Semnificaţia, funcţiile şi

tipologia evaluării
Semnificaţia:
Jean-Marc Monteil: Educaţie şi
formare;pag.32:
“Procesul de învăţare, finalizat cu
achiziţie de cunoştinţe, abilităţi şi
deprinderi, implică controlul efectelor
prin confruntarea rezultatelor obţinute
cu obievtivele propuse.”
Ca act didactic, evaluarea se caracterizează
prin:

 Nivelul şi calitatea cunoştinţelor

asimilate (definiţii, teorii, principii, formule,
concepte)
 Capacitatea de utilizare a achiziţiilor
(priceperi, deprinderi, abilităţi de a folosi
diferite tehnici),
 Potenţialul intelectual al elevilor
(raţionamente inductive şi deductive,
creativitate)
 Trăsături de personalitate ale elevilor
(comportamente, atitudini)
Relaţia dintre curriculum şi evaluare:
• Evaluarea reprezintă o variabilă foarte
importantă a procesului de instruire;
• Relaţia dintre curriculum şi evaluare
este deosebit de complexă, ceea ce
implică abordarea procesului de
predare-învăţare-evaluare în mod
unitar.
• Orice schimbare produsă la nivelul
uneia dintre aceste activităţi
influenţează modalităţile de realizare a
celorlalte, generând o adevărată reacţie
în lanţ, care impune reveniri şi revizuiri
permanente.
Etapele principale ale evaluarii sunt:
• a) mai întâi, o activitate de măsurare care
trebuie să fie foarte riguroasă şi foarte precisă;
• b) în al doilea rând, o activitate de apreciere
care trebuie să acorde semnificaţiile curente
vizavi de informaţiile obţinute prin
intermediul primului demers.
• c) decizia – care se ia după măsurarea şi
aprecierea cunoştinţelor şi abilităţilor elevilor.
• Măsurarea presupune o descriere cantitativă a
comportamentelor formate la elevi în urma
realizării instruirii.
• Aprecierea presupune emiterea unor judecăţi
de valoare în legătură cu aceste
comportamente şi, cum uşor se poate anticipa,
ea este consecutivă măsurării.
• Decizia – se referă la luarea de măsuri în
vederea reglării şi autoreglării din cadrul
procesului didactic.
Funcţiile generale şi specifice ale evaluării:
• I. Radu identifică următoarele
• funcţii ale evaluării:
• 1) moment al conexiunii inverse în procesul
de instruire;
• 2) măsurare a progresului realizat de elevi;
• 3) valoare motivaţională a evaluării;
• 4) moment al autoevaluării, al formării
conştiinţei de sine;
• 5) factor de reglare.
• I. Jinga şi Elena Istrate consideră că
principalele funcţii ale evaluării sunt următoarele:
• 1) funcţia de control;
• 2) funcţia de reglare a sistemului;
• 3) funcţia de predicţie;
• 4) funcţia de clasificare şi selecţie;
• 5) funcţia educativă;
• 6) funcţia socială.
• C. Cucoş: principalele funcţii ale evaluării
sunt următoarele:
• 1) de constatare;
• 2) de informare;
• 3) de diagnosticare;
• 4) de pronosticare;
• 5) de selecţie;
• 6) pedagogică.
• I. Cerghit stabileşte următoarele funcţii:
• 1) funcţia constatativ-explicativă sau de
diagnoză;
• 2) funcţia de supraveghere (de control sau
monitorizare);
• 3) funcţia de feed-back;
• 4) funcţia de ameliorare;
• 5) funcţia de motivaţie, de stimulare;
• 6) funcţia de prognoză;
• 7) funcţia de stimulare a dezvoltării
capacităţii de autoevaluare la elevi.
• În ceea ce ne priveşte, considerăm că, principalele
funcţii ale evaluării sunt următoarele:
• 1) funcţia de diagnosticare;
• 2) funcţia de prognosticare;
• 3) funcţia de reglare;
• 4) funcţia de clasificare;
• 5) funcţia de selecţie;
• 6) funcţia motivaţională;
• 7) funcţia de certificare;
• 8) funcţia socială.
Tipologia evaluării:
Benjamin Bloom propune următoarea
clasificare:
a. Evaluare formativă (continuă): se
desfăşoară pe parcursul unui întreg
itinerariu de învăţământ şi permite
remedierea lacunelor şi lipsurilor în
pregătirea elevilor.
b. Evaluarea sumativă (finală): se
realizează la sfârşitul unei unităţi de
învăţare, al unei perioade mai lungi de
instruire şi certifică realizarea /
nerealizarea competenţelor specifice
stabilite.
c. Evaluarea diagnostică: se descoperă
succesele / carenţele în pregătirea
elevilor.
Pornind de la această clasificare a evaluării,
Gilbert de Landsheere introduce
evaluarea normativă, prin care înţelege
scorul obţinut în urma inventarierii
cunoştinţelor şi aptitudinilor unui elev
raportat la performanţele celorlalţi elevi.
Bernadette Merenne-Schoumeker
propune clasificarea evaluării după
următoarele criterii:
1. Modul de integrare în procesul de
învăţare;
2. Scopul urmărit;
3. Tipul de examinator,
4. Modul de realizare.
1. După modul de integrare în procesul
de învăţare avem:
a. Evaluare predictivă (iniţială):
 Se realizează,în special, la clasele nou
formate, aflate la început de ciclu,
compuse din elevi proveniţi de la diferite
unităţi şcolare;
 Face posibilă cunoaşterea capacităţii de
învăţare şi a nivelului cognitiv al elevilor;
 Informaţiile primite permit adaptarea ritmului de
parcurgere a materiei, stabilirea gradului de
aprofundare a materiei şi stabilirea metodelor şi
procedeelor ce se vor utiliza pentru realizarea
unui randament şcolar optim:
b. Evaluarea formativă (continuă):
 Presupune verificarea sistematică şi ritmică a
elevilor pe tot parcursul procesului didactic;
 Urmăreşte prestaţia elevilor pe parcursul unei
lecţii, participarea lor spontană sau voluntară,
implicarea lor în activităţile practice;
 Actele de evaluare formativă trebuie să
aibă ritmicitate, frecvenţa lor este stabilită
de cadrul didactic în funcţie de obiectivele
propuse.
c. Evaluare sumativă (finală, cumulativă):
 Se prognozează la sfârşitul unei perioade
lungi de învăţare (semestru, an şcolar) şi
se concretizează în sondarea gradului de
cunoaştere a materiei parcurse;
 Rezultatele se compară cu competenţele
specifice (competenţe generale, la sfârşit de
ciclu) pentru clasa respectivă şi se compară cu
rezultatele evaluării predictive;
 Se constată dacă s-au realizăt îmbunătăţiri la
nivelul cunoştinţelor şi deprinderilor;
 Are efecte reduse asupra posibilităţii de
remediere şi de ameliorare a procesului didactic,
dar constituie punct de plecare pentru proiectele
următoare.
Sintetizând cele spuse despre cele trei feluri
de evaluări, rezultă funcţiile acestora:
Evaluarea predictivă are:
 Funcţie de informare,
 Funcţie de demarare a actului didactic,
 Stabilirea bagajului de cunoştinţe, a
aptitudinilor şi a lipsurilor,
 Selectarea metodelor şi fixarea
obievtivelor.
Evaluarea formativă are:
 Funcţie de formare,
 Funcţie intermediară,
 Permite remedierea lacunelor şi
ameliorarea procesului didactic,
 Criterială (se referă numai la un elev în
comparaţie cu ceilalţi).
Evaluarea sumativă are:
 Funcţie de certificare şi selecţionare,
 Funcţie terminală,
 Constată nivelul cunoştinţelor şi
aptitudinilor elevilor,
 Normativă (compară elevii între ei).