1.

Microdictionar
Abulie = Afectiune psihica ce se manifesta prin scaderea sau lipsa vointei de a face ceva,
intelectual sau fizic, pornind de la un stadiu usor dar putand sa mearga pana la absenta oricarei
initiative si activiati. (Dictionar medical)
ADHD = (acronimul locutiunii din engleza Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este o
tulburare psihiatrica, de neuro-dezvoltare, care afecteaz mai ales copiii si se manifesta prin
imposibilitatea acestora de a se concentra asupra unui anumit subiect sau unei anumite actiuni.
Netratata poate avea consecinte negative pe termen lung (psihologice, sociale, economice).
(Dictionar medical)
Afazie = este o tulburare a vorbirii care afecteaza exprimarea sau intelegerea limbajului vorbit
sau scris in absenta oricarei modificri senzoriale sau a unui deficit al aparatului fonator,
rezultand in urma unor leziuni dobandite ale creierului. Elementul fundamental al unei afazii l
constituie tulburarea codificarii lingvistice i nu a articularii sau perceperii verbale. Pacientul
afazic nu mai este capabil s foloseasca limbajul ca simbol pentru obiecte sau pentru procesele
gandirii. (Dictionar medical);
2

/2 sindrom neuropsihic constand in tulburarea sau pierderea functiilor psihice

limbajului(expresiei sau intelegerea semnalelor orale sau grafice) cu conservarea aparatelor
periferice de executie sau de receptie ale limbajului, fiind insotita deseori de tulburari
intelectuale (primare sau secundare) si corespunzand unor regiuni cerebrale localizate (Paul
Popescu Neveanu: Dictionar de psihologie, Albatross, 1978)
Alexie = Este o forma de angoasa vizuala caracterizata prin pierderea
capacitatii de a citi texte scrise sau tiparite , in ciuda pastrarii inteligentei si
functiei vizuale. ( Dictionar medical);
2

/2 (gr. a fara, lexis - citire) destructurare a capacitatii de a citi si intelege

limbajul scris, asociata de regula cu agnozii sau afazii. Este o forma de
agnozie vizuala si este sinonima cu cecitatea verbala. (Paul Popescu
Neveanu: Dictionar de psihologie, Albatross, 1978)
Amnezie = reprezinta pierderea totala sau partiala a memoriei. Cauzele pot fi numeroase, de
exemplu: in urma unui accident, care a cauzat traumatizarea craniului, o comotie cerebrala, o
infectie cerebrala (meningita, encefalita), o hemoragie cerebrala, o hipoxie cerebrala (oxigenare
insuficienta), intoxicatie, hipnoza sau un soc intens psihic. Amnezia poate fi anterograda sau
retrograda, globala sau partiala, de scurta durata (temporala) sau permanenta. Amnezia infantila
se manifesta la aduli care nu-si amintesc de anumite faze din copilarie. (Wikipedia);

/2 Maladie a memoriei, pierdere totala sau partiala a acesteia. Nu trebuie confundata cu uitarea
care este,in anumite limite, un fenomen normal. Amnezia este consecutiva unor traumatisme
craniene, intoxicatii, stari de confuzie mintala etc. In general, amnezia poate afecta fiecare din
procesele memoriei (fixare, pastrare, reproducere). (Paul Popescu Neveanu: Dictionar de
psihologie, Albatross, 1978)
Apraxie = Incapacitate sau afectarea realizarii unor gesturi si miscari cocordonate, ca urmare
a uneor leziuni ale sistemului nervos central, dar care nu implica afectarea unor functii motorii
sau de intelegere a comenzilor verbale. (Dictionar medical);
2

/2 (gr. a fara, praxis actiune), sindrom neuro-psihic constind in tulburarea proprietatii

coordonatoare, elaborata ontogenetic, care combina in conformitate cu un scop performanele
gnozice si activitstile motorii ale unor formatiuni relativ integre din punct de vedere al functiilor
elementare. (Paul Popescu Neveanu: Dictionar de psihologie, Albatross, 1978)
Autism = 1/3 Este definit conform Asociatiei Psihiatrice Americane din anul 2000, ca fiind o
tulburare neurologica caracterizata prin insuficienta calitativa in interactiunea sociala si
comunicare, precum si de prezenta unor stereotipe comportamentale, interese si activitati
limitate, repetitive, si tipizate. ( Nicole Martin: Art as an Early Intervention Tool for
Children with Autism, Jessica Kingsley Publishers London and Philadelphia, 2009);
2

/3 Sindrom patologic, aparut in copilarie, caracterizat printr-o stare de instrainare /retragere, o

lipsa de raspuns social si/sau interes fata de cei din jur, dificultati de comunicare si de limbaj,
imposibilitatea de a dezvolta un atasament normal si existenta unor cai bizare de a raspunde la
stimulii din mediul inconjurator. (Alois Ghergut: Sinteze psihopedagogie speciala, Polirom,
2005);
3

/3 Pierdere de contact cu lumea exterioara, printr-o repliere in sine insusi, un mod de gandire
detasat de realitate si o predominanta a vietii interioare. Autismul poate fi manifestarea unei
schizofrenii. (Dictionar medical)
Cecitate = Absenta a vederii datorita unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale
retinei, ale cailor nervoase sau ale centrilor vederii; ablepsie, orbire. Cecitate psihica = pierdere a
capacitatii de recunoastere a obiectelor cu ajutorul vazului. Cecitate verbala = pierdere a
capacitatii de a citi sau de a intelege sensul limbajului scris; alexie. Cecitate nocturna =
hemeralopie.(DEX);
2

/2 Orbire, lipsa integrala sau partiala a vederii; prin extensiune, absenta si a altor funcii
scnzoriale sau comunicative. Cauzele cecitatii constau in afectarea aparatului ocular, a cailor
aferente sau a centrilor de proiectie corticala. (Paul Popescu Neveanu: Dictionar de psihologie,
Albatross, 1978)

Deficien = pierderea, anomalia, perturbarea cu caracter definitiv sau temporar a unei

structuri fiziologice, anatomice sau psihologice si desemneaza o stare de anormalitatea
functionala, adesea cu semnificatie patologica, stabila sau de lunga durata, care afecteaza
capacitatea si calitatea procesului de adaptare si integrare scolara, profesionala sau in comunitate
a persoanei in cauza. (Alois Ghergut: Sinteze de psihopedagogie speciala Ghid pentru
concursuri si examene de obtinere a gradelor didactice- Editia a III-a, revizuita si adaugita,
POLIROM 2013);
2

/2 Pierderea sau alterarea unei structuri sau funcii(leziune anatomica, tulburare psihologica)
rezultand in urma unei maladii, accident in evolutia normala, dar i a unor carente psiho-afective
(pierderea parintilor sau neglijenta pedagogica). (Emil Verza: Psihopedagogie specialamanual pentru scoli normale, Editura Diadactica si Pedagogica, Bucuresti 1998)
Deficien mintal = stare functionala speciala care apare in copilarie si care se caracterizeaza
prin valoarea scazuta a coeficientului de inteligenta (IQ) si limitarea functiilor adaptative.
Reflecta relatia intre asteptarile mediului in care traieste si posibilitatile individului. (Dictionar
medical);
2

/2 Reducerea semnificativa a capacitatilor psihice, care determina o serie de dereglatii ale

reactiilor si mecanismelor de adaptare ale individului la conditiile in permanenta schimbare ale
mediului inconjurator si la standardele de conventuire sociala dintr-un anumit areal cultural, ceea
ce plaseaza individul intr-o situatie de incapacitate si inferioritate, exprimata printr-o stare de
handicap in raport cu ceilalti membri ai comunitatii din care face parte. (Alois Ghergut: Sinteze
de psihopedagogie speciala Ghid pentru concursuri si examene de obtinere a gradelor
didactice- Editia a III-a, revizuita si adaugita, POLIROM 2013)
Deficien de intelect = o stare de potenialitate restrns sau o oprire a
dezvoltrii cerebrale, n urma creia persoana atins este incapabil, la
maturitate, s se adapteze la mediul su, la cerinele comunitii, n aa fel
nct s-i poat menine existena, fr supraveghere i sprijin extern (Bochi
Laura Nicoleta: Psihopedagogia deficientului de intelect suport curs
Facultatea de stiinte socio-umane Oradea)
Dificultate de nvare = un termen generic care se refera la un grup eterogen de tulburari
generate de o serie de disfunctii minimale ale sistemului nervos central, exprimate prin dificultati
majore in achizitionarea, utilizarea si intelegerea limbajului, a vorbirii, scrierii, citirii, dificultatii
in utilizarea abilitatilor matematice si a altor abilitati sociale; dificultatile de invatare nu trebuie
intelese ca o consecinta directa a unor deficiente mintale, senzoriale, emotionale,
comportamentale sau a unor tulburari de atentie, a unor influente sociale sau de medii
nefavorabile, chiar daca si aceste conditii si influente genereaza la randul lor probleme in
invatare (Alois Ghergut: Sinteze de psihopedagogie speciala Ghid pentru concursuri si

examene de obtinere a gradelor didactice- Editia a III-a, revizuita si adaugita, POLIROM

2013)
Disabilitate/incapacitate = reprezinta orice restrangere, diminuare sau chiar o lipsa a unor
abilitati, capacitati actionale pe care ceilalti oameni le detin, prezinta, fara probleme in mod
curent.(Clasificare Internationala a deficientelor, incapacitatilor si handicapurilor- O.M.S.1980);
2

/2 stare, situatie a unei persoane care nu are capacitatea legala de a se bucura de anumite
drepturi. (DEX)
Discalculie = Reprezinta o tulburare a abilitatii aritmetice, capacitatea matematica
a copilului fiind sub cea corespunzatoare pentruvarsta si inteligenta copilului . Discalculia se
defineste ca fiind afectarea dezvoltarii si dobandirii deprinderilor scolare. Copiilor care au
discalculie le este dificil sa faca un calcul matematic, ei dezvoltand strategii de ajutor (numara pe
degete, grupeaza, etc.), au greutati in invatarea numerelor, in scrierea lor, in intelegerea
conceptelor de combinare si separare, in folosirea semnelor si operarea cu ele, in reprezentarea
grafica a informatiei. Uneori asociaza simptome specifice calculului matematic, dar au si
probleme de atentie. (Dictionar medical);
2

/2 Perturbare in mecanismele intelegerii si efectuarii operatiilor de calcul la copii cu inteligenta

normala. Deficienta este insotita de tulburari ale organizarii spatiale, fiind o deficienta tranzitorie
si remediabila. (Paul Popescu Neveanu: Dictionar de psihologie, Albatross, 1978)
Disgrafie = Perturbare patologic a scrisului, care se deformeaz devenind necite. (DEX);
2

/2 Disgrafia este o tulburare de invatare manifestata prin aptitudini grafice scazute, care sunt
substantial sub cele asteptate, fata de varsta cronologica sau fata de inteligenta masurata cu teste
standardizate. Se defineste ca incapacitate a copilului cu limbaj, auz, dezvoltare mentala
normala, de a invata corect si utiliza canstant scrisul in conditiile de scolarizare normala.
(Invatarea scrisului. Disgrafia. Exercitii)
Dislalie = 1/2 Stare patologic care se manifest prin greutatea de a articula cuvintele (DEX);
2

/2 (gr. dys dificil,lalein a vorbi), tulburare a vorbirii, caracterizata prin deficiente in

pronuntarea unor sunete sau grupe de sunete, vorbirea in ansamblul ei fiind normala. (Paul
Popescu Neveanu: Dictionar de psihologie, Albatross, 1978)
Dislexie = este o tulburare la citit manifestat prin modificarea cuvintelor, prin greeli de
lectur etc.Este un deficit de un anume grad, n recunoaterea i nelegerea textelor scrise,
tiprite sau de mn. Totodat prezint o lecturare lent, greoaie, cu poticniri i chiar blocaje n
citire (Wikipedia);

/2 Perturbare anormal a mecanismelor citirii (se efectueaz cu deformri, erori,lacune)

simbolurile citite nu sunt precis identificate, clar nelese i corect reproduse. Dac pentru copilul
de 6 -7 ani astfel de dificulti sunt normale, pentru colarul mai mare ele pun o problema
medical-pedagogica. Dislexiile sunt de multe ori insotite de tulburri de limbaj cum sunt
disgrafia i disortografia, dar polexista i izolat. (Paul Popescu Neveanu: Dictionar de
psihologie, Albatross, 1978)
Handicap = un dezavantaj social, rezultat dintr-o deficienta sau incapacitate care limiteaza sau
impiedica indeplinirea unui rol intr-un context social, cultural, in functie de varsta, sexul sau
profesia persoanei respective. Altfel spus, handicapul este o particularitate a relatiei dintre
persoanele cu incapacitate si mediul lor de viata, fiind evidentiat atunci cand aceste persoane
intalnesc barierele culturale, fizice, sau sociale, impiedicandu-le accesul la diferite activitati sau
servicii sociale care sunt disponibile, in conditii normale, celorlalte persoane din jurul lor. (Alois
Ghergut: Sinteze de psihopedagogie speciala Ghid pentru concursuri si examene de
obtinere a gradelor didactice- Editia a III-a, revizuita si adaugita, POLIROM 2013)
Hipoacuzie = reprezinta diminuarea acuitatii auditive (cu cel mult 20 decibeli). Termenul este
intrucatva ambiguu, deoarece desemneaza toate formele de scadere a auzului, atat a celor usoare,
discrete, cat si a celor severe. In general, notiunea este folosita in cazurile acelor subiecti care
aud greu, care au auzul tulburat, dar care pot distinge sunetele suficient sa inteleaga cuvantul
rostit. Hipoacuzia copilului poate influenta negativ insusirea si folosirea corecta a limbajului, iar
mai tarziu scolaritatea. (Paul Popescu Neveanu: Dictionar de psihologie, Albatross, 1978)
Trisomia 21/Sindrom Down = reprezint o afeciune cromozomial (o afeciune din natere,
care este prezent la copil nc din momentul conceperii) cauzat de prezena unui cromozom 21
suplimentar. Cromozomii sunt structuri microscopice prezente in fiecare celul din fiecare esut
al organismului. (Dictionar medical).
2

/2 Este o boala genetica, cromozomiala, caracterizata prin triada: dismorfie particulara, intarziere
in dezvoltarea psihica si absenta cromozomiala. (Alois Ghergut: Sinteze de psihopedagogie
speciala Ghid pentru concursuri si examene de obtinere a gradelor didactice- Editia a IIIa, revizuita si adaugita, POLIROM 2013)