Finalitățile educației specifice învățământului preșcolar și primar

Finalităţile pe niveluri de şcolaritate (primar, gimnazial şi liceal) constituie o concretizare a

finalităţilor sistemului de învăţământ pentru diversele niveluri ale acestuia. Finalităţile în
discuţie descriu specificul fiecărui nivel de şcolaritate din perspectiva politicii educaţionale (a
se vedea, mai jos, capitolul dedicat acestora). Ele reprezintă un sistem de referinţă atât pentru
elaborarea programelor şcolare cât şi pentru orientarea demersului didactic la cIasă.
Finalităţile învăţământului preuniversitar derivă din idealul educaţional şi sunt formulate în
Legea învăţământului. Ele se pot concretiza pentru fiecare nivel de învăţământ, după cum
urmează:
Învăţământul primar
- Asigurarea educaţiei elementare pentru toţi copiii;
- Formarea personalităţii copilului, respectând nivelul şi ritmul său de dezvoltare;
- Înzestrarea copilului cu acele cunoştinte, capacităţi şi atitudini care să stimuleze raportarea
efectivă şi creativă la mediul social şi natural şi să permită continuarea educaţiei.
- Asigurarea pentru toţi elevii a unui standard de educaţie comparabil cu cel european;
- Formarea la elevi a capacităţii de a comunica eficient în situaţii reale, folosind limba
română, limba maternă, limbile străine şi diverse limbaje de specialitate;
- Formarea şi dezvoltarea capacităţii de adaptare şi de integrare în comunitate;
- Formarea atitudinilor pozitive în relaţionarea cu mediul social: de toleranţă, de
responsabilitate, de solidaritate etc.;
- Asigurarea unei orientări şcolare şi profesionale optime, în raport cu aspiraţiile şi
aptitudinile elevilor;
- Formarea capacităţilor şi a motivaţiilor necesare învăţării în condiţiile unei societăţi în
schimbare

Art. 4. - Jurisprudență (2)

Educația și formarea profesională a copiilor, a tinerilor și a adulților au ca finalitate principală
formarea competențelor, înțelese ca ansamblu multifuncțional și transferabil de cunoștințe,
deprinderi/abilități și aptitudini, necesare pentru:Jurisprudență (1)
a) împlinirea și dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viață, conform
intereselor și aspirațiilor fiecăruia și dorinței de a învăța pe tot parcursul vieții;
b) integrarea socială și participarea cetățenească activă în societate;
c) ocuparea unui loc de muncă și participarea la funcționarea și dezvoltarea unei economii
durabile;
d) formarea unei concepții de viață, bazate pe valorile umaniste și științifice, pe cultura
națională și universală și pe stimularea dialogului intercultural;
e) educarea în spiritul demnității, toleranței și respectării drepturilor și libertăților fundamentale
ale omului;
f) cultivarea sensibilității față de problematica umană, față de valorile moral-civice și a
respectului pentru natură și mediul înconjurător natural, social și cultural.
Concepte cheie

Art. 67. -
(1) Curriculumul național pentru educația timpurie este centrat pe dezvoltarea fizică, cognitivă,
emoțională și socială a copiilor, respectiv pe remedierea precoce a eventualelor deficiențe de
dezvoltare.
(2) CJRAE, respectiv CMBRAE constituie echipe multidisciplinare de intervenție timpurie,
menite să realizeze evaluarea tuturor copiilor, monitorizarea, depistarea și asistența precoce
corespunzătoare a celor cu cerințe educaționale speciale sau cu risc în dezvoltarea
competențelor personale.

Art. 68. -
(1) Curriculumul național pentru învățământul primar și gimnazial se axează pe 8 domenii de
competențe-cheie care determină profilul de formare a elevului:
a) competențe de comunicare în limba română și în limba maternă, în cazul minorităților
naționale;
b) competențe de comunicare în limbi străine;
c) competențe de bază de matematică, științe și tehnologie;
d) competențe digitale de utilizare a tehnologiei informației ca instrument de învățare și
cunoaștere;
e) competențe sociale și civice;
f) competențe antreprenoriale;
g) competențe de sensibilizare și de expresie culturală;
h) competența de a învăța să înveți.
(2) Educația fizică și sportul în învățământul preuniversitar sunt cuprinse în trunchiul comun al
planurilor de învățământ.
(3) Disciplina Tehnologia informației și comunicării constituie o disciplină opțională pentru
elevii din clasele I-IV și este disciplină obligatorie în învățământul gimnazial și liceal.
(4) Curriculumul pentru clasele pregătitoare urmărește dezvoltarea fizică, socioemoțională,
cognitivă a limbajului și comunicării, precum și dezvoltarea capacităților și a atitudinilor în
învățare, asigurând totodată punțile către dezvoltarea celor 8 competențe-cheie.
(5) Învățământul liceal este centrat pe dezvoltarea și diversificarea competențelor-cheie și
formarea competențelor specifice în funcție de filieră, profil, specializare sau calificare.
Curriculum (şcolar) – Concept pedagogic Curriculumul naţional pentru
integrator, complex, care se referă la oferta învăţământul primar şi gimnazial se
educaţională a şcolii şi care reprezintă axează pe formarea competenţelor cheie,
sistemul proceselor educaţionale şi al iar curriculumul naţional pentru
experienţelor de învăţare şi formare directe şi învăţământul liceal este centrat pe
indirecte oferite educaţilor şi trăite de aceştia dezvoltarea şi diversificarea acestor
în contexte formale, neformale şi chiar competenţe. Pornind de la această premisă,
informale. De-a lungul timpului, diferiţi profilul de formare al absolventului de
autori au oferit o multitudine de definiţii ale învăţământ preuniversitar este structurat
curriculumului, centrate, în principal, pe: pe baza a 8 competenţe cheie, care
experienţa de învăţare; cel care învaţă; reprezintă un ansamblu de cunoştinţe,
obiectivele, conţinuturile şi relaţiile dintre abilităţi şi atitudini necesare oricărei
ele; conţinuturi/ disciplinele de studiu; persoane pe parcursul întregii vieţi: 
dimensiunea sa prescriptivă şi axiologică; comunicare în limba maternă; 
caracterul de proiect/ plan de instruire; comunicare în limbi străine;  competenţe
caracterul de proiect şi necesitatea matematice şi competenţe de bază în
implementării acestuia; caracterul de proces; ştiinţe şi tehnologii;  competenţă
perspectiva sistemico-holistică/ flexibilitatea
digitală;  a învăţa să înveţi;  competenţe
curriculară. În accepţiune restrânsă,
sociale şi civice;  spirit de iniţiativă şi
tradiţională (vehiculată aproape exclusiv în
antreprenoriat;  sensibilizare şi
întreaga lume, până la jumătatea secolului al
exprimare culturală.
XIX-lea), curriculumul era superpozabil cu
conţinutul învăţământului, respectiv cu
documentele şcolare sau universitare oficiale
care planificau conţinuturile instruirii
(planuri de învăţământ şi programe). În
accepţiune largă, modernă, el este abordat
într-o viziune globală, sistemică, ca un
concept care articulează şi valorifică
interdependenţele multiple stabilite între
componentele sale structurale (M. Bocoş,
2008). (Bocoş, M.-D. (coord.), Răduţ-Taciu,
R., Stan, C., Chiş, O., Andronache, D.-C.,
2016)
Aria curriculară reprezintă o grupare de Aria curriculară oferă o viziune multi-
discipline şcolare care au în comun anumite şi/sau interdisciplinară asupra obiectelor
obiective şi de studiu.
metodologii; reprezintă, totodată, o grupare Curriculum-ul Naţional din România este
de discipline funcţionale din perspectiva structurat în şapte arii curriculare, desemnate
competenţelor pe baza unor principii şi criterii de tip
necesare viitorului absolvent. Ariile epistemologic şi psiho-pedagogic. Aceste
curriculare au fost stabilite în conformitate cu arii curriculare sunt:
finalităţile  Limbă şi comunicare
învăţământului ţinându-se seama de  Matematică şi ştiinţe ale naturii
importanţa diverselor domenii culturale care  Om şi societate
structurează  Arte
personalitatea umană şi de conexiunile dintre  Educaţie fizică şi sport
aceste domenii. Pentru învăţământul  Tehnologii
profesional și  Consiliere şi orientare
tehnic, aria curriculară cuprinde module de
Ariile curriculare rămân aceleaşi pe
pregătire, grupate din perspectiva
întreaga durată a şcolarităţii obligatorii şi a
cunoștinţelor,
liceului, dar ponderea lor pe cicluri şi pe
abilităţilor și atitudinilor necesare viitorului
clase este variabilă.
absolvent pentru a dobândi o calificăre
profesională.
Educaţie timpurie – Etapă şi parte
integrantă a educaţiei, anterioară educaţiei
şcolare, nivel al sistemului naţional de
învăţământ preuniversitar românesc, care, în
conformitate cu articolul 23 din Legea
Educaţiei Naţionale nr. 1/ 2011 cu
modificările şi completările ulterioare
(http://edu.ro/), vizează educaţia copiilor cu
vârste cuprinse între 0 şi 6 ani şi este formată
din nivelul antepreşcolar (0-3 ani) şi
învăţământul preşcolar (3-6 ani), care
cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa
mare.” La articolul 67 din aceeaşi lege,
alineatul (1), se prevede: „Curriculumul
naţional pentru educaţia timpurie este centrat
pe dezvoltarea fizică, cognitivă, emoţională
şi socială a copiilor, respectiv pe remedierea
precoce a eventualelor deficienţe de
dezvoltare. (Bocoş, M.-D. (coord.), Răduţ-
Taciu, R., Stan, C., 2016)
Învățământ preșcolar – Nivel al sistemului Pentru învăţământul primar şi gimnazial,
naţional de învăţământ preuniversitar oferta educaţională reglementată prin
românesc, care, în conformitate cu articolul planurile-cadru cuprinde:
23, alineatul (1) din Legea Educaţiei - un trunchi comun, ca ofertă curriculară
Naţionale nr. 1/ 2011 cu modificările şi obligatorie pentru toţi elevii, de natură să
completările ulterioare (http://edu.ro/), este asigure egalitatea şanselor la educaţie; este
parte a educaţiei timpurii, care vizează constituit din aceleaşi discipline, cu aceleaşi
educaţia copiilor cu vârste cuprinse între 0 şi alocări orare; reprezintă sistemul de referinţă
6 ani şi este „formată din nivelul pentru evaluările şi examinările externe
antepreşcolar (0-3 ani) şi învăţământul (naţionale);
preşcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, - un segment de curriculum la decizia şcolii,
grupa mijlocie şi grupa mare.” La articolul 28 care cuprinde orele alocate pentru
din legea menţionată se prevede: „(1) dezvoltarea ofertei curriculare proprii
Învăţământul preşcolar se organizează în fiecărei unităţi de învăţământ.
grădiniţe cu program normal, prelungit şi
săptămânal. Grădiniţele pot funcţiona ca
unităţi cu personalitate juridică sau în cadrul
altor unităţi şcolare cu personalitate juridică.”
(Bocoş, M.-D. (coord.), Răduţ-Taciu, R.,
Stan, C., 2017)
Ideal educațional/ educativ/ pedagogic – Idealul educational şi finalităţile
Finalitatea educaţională cu gradul cel mai sistemului reprezintă un set de aserţiuni de
mare de generalitate, care exprimă orientările politică educaţională, care consemnează la
strategice pentru activitatea educativă văzută nivelul Legii învăţământului profilul de
în ansamblu, la nivelul întregii societăţi într- personalitate dezirabil la absolvenţii
o anumită etapă istorică a dezvoltării sistemului de învăţământ, în perspectiva
economice, sociale, ştiinţifice şi culturale a evoluţiei societăţii româneşti. Acestea au un
unei ţări. Practic, idealul educaţional/ rol reglator, ele constituind un sistem de
educativ/ pedagogic condensează modelul referinţă în elaborarea Curriculum-ului
proiectiv de personalitate spre care tinde Naţional.
societatea, în acord cu sistemul de valori pe
care aceasta le promovează; este vorba
despre un model dinamic, având caracter
prospectiv şi programatic, care configurează
sintetic trăsăturile cardinale dezirabile ale
personalităţii umane, care ar urma să se
regăsească la nivelul fiecărei personalităţi,
funcţie de dezvoltarea ontogenetică şi de
particularităţile psihofizice proprii. Aşadar,
idealul educaţional/ educativ/ pedagogic
reflectă şi exprimă coordonatele majore ale
societăţii, într-o anumită epocă sau perioadă
istorică, iar educaţia este chemată să
urmărească atingerea lui. (Bocoş, M.-D.
(coord.), Răduţ-Taciu, R., Stan, C., 2017)
Obiectivele operaţionale sunt finalități educaţionale, cu nivel redus de generalitate, care
concretizează/ detaliază elementele de competență şi care descriu intenţii pedagogice,
rezultate aşteptate la finele activităților didactice, respectiv schimbări comportamentale ale
preșcolarilor. Formularea obiectivelor operaționale în termeni de comportament este
justificată şi necesară, întrucât comportamentele pot fi observate direct, analizate, grupate,
clasificate şi evaluate în mod obiectiv.
Planul de învăţământ pentru educația Planul-cadru de învăţământ reflectă
timpurie este documentul şcolar elaborat de parcursul educaţional al unui elev, sub
Ministerul Educației Naţionale, are caracter aspectul finalităţilor, al
unic şi obligatoriu pentru fiecare nivel de
vârstă şi tip de instituţie de educaţie specifică
copilăriei timpurii. Documentul se prezintă conţinuturilor şi al experienţelor de învăţare,
sub formă schematică, cuprinzând toate pe durata unei etape de şcolaritate. În acest
activităţile de învățare pentru fiecare grupă şi sens,
nivel de vârstă, numărul de ore aferente planul-cadru precizează domeniile şi
săptămânal fiecărei categorii de activități, disciplinele/modulele de pregătire studiate pe
pentru a putea asigura tuturor copiilor din parcursul fiecărui
toate unităţile antepreşcolare şi preşcolare de an de studiu şi resursele de timp pentru
stat şi particulare din ţară, acces la acelaşi tip predare-învăţare-evaluare alocate acestora.
de educaţie și şanse egale în dezvoltare şi
învăţare.
Planul-cadru din învăţământul preşcolar Planurile-cadru din învăţământul primar,
operează cu următoarele categorii de secundar şi terţiar non-universitar grupează
activităţi de învăţare: disciplinele de
activităţi pe domenii experienţiale (activităţi studiu pe şapte arii curriculare: Limbă şi
integrate sau pe discipline), jocuri şi activităţi comunicare, Matematică şi Ştiinţe ale naturii,
didactice Om şi
alese şi activităţi de dezvoltare personală. societate, Arte, Educaţie fizică, sport şi
Planul de învăţământ permite abordarea sănătate, Tehnologii, Orientare şi consiliere
interdisciplinară,
integrată a conţinuturilor învăţării şi oferă
libertate cadrului didactic în planificarea
activităţii zilnice.
Programa pentru educația timpurie – structura curriculară și modelul de proiectare
curriculară promovat Viziunea curriculară specifică valorizează paradigma competenţei şi
centrează demersurile educaţionale pe preşcolar şi pe activitatea de învăţare a acestuia,
respectiv pe dobândirea unor comportamente care să asigure premisele constituirii unor
elemente de competență și, ulterior, ale unităților de competențe. Operarea cu obiective
operaționale, elemente de competență și unități de competențe prezintă următoarele avantaje
majore: - oferă un grad ridicat de precizie în descrierea comportamentelor urmărite; -
evidențiază caracterul integrat al competențelor; - subliniază necesitatea proiectării unei
succesiuni de evenimente didactice care duc la formarea şi dezvoltarea competenţelor în sine;
- promovează o învăţare cu un profund caracter inductiv (pornind de la comportamente
observabile și măsurabile, la elemente de competență și ulterior la unități de competențe bine
definite)
Programa şcolară este un document curricular reglator care conţine, într-o
organizare coerentă, oferta educaţională a unui anumit domeniu disciplinar sau
a unui domeniu de cunoaştere în concordanţă cu statutul pe care acesta îl are în
planul-cadru de învăţământ (nivelul de şcolaritate, filiera şi profilul şcolar,
clasa/anii de studiu în care se studiază, aria curriculară de care aparţine, numărul
de ore alocat, caracterul obligatoriu sau opţional)8 . Programa şcolară este
documentul care:  exprimă identitatea sau modelul didactic al unei discipline
de învăţământ/modul de pregătire;  fundamentează şi reglează activitatea
cadrului didactic de la o anumită disciplină de învăţământ (de la definirea
rezultatelor învăţării şi formularea strategiilor de învăţare şi instruire până la
stabilirea reperelor pentru evaluare);  favorizează identificarea temelor de
interes interdisciplinar, posibilităţile de corelare pluri-, inter- şi
transdisciplinară;  reprezintă punctul de plecare în proiectarea, realizarea şi
evaluarea manualelor alternative, dar si al altor resurse didactice.