EVALUAREA ÎN PROCESUL DIDACTIC

„Evaluarea merită un loc important în învăţământ, din care face

parte integrată. Ea are întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul, în extensie
şi în calitate, al învăţării.” (D. Ausbel)

Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoștințelor sau ca mijloc

de măsurare obiectivă, ci ca o cale de perfecționare, ce presupune o strategie globală a
formării. Evaluarea reprezintă un element esenţial, indispensabil deoarece permite
cadrului didactic să aprecieze gradul în care au fost atinse obiectivele procesului de
învăţământ precum şi progresul oferind, astfel, o bază ştiinţifică pentru acţiuni
ameliorative în perspectiva proectării de noi obiective.
În învăţământul preșcolar actul de evaluare păstrează caracteristicile evaluării
activităţii didactice, dar cu note specifice determinate de treapta de învăţământ şi de
natura conţinutului de evaluat, având drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştiinţelor
dobândite de copii în cadrul actului educaţional. În acelaşi timp, evaluarea urmăreşte şi
aspectele formative ale muncii educatoarei, concretizată în atitudinile şi comportamentele
dobândite de copilul preşcolar prin procesul de învăţământ.
Evaluarea reprezintă o acţiune complexă care presupune realizarea mai multor
operaţii întreprinse de cadrul didactic ca :
 Măsurarea fenomenelor vizate de evaluare;
 Interpretarea şi aprecierea datelor obţinute;
 Adoptarea unor decizii ameliorative.

Funcţiile evaluării preşcolarului

Evaluarea preşcolară reprezintă un ansamblu de activităţii dependente de anumite

intenţii. Acestea transcend datele imediate şi contingente, raportându-se la o serie de
funcţii şi scopuri bine determinate. Scopul evaluării nu este de a parveni la anumite date,
ci de a perfecţiona procesul instructive-educativ. Raportat la derularea unei secvenţe de
învăţare sau prin relaţionare la un ansamblu structurat de activităţi de formare, se
desprind funcţii ale evaluării specifice dimensiunii normative (constatativă, diagnostică,
prognostică), respectiv funcţii specifice dimensiunii formative (motivaţională,
decizională, informaţională).

Privite din punctul de vedere al educatorului, funcţiile evaluării vizează:

1
  culegerea de informaţii cu privire la măsura în care au fost realizate obiectivele
stabilite
 controlul asupra activităţii desfăşurate
 stabilirea eficienţei organizării, structurării, accesibilizării conţinutului, a alegerii
strategiei adecvate grupei sau indivizilor din grupă
 descoperirea unor lacune, dificultăţi, rămâneri în urmă pentru ca pe baza lor să se
elaboreze un program de recuperare (cu întreaga grupă, pe grupe mici sau
individual)
 anticiparea, proiectarea, organizarea şi conducerea ştiinţifică, eficientă a
următoarelor secvenţe de instruire

Pentru preşcolar, funcţiile specifice ale evaluării sunt:

 îl ajută să fixeze, să consolideze şi să reţină cunoştinţele prin repetare şi întărirea

pozitivă pe care evaluarea o determină, să le integreze în sisteme
 să-i mărească încrederea în forţele proprii şi să-i descurajeze comportamentele
negative
 îi susţine interesul pentru cunoaştere stimulându-i şi dirijându-i învăţarea
 contribuie la formarea capacităţii de autoapreciere şi la stimularea tendinţei de
autoafirmare
 contribuie la întărirea legăturii grădiniţei cu familia

Toate aceste funcţii demonstrează necesitatea includerii evaluării în activitatea didactică.

Ele apar şi se actualizează diferenţiat, prin prevalenţa uneia faţă de alta la un moment dat.
O probă evaluativă oarecare nu îndeplineşte toate funcţiile posibile în aceeaşi măsură.
Toate funcţiile se pot întrezări, mai mult sau mai puţin, în toate situaţiile de evaluare. 
Aşadar, evaluarea reprezintă actul didactic complex, integrat procesului de învăţământ, ce
urmăreşte măsurarea cantităţii cunoştinţelor dobândite, valoarea,  performanţele şi
eficienţa acestora la un moment dat, oferind soluţii de perfecţionare a actului didactic.
Evaluarea face posibilă aprecierea rezultatelor, în comparaţie cu obiectivele propuse,
oferind posibilitatea de a culege datele necesare cu privire la dezvoltarea psihofizică a
copilului, precum şi date despre nivelul de cunoştinţe şi deprinderi ale acestuia. Se
urmăreşte prin aceasta, să se realizeze însuşirea tematicii, sistematizarea şi consolidarea
celor învăţate anterior. În urma rezultatelor obţinute, se impune stabilirea de programe
suplimentare de instruire pentru cei cu rezultate foarte bune şi programe de recuperare
pentru cei cu rezultate mai puţin bune.

Buna cunoaştere psihologică a copilului e importantă in preşcolaritate cu atât mai

mult cu cât la această vârstă, evoluţia e foarte rapidă şi diversificată, iar educarea trebuie
să-şi adapteze activitatea la particularităţile copiilor.
         În activitatea din grădiniţă, actul de evaluare are drept scop măsurarea şi aprecierea
cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor dobândite de copii în cadrul actului
educaţional. În acelaşi timp, evaluarea urmăreşte şi aspectele formative ale muncii
educatoarei, concretizată în modalităţile de abordare a conţinuturilor şi a modalităţilor de
transmitere ale acestora.

2
          Educatoarea se găseşte de cele mai multe ori în situaţia de a trasa o cale nouă
acolo unde toate drumurile îşi au doar început, sau parafrazându-l pe Ralph Waldo
Emerson putem spune că educaţia nu constă neapărat în a merge unde te duce drumul,
ci, mai degrabă, să mergi pe unde nu există un drum şi, tocmai pe acolo, să laşi o urmă.

BIBLIOGRAFIE:

1. NEACŞU ION; POTOLEA IOAN; RADU ION „Reforma evaluării în

învăţământ” Ministerul Învăţământului, Bucureşti 1996
2. MEYER G; „De ce şi cum evaluăm?”, Edit.Polirom, Iaşi 2000;