Sunteți pe pagina 1din 2

5.

PREZENTAREA EVALUĂRII CA O COMPONENTĂ


REGLATORIE A PREDĂRII

Evaluarea reprezintă activitatea de colectare, prelucrare și interpretare a informațiilor


despre calitatea rezultatelor școlare și a procesului care le-a generat în vederea optimizării
rezultatelor și a procesului didactic. Conferă procesului didactic un caracter reglabil și
autoreglabil. Dacă inițial este activitatea cadrului didactic, în timp devine și activitatea
elevului.
Evaluarea ocupă un loc important în procesul didactic, constituie o componentă
indispensabilă a acestuia. Intreține relații de interacțiune și interdependență cu predarea și
învățarea, formând împreună un tot unitar, indisolubil. Prin evaluare se înregistreză informații
despre calitatea predării și a învățării, a metodelor, mijloacelor didactice și formelor de
grupare utilizate, despre calitatea prelucrării și organizării conținuturilor, despre precizia și
rigurozitatea elaborării și ierarhizării obiectivelor, despre adecvarea obiectivelor propuse la
posibilitățile elevilor. Pe baza acestor informații, evaluarea orientează activitatea profesorului
și a elevilor, ajutându-i să ia decizii în vederea reglării, ameliorării demersurilor de predare /
învățare, desfășurarii optime a procesului didactic. Nu numai că oferă informații despre
calitatea predării și a învățării, dar le și influențează. Elevul învață ce și cum să învețe la o
disciplină de învățământ fiind atent la stilul de evaluare al profesorului. Dacă în evaluare se
pune accent pe volumul de cunoștințe, elevul este tentat să reducă învățarea la memorarea
definițiilor, regulilor; dacă în evaluare se pune accent pe măsurarea și aprecierea abilităților
intelectuale, a competențelor precum și pe strategiile utilizate de elevi (strategii de acțiune,
strategii de rezolvare de probleme, strategii de prezentare a informațiilor), elevul învață
reflectând, exersând, rezolvând probleme, iar învățarea pe care o practică își va amplifica
astfel caracterul formativ.
Evaluarea procesului didactic urmărește următoarele scopuri:
- conștientizarea stării de funcționare a sistemului/procesului didactic;
- fundamentarea deciziilor pertinente cu privire la direcțiile activității de instruire;
- influențarea evoluției procesului de învățământ în sensul optimizării componentelor și
relațiilor dintre componente și maximalizării rezultatelor.
Beneficiarii evaluării sunt:
- elevii care trebuie să cunoască calitatea cunoștințelor de care dispun, nivelul capacităților
intelectuale și acționale formate, pentru a decide cu privire la obiectivele acțiunilor de
autoformare;
- profesorii, interesați în identificarea operativă a dificultăților și a punctelor forte și
optimizarea stilului didactic;
- părinții, interesați de cunoașterea direcțiilor de orientare școlara și profesională a propriilor
copii;
- manegerii instituției școlare, interesați de eficiența școlii.
In raport cu elevul, evaluarea:
- favorizeaza consolidarea cunoștințelor;
- permite integrarea cunoștințelor în sisteme de cunoștințe și generează permanente
restructurări;
- confirmă elevului starea de reușită, generează sentimentul succesului, contribuie la formarea
încrederii în sine și stimei de sine;
- stimulează învățarea permanentă, declanșează interesul pentru cunoaștere și autoformare
(funcția motivațională);
- amplifică trebuința de autoafirmare, dimensionează stilul de învățare, dezvoltă capacitatea
de autocunoaștere.
In raport cu profesorul, evaluarea:
- contribuie la descoperirea operativă a lacunelor elevilor, a factorilor care au generat
respectivele lacune;
- evidențiază strategiile didactice eficiente;
- sugereaza programe de exerciții suplimentare, de recuperare sau dezvoltare;
- oferă informații care pot fi valorificate în orientarea și consilierea elevului;
- contribuie la reglarea și perfecționarea stilului didactic.

Bibliografie:

1. Cerghit, Ioan, Vlasceanu, Lazar (1988). Curs de pedagogie. Universitatea București.


2. Cocos, Constantin (2001). Psihopedagogie pentru examene de definitivare si grade
didactice. Iași: Editura Polirom.
3. Cristea, Sorin (1998). Dicționar de termeni pedagogici. București: Editura didactică și
pedagogică.

S-ar putea să vă placă și