Evaluarea inițială

Platon definea educația ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta
aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.” În zilele noastre, toată lumea are
dreptul la educație, de a-și cunoaște și fructifica calitățile într-un cadru educațional. Procesul de
învățământ reprezintă o activitate progresivă, sistematică și organizată de acces la cunoaștere,
pusă sub controlul personalului didactic la înzestrarea elevilor cu un sistem de cunoștințe,
deprinderi și competențe, pe baza cărora aceștia dobândesc cunoașterea științifică a realității,
transpusă pragmatic într-o serie de metode și procedeee, și supusă legilor evaluării.

Pentru măsurarea evoluției elevilor în activitatea de învățare se utilizează evaluarea,

aceasta evidențiază cantitatea cunoștințelor acumulate și valorificate în procesul de predare-
învățare prin diferite instrumente de evaluare: teste scrise, orale, practice; observarea directă în
clasă; teme pentru acasa; referate, proiecte; tehnici de autoevaluare. Evaluarea este necesară din
cel puţin trei perspective: a cadrului didactic responsabil de formarea elevilor, a elevului și a
societăţii ca beneficiară a “produselor” sistemului educaţional.

Din perspectiva profesorului, evaluarea se impune ca o necesitate deoarece prin

intermediul ei cadrul didactic obţine informaţii privind calitatea prestaţiei sale didactice și are
posibilitatea de a adopta măsuri care să eficientizeze stilul de învăţământ pe care-l promovează.

Din perspectiva elevului, evaluarea exercită un impact considerabil în mai multe planuri.
Astfel, ea orientează și dirijează activitatea de învăţare a acestuia ajutându-l să-și formeze un stil
de învăţare; oferă posibilitatea cunoașterii gradului de îndeplinire a sarcinilor școlare contribuind
la formarea unei imagini de sine cât mai corecte; determină efecte pozitive în planul însușirii
temeinice a cunoștinţelor, priceperilor și deprinderilor prin repetarea, sistematizarea pe care le
prilejuiește; produce efecte în planul relaţionării elevului cu ceilalţi membrii ai grupului școlar
din care face parte; influenţează dezvolarea psihică a elevilor în multiple planuri ale
personalităţii lor.

Pentru cunoașterea rezultatelor școlare la începutul unui ciclu de învățământ, an școlar,

sementru, începutul unui capitol și chiar al unei lectii este necesară evaluarea inițială. Aceasta
este mai utilă cale pentru reusita activității de instruire, întrucât oferă posibilitatea de a cunoaște
potențialul de învățare al elevilor la începutul unei activități, de a ști dacă sunt apți să se
integreze cu șanse de reușită în noul programul de instruire, dacă vor putea înțelege conțiutul ce
va fi predat.

Evaluările inițiale sunt importante în primul rând pentru cunoașterea nivelului de

dezvoltare și de cunoștințe pe care îl deține în momentul evaluării, fiecare elev. Cunoașterea
potențialului de învățare este necesar integrării în activitatea care urmează. În al doilea rând,
cadrele didactice construiesc noi strategii în adaptarea conținutului și a metodelor didactice, în
vederea asigurării eficienței demersului educativ, pe baza aflării nivelului de cunoștințe al
elevilor.

Funcția diagnostic a evaluării inițiale vizează cunoașterea măsurii în care subiecții

stăpânesc cunoștințe. Aceasta nu-și propune să dezvăluie motivul pregătirii elevului, ci modul în
care acesta poate evolua pe parcursul instruirii. Rezultatele evaluării reprezintă premise pentru
cunoașterea potențialului de învățare, indică condițiile în care elevii ar putea asimila noile
cunoștințe. Uneori, evaluarea inițială ajută elevul să asimileze informațiile pe care nu le
stăpânește, prin necesitatea conceperii unei subsecvențe de recuperare.

Funcția prognostică a evaluării inițiale indică profesorului condițiile optime ale

desfîșurării noului program și îi permite anticiparea rezultatelor. Pornind de la rezultatele
evaluării, se pot stabili obictivele programului următor, demersurile didactice adecvate și ritmul
convenabil de desfășurare al procesului de predare-învățare-evaluare.

Deci, evaluarea inițială ghidează cadrul didactic în demersul educativ, constituie un reper
important în vederea obținerii performanței școlare a elevului, oferă posibilitatea predicției
nivelului de funcționalitate în decursul anului școlar. Cu ajutorul acestora se pot face predicții și
se pot lua decizii asupra posibilităților de intervenție educaţională, în condițiile în care se
conștientizează ideea că educația are o responsabilitate mai mare în societate decât simpla oferire
a unui mediu de învățare.

Cunoscând faptul că dezvoltarea și cunoașterea elevului au fost și continuă să rămână

probleme de o deosebită actualitate pentru teoria și practica instructiv-educativă, evaluarea
inițială își are rostul și rolul bine determinat în procesul educațional.
Bibliografie

Ionescu, M., Radu, I., (2001). Didactica modernă, Ed. „Dacia” Cluj Napoca

Onodi, E., (2020). Evaluarea inițială – reper pentru progres în învățare. EDICT – Revista
educației.

https://edict.ro (accesat la data de 09.05.2020)