CUPRINS

ÎNTRODUCERE................................................................................... 1
1.METODE ALTERNATIVE LA PREȘCOLARI.
1.1.Definirea conceptului de metodă în învățământ preșcolar.
1.2.Clasificarea metodelor alternative educației predare-învățare-evaluare.
1.3.Metode alternative de evaluare a limbajului la preșcolari.

1
 METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE A LIMBAJULUI LA PREȘCOLARI

Pedagogia moderna cauta sa dezvolte metode, tehnici si instrumente pedagogice al caror scop
principal este acela de a ajuta copilul in procesul de invatare. Studiile de specialitate au aratat ca
metodele moderne/alternative de evaluare sunt cele care realizeaza evaluarea rezultatelor scolare
obtinute pe un timp limitat si in legatura cu o arie mai mare sau mai mica de continut, dar oricum
definita. Aceste metode de evaluare prezinta doua caracteristici:

٠realizeaza evaluarea rezultatelor in stransa legatura cu instruirea/ invatarea, de multe ori

concomitent cu aceasta;

٠privesc rezultatele scolare obtinute pe o perioada mai indelungata care vizeaza formarea unor
capacitati, dobandirea de competente si mai ales schimbari in planul intereselor, atitudinilor,
corelate cu activitatea de invatare.

Evaluarea acestora presupune o investigare de mai lunga durata a comportamentului copiilor, de

aceea ele vin sa completeze paleta de metode traditionale frecvent utilizate in practica
pedagogica. Astfel de proceduri traditionale cum ar fi : observarea curenta a comportamentului
copiilor) , analiza greselilor , verificarea sistematica a temelor scrise, controlul caietelor
individuale, intrebari de evaluare, exercitii, probe scrise si practice sunt completate cu noi baterii
de teste de diagnostic, fise de evaluare, tabele cu dubla intrare, studii de caz, dizertatii, interviuri
individuale, teste standardizate, teste de randament, teste de aptitudini, teste formative, fise
individuale de progres, probe pentru evaluarea creativitatii si originalitatii .Literatura de
specialitate evidentiaza ca metode alternative de evaluare care se pot utiliza in procesul
instructiv-educativ din gradinita : observarea sistemica a comportamentului copiilor;studiul de
caz; fisa pentru activitatea personala a copiilor; investigatia; proiectul si portofoliul.Aceste
metode alternative de evaluare sunt sunt promitatoare, ele pot servi la fel de bine copilului cat si
parintilor, fiind in acelasi timp suporturi solide ale discutiilor cun familia.Ideile esentiale care
stau la baza folosirii metodelor alternative de evaluare sunt :Functia principala a evaluarii
moderne este aceea de a da incredere, a intari, a fortifica, a ajuta copilul in procesul de
invatare.”A evalua elevul inseamna a cauta sa-i dai mai multa forta ” (Jonnaert,P., Eliot,N.,
1998) .Din perspectiva invatamantului modern, se doreste „renuntarea la ideea unei evaluari cu
coloratura penalizanta care judeca prea adesea elevul in raport cu lipsurile sale”.Din contra „noi
dorim sa subliniem/accentuam progresul elevului in invatare”(idem)Metodele alternative de
evaluare favorizeaza reflectii de ordin metacognitiv. In lucrarile recente despre metacognitie
( Linda Allal, 1993, Bernadette Noël, 1991 etc.) este incurajata abordarea unei evaluari
formatoare care acorda o mare parte din responsabilitate copiilor .( Manolescu,M., 2004,
pag.56).Imbina functiile formativa si informativa a evaluarii.Demersul de evaluare cu ajutorul
metodelor alternative dezvolta copilului o constientizare (luare la cunostinta) a functie cognitive
si o cautare/ cercetare personala ( cu ajutorul cadrului didactic) a mijloacelor pentru a regla
propria invatare. Prin folosirea acestora, elevul se implica si vizualizeaza, constientizeaza
progresul sau.Aceasta maniera contrabalaseaza o abordare foarte raspandita in practica
prescolara-realizata cu ajutorul testelor standardizate- care evalueaza copiii fara a tine seama de
contextul de invatare. Prin complexitatea si bogatia informatiei pe care o furnizeaza, atat in
desfasurarea procesului de invatare cat si ca sinteza a activitatii copilului de-a lungul timpului,
metodele alternative sunt in masura :a) sa preia o parte din sarcinile evaluarii continue,
formative, putand sa elimine tensiunile induse de metodele traditionale de

2
evaluare/verificare;b) sa constituie parte integranta a unei evaluari sumative sau chiar parte a
unei examinari. Reforma sistemului educativ romanesc nu poate fi conceputa fara o regandire la
nivelul tuturor celor trei componente ale spiralei educatiei predare-invatare- evaluare, recunoscut
fiind unanim faptul ca intre acestea exista o relatie de interconditionare reciproca, fiecare
realizandu-se prin raportare la celelalte.
O reformă educațională reală, pertinența împune o noua conceptie asupra evaluarii progresului
școlară ceasta fiind impusa si de modificarile intervenite la nivelul curriculumului
scolar, modificari care trebuie secondate de schimbari in domeniul evaluarii
rezultatelor Fenomenul evaluator a capatat valente din ce in ce mai mai ample. El este astazi mai
mult decat un proces final sau paralel cu invatarea , este un act integrat structural si functional in
activitatea instructiv educativa.
Analizand practicile evaluative Ion T. Radu remarca: ”Evaluarea performantelor scolare este tot
mai mult inteleasa nu ca o actiune de control…ci ca un proces ce se interpune organic cu
celelalte procese ale actului didactic, exercitand o functie esential formativa, concretizata in a
informa si a ajuta in luarea unor decizii cu scop de ameliorare a activitatii in ansamblu.”
Sensul schimbarii in domeniul evaluarii se face simtit atat prin schimbarea accentului de pe
evaluarea produselor invatarii pe procesele pe care acestea le implica cat si prin abordarea unor
strategii didactice evaluative cat mai variate care pun accent pe participarea copilului la propria
sa formare si evaluare.Metodele complementare de evaluare reprezinta o alternativa viabila la
formele traditionale de masurare si apreciere a rezultatelor scolare . Ele sunt apreciate deoarece
reusesc sa se imbine armonios cu invatarea,intereseaza rezultatele scolare pentru o perioada mai
lunga de timp,vizeaza formarea de capacitati, dobandirea de competente si schimbari in planul
intereselor, aptitudinilor,prin tonusul lejer care-l impun actului evaluativ au puterea de a elimina
tensiunile induse de metodele traditionale de evaluare.Metodele alternative de evaluare prezente
in mai toate materialele de specialitate si care sunt mai frecvent utilizate in invatamantul
romanesc sunt: observarea sistematica a activitatii si a comportamentului copilului, proiectul,
portofoliul, studiu de caz, metoda R.A.I.,evaluarea cu ajutorul calculatorului, tehnica 3-2-1,
investigatia, interviul e.t.c. Multe dintre aceste metode alternative de evaluare sunt aplicabile si
in invatamantul prescolar.
In activitatea desfasurata cu prescolarii am cautat de fiecare data sa utilizez demersul evaluativ
cel mai potrivit, convinsa fiind ca numai apeland la o varietate de metode de evaluare imi pot
forma o imagine cat mai corecta asupra progreselor atinse de fiecare copil si numai astfel pot
folosi rezultatele evaluarii intr-un mod constructiv avand drept urmare revizuirea actului
didactic.Abordarea metodelor alternative de evaluare impune din partea educatoarei o mult mai
mare atentie, pentru ca in esenta, folosirea acestora este benefica cel putin din doua perspective:

- perspectiva procesuala ,în sensul în care evaluarea modernă nu mai este centrată în principal
pe produsele învăîarii copilului,ci pe procesele pe care aceasta le presupune ( de la evaluare la
activitate evaluativa);

- perspectiva de comunicare educatoare-copil in masura in care acestea sunt considerate

instrumente de evaluare ce corespund unui demers de evaluare democratica si autentica, intrucat
faciliteaza cooperarea intre parteneri si incurajeaza autonomia.

PRECIZĂRI
• „de ce evaluǎm?”
• „ce evaluǎm?”
• „când evaluǎm?”
• „cum evaluǎm?”
• „prin ce mijloace evaluǎm?”
• „pe ce bazǎ evaluǎm?”

3
Evaluarea are douǎ mari funcţii:
• Funcţia de verificare a cunoştinţelor însuşite, comparând ceea ce se observǎ cu o normǎ
exterioarǎ aşteptatǎ, cu un etalon referent- EVALUARE NORMATIVǍ
• Funcţia de sprijinire a elevilor sǎ înveţe, dându-i prilejul sǎ-și dea seama ce se întâmplǎ:
ce învaţǎ? cum învaţǎ? de ce reuşeşte (sau nu) sǎ înveţe?- EVALUARE FORMATIVǍ.
Metode alternative de evaluare
• Portofoliul;
• Hărţile conceptuale;
• Proiectul;
• Jurnalul reflexiv;
• Tehnica 3-2-1;
• Metoda R.A.I.;
• Studiul de caz;
• Proba practica;
• Observarea sistematică a activităţii şi a com-portamentului
elevului;
• Fişa pentru activitatea personală a elevului;
• Investigaţia;
• Interviul;
• Inregistrări audio şi/sau video.

In categoria metodelor pedagogice alternative sunt incluse o multitudine de metode destinate

evaluarii calitative, centrate indeosebi pe procesul invatarii. Acestea sunt o alternativa la
metodele traditionale/clasice de evaluare. Ele completeaza practic informatiile evaluative pe care
le dobandeste educatoarea prin metodele traditionale privind invatarea de catre copil. Cele care
se regasesc in mai toate clasificarile de acest fel si sunt prezente la ora actuala in invata in
invatamantul romanesc prescolar, primar, gimnazial si chiar liceal sunt: observarea sistematica a
comportamentului copilului; proiectul, portofoliul, investigatia, autoevaluarea .Aceste metode
alternative se utilizeaza in cadrul activitatilor din gradinita si implicit in cele de educarea
limbajului, pentru ca nu este posibil aplicarea lor fara sa fie implicata comunicarea si limbajul.
Consideram ca putem sa prezentam pe scurt metodele alternative de evaluare si rolil limbajului
in aplicarea lor.

Observarea sistemica a comportamentului copiilor oferea educatoarei nformații privind

perspective capacităților actiune si exprimare , de relationare si interrelationare, de comunicare si
in general a tutoro competentelor lingvitive de care dispun. Aceasta metoda pune in evidenta in
mod direct ceea ce celelalte metode de evaluare ofera numai indirect.De asemenea , aceasta
metoda ofera educatoarei posibilitatea de a cunoaste progresele inregistrate in invatare
( cunostinte, capacitati), interesele si aptitudinile copiilor, precum si atitudinea lor fata de
activitatile de educarea limbajului din gradinita.Îndeplinirea sistematica a sarcinilor propuse ,
raspunsurile pe care le dau copiii in timpul activitatilor, dorinta de a participa activ la activitate
dovedesc achizitiile copiilor in domeniul lexical si nu numai. Eficacitatea metodei creste atunci
cand observarea comportamentului este sistemica, presuounand: stabilirea obiectivelor, utilizarea
unor instrumente de inregistrare si sistematizare a constatarilor, precum : fisa de evaluare, scara
de clasificare, lista de control/verificare.

Studiul de caz este utilizat ca metoda de invatamant, cu valente sub raportul invatarii, indeosebi
in predarea disciplinelor socioumane. Experienta a demonstrat si valentele ei ca metoda de
evaluare. Aceleasi caracteristici ale studiului de caz, ca metoda de instruire/invatare( observarea
unor fenomene, analiza acestora, explicarea lor), sunt utilizate si in scopul masurarii si evaluarii
capacitatii copiilor de a realiza asemenea demersuri ( analiza, intelegerea si interpretarea unor
fenomene, capacittatea de argumentare, de emitere a unor judecati de valoare, manifestarea unor

4
convingeri si trasaturi de personalitate ).Studiul de caz, ca metoda de evaluare, se realizeaza prin
analiza si dezbaterea cazului pe care il implica.

Fisa pentru activitatea personala a copiilor. Functia principala a acestui instrument este de
invatare prin activitatea proprie, dirijata sau independenta, dar ofera in egala masura,
posibilitatea de evaluare a pregatirii copiilor, punand in evidenta nu numai ceea ce stiu copiii, ci
si capacitatea de a invata in mod independent.}n practica scolara curenta, fisa de munca
independenta este utilizata ca miojloc de invatare si ca proba de evaliuare.

Investigatia ofera elevului posibilitatea de a aplica in mod creativ cunostintele insusite in situatii

noi si variate , pe parcursul unei ore sau al unei succesiuni de ore de curs.Investigatia solicita
elevul la indeplinirea unei sarcini de lucru precise, prin care isi poate demonstra in practica un
intreg complex de cunostinte si capacitati.Acesta metoda presupune definrea unei sarcini de
lucru cu intrebari precise, intelegerea sarcinii de catre elevi.Promoveaza interrelatiile in grup si
deprinderile de comunicare, stimuleaza initiativa copiilor pentru luarea deciziilor.Indeplineste
mai multe functii cum ar fi: acumularea de cunostinte, exersarea unor abilitati de investigare a
fenomenelor ( de proiectare a actiunii, alegerea metodelor, emiterea unor ipoteze, culegerea si
prelucrarea datelor, desprinderea concluziilor), ca si evaluare a capacitatilor, competentelor de a
intreprinde asemenea demersuri.Ca metoda de evaluare, investigatia pune in valoare potentialul
creativ al copiilor, initiativa, cooperarea, comunicativitatea, flexibilitatea gandirii, receptivitatea
ideatica, capacitatea de argumentare, de punere si rezolvare a problemelor. Atunci cand lectia
este structurata pe baza unei investigatii , aceasta devine element important in sprijinirea
demersului de invatare prin descoperire. Intrucat predarea, invatarea si evaluarea sunt
independente in contextul strategiilor educationale moderne, investigatia reprezinta prin
valentele sale formative o metoda care desavarseste toate cele trei componente ale procesului
didactic.Constă în solicitarea de a rezolva o problemă teoretică sau de a realiza o activitate
practică pentru care elevul este nevoit să întreprindă o documentare, observarea unor fenomene,
experimentarea pe un interval de timp stabilit.

Metodele mai sus mentionate sunt utilizate cu succes la scoala , la gradinita implica o contributie
sustinuta din partea educatoarei in a realiza aceste forme de evaluare., de aceea in lucrarea
nostastra insistam pe metoda proiectelor si portofoliu ca metod alternatibve de evaluare usor
abordabile si cu rezultate favorabile atat pentru educatoare cat si pentru copil.Astfel
investigatia – este metoda ce implica participarea activa a copilului la actul invatarii dar si un
mijloc eficient de evaluare. Bazandu-se pe experienta acumulata de copil, pe rezolvarea in mod
creator a unor sarcini de lucru, in situatii noi de invatare , aceasta metoda de evaluare am aplicat-
o numai copiilor de 5-7 ani si celor de 7-9 ani . Am tinut cont de particularitatile de varsta si de
exeprienta lor intelectuala, pentru ca investigatia reprezinta o posibilitate pentru copil de a aplica
in mod creator cunostintele si de a explora situatii noi de invatare. Desfasurata pe parcursul unei
activitati /o ora de curs, am solicitat copiilor sa indeplineasca sarcini de lucru precise astfel : au
masurat lungimi cu unitati de masura standardizate si nestandardizate , au utilizat vase pentru
stabilirea volumului . S-a putut evalua nivelul atingerii in utilizarea unor tehnici de lucru in grup
si individual, precum si a unor atitudini de toleranta, solidaritate, cooperare si colaborare . S-a
putut constata ca la grupa de 5-7 ani copiii au rezolvat sarcinile in grup mai greu pe cand cei de
7-9 ani au dovedit mai multa colaborare, inter-relationare, dovedind caracterul integrator al
cunostintelor dobandite anterior dar si a celor acumulate in timpul lectiei, evaluarea fiind foarte
sugestiva, precisa, intuitiva si predictiva. Prin utilizarea acestei metode de evaluare se pot exersa
in mod organizat activitati de cercetare utile in formarea ulterioara si in educatia permanenta a
copiilor. Realizata holistic, evaluarea investigatiei evidentiaza strategia de rezolvare a sarcinii
propuse, aplicarea unor cunostinte dobandite anterior, corectitudinea inregistrarii datelor,
abilitatea copiilor si prezentarea observatiilor si a rezultatelor obtinute, produsele obtinute ,

5
atitudinea copiilor fata de sarcinile propuse si dezvoltarea unor deprinderi de lucru individualǎ
sau in grup.

Autoevaluarea – pornind e la premisa ca evaluarea trebuie sa fie in slujba celui care invata sau
se formeaza, sa-l ajute pe elev sa realizeze rezultatul invatarii , criteriile de evaluare se constituie
in acest context, in repere pentru a orienta actiunea de invatare. Studiile de specialitate au aratat
ca autoevaluarea este elementul central al metacognitiei. Privita din perspectiva conceperii
evaluarii ca proces de reglare-autoreglare a invatarii, desprindem ideea ca functia esentiala , in
invatamantul actual, este aceea de a lamuri elevul asupra a ceea ce trebuie sa invete si a face
functionala reglarea si autoreglarea didactica. El trebuie sa descopere obiectivele educationale pe
care trebuie sa le realizeze, prin aproximari succesive, astfel evaluarea devine formativa si chiar
formatoare. Cunoscand strategiile de elaborare a unei autoevaluari am considerat ca aceasta
metoda de evaluare se poate utiliza si in unitatile de invatamant pre-primar si primar.Studiul
nostru evidentiaza modul cum se poate aplica aceasta forma de evaluare. Astfel, atat la gradinita
cat si la ciclul primar forme de autoevaluare se utilizeaza in cadrul activitatilor instructiv
educative de rezolvare a unor sarcini scrise (exemplu: activitatile artisitco- plastice, practice,
matematice etc.. iar la ciclul primar in lectiile de scriere, de rezolvare a unor probleme de
matematica, in lectiile artistice si practice.).Fara a avea pretentia ca am epuizat subiectul propus,
cele cateva idei sustinute vin sa sublinieze faptul ca sunt eficiente si se pot realiza evaluari ale
actului educational la copiii de varsta prescolara prin aceste metode alternative de
evaluare.Asadar, evaluarea este un proces didactic complex, integrat structural si functional in
activitatea instructiv-educativa. Ea este , in opinia lui Ausubel, punctul final intr-o succesiune de
evenimente , iar rolul actiunilor evaluative il constituie cunoasterea efectelor actiunii desfasurate,
pentru ca pe baza informatiilor obtinute activitatea sa poata fi ameliorata si perfectionata la timp.
De asemenea procesul evaluativ este totodata si un punct de pornire, deoarece activitatea este
adaptata nevoilor de educatie si posibilitatilor reale de a le satisface, procesul de invatamant
capata astfel o structura ciclica, iar evaluarea joaca un rol reglator.Un alt aspect al problematicii
evaluarii o constituie evaluatorul, aceasta calitate pe care o are cadrul didactic . De cele mai
multe ori , rezultatele evaluarilor din invatamantul prescolar sunt influentate de personalitatea
educatorului, datorita rolului atat de insemnat pe care il are in viata copilului. Studiile asupra
raportului de interdependenta dintre personalitatea educatorului si activitatea didactica pe care o
desfasoara au aratat ca in inter-relationarea copil –educator se afirma elemente psihologice si
sociale, de atractie sau respingere, care influenteaza atat desfasurarea, cat si efectul actiunii . De
aceea , un rol esential in derularea actului educational il are educatorul care trebuie sa faca fata
unui adevarat complex functional.In raport cu obiectivele instructiv educative si cu problematica
realizarii lor, literatura pedagogica identifica o serie de roluri pe care le indeplineste educatorul si
anume: planificare, organizare, control, indrumare, evaluare, monitorizare, consiliere, decizie.
Intelegand ce posibilitati de combinare a acestor roluri, educatorul, isi poate exprima stilul
propriu si , pentru ca intre rol si trasaturile personalitatii sale exista o relatie reciproca, unele
aspecte ale rolurilor pot deveni chiar constante ale personalitatii sale.Eficienta indeplinirii
rolurilor ca educator depinde si de gradul in care acesta constientizeaza si utilizeaza adecvat
faptul ca prescriptiile sunt mai clar definite sau nu, ca au valoare diferentiata, ca permit o
libertate variata de aplicare, ca sunt mai mult sau mai putin motivate si dorite. De asemenea
eficienta indeplinirii rolurilor va depinde de relatia constientizata si respectata intre expectatia
celorlalti si perceptia proprie .

PORTOFOLIUL SI PROIECTUL

Portofoliul reprezinta „o colectie de informatii pe care copilul ( grupul de copiii) le obtine prin

investigatii individuale sau de grup, prin cercetarea unor materiale , prin vizite, excursii”

6
„Portofoliul reprezinta un veritabil portret pedagogic al elevului, relevand: nivelul general de
pregatire, rezultatele deosebite obtinute in unele domenii, ca si rezultatele slabe in altele,
interese si aptitiudini demonstrate, capacitati formate, atitudini, dificultati in invatare
intampinate ” ( I.T. Radu, 2000,pag.105)

Portofoliul a fost perceput ca o procedura care permite renovarea practicilor evaluarii pentru a le
pune in concordanta cu noutatile vizate de catre un invatamant orientat catre dezvoltarea
competentelor complexe, insesizabile prin testele obisnuite. Pe de alta parte , portofoliul a fost
considerat ca un suport bine adaptat invatamantului centrat pe implicarea- angajarea copiilor in
invatare si propice pentru dezvoltarea evaluarii formative.Portofoliul este o modalitate de
evaluare pe o perioada mai lunga, care reflecta progresul copilului pe multiple planuri. Putem
spune ca portofoliul este „cartea de vizita” a elevului, urmarindu-i progresele de la un semestru
la altul, de la un an la altul, chiar de la un ciclu scolar la altul. Prin complexitatea si bogatia
informatiei pe care o furnizeaza , portofoliul poate constitui partea integranta a unei evaluari
sumative.Realizarea portofoliului, ca si aproiectului, depinde de varsta copiilor, de specificul
disciplinei, de nevoile, de abilitatile si de interesele copiilor.Portofoliul stimuleaza creativitatea,
ingeniozitatea, implicarea personala a copilului in activitatea de invatare, dezvolta motivatia
intrinseca a acestuia si ofera date esentiale despre personalitatea elevului ca individualitate in
cadrul grupului.

Portofoliul presupune urmatoarele etape:

-stabilirea temei si a proiectului unui program de executie si evaluare ( ce va contine portofoliul

in functie de tema aleasa);

-sub ce forma se realizeaza ( dosar , plic, caseta, cutie);

-cine face selectia ( copilul , grupul);

-cine si unde pastreaza portofoliul .

Elementele constitutive ale portofoliului pot fi evaluate separat, la momentul respectiv de catre
educator sau poate realiza o apreciere globala, holistica a portofoliului, pe baza unor criterii
clare, comunicate elevilor inaintea alcatuirii portofoliului. Criteriile holistice de evaluare pot fi
elaborate exclusiv de catre educator sau pot fi dezvoltate in cooperare cu copiii, stimulandu-le
motivatia participarii la realizarea unor prodese calitativ superioare.

Asadar, portofolilul, dupa opinia specialistilor, este perceput ca o procedura care permite
renovarea practicilor evaluarii pentru a le pune in concordanta cu noutatile vizate de
invatamantul nostru orientat catre dezvoltarea competentelor complexe. Ca metoda de evaluare ,
portofoliul utilizat in invatamantul pre-primar si primar contribuie la valorificarea relatiei parinte
- copil-unitate de invatamant , pentru ca in realizarea si colectarea materialelor sunt implicati si
parintii copiilor. Acest lucru l-am constatat in experienta noastra ,astfel ne-am propus sa realizam
un portofoliu care sa completeze baza materiala a unitatii noastre cu ajutorul copiilor despre flora
specifica Dobrogei din rezervatiile naturale Fantanita-Basarabi, Agigea si Hagieni. Am organizat
excursii, vizite , la care au participat copiii din gradinita ( 3-7 ani ) si copiii din clasele I- a si a
III a a scolii (7-9 ani), prilej cu care copiii ajutati de parinti au cules flori pe care le-au asezat
intr-un ierbar, au facut fotografii, si au curatat locul de deseuri si resturi care poluau zona,de
asemeni s-a sugerat completarea portofoliului cu creatii literare, legate de plantele presate .
Constatand interesul pentru acest subiect am propus realizarea cate unui portofoliu pe categorii
de varste pentru a putea face o comparatie a nivelului de cunostinte, abilitati ale copiilor. Astfel,
s-au stabilit pasii de insumare a portofoliului si temele fiecarui grup, programul de executie si

7
modalitatile de evaluare. Portofoliile au fost insumate pe o perioada de un an scolar, facandu-se
precizarea parintilor sa nu intervina in colectarea materialelor ci doar sa-i sprijine pe copiii . La
finele anului scolar s-a putut realiza o evaluare a portofoliilor constatandu-se urmatoarele :

 portofoliul grupei de 3-5 ani cuprinde o colectie de flori presate fara radacina si un set de
fotografii intrebati copiii care au insumat acest portofoliu cum se numeasc, unii au reusit
sa denumeasca plantele ca „flori frumoase”;
 portofoliul grupei de 5-7 ani este completat cu un ierbar a caror plante sunt presate cu
radacina , la fiecare planta cate un desen realizat de copii, fotografii, informatii culese din
reviste, cu scurte povestioare despre plantele presate, ba chir o culeger de legede ale
catorva flori de camp folosite in tratarea unor boli;
 portofoliul grupei de 7-9 ani este un veritabil document completat cu informatii despre
mediile rezervate, factorii poluanti, masurile de protejare, un ierbar complet , compuneri
realizate de copii, desene , picturi si o culegere de versuri si ghicitori cu plantele culese..

Din acest studiu am desprins ideea ca portofoliul ca metoda de evaluare este relevanta pentru
toate categoriile de varsta ,insa depinde de nevoile, abilitatile si interesele copiilor. Portofoliul
stimuleaza creativitatea, ingeniozitatea, implicarea personala a copilului in activitatea de
invatare, dezvolta motivatia intrinseca a acestuia si ofera date esentiale despre personalitatea lui
ca individualitate in cadrul grupului.

Avantajele folosirii portofoliului:

• portofoliul este un instrument flexibil, uşor adaptabil
la specificul disciplinei, clasei şi condiţiilor concrete
ale activităţii;
• permite aprecierea şi includerea în actul evaluării a
unor produse ale activităţii elevului care, în mod
obişnuit, nu sunt avute în vedere; acest fapt încurajează
exprimarea personală a elevului, angajarea lui în
activităţi de învăţare mai complexe şi mai creative,
diversificarea cunoştinţelor, deprinderilor şi
abilităţilor exersate;
• evaluarea portofoliului este eliberată în mare parte de
tensiunile şi tonusul afectiv negativ care însoţesc
formele tradiţionale de evaluare; evaluarea devine astfel
motivantă şi nu stresantă pentru elev;
• dezvoltă capacitatea elevului de autoevaluare, aceştia
devenind autoreflexivi asupra propriei munci şi asupra
progreselor înregistrate;
• implică mai activ elevul în propria şi în realizarea
unor materiale care să-l reprezinte cel mai bine;
Dezavantajele folosirii portofoliului:
• nu poate fi repede şi uşor de
evaluat;
• este greu de apreciat conform
unui barem strict, deoarece reflectă creativitatea şi originalitatea elevului.

Proiectul reprezinta o forma de evaluare complexa, ce conduce la aprecierea unor capacitati si

cunostinte superioare, precum :

 apropierea unor metode de investigatie stiintifica (cautarea si utilizarea bibliografiei

necesare, a aparetelor de laborator, a dictionarelor etc.);

8
  organizarea si sistematizarea materialului;
 generalizarea problemei;
 aplicarea solutiei la un camp mai vast de experiente;
 prezentarea concluziilor.

Proiectul incepe in clasa, prin definirea si intelegerea sarcinii de lucru, eventual si prin inceperea
rezolvarii acesteia. Se continua acasa, pe parcursul catorva zile sau saptamani, timp in care
copilul are permanent consultare cu educatoarea si se incheie tot in clasa, prin prezentarea, in
fata colegilor, a unui raport asupra rezultatelor obtinute. Proiectul poate lua forma unei sarcini de
lucru inddividual sau de grup.

Pentru realizarea unui proiect sunt necesare parcurgerea urmatoarelor etape:

stabilirea domeniului de interes, scop, obiective;

stabilirea premiselor initiale- tipul de informatii cadru conceptual, metodologie, datele generale
ale investigatiei;

identificarea si selectarea resurselor materiale ( surse secundare);

surse primare – informatii obtinute in urma observarii sistemice, a interviurilor, anchetelor;

precizarea elementelor de continut ale proiectului:

* pagina cu titlu ( tema, autor, unitatea de invatamant, perioada de elaborare)

* cuprinsul (structura);

* introducerea;

* dezvoltarea elementelor de continut;

* concluzii, sugestii, propuneri;

* bibliografie;

* anexe.

Grupul poate fi alcatuit din petru, cinci participanti . Fiecare membru al grupului are o sarcina
precisa. Educatoarea organizeaza activitatea, ofera informatii, sugestii, incurajeaza participarea
copiilor.

Punctul de plecare in realizarea unui proiect este o tema bine precizata si care urmeaza sa fie
studiata prin imbinarea cunostintelor teoretice cu activitatea practica. El poate lua forme vaiate in
functie de natura activitatii, de gradul de complexitate a temei si mai ales de varsta copiilor.
Astfel de teme pot fi alese din domenii diferite, insa noi vom face referire la teme care vizeaza in
esenta dezvoltarea limbajului copiilor prescolari . Spre exemplificare sugeram ca teme de proiect
in care este vizat in mod special limbajul copiilor urmatoarele :„Ion Creanga- scriitorul copiilor”;
„Elena Farago- si poeziile copilariei mele”; „Cartea prietena mea ”;etc.

Proiectul este o forma de evaluare puternic motivata pentru copil pentru ca vizeaza atat aspecte
teoretice cat si practice.La varsta prescolara proiectul pentru a putea fi accesibil copiilor va avea

9
elemente ludice. Acesta permite o apreciere complexa si nuantata a invatarii. Este o forma de
evaluare complexa ce ofera posibilitatea aprecierii unor capacitati si cunostinte
superioare.Permite identificarea unor calitati individuale ale copiilor.Se pot aplica cu succes atat
in evaluari de tip sumativ cat si in evaluari formative.Avand o desfasurare pe durate mai mari de
timp, in procesul de evaluare si de autoevaluare pot fi luate in considerare atat produsul final, cat
si desfasurarea procesului invatarii care a condus la acel produs.Asa cum sustine Mihaela
Ionescu (2003, pag.14) proiectul este ‚”un proces si in acelasi timp un produs” . Este un proces
in care :

 copiii investigheaza, descopera, prelucreaza informatii despre o tema de real interes

pentru ei, care are relevanta atat pentru experienta lor de viata, cat si pentru contextul
vietii cotidiene;
 sunt actori cu roluri multiple in organizarea, planificarea, realizarea si evaluarea
activitatilor;
 sunt pusi in situatii practice in care sunt determinati intrinsec sa experimenteze deprinderi
si capacitati noi si sa le consolideze pe cele deja dobandite;
 utilizeaza cooperarea ca modalitate de baza an atingerea scopurilor individuale si de
grup;
 se construieste o comunitate de invatare.

Este un produs:reflectă efortul individual și de grup pentru atingerea anumitor obiecte formulate
și de programa și de copii,împreună cu educatoarea;a)prezinta expresia performantei individuale
si de grup;b)constituie dovada implicării fiecăreia interesului pe care l-a manifestat pentru
implinirea unui parcurs colectiv.

Realizandu-se individual sau in grup, evaluarea se poate raporta la munca unui copil sau unui
grup.Fiind o forma de evaluare complexa, permite aprecierea unor capacitati si cunostinte
superioare:

insusirea unor metode de investigatie ;

gasirea unor solutii de rezolvare originale;

organizarea si sistematizarea materialului;

generalizarea ptoblemei;

aplicarea solutiei la un camp variat de experioente;

prezentarea concluziilor;

capacitatea de a observa si a alege metodele de lucru;

capacitatea de a masura si de a compara rezultatele;

capacitatea de a rationa si a utiliza proceduri simple;

capacitatea de a prelucra informatia si de a utiliza cunostintele etc.

Prin utilizarea proiectului ca metoda de invatare si evaluare actul educational va capata alte
semnificatii si valente formative , asadar aceasta metoda prezinta cateva avantaje semnificative :

10
  pune subiectul intr-o situatie autentica de cercetare si actiune;
 cultiva increderea in fortele proprii;
 stimuleaza creativitatea;
 faciliteaza achizitionarea unor metode de munca specifice;
 faciliteaza achizitionarea unor tehnici de elaborare si de executie a unei lucrari stiintifice,
practice.

Ca un proiect sa fie accesibil copiilor de varsta prescolara este necesar indeplinirea unor cerinte:

 sa aiba un continut tematic larg;

 sa se bazeze pe invatarea prin cooperare;
 locul de desfasurare sa nu fie numai sala de clasa;
 resursele materiale sa fie diverse;
 copiii sa fie parteneri in luarea deciziilor;
 sa se desfasoare in paralel cu activitatile obisnuite; durata unui proiect sa fie de cel putin
o saptamana;
 sa aiba produsele finite conrete ;
 Sa antreneze parintii si intreaga familie in realizarea lui;
 Sa sparga barierele dintre gradinita - sala de grupa si comunitate, prin apelul la resursele
umane din comunitate ( Viorica Preda , 2002)

In egala masura proiectul va fi realizat si realizabil daca :

tema prezinta interes pentru copil;

acestia sa cunoasca si sa fie informatii unde vor gasi sursele bibliografice si resursele materiale;

sa fie nerabdatori sa finalizeze produsul;

sa iasa din rutina etc.( C. Cucos, 2002)

Copiii de varsta prescolara sunt sustinuti substantial de catre educatoare in realizarea unui
proiect, mai ales in perioada de inceput a elaborarii acestuia. La aceasta varsta proiectul incepe in
clasa, prin definirea si intelegerea sarcinii de lucru, eventual si prin inceperea rezolvarii acesteia,
se continua acasa pe secvente de timp bine determinate de profesor sau strycturate circumstantial
si se incheie in clasa prin prezentarea in fata colegilor a produsului realizat(integral sau partial).

Elaborarea unui proiect presupune respectarea unor etape care duc nemijlocit la realizarea
lui:

1. Alegerea temei.
2. Planificarea activitatii:prin stabilirea obiectivelor proiectului; formarea grupelor; alegerea
subiectului in cadrul temei proiectului de catre fiecare copil / grup; distribuirea
responsabilitatilor in cadrul grupului; identificarea surselor de informare( carti, reviste,
persoane, institutii ).
3. Cercetarea propriu-zisa.
4. Realizarea materialelor.
5. Prezentarea rezultatelor cercetarii si/sau ale materialelor create.
6. Evaluarea: demersului in ansamblu sau; a modului de lucru; a produsului realizat.

11
Aprecierea poate fi analitica, bazata pe criterii bine stabilite sau globala/holistica. Pentru a
asigura o evaluare cat mai corecta, educatoarea va stabilii, in prealabil, impreuna cu copiii sai
strategia de evaluare:

 Se va evalua produsul, procesul sau amandoua?

 Care va fi rolul educatoarei: evaluator continuu sau doar la sfarsitul proiectului?
 Care este politica resurselor materiale necesare : le va oferi educatoarea sau copiii trebuie
sa le procure si , in consecinta, acestea vor fi evaluate?
 Care sunt activitatile intermediare impuse ? (eventual prezentarea unui plan preliminar,
stabilirea unor etape intermediare etc.)
 Care va fi formatul sub care se va prezenta forma finala ( raportul);
 Care sunt standardele de forma si de continut impuse pentru prezentarea produsului
( numar de pagini, caracter litera, mod de prezentare grafica, structurarea materialului pe
capitole, subcapitole, precizarea surselor bibliografice etc.) ( C. Cucos, 2002)

Proiectul este o formă activă, participativă care presupune şi încurajează transferul de cunoştinţe,
deprinderi capacităţi, facilitează şi solicită abordările interdisciplinare, şi consolidarea abilităţilor
sociale.
Reazlizarea unui proiect presupune parcurgerea următoarelor etape:
1. Identificarea unei probleme/ teme/ subiect;
2. Culegerea, organizarea, prelucrarea şi a informaţiilor legate de problema sau tema aleasă;
3. Elaborarea unui set de soluţii posibile ale problemei;
4. Evaluarea soluţiilor şi deciderea către cea mai bună variantă.

Invǎţǎtorul poate să aprecieze rezultatele proiectului urmărind:

• adecvarea metodelor de lucru, a materialelor şi a mijloacelor didactice folosite la scopurile
propuse;
• acurateţea produsului;
• rezultatele obţinute şi posibilitatea generalizării lui;
• raportul final şi modul de prezentare a acestuia;
• gradul de implicare al participanţilor în sarcina de lucru.

VALENTELE FORMATIVE ALE METODELOR ALTERNATIVE DE EVALUARE

• stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor, aceştia fiind mai conştienţi de
responsabilitate ce şi- o asumă;
• asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi capacităţilor în
variate contexte şi situaţii;
• asigură o mai bună clarificare conceptuală şi o integrare uşoară a cunoştinţelor asimilate în
sistemul național,devenind astfel operaţionale;
• asigură un demers interactiv al actelor de predare- evaluare, adaptat nevoilor de individualizare
a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificând şi stimulând potenţialul creativ şi
originalitatea acestuia;
• descurajează practicile de speculare sau de învăţare doar pentru notă;
• reduce factorul stres

Asadar, metoda proiectelor stimuleaza si satisface curiozitatea fireasca a copilului, implicandu-l

in propriul proces de dezvoltare. Educatoarea nu este decat un ghid atent, o persoana resursa care
sprijina respectarea rutei individuale a invatarii . ( V. Preda , 2002, pag. 7)

BIBLIOGRAFIE
1. Joiţa, Elena- EDUCAŢIA COGNITIVǍ, Ed. Polirom, Iaşi, 2002
2. Meyer, Genevieve- DE CE ŞI CUM EVALUǍM, Ed. Polirom, Iaşi, 2000

12
3. Monteil, Jean- Marc- EDUCAŢIE ŞI FORMARE, Ed. Polirom, Iaşi, 1997
4. Oprea, Crenguţa-Lǎcrǎmioara- PEDAGOGIE. ALTERNATIVE METODOLOGICE
INTERACTIVE, Ed. Universitǎţii, Bucureşti, 2003

13