Alternativa educaional Montessori

Nascuta in 1870 in Chiravalle, in provincia Ancona, Maria Montessori a fost prima femeie care a practicat medicina in Italia dupa absolvirea Facultatii de Medicina a Universitatii din Roma in 1896. Medic fiind, Dr. Montessori a fost in permanenta legatura cu copiii si a devenit profund interesata de dezvoltarea lor. In urma unei cercetari atente si minutioase, ea a realizat ca micutii isi construiesc propriile lor personalitati pe masura ce interactioneaza cu mediul inconjurator. Deasemenea ea a observat atent modul in care invatau si progresau copiii atunci cand erau lasati sa lucreze in mod liber cu materialele pe care le aveau la dispozitie. Metoda ei de abordare a educatiei a rezultat dintr-o solida cunoastere a biologiei, psihiatriei si antropologiei. Astfel, ea a studiat copii de toate rasele si culturile din numeroase tari ajungand sa realizeze in cele din urma ca legile dezvoltarii umanitatii sunt valabile oriunde. Dr. Montessori si-a continuat aceste observatii, aprofundandu-le si largindu-si aria de cunoastere pana la moartea sa in 1952. Conceptia pedagogica Montessori Alternativa pedagogica Montessori a aparut la inceputul anului 1907, prin infiintarea primei institutii, Casa dei Bambini (Casa Copiilor) , in care s-a experimentat cu success o noua metoda de educatie initiata de Maria Montessori, pedagog si medic italian. Rezultatele obtinute in urma experimentarii principiilor si conceptelor sale si a observarii atente si indelungate a copiilor au impus in pedagogia secolului al XXI-lea o metoda de educatie bazata pe respectarea libertatii copilului, intr-un mediu educativ pregatit, bogat in stimuli, organizat pe baza intereselor si dorintelor naturale de cunoastere ale acestuia. Maria Montessori a demonstrat ca fiecare copil este o personalitate unica, independenta, care invata cel mai usor prin activitate individuala practica. Pedagogia Montessori are ca principiu de baza autoeducarea si aplicarea celor invatate direct, nemijlocit. Copilul si implicit, nevoile sale individuale reprezinta centrul pedagogiei Montessori. Acesta este privit ca un om in toata firea, i se respecta personalitatea, deoarece este un individ

unic si irepetabil, este ajutat sa-si dezvolte vointa, acordandu-i-se libertatea asupra hotararilor sale, este indrumat sa gandeasca sis a actioneze independent. Se considera ca fiecare om vine pe lume cu anumite capacitate prin care poate sa-si implineasca propria menire de a contribui la progresul umanitatii. Educatia trebuie sa-l ajute sa-si asume aceasta menire cu responsabilitate pentru a se putea realiza liber, cu deplina satisfactie. Recunoasterea educabilitatii oricarei fiinte umane si acordarea respectului, a increderii depline in capacitatea acesteia de a fi educata si, mai ales, de a se autoeduca reprezinta conditii necesare pentru ca, mediul educative special amenajat si curriculum-ul materializat sa contribuie la dezvoltarea acestor capacitati. Pedagogia Montessori promoveaza respectarea drepturilor copilului, formarea deprinderilor de activitate intelectuala continua, de adaptabilitate si asumare a schimbarilor. Abordarea centrata pe copil porneste de la ceea ce face copilul. Acestuia i se ofera un cadru organizat pentru educatie si autoeducatie completa: intelectuala, emotional, fizica si sociala. Descoperirea copilului, cu natura sa specifica, a facut posibila instituirea unei educatii care sa corespunda copilului si sa ajute efectiv viata acestuia, iar educatia care inseamna ajutor pentru viata este o problema care priveste umanitatea.(M.Montessori, Descoperirea copilului, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica,1977) Maria Montessori a aratat ca oricare fiinta umana are o forta interioara puternica, instinct si vointa de dezvoltare. Motivatia se dezvolta daca sunt incurajate independenta, increderea in sine, concentrarea, decizia libera asupra duratei invatarii si satisfactia asupra propriilor rezultate. Din acest motiv, in scoala Montessori, copiii vor fi mai putin condusi si mai mult sustinuti pentru ca dezvoltarea compententelor sa se faca pe baza potentialului propriu, pentru a deveni adulti inteligenti, creativi si cu siguranta de sine. Alternativa educationala Montessori a fost numita metoda de catre initiatoarea ei, Maria Montessori, inca de la primul manual, de la prima sa expunere, in anul 1909. Sub aceasta denumire, pedagogia Montessori este tratata in manuale sau in enciclopedii ale educatiei si in dictionarele de pedagogie. Practicata timp de 100 de ani in educatia copiilor, de pe toate continentele, indiferent de rasa, etnie, clasa sociala, stare de sanatate, capacitate intelectuala sau nivel cultural, metoda

Montessori si-a dovedit valabilitatea si actualitatea, iar rezultatele bune obtinute garanteaza pentru calitatea acestui mod alternativ de educatie. Metoda nu este ceva conceputa si daruita copiilor ca ajutor, este ceea ce Maria Montessori a invatat de la acestia ce este nesecar. Ea a asamblat si a instrumentat cu material si activitati concepute corect din punct de vedere stiintific. Prin urmare, nu inventarea unor procedee in educatie conduce la rezultate, ele apar numai datorita capacitatilor reale ale fiintei umane, care, in dezvoltarea sa, are posibilitatea de a-si manifesta emotiile si sentimentele, de a lucre in folosul sau si al societatii, de a-si implini idealurile si de a se adapta la schimbari. Pentru a intelege cu adevarat munca noastra, trebuie sa se considere ca punctul de plecare nu este o metoda de educatie, ci dimpotriva, metoda de educatie este consecinta faptului de a fi asistat la dezvoltarea unor fenomene psihologice care ramasesera neobservate si deci erau necunoscute de milenii. (M.Montessori, Descoperirea copilului, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica,1977) Modelul pedagogic Montessori pune copilul in centrul tuturor activitatilor didactice si educative. Acesta invata intr-un mediu din care competitia este exclusa, un mediu care ii sustine in permanenta, un mediu in care se acorda maxima importanta respectarii individualitatii fiecarui copil si intereselor specifice varstei. Premisele pedagogiei Montessori Etapele de dezvoltare fazele sensibile

Maria Montessori a remarcat ca in formarea omului se pot distinge patru etape caracterizate fiecare prin anumite faze de dezvoltare (0-6 ani, 6-12 ani, 12-18 ani si 18-24 ani), fiecare cu cate doua stadii de cate 3 ani. Aceasta etapizare se bazeaza pe observarea fazelor sensibile specifice etapelor de dezvoltare ale omului. Fazele sensibile: se manifesta sub forma de interese deosebit de persistente la un moment dat pentru dobandirea unor capacitati; sunt perioade in care copilul poate achizitiona anumite capacitati, fara sa depuna nici cel mai mic efort;

sunt daruri ale naturii.

Ele trec, iar neobservarea si neexplorarea lor conduc la o invatare tarzie, care se va instala doar printr-un proces metodic obositor. Perioadele sensibile de dezvoltare pot fi perioade de cateva saptamani sau luni, timp in care copilul este deosebit de deschis si interesat sa invete sau sa exerseze anumite abilitati specifice. Deprinderea uneia dintre aceste abilitati in afara fazei sensibile corespunzatoare perioadei de dezvoltare, cu siguranta, este posibila, dar poate fi dificila si frustranta.

Mintea absorbanta

Maria Montessori a observat ca, pana la varsta de 6 ani, orice copil dispune de o inteligenta diferita de cea a adultului pe care a numit-o mintea absorbanta. Interesele si aptitudinile fiecarui copil se dezvolta in directa legatura cu experientele de viata pe care le traieste sau carora le este expus voit. In timp ce adultul acumuleaza constient informatii prin intermediul inteligentei voluntare, copilul le absoarbe in mod inconstient din mediul in care traieste, fara nici un fel de efort sau oboseala. Mintea absorbanta constituie, in conceptia pedagogica Montessori, premisa pentru dezvoltarea mintii constiente specifice copilului mai mare de 6 ani. Pentru a sustine copilul in munca sa libera si independenta, Maria Montessori a creat materiale didactice care sa fie integrate intr-un mediu adaptat si pregatit.

Polarizarea atentiei

In urma observarii activitatii copiilor cu materialele didactice Montessori s-a constatat ca lucrul activ al copilului cu materialul determina o concentrare deosebit de intensa a atentiei. Odata iesit din aceasta stare, copilul are expresia fericirii pe fata, a automultumirii ca a reusit sa descopere un mare adevar. Asa cum este necesar la un compas sa se fixeze un centru pentru a trasa un cerc exact, asa si in dezvoltarea copilului concentrarea este punctul esential.(Maria Montessori) Ulterior, s-a dovedit stiintific ca acest fenomen are ca urmare aparitia unui numar extrem de mare de conexiuni neuronale, ceea ce contribuie la o dezvoltare intelectuala extrem de rapida. Observarea atenta, descoperirea fazei sensibile in care se afla un copil si amenajarea mediului pregatit cu tot ceea ce are nevoie acel copil in dezvoltarea sa, libertatea alegerii si nu in

ultimul rand, increderea in copil sunt conditiile fundamentale pentru aparitia fenomenului de polarizare a atentiei.

Tezele Mariei Montessori: Cele mai importante teze ale Mariei Montessori sunt: Copiii isi doresc sa invete, sa scrie si sa citeasca; Copiii doresc sa desfasoare activitati intr-un mod repetat; Copiii isi doresc sa fie independenti; Copiii au o capacitate indelungata de concentrare.

Specificul metodei Montessori Mediul educativ pregatit Activitatea independenta: Il lavoro libero Pedagogia Montessori are la baza exercitiul individual lucrul liber al copilului cu materialele, care se concretizeaza in curriculum-ul materializat Montessori. Mediul pregatit, din care face parte si pedagogul, ofera fiecarui copil posibilitatea sa lucreze in ritm propriu, in functie de interesul si de etapa de dezvoltare in care se afla. Copilul are deci libertatea sa decida: 1. Ce sa invete; 2. Cu cine sa invete; 3. Unde sa invete; 4. Cat timp sa invete.

1. Copilul alege ce doreste sa invete. Copilul este cel care decide care sunt materialele cu care va lucra, alegerea sa fiind un indiciu pentru stadiul de dezvoltare si faza sensibila in care se afla. Nici un copil nu este fortat sa faca ceva ce nu isi doreste. Pe de alta parte, nici un copil nu este deranjat in timp ce lucreaza, nu este intrerupt, corectat sau laudat, lasandu-l sa se concentreze numai asupra activitatii liber alese. 2. Copilul alege cu cine sa lucreze (forma sociala, forma de activitate in perechi, in grup sau individual).

Fiecare copil isi exprima optiunea asupra modului de activitate. Este alegerea libera a copilului daca doreste sa lucreze singur, cu un prieten sau intr-un grup mic.

3. Copilul alege unde sa lucreze Fiecare copil este lasat sa decida daca va lucra la masa sau pe covor, tinand seama de materialul ales si de forma sociala (individual, in perechi sau in grup mic).

4. Copilul decide cat timp va lucra In cadrul activitatilor individuale cu material Montessori, copilul hotaraste cand face pauza si cand doreste sa manance. De asemenea, decide de cate ori repeta lucrul cu materialul ales.

Libertatea se acorda si se manifesta intr-un cadru bine stabilit, cu reguli clare si cunoscute de fiecare copil. In functie de etapa de dezvoltare in care se afla, copilului i se ofera posibilitatea de alegere, tinand cont in permanenta ca el sa nu fie ingradit inutil sau suprasolicitat de prea multa libertate, dar nici sa nu lezeze libertatea celorlalti copii. Conditiile care trebuie sa fie indeplinite pentru ca aceasta libertate sa existe cu adevarat sunt: a) un mediu bine pregatit care sa asigure siguranta copiilor; b) existenta materialelor didactice adecvate; c) pedagogi bine instruiti in Pedagogia Montessori, care sa raspunda cu respect si dragoste nevoilor elevilor sai. Pentru a-si putea desfasura activitatea zilnica, pedagogul Montessori si elevii sai au nevoie de un mediu foarte bine organizat si structurat care sa le permita sa actioneze independent, numit mediul pregatit. In mediul pregatit se pot desfasura activitati multiple si variate, iar posibilitatea de miscare este foarte mare. Pentru a fi un mediu educogen, aceasta indeplineste urmatoarele criterii:

Structurarea pe arii curriculare

In pedagogia Montessori exista cinci arii curriculare, materialele didactice fiind grupate in cinci zone distincte care reprezinta ariile curriculare ale pedagogiei Montessori: Deprinderi de viata practica; Dezvoltarea senzoriala; Matematica; Limba si comunicare; Educatie cosmica.

Manevrabilitatea

Mobilierul este redus la scara, adaptat dimensiunilor fizice ale corpului copilului. Materialele si mobila sunt usor de manevrat pentru copii.

Esteticul

Mediul pregatit este atragator, armonios, materialel didactice trebuie sa invite la activitate. Criteriul estetic este deosebit de important in amenajarea unei sali de clasa Montessori. Materialele didactice sunt de calitate superioara , aranjate atragator si aerisit pe rafturi, pentru a permite observarea fiecaruia in parte.

Pastrarea ordinei si curateniei

Fiecare obiect are un loc stabil, unde poate fi gasit in permanenta, in buna stare de functionare. Mediul pregatit Montessori se bazeaza pe materialele pentru dezvoltare special proiectate, care invita copiii sa se angajeze in activitati de invatare pe care le aleg in mod liber. Sub indrumarea unui cadru didactic special instruit, copiii dintr-o clasa Montessori invata prin descoperie, cu ajutorul materialelor, dezvoltandu-si astfel capacitatea de concentrare, motivatia, autodisciplina si controlul de sine, precum si o dragoste pentru invatare care dureaza toata viata. Activitatile didactice se desfasoara cu materialele Montessori pe baza unor metode si procedee didactice de predare specifice.

Materialele didactice Montessori sunt aranjate pe arii curriculare in ordinea didactica a folosirii lor, sunt expuse in mod imbietor pe rafturi joase si deschise, astfel incat copiii sa aiba acces la ele, fara a fi nevoie de ajutorul unui adult. Materialele Montessori au ca scop atragerea interesului copilului si acumularea cunostintelor prin utilizarea repetata. Au fost create ca raspuns la nevoile individuale de dezvoltare ale copilului: sunt secventionate cu atentie pentru a demonstra copilului fiecare etapa in parte si pentru a-i da posibilitatea sa simta succesul; apeleaza la simturile copilului, trecerea de la concret la abstract realizandu-se progresiv; faciliteaza eliminarea dificultatilor determinate de conceptul traditional trebuie invatat; furnizeaza un control al erorilor; accentueaza realitatea.

Fiecare material dintr-o clasa Montessori izoleaza o anumita calitate si exista doar intr-un singur exemplar. In acest fel, conceptul pe care copilul urmeaza sa-l descopere este izolat de celelalte. Materialele didactice Montessori sunt autocorective. Cand o piesa nu se potriveste sau ramane nefolosita, copilul percepe cu usurinta eroarea. Nu este nevoie de interventia adultului pentru a corecta. Copilul este capabil sa rezolve problemele singur, construindu-si independenta, gandirea analitica si satisfactia care deriva din aceasta realizare adevarata. Libertatea presuspusa de aceasta metoda este structurata pe baza anumitor reguli-cadru. Fiecare material pus la dispozitia copilului va fi utilizat numai pentru activitatea destinata. Copilul ia materialul dintr-un loc indicat si il pune in acelasi loc dupa utilizare. Pe masura ce explorarea continua, materialele se interrelationeaza si se contruiesc unul in functie de altul. Sunt confectionate din diverse materiale naturale si sintetice, pictate in culori care atrag interesul copilului. Utilizarea corecta a acestor materiale este de natura sa promoveze o mai buna intelegere a unui anumit concept. Cand constata ca materialele nu sunt utilizate conform destinatiei lor, profesorii repeta lectiile. Obiectele din jurul copilului trebuie sa fie solide si atractive, iar casa copiilor trebuie sa fie placuta si atractiva sub toate aspecteleSe poate spune ca exista o relatie matematica intre frumusetea mediului inconjurator si activitatea copilului; el poate depune, in activitatea de

descoperire, un efort de vointa mult mai mare daca se afla intr-un asezamant gratios decat daca sar afla intr-unul urat.

Materialele de dezvoltare Montessori Organizate pe arii de dezvoltare, concepute special pentru utilizarea lor de ctre copil (individual sau n grup), dup ce i-au fost prezentate (introduse n activitatea copilului printr-un tip de lecie conceput riguros tiinific i realizat tehnic cu precizie i n mod atractiv). Aria pentru viaa practic, cuprinde toate seturile care servesc activitilor de ngrijire personal, ngrijirea mediului, deprinderea regulilor de convieuire social, (exerciiile de graie i curtoazie), locul de sevit masa (pentru civa copii, ei vor mnca pe rnd). Aria pentru dezvoltare senzorial cuprinde seturile destinate exerciiilor de rafinare a simurilor, prin care se ofer cheile pentru cunoaterea lumii reale i se antreneaz spiritual de observare, capacitatea de autocontrol. Aria pentru dezvoltarea limbajului cuprinde materiale speciale pentru asimilarea i dezvoltarea limbajului sub toate formele: auzit, vorbit, scris, citit. Aria pentru matematic cuprinde materiale pentru nsuirea numeraiei, a scrierii cifrelor, pentru asimilarea i utilizarea bazelor sistemului zecimal, pentru operaiile aritmetice .a. Aria pentru stiinte si activitati culturale: materiale care sunt destinate cunoaterii naturii (plantelor, animalelor); cunoaterii elementelor de geografie (formele de pmnt i ap, globul pmntesc, planiglobul cu continentele, puzzle cu rile continentului unde triete copilul); materiale destinate cunoaterii unor aspecte din viaa cultural i social (pictori i opera lor, compozitori i compoziiile lor etc). Pentru expresia artistic sunt mai multe materiale care servesc exersrii decupajului, lipitului, diferitelor tehnici de expresie plastic, desen, pictur. Materiale didactice Montessori determin dezvoltarea spiritual a copilului, datorit dezvoltrii senzoriale i a micrilor mrunte. Exerciiile senzoriale reprezint nite exerciii pentru determinarea diferenelor i clasificarea obiectelor. Copilul trebuie s nvee s diferenieze toate materialele de aceeai culoare i cu aceleai caliti: turnul roz cu secii cubice, scara cafenie, tijele roii-albastre, bilele aurii etc.

Pedagogul Montessori si copilul In cadrul metodei sale, Maria Montessori a conceput un rol cu totul nou pentru pedagogul din scoala Montessori, numit in continuare pedagogul Montessori. In pedagogia Montessori, rolul pedagogului este: de a observa copiii si de a pregati mediul favorabil pentru autoformare, pe baza observatiilor facute; de a crea situatii de invatare si de a nu preda direct, fiind mai mult un ghid decat un lider.

Pedagogul Montessori: este parte integranta a mediului pregatit; nu are o pozitie centrala in desfasurarea procesului de educatia; directioneaza activitatea; stimuleaza interesul copiilor; intuieste nevoile si interesele acestora; nu intervine niciodata atunci cand un copil este concentrat; intervine numai daca a constatat ca acesta are nevoie de ajutor, nu poate sa se descurce singur, nu stie ce sa faca sau ii deranjeaza pe ceilalti colegi; are competente dobandite prin studii de specialtate pentru a preda in acest sistem de invatamant; are cunostinte de baza pentru a putea preda, respectand principiile pedagogice, disciplinele din ariile curriculare Montessori.

Pedagogul Montessori nu pedepseste niciodata copiii, dar nici nu le ofera recompense. Se considera ca singura recompensa de care are nevoie un copil este provenita din multumirea de sine, din faptul ca a realizat un lucru bun si corect, bazandu-se pe propriile puteri.

Copilul nu este corectat atunci cand greseste. Se considera ca inca nu a ajuns sa stapaneasca suficient conceptul invatat, materialul va fi strans si reluat cu alt prilej, dupa o lectie individuala sau dupa o anumita perioada de timp. Daca, in timp, copilul repeta aceeasi greseala, pedagogul ii ofera oportunitati de invatare, optimizata

prin colaborari cu alti copii mai mari si prin lucrul cu alte materiale care sa il ajute sa inteleaga conceptele prezentate. Copilul nu este format de pedagog, se formeaza singur. Orice copil este capabil sa asimileze cunostinte intr-un mod facil, prin spiritul sau absorbant.

Copiii prospera atunci cand li se ofera libertate intr-un mediu propice nevoilor lor. Se considera ca daca dupa o perioada de intensa concentrare si dupa lucrul cu materialele, copiii dau dovada de vitalitate si multumire de sine, scopul este realizat. Dupa o activitate intensa, concentrata, neintrerupta, cu materiale liber alese, copiii ajung la autodisciplina si pace interioara.

Copiii sunt liberi sa-si aleaga singuri activitatile si locul de desfasurare al acestora. Copiii care invata dupa metoda Montessori dobandesc abilitati sociale si de comunicare.