VIZIUNEA DESPRE EDUCATIE A MARIEI

MONTESSORI

Cine este Maria Montessori,ce a facut aceasta pentru educatie si

care este viziunea acesteia privind educatia?

Maria Montessori a fost fiica unei familii catolice din Ancona,Italia,care s-a nascut
la data de 31 august 1870.Maria a demonstrat inca din timpul scolii un spirit critic si
independent foarte dezvoltat. La varsta de 14 ani intentioneaza sa devina inginer si
reuseste sa intre pe baza de examen la “Scoala tehnica Michelangelo Buonarroti” din
Roma,cu toate ca in scolile tehnice se primeau numai baieti. Intre timp isi schimba
hotararea,simtindu-se atrasa de medicina. Pe vremea aceea si la Facultatea de
medicina erau primiti doar baieti,dar ea a reusit sa intre si a fost prima femeie care a
absolvit facultatea de medicina in Italia si care a practicat aceasta meserie cu succes.
Atunci cand lucra in cadrul Clinicii Universitare de Psihiatrie din Roma, a vizitat
foarte des azile in care erau copiii cu deficiente mentale,de acolo incepand activitatea
sa de pedagog. Atunci cand a intrat intr-o incapere in care se aflau copiii cu deficiente
psihice grave, Maria a observat ca tot ce aveau acei copiii in camera erau paturile,nu
exista nimic care sa ii ajute sa evolueze. A inceput sa aplice multe dintre ideile sale
personale despre educarea copiiilor la acest spital cu copiii bolnavi. In acest scop face
studii suplimentare de psihologie,psihiatrie si antropologie sub conducerea lui
Giuseppe Sergi, cel care a pus bazele primului Institut de psihologie experimentala din
Italia,in 1876.
 In anul 1897, Maria Montessori ia parte la Congresul national italian de medicina
de la Torino, unde face comunicari cu privire la cercetarile sale in domeniul educatiei
copiilor deficienti mental.
In 1898-1900 se ocupa de conducerea “Scolii normale ortofrenica” din Roma,
destinata pregatirii specialistilor in educatia copiiilor anormali. Apoi tine cursuri de
antropologie si igiena la “Scoala normala pentru invatatoare” si la Universitatea din
Roma. In anul 1901 se inscrie la Universitatea de filozofie din Roma, din dorinta de a
studia mai aprofundat din punctul de vedere al pedagogiei generale si al filozofiei,
problema educatiei. In 1903 apare prima editie a lucrarii sale “Antropologie
pedagogica”.
In 1907 inaugureaza prima scoala montessoriana pentru copiii mici normali
denumita “Casa del bambini” intr-o zona saracacioasa din Roma. Aici si-a perfectionat
ideile si le-a aplicat cu copiii. A reusit sa puna bazele Legii nationale pentru educarea
copiiilor cu deficiente psihice si sa conduca o scoala model in cadrul careia au fost
formate si cadre didactice specializate.
Prin rezultatele obtinute Maria a reusit sa contrazica ipoteza conform careia copiii
cu deficiente psihice nu pot invata,prin noi materiale didactice concepute de un elev de
al sau, Edouard Segiun. Aceste materiale didactice ajutau copiii sa isi dezvolte
motricitatea implicand autocontrolul. Elevii ei au reusit sa obtina rezultate,uneori mai
bune chiar decat copiii normali si au reusit sa treaca examenele de stat. Aceasta a
dezvoltat conceptul ca “omul nu este numai un produs biologic,ci si un produs
social,deci procesul de socializare incepe din prima copilarie”.
Toate aceste idei si practici educationale s-au concretizat intr-o adevarata metoda
educationala, metoda Montessori. Prima carte scrisa de Maria a aparut in 1909, si s-a
numit “Il Mondo”, care a fost tradusa apoi in 20 de limbi.
Mai tarziua cand metoda sa educationala a devenit cunoscuta in Italia,Europa si in
intreaga lume, Maria Montessori a calatorit foarte mult pentru a superviza scolile
Montessori aparute in intreaga lume,tinea conferinte si cursuri despre acest tip de
educatie.
A fost nominalizata la Premiul Nobel pentru Pace in anul 1949,1950,1951 si a
continuat sa lucreze, sa scrie si sa tina cursuri pana la sfarsitul vietii.
 A decedat la 6 mai, anul 1952 in Nordwijka an Zee,in Olanda, unde a fost inhumata
in cimitirul pentru copii. Pe mormantul ei s-a scris ultimul mesaj pe care aceasta l-a
adresat copiilor din intreaga lume : “Eu ii rog pe copiii dragi,care pot totul sa se
uneasca cu mine spre a construi pacea in oameni si in lume.”
Maria Montessori spunea ca “Inteligenta omului nu vine din nimic,ea se faureste pe
temeliile asezate in perioadele de formare a simturilor la copil”. Aceasta afirma acest
lucru dupa ce a observat copiii din diferite culturi si din multe tari,si a stabilit in
calatoria catre maturitate a acestora patru planuri-cheie. Primul este intre varsta de 0-6
ani cand obiectivele sunt dezvolatarea sinelui ca fiinta individuala. Al doilea plan este
de la varsta de 6 ani la 12 ani si se concentreaza pe dezvoltarea fiintei sociale iar in al
treilea plan,de la varsta de 12 ani la 18 ani pe nasterea adultului si gasirea propriului
sentiment de sine. In ultimul plan,de la 18-24 ani, cel mai important este consolidarea
personalitatii mature si devenirea unui explorator specializat.
Un alt citat care m-a impresionat este “...copilul este constructorul spiritual al
omenirii,iar obstacolele in calea dezvoltarii sale libere sunt pietrele din zidul in care a
fost inchis sufletul omului. Trebuie sa ajutam copilul sa actioneze singur, sa voiasca
singur,sa gandeasca singur,aceasta este arta celor ce aspira sa slujeasca spiritul”.Din
acest citat si din toate metodele de educare pe care le-a inventat Maria Montessori
realizam ca aceasta pune copilul in centru. In functie de cum reusim sa educam
copiii,asa v-a arata si viitorul lor,al nostru si al intregii omeniri. In metodele sale aceasta
se concentreaza pe individualitatea copilului,ii incurajeaza sa munceasca
independent,in ritmul lor, educatorul putand sa lucreze cu fiecare in parte sau cu
grupuri mici. Atunci cand mediul raspunde tuturor trebuintelor copilului,acesta devine
fara vreo manipulare din partea adultului, sanatos fizic,implinit intelectual si
psihologic,foarte bine educat,emanand bucurie si bunatate unul fata de altul.
Educatorii trebuie sa fie ca un ghid pentru copiii,sa ii incurajeze si sa le faciliteze
actiunile. Acestia trebuie sa fie permanent atenti la ceea ce face copilul si nu
invers,asigurand un mediu ordonat,deosebit, in care copilul sa poata sa invete. Elevii
trebuie sa dezvolte o atitudine pozitiva fata de scoala,incredere in sine,simtul
ordinii,curiozitate si concentrare,initiativa,capacitatea de a lua decizii si simtul
responsabilitatii.
 Maria afirma ca” ...niciodata nu vorbi de rau copilul in prezenta sau absenta lui”,din
acest citat intelegand ca cel mai bine este sa laudam copilul,nu sa il criticam pentru ca “
un copil care este criticat frecvent invata sa judece pe altii”,in schimb “daca un copil
este laudat frecvent,el invata sa aprecieze”.
Chiar si atunci cand se joaca un copil este atent la ce vorbesc adultii si mai ales daca
se vorbeste despre el. Copilul este capabil sa observe tot in jurul lui, sa inteleaga mult
mai mult decat credem noi, adultii. Cu cat ii scoatem in evidenta calitatile,aptitudinile si
lucrurile bune, cu atat mai putin v-a ramane loc pentru cele rele. Astfel, laudand si
incurajand copiii sa faca lucruri pozitive,bune, le v-a ramne foarte putin timp si loc
pentru cele rele.

Descoperirea copilului

Dupa 42 de ani de la prima sa activitate tiparita,Maria Montessori a publicat cartea

“Descoperirea copilului” care contine de fapt toate experimentele,concluziile si munca
ei de o viata.
Maria spune ca daca am aseza un invatator,care ar fi om de stiinta dupa conceptia
noastra,in una din scolile noastre de astazi,unde exprimarea spontana a personalitatii
copiilor este inabusita,iar copiii stau ca niste fiinte moarte,intepeniti pe locurile lor din
banci,ca niste fluturi prinsi cu ace,in timp ce isi desfac aripile stiintei lor castigate in
mod arid,stiinta poate fi simbolizata de acele aripi, care inseamna zadarnicie.
Prin urmare nu este de ajuns sa pregatim numai educatori care sa fie si oameni de
stiinta,ci trebuie sa pregatim si o scoala adecvata acestui scop. Maria spunea ca
“...cunoastem bine acest spectacol.In clase, invatatorul activ toarna cunostintele in
capul copiilor. Pentru a reusi in misiunea lui,el are nevoie de disciplina imobilitatii,de
atentia fortata a scolarilor si invatatorul gaseste ca este avantajos sa poata inmana
fara zgarcenie recompensele si pedepsele,pentru a-l constrange la o astfel de atitudine
pe cei condamnati sa fie ascultatorii lui.” De aici intelegem ca omul adult ar trebui sa
reprezinte pentru copil calauza iubitoare si luminata care ajuta sufletul omului nou sa
ajunga pe caile imparatiei cerurilor. Toate victoriile si tot progresul uman se bazeaza pe
forta interioara. Noi ii tinem pe scolari sub apasarea acelor instrumente degradante
pentru corp si pentru spirit,ca : bancile,premiile(sau pedepsele),ambele exterioare, cu
scopul de a-i constrange sa respecte disciplina imobilitatii si a tacerii,spre a-i conduce
unde?Din nefericire,pentru a-i conduce fara scop. Se toarna mecanic continutul unor
programe in mintea lor,programe alcatuite adesea in ministere si impuse de lege.
S-a spus despre Maria Montessori ca a fost cea care a descoperit copilaria,nu ca
varsta biologica sau ca varsta fizica,ci intr-un anumit sens,ca varsta psihica,intelectuala,
care are particularitatea sa. Ea a descoperit copilaria ca varsta psihica si intelectuala,in
sensul ca a descoperit faptul ca si copilul,chiar si copilul mic,este capabil sa munceasca;
faptul ca un copil mic nu numai ca este capabil sa munceasca si sa gandeasca,ci si ca el
este dornic intens sa fie ajutat sa gandeasca si sa munceasca si, atunci cand aceasta
asteptare a sa pe care si-o exprima in mod obscur si cu stangacie este dezamagita, si
daca puterile sale nascande scad,slabesc, si el,copilul mic, dezamagit si slabit,risca sa
se cufunde in amorteala,in nepasare,in lene si uneori in manie si furie. Maria a
descoperit ca aceste fiinte micute vor sa invete,sa cunoasca lumea,doresc sa o
descopere si daca aceste dorinte ale lor se sting, cauza este ca nu li s-au oferit
ajutoarele necesare in momentul si in modul in care aveau nevoie de ele.
Intreaga munca a Mariei se concentreaza in acest scop ,de a oferi la timpul potrivit
ajutorul necesar si suficient pentru ca foamea de cunoastere si de creatie a omului,de la
originile sale, sa fie hranite cu cele mai adecvate mijloace oferite de stiinta si de tehnica
existenta in societatea noastra.
Maria Montessori a avut grija ca in scolile ei sa urmareasca de la inceput cresterea
corpului copiilor,cautand sa le capteze atentia si copiilor cu privire la acest proces, iar
familiile lor primeau periodic masuratorile copiilor lor,insotite de indicii normali dupa
varste. Aceasta a hotarat ca saptamanal copiii sa fie si cantariti. Ca sa organizeze si sa
usureze toate aceste masuratori s-a stabilit ca fiecare copil sa fie masurat in inaltime o
data pe luna in ziua in care copilul implinea fiecare luna de la nasterea lui, iar in
saptamana sau in luna in care copilul implineste inca un an, medicul sa faca restul de
investigatii. In felul acesta controlul medical avea si aplicatii educative. Copiii stiau ziua
de nastere, invatau zilele saptamanii,etc. De asemenea,dobandeau deprinderi de ordine
si mai ales invatau sa se observe pe ei insisi.
Metoda de observatie era stabilita pe o singura baza: copiii sa se poata exprima
liber,pentru ca astfel sa nu dezvaluie nevoile si aptitudinile lor,care raman ascunse sau
sunt reprimate atunci cand ambianta impiedica activitatea lor spontana. In scolile
Montessori mobilierul scolar era pe masura copilului,de diferite forme,foarte
usoare,scaune mici din lemn sau cu fundul din pai,fotolii,toate usoare, adaptate la
proportiile corpului de copil. De jur imprejur,la nivel jos,incat sa fie accesibil
tuturor,erau table negre de scris,tablouri mici cu scene de familie placute sau animale,
flori,scene istorice sau religioase,care se puteau schimba de la o zi la alta,un vas cu
pesti vii si dulapuri care puteau fi deschise de copiii.
Primul lucru la care adultii din ziua noastra s-ar gandi ar fi ca, copiii, miscandu-se,
vor rasturna scaunele si mesele, producand zgomot si dezordine. Dar aceasta este doar
o prejudecata,tot asa lumea a crezut ca sunt necesare fasele la un nou nascut si spatii
inchise pentru copiii car care faceau primii pasi.Mesele,scaunele si fotoliile usoare dau
posibilitatea copiilor de a alege pozitia corecta. V-a avea libertatea de a alege si
totodata daca v-a face vreo miscare gresita si v-a rasturna cu zgomot un scaun,el v-a
avea dovada evidenta a incapacitatii sale si v-a avea ocazia sa se corecteze,invatand sa
se miste. Aceeasi miscare printre bancile grele si mari din scolile noastre care nu pot fi
miscate din loc raman neobservate,iar cand copilul se v-a afla in medii unde nu sunt
banciv-a rasturna obiecte usoare imediat. Simplitatea sau imperfectiunea obiectelor
usoare ajuta la dezvoltarea activitatii si dexteritatii elevilor.
Libertatea copilului trebuie sa aiba ca limita interesul colectiv,iar ca forma, ceea ce
numim educatia bunelor maniere si a atitudinilor. De aceea suntem datori sa-l
impiedicam pe copil de la tot ce poate jigni sau vatama pe altii sau poate insuma un act
necuviincios sau josnic. Necesar pentru disciplina este ca elevii sa poata face diferenta
intre bine si rau,iar sarcina educatoarei este de a impiedica pe copil sa confunde binele
cu imobilitatea si raul cu activitatea. Pentru ca scopul nostru este de a crea o disciplina
a activitatii, a muncii,a binelui si nu a imobilitatii, a pasivitatii.
Maria spunea ca “… ii tratam pe copiii ca pe niste manechine neinsufletite, ii
spalam,le introducem mancarea in gura,asa cum fac copiii cu papusile lor. Datoria
noastra este fata de el,fara exceptie,de a-l ajuta sa invete sa faca acte utile. Mama care
il indoapa pe copil,fara sa faca cel mai mic effort de a-l invata sa tina lingura si sa-si
caute gura sau care mancand ea insasi,nu il invita cel putin sa se uite cum face ea, nu
este o mama buna. Ea jigneste demnitatea umana a copilului sau,il trateaza ca pe o
marioneta,uitand ca el este un om, care i-a fost incredintat de natura spre a-l ingriji.”
Un alt lucru care mi-a placut in metodele Montessori este faptul ca elevii nu sunt
pedepsiti sau recompensati. In scolile traditionale elevii sunt recompensati intotdeauna
prin note,premii si greselile sunt corectate mereu prin note mici,repetare sau pedepse.
In scolile Montessori copilul isi consolideaza invatarea prin repetitie si prin starile
pozitive,invatand in ritmul sau propriu.
In opinia mea metodele Montessori sunt mult mai bune pentru ca fiecare copil este
unic in felul lui, unii sunt mai buni la matematica,altii la muzica,altii la sport, fiecare are
calitatile lui si acestea trebuie sa conteze,nu la ce nu este bun. Este important sa ne
concentram pe lucrurile pozitive, pe abilitati, calitati si sa nu ii tratam pe toti la fel.
Atunci cand il fortam pe un copil sa studieze un domeniu care nu ii place,nu il atrage si
nu este inzestrat cu abilitatile necesare este ca si cum am aprecia un peste pentru
calitatile lui pe uscat. Daca acel peste il bagam in apa unde este locul lui,atunci lucrurile
se schimba radical.
In zilele noastre,din pacate, nu toate scolile si toti parintii au inteles ce este cel mai
important in cresterea unui copil. Maria Montessori spune in acest context ca “Starea
copilului e ca aceea a unui om lipsit de drepturi civile,fara ambianta proprie,un extra-
social pe care oricine il poate trata fara respect,il poate palmui,pedepsi si bate, ca in
virtutea unui drept natural: dreptul de adult”
In concluzie, Maria Montessori ne-a lasat o mostenire foarte pretioasa, cele mai
bune idei despre educatie si modul in care putem creste copiii sanatosi,fericiti si
impliniti profesional si spiritual.
 Bibliografie:

-Maria Montessori “Descoperirea copilului”, tradusa de I.Sulea Firu, Editura didactica si

pedagogica, Bucuresti, 1977
- wikipedia.org;
-autori.citatepedia.ro.

Studenta: Matache (Cresciuc) Nicoleta

Facultatea: PIPP anul I, sem I