Universitatea „Lucian Blaga”Sibiu

Facultatea de Ştiinţe socio-umane

PIPP, an I , ID
Istoria Pedagogiei

CELESTIN FREINET
(1896-1966)

Coordonator ştiinţific: Student:

Conf. dr. NICU ADRIANA Creţu (Ciupitu) Florentina
 Cuprins

 1.Repere biografice
 2.Principiile pedagogiei Freinet
 3.Tehnicile pedagogiei Freinet
 4.Concluzii
 5.Bibliografie
 1.Repere biografice

 Celestin Freinet s-a născut la 15 octombrie 1896, la

Gars, un sat de munte din Alpii Maritimi, într-o familie
simplă de ţărani.
 Intrat la Școala Normală, a ieșit de acolo în 1915, cu
diplomă de învăţător și a fost chemat la arme și trimis
pe front ca ofiţer de infanterie.
 În 1916 a fost rănit foarte grav la un plămân și s-a
hotărât să intre în învăţământ.
1.Repere biografice

 În 1920 a fost numit învăţător adjunct la școala din

Bar-sur-Loup, un sătuc din Alpii Maritimi.
 În 1925 a călătorit în URSS și l-a cunoscut pe
Makarenko.
 În 1926 s-a căsătorit cu Elise care a fost cea mai
inteligentă colaboratoare și susţinătoare a sa.
 În 1933 este demis din postul de învăţător și decide să-
și deschidă propria sa școală, în Vence.
 1.Repere biografice

 În toamna lui 1935 ”Școala Freinet” era gata să

primească primul grup de elevi.
 Continuă activitatea CEL-ului (Cooperative de
l‘enseignement laic, fondată în 1928) și realizările
didactice se înmulţesc, materialele se îmbogăţesc cu
noi instrumente.
 În 1966 s-a stins din viaţă, la Vence.
 2.Principiile
pedagogiei Freinet

 Școala centrată pe copil

”Veți fi la nivelul copiilor. Îi veți vedea cu ochi, nu

de pedagogi și de șef, ci cu ochi de om și de copil și veți
reduce imediat, prin acest fapt, distanța periculoasă care
există, în clasele tradiționale, între elev și profesor” spune
Freinet.
 2.Principiile
pedagogiei Freinet

 Munca școlară motivată

Educaţia trebuie să fie în primul rând ”educaţia
muncii” care trebuie privită ca orice efort făcut de om
pentru a se realiza pe sine și pentru a coopera cu
mediul.

”Munca este dovada prin care se

transformă în miere nectarul încă impur
al cunoașterii.”
 2.Principiile
pedagogiei Freinet

 Activitate personalizată

Munca individualizată plasează copilul în centrul

sistemului educativ, ţinând seama de achiziţiile sale, de
ritmurile și de capacitatea sa de a deveni actor al
propriei învăţări.
2.Principiile
pedagogiei Freinet

 Expresie liberă și
comunicare, cooperare
Libera exprimare
nu este invenţia unui elev deosebit de creativ, ea este
manifestarea însăși a Vieţii.
Exprimarea liberă este valoroasă atât prin
demersurile sale creative, cât și prin producţiile sale.
Exprimarea liberă o înţelegem prin ”participarea
activă a învăţătorului care face parte obligatoriu din grupul
educativ” precizează Freinet.
2.Principiile
pedagogiei Freinet

 Învăţare prin tatonare experimentală

Tatonarea - ”marea lege pe care o vom găsi
mereu în centrul tuturor actelor umane” constă în seria
de tentative pe care le îndeplinește individul pentru a-și
satisface propriile nevoi.
Experienţa începe cu un procedeu care îl amin-
tește mult pe acela al învăţării ”prin încercări și greșeli”.
 3.Tehnicile pedagogiei Freinet

 Textul liber
 Jurnalul școlar
 Corespondenţa școlară
 Ancheta documentară
 Exprimarea plastică
 Exprimarea corporală
 Creaţia manuală
 Exprimarea dramatică
 Ieșirea școlară
3.Tehnicile pedagogiei Freinet

 Desenul liber
 Fișierul școlar
 Cooperativele școlare
 Proiecţiile de filme
 Radioul și televiziunea
 Studiul mediului local
 Gazeta de perete
 Grădina și atelierul școlar
 Instrumentele
pedagogiei Freinet

 Fișiere autocorective
 Fișiere documentare
 Planul de muncă
individual
 Brevetul
 Autoevaluarea
 4.Concluzii

 Strategiile didactice promovate de Freinet sunt

centrate pe elev.
 O preocupare constantă la Freinet o reprezintă
evitarea eșecului.
 Sunt suprimate ameninţările, pedepsele, clasificările
umilitoare.
 Dascălul nu mai este stăpânul absolut, singurul care
știe și ia decizii. Copilul se ocupă de propria sa
activitate: munca individualizată, munca în comun,
autoevaluarea și autocorectarea.
 4.Concluzii
 Principalul rol al învăţătorului este acela de coordonator.
Este un observator atent, care dirijează și coordonează
activităţile elevilor săi.
 Având în centrul său copilul, cu nevoile sale firești sunt
favorizate:
- iniţiativa,
- exprimarea liberă,
- cooperarea,
- asumarea deciziilor,
- responsabilitatea,
- autonomia,
- socializarea.
Munca este cea care îl transformă și conduce la
creaţie.
 5. Bibliografie

1. Albulescu, I. (2007). Doctrine pedagogice, București:

EDP
2. Cucoș, C. (2017). Istoria pedagogiei, Iaşi: Editura
Polirom
3. Pettini, A. (1992). Freinet și tehnicile sale, București:
Editura CEDC
4. Suport de curs – Istoria pedagogiei, conf. Nicu, A.
5. Suport de curs – Pedagogii alternative, Chișiu, C.M.