Alternativa educațională Freinet

1. Activitatea și date biografice

Celestin Freinet a fost un pedagog francez remarcabil și reformator educațional, fiind,

de asemenea, promotorul curentului Educația nouă, apărut la începutul secolului XX. Din
anul 1920 Celestin Freinet a funcționat ca institutor (cadru didactic în învățământul primar sau
preșcolar, care are studii superioare) la Bar-sup-Loup unde și-a dezvoltat metodele de
predare.. C. Freinet a creat Sindicatul Cadrelor Didactice (C.E.L), urmând ca în anul 1935 să
își dea demisia deoarece metodele sale de predare erau în contradicție cu politica Consiuliul
Național de Educație, iar astfel începe propria lui școală în Vence.

2. Fundamentele pedagogice ale pedagogiei Freinet

Motivul principal care l-a împins pe Celestin Freinet să dea naștere acestei pedagogii se
regăsește în constatarea inadecvării școlii de a înfrunta și rezolva problemele ridicate de
societatea contemporană. Astfel, acţiunea pedagogică, în viziunea lui Freinet, trebuie să aibă
elevul ca ax în jurul căruia să graviteze totul. Educatorul urmează să se adapteze la trebuinţele
copilului, să ia în considerare interesele şi înclinaţiile sale. Învăţătorul ajută şi nu controlează,
ameninţă, pedepseşte.

A centra școala pe elev înseamnă a respecta copilul așa cum este el, asigurându-i un
învățamânt personalizat.

Principiile/postulatele teoretice în educația Freinet

1. O educație prin reușită: orice copil e capabil de reușită, esențial este să nu-l împingem
spre eșec prin exigențe exagerate; acest fapt nu presupune o educație a facilității, ci o
dinamizare prin reușite care le vor antrena și pe celelalte.

2. O educație a muncii: educația trebuie să își găsească motorul esențial în muncă, o muncă
creatoare, liber aleasă și asumată; fiecare elev trebuie să învețe să își fixeze singur obiective,
în loc să aștepte să îi fie mereu impuse.

3. Responsabilitatea creativă: Pedagogia Freinet este bazată pe cooperarea dintre adulți, dar
și dintre copii, care își asumă responsabilități, pregătindu-se astfel pentru viața lor de cetățeni.

4. Organizarea cooperativă a clasei: munca în grupuri mici este considerată mijlocul

fundamental de educaţie; formarea grupurilor se face la alegerea copiilor şi durează 3-4
săptămâni, iar astfel clasa devine un loc de viață și de producție.

5. Un alt mod de însușire a cunoștințelor: se recunoaște copilului dreptul la plăcere și la

experimentare, urmărindu-se respectarea tatonării experimnetale a fiecărui copil (a tatona= a
face încercări în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție).

6. Analiza critică a realului: se referă la următoarele drepturi: a experimenta, a emite

ipoteze, a comite erori, a se murdări.
7. O altă concepție despre programe și controale: autocorectarea, autoevaluarea, critica
pozitivă a grupului sunt fundamentale în controale, evaluări și se recomandă ca programele să
nu fie străine de nevoile copiilor.

8. Alte tehnici și instrumente pedagogice: cele mai bune instrumente sunt cele care respectă
tatonările experimentale ale copiilor; instrumentele sunt de muncă individuală și de incitare
(stimulare) colectivă, referindu-se la documentare, creație și producție, învățare și
consolidare, evaluare.

3. Tehnicile utilizate în alternativa educațională Freinet

Celestin Freinet a promovat utilizarea textului liber, care a fost prima realizare a lui în
plan didactic, renunțând la manualele clasice, pe care le-a înlocuit cu cărți și fișe tipărite de
elevi.

3.1 Textul liber- tehnica de bază a Pedagogiei Freinet

„Un text liber este, aşa cum indică numele său, un text pe care „copilul îl scrie în mod liber,
când are chef să-l scrie şi pe tema care îl inspiră". (C. Freinet)

Destinatarul textului liber nu mai este învăţătorul care sancţionează prin notă, ci colegii,
grupul-clasa, corespondenţii, părinţii. Rolul cadrului didactic este să găsească spaţiu în orar
pentru textul liber; să-l ajute pe copil să-şi găsească cuvintele care să-i exprime cel mai bine
sentimentele, emoţiile. Prezentarea textului liber se face dacă elevul o doreşte; textul liber
se citeşte în faţa colegilor, într-un climat de încredere şi bunăvoinţă, aceștia având o atitudine
critică valorizantă, nu distructivă. „Punerea la punct" a textului liber are loc atunci când
textul liber este ales pentru a fi publicat în revista clasei; aceasta implică analiza textului liber,
adăugiri, modificări, completări, în deplin respect pentru gândirea autorului. Fiind rod al unei
colaborări, textul liber nu se notează. Ilustrarea textului liber- autorul sau alţi colegi pot
ilustra textul liber ales spre publicare, dându-i o formă artistică. Prelungirile textului liber-
pornind de la textul liber pot fi organizate lecţii de gramatică, vocabular, istorie, geografie,
biologie, se pot demara anchete documentare.

Concluzie: s-a constatat faptul că şi în învăţământul tradiţional se foloseşte această tehnică,

sub altă formă, în orele de limba română, de creaţie, compunere când elevul este liber să
creeze anumite texte orale sau scrise, după care poate desena un aspect din textul compus,
realizându-se interdisciplinaritatea. Atitudinea învăţătorului este de stimulare a elevilor, de
încurajare permanentă.

3.2 Jurnalul școlar

Este un mijloc:

- de exprimare: el este un jurnal de opinie pentru că publică ceea ce copiii

gândesc;
- de comunicare: este un mijloc privilegiat de a face cunoscut celorlalţi ceea ce
copilul vrea să zică;
- de socializare şi de formare civică: jurnalul este, ca şi textele compuse, o recunoaştere a
dorinţelor individului. Realizând un jurnal copilul primeşte o imagine pozitivă asupra
scrisului, iar simpla difuzare a lui în afara clasei îi dă copilului o dimensiune socială;
- de învăţare: copilul învaţă pentru că realizarea jurnalului necesită competenţe în citire,
scriere, ortografie, vocabular prin necesitatea de a se face înţeles. Nu este supus la sancţiuni
şcolare, de o notă sau alta. Singura lui grijă este aceea de a produce ceva care poate fi citit.
Pentru că iese din clasă trebuie să fie „frumos” din respect pentru cititor, deci lizibil.

Concluzie: acesta poate lua forma unui caiet în care elevii îşi notează sentimentele pe care le-
au avut la ore, gândurile lor, cum li s-a părut că a decurs ora, ce ar dori să se facă în plus;
poate fi numit „Caiet de impresii’’.

3.3 Corespondența școlară: este un schimb de texte între copiii din diverse localități, prin
intermediul cărora ei își pot îmbogăți cunoștințele, experiența de viață, creează legături cu alte
clase.

3.4 Ancheta documentară: este o tehnică complexă de învățare care constă în: precizarea
temei și a modului de abordare, partea de cercetare, prelucrarez informației, bilanțul fiecărei
etape, realizarea formei finale.

3.5 Exprimarea plastică: dezvoltă creativitatea elevului, dându-i acestuia posibilitatea de a-și
manifesta trăirea interioară, temperamentul.

3.6 Exprimarea corporală: este o exprimare nonverbală, care caută să-i apropie pe elevi de
oameni, le sporește încrederea în propria persoană, accetuându-se mimica, gestica și mișcarea.

4. Repere practice privind desfășurarea activităților la clasele Freinet

Ziua la clasa Freinet debutează cu întâlnirea de dimineață, care adună copiii într-un
loc special amenajat; acest spațiu trebuie să asigure intimitate și confort în sensul că scaunele
sunt înlocuite cu pernițe. În fiecare zi un copil conduce activitatea, iar educatoarea urmărește
desfășurarea ei, având grijă să nu se depășească timpul acordat și să fie respectate regulile
stabilite.

Desfășurarea bilanțului zilei reprezintă o reactualizare și fixare a activităților zilei,

realizându-se după terminarea acestora. Elevii vor preciza care e tema săptămânii, ce activități
s-au desfășurat pe parcursul zilei, ce le-a plăcut sau ce nu le-a plăcut.

La clasele mai mari s-a introdus activitatea denumită consiliul clasei, întâlnire
săptămânală, care are loc vinerea și acordă un feedback general asupra săptămânii care s-a
încheiat și organizează activitățile din săptămâna care urmează.

În paralel cu aceste trei activități colective sunt constituite echipe permanente,

alcătuite din 4-6 copii, care folosesc materiale în comun, interpretează cântece, realizează
lucrări colective, echipe denumite prin intermediul culorilor.
 De asemenea, se constituie și echipe ocazionale atunci când se realizează o anchetă,
un proiect. Din aceste echipe fac parte copiii care doresc să participe la o activitate propusă,
care nu face parte din cele comune.

Totodată, se introduce și munca individualizată, care vizează plasarea elevului în

centrul sistemului educativ, ținându-se seamă de achizițiile sale, de ritmul și de capacitatea de
a deveni actor al propriei învățări. Munca individualizată face parte din etapa activităților liber
alese, în care copiii lucrează după un plan propriu, folosind instrumente speciale, numite
fișiere.

5. Evaluare și control în alternativa educațională Freinet

Evaluarea în pedagogia Freinet constă în verificarea realizărilor elevilor. Într-o clasă Freinet
evaluarea nu vizează o ierarhizare, ci are ca scopuri depăşirea eşecurilor şcolare şi valorizarea
reuşitelor parţiale ale copiilor care, ajutaţi, trebuie să ajungă la realizarea proiectelor lor
individuale.

Tipuri de evaluare:

5.1 AUTOEVALUAREA

Pornind de la planul său individual de muncă elevul îşi corectează singur, cu ajutorul
fişierelor autocorective (autocorectare) munca şi-o apreciază el însuşi, printr-un cod de culori,
determinându-şi gradul de reuşită.

5.2 EVALUAREA COLECTIVĂ (CO-EVALUAREA)

Rezultatul muncii individuale a elevului este prezentat grupului / clasă şi supus criticilor
valorizante ale acestuia. Clasa determină nivelul de reuşită al proiectului individual. În funcţie
de gradul de reuşită sau de eşec, educatorul decide maniera în care elevul îşi va continua
munca până la realizarea definitivă a proiectului.

5.3 SOCIALIZAREA

Definitivarea proiectului individual al elevului se realizează sub forma unui articol, album,
expoziţie, înregistrare, film, program informatic etc.

Concluzie : Şi în învăţământul tradiţional se utilizează frecvent autoevaluarea, evaluarea

colectivă; când munca şi rezultatele unui elev sunt apreciate sau criticate constructiv de
ceilalţi colegi, se utilizează evaluarea reciprocă. Diferă sistemul de notare al elevilor.

Notele sunt înlocuite cu: grile de evaluare bipartide elev-dascăl, centuri de culoare, scări de
competențe, brevete.