Efectul de halo

Un loc fruntas pe lista factorilor ce afecteaza notarea corecta a elevilor este ocupat de
efectul de halo, ce isi ia denumirea de la fenomenul optic descoperit in domeniul fizicii.
Toti autorii studiilor pedagogice spun ca acesta este imposibil de evitat si ca este,
adeseori, intalnit in randul profesorilor. Definitia sa de comun acord este tendinta de a
favoriza elevii cu rezultate generale bune si de a ii defavoriza pe cei ce au rezultate
slabe.
Este acea eroare de evaluare a performantei determinata de faptul ca evaluatorul sau
managerul evalueaza un individ in general sau apreciaza un angajat in special, ca avand
performanta inalta sau scazuta, ca fiind corespunzator sau necorespunzator, bun sau mai
putin bun, prin luarea in considerare numai a unuia dintre criteriile de evaluare a
performantei, ignorandu-le pe toate celelalte.
Aprecierea unui elev, la o anumita materie se face potrivit situatiei obtinute la alte
materii. Profesorul realizeaza aprecierea elevilor prin prisma unei evaluari initiale si prin
generalizarea notarii la toate disciplinele. Elevii cei mai expusi sunt, in general, elevii
fruntasi sau cei slabi. n virtutea judecatii anticipative profesorul nu mai remarca
progresele sau partile pozitive ale elevului slab, dupa cum nici minusurile celui bun.
Pentru diminuarea consecintelor negative, generate de acest efect, se poate recurge la
examene externe, in care vor fi atrasi profesionale de la alte scoli si vor realiza ei
corectarea. Se pot da si lucrari cu caracter secret, care asigura anonimatul celor evaluati.
O alta forma a efectului halo este eroarea de generozitate care se rasfrnge asupra unui
colectiv atunci cnd nu se doreste patarea onorii clasei, sau scolii si profesorii manifesta o
indulgenta nejustificata. O alta forma este efectul de blndete asupra persoanelor
cunoscute si de severitate asupra noilor veniti. Pentru a corecta aceste tendinte scoala
poate recurge la anonimatul probelor scrise sau la recurgerea la corectori de la alte scoli.
Intr-un cuvant, profesorul va tine seama de notele anterioare ale elevului la obiectul pe
care il preda sau de notele la restul obiectelor, chiar daca raspunsul sau este unul care
difera de acestea. Statisticile arata ca notarea elevului poate fi facuta chiar si cu 2
puncte in plus sau in minus de nota meritata.
Exista si o alta concretizare a efectului de halo, ca, de exemplu, in cazul unui scris urat.
Astfel, profesorii au tendinta sa noteze mai slab o teza cu o scriere care nu este pe
placul lui si sa noteze bine una scrisa ingrijit. Aspectul fizic sau atitudinea agreabila a
elevului pot fi si ele factori care sa influenteze aparitia efectului de halo.
Efectul de halo sau eroarea de evantai, cum mai este numit, are in vedere o anumita
aureola sau aura, un anumit prestigiu sau o anumita glorie creata in jurul unui individ, sau
extensia unei trasaturi pozitive sau negative a unei persoane asupra celorlalte atitudini sau
comportamente ale acesteia. Aura cu care inconjuram o anumita persoana, insa nu este
intotdeauna justificata, deoarece reputatia dobandita intr-un anumit domeniu este atribuita
automat si in alte domenii.
Consecinta efectului de halo este aceea ca se atenueaza sau se micsoreaza dispersia
determinarilor realizate, variabilitatea lor, care devine mai restransa (restrangerea de
rang), acestea osciland in jurul mediei mai mult decat este normal sau decat o justifica
distributia gaussiana a calitatilor profesionale sau a performantelor.

Efectul nivelrii sau eroarea tendinei centrale apare atunci cnd profesorii
au tendina de a-i include pe toi elevii n categoriile de performan medie. Este cazul
profesorului care nu ofer nota 10, dar nici nota 4. Logica acestei erori de evaluare este
c dasclul se simte securizat dac elimin tendinele extreme: nici nu laud prea tare
pe cel cu rezultate deosebite, dar nici nu provoac probleme celui care are rezultate
complet insatisfctoare. O astfel de ngustare a plajei de notare este foarte demotivant
pentru elevi, faptul c nimeni nu obine niciodat nota 10 i va face pe copii s se simt
neapreciai, faptul c nimeni nu ia niciodat nota 4 poate s-i fac pe ali copii s nu mai
depun nici eforturi minimale (pentru c, spun ei, profesorul oricum nu ne pic!).
Efectul tendintei centrale - se concretizeaz n renunarea acordrii de note
foarte mari sau foarte mici elevilor din precauia de a nu grei sau din dorina de a
mulumi pe toat lumea. Profesorii au tendinta de a face o apreciere moderata, de a
evita extremele, in ceea ce priveste notele. Exista, insa, si profesori care au o obsesie a
curbei lui Gauss numita tendinta spre echilibrare iar o concretizare mai exacta a
acesteia este cazul in care acestia observa, in timpul corectarii, ca nu au fost luate toate
notele (precum 6 sau 7) si incep sa le caute printre lucrari pentru ca, intr-un final, sa le si
gaseasca. Efectul tendintei centrale -apare mai ales n cazul profesorilor ncepatori
Pe scurt Efectele tendinei centrale - conduita profesorului de a evita extremele scalei de
notare, din dorina de a nu grei i de a nu deprecia elevii;
S-a constatat ca acest tip de eroare apare cel mai frecvent la profesorii debutanti (de ex.
La studenti in cadrul practicii pedagogice), la profesorii care rpredau discipline de inv
mai putin importante (de ex. Care nu constituie probe de examene sau concursuri), sau
discipline socio-umane(psihologie, filosofie).
Tendinta centrala este influentata si de ecuatia personala a profesorului. Aceasta eroare
apare in general la profesorii indulgenti.