FUNCȚIILE

EVALUĂRII

Abdulaeva Olga, grupa 22 M

 Definiţiile evaluării
evaluarea cuprinde o suită de acte prin care
educatorul se informează asupra atingerii
obiectivelor şi poate emite o apreciere asupra
activităţii elevului ;
Miron Ionescu

evaluarea constituie o ocazie de validare a justeţii

secvenţelor educative, a componentelor procesului
didactic şi un mijloc de delimitare, fixare şi
intervenţie asupra conţinuturilor şi obiectivelor
educaţionale;
Constantin Cucoș

evaluarea este un proces complex menit să aprecieze

valoarea unui act educaţional sau al unei părţi din
aceasta, eficacitatea resurselor umane şi materiale, a
condiţiilor şi operaţiilor folosite în derularea activităţii
educaţionale, prin compararea rezultatelor cu
obiectivele propuse în vederea luării deciziilor adecvate
B.F.Skinner ameliorării activităţii în etapele următoare .
Scopul evaluării pregătirii elevilor
este înţeles în sensul că, prin evaluare,
li se atrage atenţia acestora, de către
profesori, că nu ştiu ceea ce li s-a
explicat foarte clar. Este destul de
greşit deoarece, în realitate, evaluarea
trebuie să le arate, atât elevilor cât şi
profesorilor, unde se află faţă de ceea
ce şi-au propus prin obiectivele
pedagogice proiectate. Scopul
evaluării este de a preveni eşecul
şcolar sau de a-l diminua la minimum,
asigurând o evoluţie ascendentă a
tuturor elevilor.
 Procesul de evaluare include:

Redarea
obiectivelor Obţinerea de Folosirea
sistemului sau dovezi
experimentale, acestor date
secţiunii
sau de altă
sistemului într- natură, pe care
pentru a
o formă în care trebuie să se elabora
realizarea lor bazeze
aprecierea
poate fi aprecierea; finală.
măsurată;
 Funcțiile evaluării
Inserate în desfăşurarea lecţiei sau a altor forme de activitate, controlul şi
evaluarea cunoştinţelor şi deprinderilor îndeplinesc o seamă de funcţii.
Abordarea teoretică a procesului evaluativ în actul educativ impune cu prioritate
evidenţierea funcţiilor evaluării. Evaluarea este un proces şi nu un produs, astfel încât
reprezintă o activitate etapizată, desfăşurată în timp.
Funcţiile evaluării se referă la sarcinile, obiectivele, rolul şi destinaţia ei.
Funcţiile vizează efectele evaluării în plan individual sau social. Evaluarea
modernă este prin excelenţă formativă. “Excelenţa formativă” este un concept care a
modificat întreaga pedagogie a ultimelor decenii. Un alt concept modern şi foarte
utilizat în zilele noastre este “evaluarea formatoare”, care instituie evaluarea ca
modalitate eficientă a unei învăţări autoreglante. Evaluarea formativă, dar şi evaluarea
formatoare instituie evaluarea ca mijloc de formare a elevului şi permit observarea
evoluţiei competenţelor sale.
 Funcţiile pot fi clasificate în mai multe categorii,
luând în considerare diverse criterii psihopedagogice,
sociologice, docimologice.
Astfel se diferenţiază:

Funcţii sociale şi Funcţii diagnostice şi

funcţii pedagogice; funcţii prognostice;

Funcţii de certificare şi Funcţii generale şi

funcţii de selecţie; funcţii specifice.
 Funcţii generale
Acestea împreună cu funcţiile specifice ne interesează în mod
deosebit în ceea ce priveşte reglarea şi ameliorarea procesului
instructiv-educativ.
Aceste funcţii generale sunt:

Funcţia constatativă, de
Funcţia diagnostică, de Funcţia predictivă, de
cunoaştere, de constatare
explicare a situaţiei ameliorare şi de prognoză.
a stării fenomenului
existente. Se evidenţiază Este concretizată în
evaluat. Are menirea de a
originea situaţiei existente, ameliorarea şi în predicţia
pune în evidenţă ce este şi
factorii şi condiţiile care au evoluţiei activităţii şi a
cum este fenomenul
generat-o. rezultatelor evaluate.
evaluat.
 Funcţii specifice
Sunt funcţii complementare care se presupun reciproc. În principal ele vizează
reglarea, ameliorarea procesului, atât a actului de predare, cât şi a activităţii
de învăţare. Aceste funcţii se referă la ambii parteneri ai procesului: profesorii
şi elevii. Unele dintre ele se suprapun într-o oarecare măsură cu funcţiile
generale.
Funcţia de constatare dacă o informaţie a fost asimilată, o
deprindere a fost achiziţionată.
Funcţia de informare a societăţii prin diferite mijloace, privind
stadiul şi evoluţia pregătirii populaţiei şcolare.
Funcţia de diagnosticare a cauzelor care au condus la o slabă
pregătire şi o eficienţă scăzută a acţiunilor educative.
Funcţia de prognosticare a nevoilor şi disponibilităţilor viitoare ale
elevilor.
Funcţia de decizie asupra poziţiei unui elev într-o ierarhie.

Funcţia pedagogică în perspectiva elevului (stimulativă, de întărire a

rezultatelor, de formare a unor abilităţi, de conştientizare a
posibilităţilor de orientare şcolară şi profesională).
 Din perspectiva profesorului
evaluarea este necesară la începutul activităţii, pe parcursul programului
şi la finalul acestuia, respectiv în toate fazele derulării procesului. Ea
permite cadrului didactic:

Să culeagă informaţii cu privire la măsura în care au fost

realizate obiectivele stabilite;
Să-şi explice activitatea realizată şi aşteptările
pedagogice;
Cunoaşterea procedurilor şi a acţiunilor reuşite, dar şi a
punctelor critice;
Sugerează căi de perfecţionare a stilului didactic
promovat de el;
Constituie un control/autocontrol asupra activităţii
desfăşurate;
Permite identificarea cauzelor eventualelor blocaje;
Permite identificarea altor dificultăţi întâmpinate de
elevi.
 În perspectiva elevului:
• Evaluarea orientează şi dirijează activitatea de învăţare a elevilor;
• Evidenţiază ce trebuie învăţat şi cum trebuie învăţat;
• Evaluarea formează elevilor un stil de învăţare;
• Oferă elevilor posibilitatea de a cunoaşte gradul de îndeplinire a sarcinilor
şcolare, de atingere a obiectivelor activităţii;
• Are efecte pozitive asupra însuşirii temeinice a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor;
• Produce efecte globale pozitive în plan formativ-educativ;
• Constituie mijloc de stimulare a activităţii de învăţare;
• Mijloc de angajare a elevilor într-o activitate susţinută;
• Formează o motivaţie puternică faţă de învăţare, o atitudine
pozitivă / favorabilă faţă de şcoală;
• Constituie un mijloc eficace de asigurare a succesului şi de
prevenire a eşecului şcolar;
• Contribuie la formarea capacităţii şi atitudinii de autoevaluare;
• Contribuie la precizarea intereselor, aptitudinilor elevilor şi la
depistarea dificultăţilor în învăţare;
• Contribuie la întărirea legăturii şcolii cu familia.
 Funcţii sociale
Funcţiile din această categorie infirmă sau confirmă acumularea
de către cei instruiţi a cunoştinţelor şi abilităţilor necesare unei
activităţi social utile.
Astfel avem:

Funcţia de validare socială a Funcţia de orientare socială,

produselor sistemului de şcolară şi profesională, la
învăţământ, la diferite niveluri diferite niveluri de decizie care
de integrare şcolară şi angajează responsabilitatea
profesională. tuturor factorilor educaţiei.

Funcţia de selecţie socială, şcolară şi

profesională la diferite niveluri de
clasificare şi ierarhizare a rezultatelor
activităţii didactice, de formare
iniţială şi continuă, exprimate în
termeni de proces şi produs.
 Funcţii pedagogice
În această categorie intră toţi participanţii la procesul educativ.

Funcţia de constatare şi apreciere a rezultatelor şcolare. Se bazează pe

verificarea rezultatelor la anumite intervale de timp, pe criterii prioritar
constatative;
Funcţia de diagnosticare. Se bazează pe verificarea şi interpretarea rezultatelor la
diferite intervale de timp pe criterii calitative.
Funcţia de prognosticare. Oferă sugestii pentru deciziile ce urmează a fi luate în
scopul ameliorării procesului instructiv – educativ.
Funcţia de evidenţiere a eficacităţii sistemului de învăţământ. Se concretizează
în nivelul de pregătire a elevilor pe parcursul studiilor, evidenţiind nivelul de
competenţă la ieşirea din sistem şi intrarea în viaţa activă.
Funcţia de control. Compară rezultatele obţinute de şcoli de acelaşi grad şi tip
prin intermediul examinărilor naţionale.
Funcţia de certificare a nivelului de pregătire a absolvenţilor unui ciclu de
învăţământ.
Funcţia de apreciere a performanţelor şcolare ale elevilor prin sistemul de
notare.
Funcţia de realizare a diagnozei asupra dificultăţilor de învăţare ale
elevilor.
Funcţia de realizare a prognozei referitoare la comportamentul şi
performanţele viitoare ale elevilor, posibile în diferite situaţii şi
contexte pedagogice.
Funcţia de feedback continuu care asigură îmbunătăţirea permanentă
a instruirii, a predării şi a invăţării.
Funcţia de apreciere a eficacităţii şi eficienţei proceselor de instruire
(prin analiza şi optimizarea raporturilor dintre: obiective – rezultate
obţinute; rezultate obţinute – resurse utilizate; rezultate – calitatea
proceselor de instruire iniţiate şi finalizate în şcoală şi în afara şcolii).
Funcţia de selecţie şcolară a elevilor prin examene/concursuri,
realizată în raport cu capacităţile, competenţele şi cunoştinţele
necesare în viitoarea treaptă şcolară;
Funcţia de stimulare a spiritului de responsabilitate al profesorilor
pentru nivelul calitativ de pregătire asigurat elevilor funcţie relevantă
social, în raport de societate civilă şi de comunitatea educativă locală,
teritorială şi naţională;
Funcţia de formare la elevi a unei imagini de sine şi a unei capacităţi
autoevaluative optime, cu efecte pozitive asupra interesului şi a
gradului de angajare în procesul de învăţare.
 Mai jos este prezentat un tabel în viziunea lui V.Chiş, în care sunt
reliefate şi explicate succint, dar clar funcţii ale evaluării considerate a fi
esenţiale:

Funcţiile evaluării Pentru profesor Pentru elev

Indicator de bază al gradului Aprecierea nivelului de pregătire

Constatativă de optimizare a predării şi în atins şi raportarea rezultatelor la
sprijinirea învăţării cerinţele profesorului

Evidenţierea şi interpretarea
Interpretarea rezultatelor în
lacunelor existente în
Diagnostică pregătirea elevilor, termenii capacităţilor proprii şi
optimizarea autoevaluării
identificarea cauzelor
Evaluarea şanselor şi
Anticiparea progresiei elevilor,
optimizarea stilului de muncă,
Prognostică reconsiderarea strategiilor dozarea efortului
didactice
 

Organizarea în funcţie de Stimularea sau diminuarea

Motivaţională efortului în funcţie de dinamica
performanţele elevilor
rezultatelor.
 Se observă că în literatura de specialitate, funcţiile evaluării sunt abordate
din perspective diferite. Tabelul de mai sus ne prezintă viziunea lui V.Chiş,
în timp ce următorul tabel prezintă o alta abordare, respectiv, cea a lui
A.Stoica:

Natura funcţiei Sfera de operare a funcţiei
Identificarea nivelului performaţei, a punctelor tari şi
Diagnostică slabe, pe domenii ale performanţei.
Prognostică Estimarea domeniilor sau a zonelor cu performanţe
viitoare maximale ale educabililor.
Clasificarea candidaţilor în ordinea descrescătoare a
nivelului de performanţă atins, într-o situaţie de
De selecţie examen sau de concurs. Funcţia se poate actualiza, cu
o miză mai mică, în situaţia necesităţii creării claselor
de nivel.
Recunoaşterea statutului dobândit de către candidat
De certificare în urma susţinerii unui examen sau a unei evaluări cu
caracter normativ.
Activează şi stimulează autocunoaşterea,
autoaprecierea, valenţele metacognitive în raport cu
Motivaţională obiectivele procesului educaţional stabilite de la
început sau în funcţie de obiectivele de evaluare
comunicate anterior.
Orientează decizia elevilor şi a părinţilor, în funcţie de
nivelul performanţelor obţinute, astfel încât
De consiliere orientarea şcolară şi /sau profesională a elevilor să fie
optimă, în echilibru stimulativ între dorinţe si
posibilităţi.
Instrumentele cele mai frecvent utilizate
Instrumente de evaluare diagnostică: teste
psihologice, de inteligenţă, teste de cunoştinţă sau
randament etc.
Teste de aptitudini, de capacităţi sau de abilităţi
specifice.
Ideală este utilizarea de teste standardizate de tip
normativ. Funcţia este activată şi de către anumite
componente ale examenelor naţionale.
Eliberarea de certificate, diplome, acte dovedind
dobândirea unor credite etc.
Feed-back structurat din partea profesorului-
evaluator, informal (oral) sau formal (sub forma
rapoartelor- comentarii).
Discuţii individuale, "seri ale părinţilor", vizite cu
scop de familiarizare a unor instituţii educaţionale,
alte forme de consiliere destinate elevilor sau
părinţilor
 Din toate funcţiile prezentate reiese că evaluarea presupune câteva
momente de interacţiune:

1. Verificarea(controlul sau examinarea) este o componentă a

evaluării de constatare de către profesor a volumului şi calităţii
cunoştinţelor dobândite de elev.
2. Aprecierea este o componentă a evaluării care implică formularea unor
judecăţi de valoarea asupra actului instructiv-educativ. Se realizează prin
intermediul unor calificative, menţiuni speciale sau simboluri. Aprecierea
se face deseori prin compararea măsurătorilor realizate cu un standard
sau o normă.
3. Măsurarea constă în operaţia de cuantificare a rezultatelor şcolare. Se surprind riguros unele
achiziţii şi nu implică formularea unor judecăţi de valoare. Deşi se concepe evaluarea
performanţei elevului fără o măsurare comparativă sau absolută a performanţei respective,
folosirea procedeelor de măsurare facilitează procesul în mod deosebit. Măsurarea nu implică
distincţia bun-rău, superior-inferior.
4. Notarea realizează măsurarea şi validarea rezultatelor pregătirii elevului, în urma controlului şi
aprecierii, care se obiectivizează prin note. Obiectivitatea notării trebuie să fie o preocupare de prim-plan
al cadrelor didactice, mai ales datorită faptului că există multe împrejurări în care se produc erori de
apreciere. Folosirea inadecvată a notei, îndeosebi pentru a sancţiona, produce elevului efecte psihologice
negative, precum încordare, stres, anxietate, dar şi utilizarea notei cu o excesivă indulgenţă poate genera
atitudini de indiferenţă contraproductivă. Astfel, este necesară o utilizare echilibrată, raţională a notei,
pentru a face posibilă punerea în valoare a funcţiilor sale în cadrul procesului didactic.
 CONCLUZII
Dintre toate funcţiile evaluării care au fost
prezentate şi evidenţiate, sunt considerate a fi
principale următoarele:
Funcţia educativă menită să conştientizeze şi
să motiveze, să stimuleze interesul pentru
studiu, pentru perfecţionare şi obţinerea unor
performanţe cât mai înalte. Este considerată
cea mai importantă funcţie întrucât este
generată de efectele exercitate de evaluarea
cunoştinţelor asupra întregii vieţi psihice a Funcţia de diagnosticare şi prognoză. Pe
elevilor, a complexului de trăsături definitorii baza analizei datelor oferite de diagnoză, în
ale personalităţii şi comportamentului lor. performanţele ce ar putea să le obţină elevul
Îndeplinirea funcţiei educative necesită în etapa următoare de pregătire. Funcţia
conştientizarea rezultatelor evaluării în diagnostică, pe bază de testare, evidenţiază
situaţiile succesului, insuccesului şi valoarea, nivelul şi performanţele pregătirii
mediocrităţii şcolare. elevului la un moment dat – trimestru,
semestru, an şcolar, terminarea unui ciclu de
studii etc. Prin prognozare se stabilesc
nevoile şi disponibilităţile viitoare ale elevilor
sau ale instituţiilor de învăţământ.
Funcţia de conexiune inversă (de feedback, Funcţia selectivă şi competiţională.
reglaj, autoreglaj). Prin intermediul ei este Competiţia asigură ierarhizarea şi clasificarea
permisă reglarea şi autoreglarea activităţii elevilor sub raport valoric şi al performanţelor
didactice din partea ambilor actori. Prin analiza în cadrul grupului. Funcţia selectivă asigură
finalităţilor învăţământului se optimizează satisfacţia şi recompensarea elevilor, prin
procesul de predare-învăţare. De la feedback, atribuirea în funcţie de rezultate, a unui rang
profesorul/învăţătorul porneşte în stabilirea valoric.
paşilor următori.
Funcţia social-economică care evidenţiază
eficienţa învăţământului, în funcţie de calitatea
şi valoarea “produsului“ şcolii. Produsul şcolii
este “omul pregătit prin studii”, iar prin
evaluare se asigură aşezarea “omul pregătit la
locul potrivit”, pe bază de concurs.
Esenţa evaluării este reprezentată prin
aceste funcţii ce stabilesc acţiuni precise pentru
a adapta strategiile educative la particularităţile
diferitelor situaţii didactice, la particularităţile
elevilor, la condiţiile economice şi instituţionale
existente. Se exprimă astfel legătura obiectivă
între o anumită realitate şi condiţii sau cerinţe.
 Bibliografie

1. Ion Albulescu, Mirela Albulescu, Didactica disciplinelor socio-umane, Editura

Napoca Star Cluj, 1999;
2. Joel R. Davitz, Samuel Ball, Psihologia procesului educaţional, Editura didactică
şi pedagogică, Bucureşti, 1978;
3. Vasile Chiş ET. AL., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995;
4. Vasile Chiş, Activitatea profesorului între curriculum şi evaluare, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj, 2001;
5. http://www.didactic.ro/materiale.
 MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE!