţuiesc,
Vreau să fie numeroase, După cum e şi firesc.
Ca Pământul-ntreg să fie De aceea, nu greşesc
Verde, plin de bogăţie! Dacă spun că mă mândresc!

Zâna Florilor Apare Raza de Soare

E perfect adevărat.
Într-o vară s-a-ntâmplat Raza de Soare.
Că mai rar ne-ai vizitat. Simt o mare bucurie
Oamenii s-au speriat; Când le văd că pot să fie
Plantele se ofileau, Bucuroase-aşa de tare!
Animalele slăbeau… Sunt o rază de la soare
Norii se mai arătau Şi pământul încălzesc.
Rareori, dar dispăreau Mult îmi place să privesc
Fără-a cerne stropii grei, Spre Pământ şi să ajut,
Să ne bucurăm de ei. Energie să-mprumut
Dar acum cu drag privesc Oamenilor muncitori,
Plantele ce bine cresc. De natură iubitori.
Florile-au crescut frumos, Terra este fericită,
De un verde sănătos. De locuitori iubită,
Veselă-s când tu vii iară, Respectată şi păstrată
Mult iubită surioară! De ei toţi mereu curată.
Pot să intru-n orice casă,
Se prind de mâini şi se rotesc, dansând. Liniştită, bucuroasă.
Apare Zâna Apelor, care le priveşte, Şi-ale mele surioare
încântată. Totdeauna-s doritoare
Pe Pământ să se strecoare
Zâna Apelor Şi-s mereu folositoare.
Iată cum se zbenguiesc, Chiar şi astăzi m-am grăbit
Fericită le privesc! Pe Pământ de am venit,
Plantele să le-ncălzesc, Rele să înfăptuiesc,
Oamenii să-i veselesc! Astfel să vă…răsplătesc.
Ajutoare bune am,
Din sens invers, intră Bolta Cerească Ce-s cu mine de un neam:
Poluanţi de voi creaţi,
Bolta Care-s meşteri minunaţi.
Este urcată pe un suport căt se poate de Tot mai mulţi ei se adună
înalt Şi pot face treabă…bună.
Ia priviţi ce ştiu să facă!
Eu sunt bolta cea senină, I-aţi creat şi vor să placă!
Ce mereu vă dă lumină: Altfel ce rost ar avea
Ziua, de la mândrul Soare, Viaţa lor şi viaţa mea?
Noaptea, de la stele, care Nu toţi oamenii mă vor
O mulţime se adună, Loc să am în lumea lor,
Dar şi de la mândra Lună. Dar acelaşi mediu au.
Când privesc înspre Pământ, „Mulţumiri”, şi lor le dau!
Văd cât este el de sfânt.
Pot să spun că-i minunat, Poluanţii pun obiectele aduse, împotriva
Pentru că e presărat voinţei lor, pe umerii Zânei şi ai Ploii.
Cu păduri şi flori, cu iarbă… Zâna se apără, dar e învinsă şi cade.
Oamenii fac multă treabă
Şi obţin recolte bune, Ploaia
Pot cu greu să le adune. Se apără, dar e şi ea până la urmă învinsă.
Animalele sunt, toate,
Îngrijite, respectate, Să mă facă, vor, acidă,
Iar copiii sunt cuminţi Ca prin mine să ucidă!
Şi ascultă de părinţi. Bucurie vreau s-aduc,
Ei nu calcă pe verdeaţă Nu vreau rele să produc!
Şi respect au pentru viaţă. Plante nu vreau să omor,
Mult le place să se joace, De-al lor zâmbet îmi e dor!
Că pe Terra este pace! Inundaţiile toate
Nu-s de mine provocate,
ACTUL II Eu nu am cuvânt de spus,
Vine Poluarea, în costum închis, însoţită de Poluanţii le-au adus!
poluanţi, care sunt de asemenea îmbrăcaţi
cu ceva închis, cu nişte coroniţe sau Poluarea
panglici pe care scrie cum se numesc: Nu mai spune, chiar nu ştii
detergenţi, ulei ars, fum, funingine, sulf Că noi suntem doar copii
etc. şi aduc nişte pelerine închise la Oamenilor ce-au uitat
culoare, coliere, centuri, pe care sunt Că Pământul le e dat
prinse deşeuri de hârtie, sticle de plastic, Nu doar pentru folosire,
pungi de plastic, sârme, animăluţe din pluş, Ci şi pentru îngrijire?
semnificând animale moarte, crenguţe Obsedaţi să-l folosească
uscate. În acest timp, la videoproiector sunt Foarte minte, să le crească
puse imagini care demonstrează poluarea. Propria avere, pot
Poluarea Să-l distrugă chiar de tot.
Ha, ha, ha! aţi cam uitat
Că pe mine m-aţi creat! Ploaia
Câte-un pic, am tot crescut Inima nespus mă doare,
Şi acum am început Că tu ai dreptate mare!
Lăcomie-au demonstrat
Oamenii ce au tăiat
Mari întinderi de pădure,
Merită acum să-ndure
Viituri, alunecări
De pământ, dar şi ocări.
Dacă ar fi chibzuit,
Poate nu s-ar fi grăbit
Codrii să-i măcelărească.
Alţi copaci n-au pus, să crească!
Traversează scena un industriaş, pus la
costum, care vorbeşte la telefon:
Industriaşul
Vreau producţie mai mare
Nu-mi vorbi de poluare!
…………………………
Nici măcar nu vreau s-aud,
Nu degeaba eu asud,
Vreau să fiu tot mai bogat,
Nu am bani de aruncat!
……………………………
După câte eu deduc,
Sunt şi alţii ce produc
Poluanţi şi n-am văzut
Ei, ceva, să fi făcut,
Poluarea s-o stopeze,
Sau măcar s-o micşoreze!
…………………………
Te înşeli, deoarece
Pentru bani eu fac orice:
Arme, bombe nucleare…
Vreau război, dar unul mare!
………………………….
Liniştit poţi tu să fii,
Că doar eu nu am copii,
Nici nu mă interesează
După mine ce urmează.
Toată lumea asta mare
Vreau să-mi fie …la picioare!
Interlocutorul
Se aude la telefon
Mă sileşti să-ţi spun acum
Că gândeşti ca un nebun.
Dacă stai să socoteşti,
Ai putea să stăpâneşti
O planetă ce-o să fie,
Foarte repede, pustie!
ACTUL III
Aceleaşi personaje, în aceeaşi stare.
Lateral, un soare frumos, acoperit cu un
voal închis la culoare.
Bolta Cerului
Tuşeşte
Doamne, ce se-ntâmplă oare?
Capul rău de tot mă doare,
Iar Pământul e mai mic
Şi pe el nu văd nimic,
Faţa-i e acoperită
Cu o pânză înnegrită!
Poluarea,
Veselă
Bolta Cerului m-amuză…
Hei, tu, care eşti o muză
A artiştilor, curând,
M-or cânta ei, toţi, pe rând,
Doar pe mine, vor uita
Minunata faţă-a ta!
Nu-şi vor aminti de lună,
Nici de stele…. Noapte bună!
Bolta Cerului
Dragă Soare, ai aflat
Pe Pământ ce s-a-ntâmplat?
Hai, te rog, să luminezi
Terra, astfel s-o salvezi!
Soarele
Dar nu pot, şi rău îmi pare,
Forţa mea de luminare
Este foarte afectată,
Dar ceva voi face-ndată:
Razele îmi voi trimite
Pe pământ. Nu voi permite
Ca planeta să sfârşească,
Ajutor să nu primească!
Raza de Soare
Foarte greu am reuşit
Pe Pământ de am răzbit!
Celelalte surioare
S-au întors la tatăl Soare,
Speriate rău de tot,
însă eu am vrut să pot
Şi-am venit s-aduc lumină
Şi căldură, să-şi revină
Zâne, oameni, plante, toate
Ce au fost ameninţate.
Dar voi, oameni, învăţaţi
Ca Natura s-o păstraţi
Sănătoasă şi curată!
S-ar putea ca altădată
Ajutor să nu primiţi
Şi-aţi putea chiar să muriţi!
Apare un grup de copii, care au în mâini
copăcei, flori, desene cu aspecte frumoase,
iar la videoproiector sunt imagini cu
oameni care îngrijesc natura.
Copiii
Se împart rolurile, în funcţie de numărul de
copii.
Nu omorâţi acest pământ,
E tot ce-avem mai scump, mai sfânt!
Planeta trebuie să fie
Frumoasă, veselă şi…vie!
Copii, veniţi să o salvăm,
De viaţă să ne bucurăm!
Vom pune mână de la mână,
Nici un gunoi să nu rămână,
Putem ca viaţa să-i redăm,
Veniţi cu toţii să plantăm
Copacii care să ne fie,
Curând, o nouă bogăţie
Şi aliatul cel mai mare
În lupta antipoluare!
Să nu uităm cumva de flori,
De delicatele comori
Ce viaţa ne-o înveselesc!
Zâna Florilor
Îşi revine
La fel ca şi copiii cresc
Şi sunt la fel de valoroase,
Să le iubim, că sunt frumoase!