Portofoliu la

Psihopedagogia deficiențelor de auz

Responsabil: Buzatu Nicoleta

Profesor coordonator: Luciana Frumos
Facultatea de Psihologie și Ști ințe ale educației
Psihopedagogie specială, anul II, grupa 1
TEMA I: Realizați o analiză SWOT cu privire la utilizarea limbajului semnelor la copiii surzi născuți în
familii de auzitori.
  BENEFICE ATINGERII OBIECTIVELOR PUN ÎN PERICOL ATINGEREA OBIECTIVELOR
S Puncte tari Puncte slabe
U    
R
S ̶ facilitează modul de înțelegere ; ̶ rată scăzută de comunicare;
Ă
 
̶ dezvoltarea unui sistem lingvistic complex; ̶ presupune costuri energetice și temporale mari;
I ̶ cel mai accesibil mijloc de comunicare; ̶ timp îndelungat de învățare;
  N
T ̶ dezvoltarea relațiilor interpersonale. ̶ rapiditatea utilizatorilor profesionești impiedică impiedică receptarea
E   corectă a mesajului de către ceilalți participanți.
R  
N  
Ă
 

  S Oportunități Amenințări
U    
R
S ̶ atenție suplimentară; ̶ respingere din partea mediul social;
Ă
 
̶ un grad ridicat de răbdare din partea mediul social; ̶ etichetele din partea mediul social;
E ̶ acces la educație și pe piața muncii; ̶ neînțelegere din partea mediul social.
X
T ̶ trăirea idependentă și participarea pe deplin și în condiții de ̶ dialog mai dificil cu persoanele care nu cunosc limbajul semnelor;
E
egalitate la societate. ̶ partenerii trebuie să fie capabili să producă și să înțeleagă semnele
R
N gestuale.
Ă
 
TEMA II: Prezentarea realizată la seminar.

Specificul dezvoltării
creativităţii elevilor
cu deficienţe de auz

Profesor coordonator: Frumos Luciana

Psihopedaggie speciala, anul II, grupa 1

Buzatu Nicoleta

Giurgică Maria-Luisa
Creativitatea
Potrivit concepţiei moderne asupra creativităţii, aceasta
constă nu doar în capacitatea copilului de a-și exprima prin
lucrări artistice lumea interioară, viziunea și atitudinea faţă
de mediul înconjurător, ci și în capacitatea de a fi
independent și activ în orice domeniu de viaţă. Creativitatea
presupune valorifi carea calităţilor gândirii, imaginaţiei,
puterii de investigare, manifestarea nestingherită a
iniţiativei și fanteziei copilului, care se depărtează de
schemele știute de el până acum.
Dezvolatarea creativității

Dezvoltarea însușirilor creative constituie o sarcină de prim ordin a

învăţământului special și nu există disciplină, activitate specifică corecţional-
recuperatorie care să nu includă realizarea acestui obiectiv. Anume pe respectivul
deziderat se bazează planificarea și organizarea procesului educaţional în școlile
pentru elevii cu deficienţe de auz.
Posedarea liberă a tuturor facultăţilor limbii este una dintre direcţiile în care
trebuie să se dezvolte elevul cu deficienţe de auz, rolul primordial revenindu-i
pedagogului. Unul din obiectivele realizate de cadrele didactice implicate în
procesul educaţional recuperatoriu îl constituie corectitudinea utilizării
tehnologiilor avansate în vederea dezvoltării creativităţii elevilor hipoacuzici, în
funcţie de particularităţile lor psihofiziologice.
Studiu de caz
S-a efectut un minisondaj printre învăţătorii și
profesorii de la școala specială pentru copii cu
deficienţe de auz, stabilind nivelul aplicării
strategiilor didactice destinate produsului creator.
Studiul a fost efectuat pe un eșantion de 25 de
respondenţi, care reprezintă 65% din numărul de
cadre didactice din instituţie: 5 învăţători, 7 profesori
de lucru individual, 13 profesori la discipline.
 Datele obţinute au ajuns la concluza că, luând în
consideraţie posibilităţile comunicative și perceptive
ale contingentului de elevi din școală, mai accesibilă
este creativitatea productivă - 56% și cea expresivă -
52%. Pentru tipul de creativitate inovativă s-au
pronunţat 8%. Toţi profesorii chestionaţi consideră că
tipurile de creativitate inventivă și emergentă nu se pot
aplica în activitatea cu elevii deficienţi de auz din
cauza particularităţilor proceselor cognitive ale acestei
categorii de copii.
 O mare importanţă pentru stimularea creativităţii elevilor
deficienţi de auz o are corectitudinea folosirii strategiilor
didactice destinate produsului creator și adaptarea lor la
particularităţile proceselor cognitive ale copiilor. Dacă ne
referim la tehnicile de autoinstruire și instruire reciprocă, cadrele
didactice aplică cel mai frecvent jocul didactic - 76%,
conversaţiile - 72%, activităţile practice - 72%, programările cu
răspunsuri la alegere - 64%, rezolvările de probleme - 60%.
 Pe al doilea plan se situează tehnicile asumarea de roluri, studiul
independent, efectuarea de exerciţii și formarea de algoritmi, utilizate de
48% din numărul total de cadre didactice. La tehnici ca încercări-
experienţe, analiza de situaţii, programarea cu răspunsuri construite și
expunerea s-au referit 32% dintre cei chestionaţi. Descoperirea dirijată și
modelarea sunt implementate de 40% din numărul de profesori, tehnici ca
inventarea de soluţii, experimentarea și demonstraţia ilustrată fiind
menţionate în răspunsuri de numai 16 % din respondenţi.
 Datele privind mijloacele de învăţare creativă în activitatea
educaţional-recuperatorie ne demonstrează că printre cele mai solicitate
sunt: planșele - 72%, manualul - 68%, seturile de imagini ñ 64%,
modelele de exerciţii - 56%, trusele didactice - 48%, jocul creativ - 44%,
reproducerile operelor de artă - 40%, precum și cele care presupun
implicarea nemijlocită a analizatorului vizual: înregistrările sonore -
36%, colecţiile - 36%, modelele grafice - 44%, hărţile - 32%, culegerile
de probleme - 36%, figurinele - 28%.
Foarte puţini profesori și învăţători utilizează mijloace tehnice de
instruire, cum ar fi: filmele didactice - 12%, diapozitivele ñ 12%,
retroproiectorul - 12%, diafilmelele - 16%, montajele audio-vizuale -
12% și numai 8% - machetele funcţionale.
 Este evident că factorii stimulativi au o influenţă deosebită în activitatea
creatoare a elevilor, însă capacitatea lor de a produce ceva nou, de a elabora idei,
modele originale are la temelie creativitatea pedagogului. Principalul factor care
impulsionează creativitatea profesorilor din școala noastră îl constituie stimularea
interesului elevilor pentru disciplina de studiu. Acest aspect a fost menţionat de
32% dintre cei chestionaţi. 24% au numit dragostea faţă de copii și tot 24% -
capacităţile intelectuale ale pedagogului. Au mai fost evidenţiate: pasiunea pentru
domeniu - 20%, dorinţa de a ajuta elevii - 20%, dorinţa de a vedea rezultatul
muncii - 16%, tendinţa de a cunoaște - 16%, implementarea noilor tehnologii - 8%,
vocabularul și inteligibilitatea vorbirii elevilor - 8%, iar 40% nu au specifi cat nici
unul din factorii care le-ar stimula creativitatea
 Toate cadrele didactice chestionate au numit o mulţime
de factori care le inhibă creativitatea: lipsa mijloacelor
didactice și tehnice de instruire - 44%, indiferenţa elevilor -
32%, vocabularul limitat al elevilor - 32%, cerinţele
curriculumului - 16%, efortul de pregătire - 16%, lipsa de
colaborare între pedagogi - 16%, nivelul pierderii de auz și
prezenţa diagnozelor asociate - 20%, nivelul limitat de
cunoștinţe al elevilor - 24%, lipsa de interes din partea
părinţilor și lipsa de stimulare a creativităţii - 12%, iar 4% -
supraoboseala și relaţia cu administraţia.
 Aceste date ne sugerează că profesorii din școala
pentru hipoacuzici, luând în considerare specificul
proceselor cognitive al acestei categorii de elevi,
alternează reușit diverse tipuri de activităţi creatoare,
captivându-i, trezindu-le interesul și făcându-i să
conștientizeze necesitatea de a pătrunde în esenţa
disciplinei predate, de a o studia profund pentru a folosi
cunoștinţele și deprinderile căpătate în procesul de
integrare socioprofesională. Posibilităţile creatoare ale
elevilor hipoacuzici pot fi dezvoltate, dacă se vor
respecta următoarele condiţii:
1. Cunoașterea temeinică a particularităţilor psihofiziologice ale
contingentului de elevi implicaţi în activitate, a potenţialului
comunicativ și perceptiv al fiecărui elev.

2. Posedarea liberă a tuturor facultăţilor limbii - una din direcţiile

importante în care trebuie să se dezvolte copilul deficient de auz.
Imaginaţia limitată a elevului hipoacuzic urmează să fie stimulată
spre inventarea noilor cuvinte folosite ulterior la implementarea
diverselor metode de dezvoltare a aptitudinilor creatoare
3. Înlăturarea barierei psihologice dintre elev și învăţător - condiţie
principală a activităţii creatoare în școala pentru deficienţi de auz:
a) Elevul trebuie să simtă că are alături nu un profesor încorsetat de
dogme și instrucţiuni rigide, ci un prieten, mai în vârstă și mai
experimentat.
b) Elevul trebuie să fie sigur că reflecţiile lui, mărturisirile pornite din
adâncul sufletului, vor fi înţelese și încurajate.
c) Elevul hipoacuzic trebuie să înţeleagă că are dreptul la propria
părere.
4. Utilizarea diverselor posibilităţi de dezvoltare sistematică a
logicii, creativităţii, vorbirii și memoriei elevilor.
5. Implementarea formelor și procedeelor cooperării didactice, a metodelor
activ participative, în scopul mobilizării potenţialului creativ al învăţătorilor
și profesorilor la lecţii.
Este important ca membrii colectivului didactic din orice tip de
instituţie școlară să ţină cont de câteva îndemnuri de stimulare a creativităţii:
• Gândiţi-vă azi la cea mai îndrăzneaţă idee, mâine ea nu va fi cea mai nouă.
• Fiţi mai îngăduitori cu ideile altora, s-ar putea să aibă dreptate.
• Fiecare om poate fi creativ, trebuie doar să conștientizaţi acest fapt.
• Organizaţi-vă viitorul, prezentul este deja trecutul.
• Creativitatea este independentă de vârstă, ea păstrează tinereţea
 Capacitatea de a fi creativ este strâns legată de ceea ce înseamnă
a fi uman. Ea afectează bunăstarea personală și calitatea vieţii,
influenţează modul în care ne acomodăm la pașii tot mai rapizi ai
schimbărilor sociale, economice și tehnologice. Astăzi aptitudinile
creative sunt mai solicitate ca oricând, profesorii deţinând un rol
semnificativ în sporirea capacităţii creative a copilului.
 Bibliografie
Danii, N. (2003). Specificul dezvoltării creativităţii elevilor cu
deficienţe de auz. Revista Didactica Pro…, revistă de teorie şi
practică educaţională. Nr.3(19), 46-49