Fenomenul sbiectivității în practica

evaluativă. Procedee de dezvoltare a

spiritului de evaluare obiectivă

Presented By Secrieru Maria

 Cum evaluăm?
Ce evaluăm?

Cui îi folosește evaluarea? De ce evaluăm?

Cine evaluează? Pe cine evaluăm?

01
 Obiectiv vs subiectiv

O persoană este obiectivă O persoană este subiectivă

atunci când se bazează pe atunci când în chestiunea în
fapte, pe argumente care pot cauză nu se bazează pe fapte, ci
fi dovedite cu ușurință și pe sentimentele personale,
sunt imposibil de negat. interese, trăirile proprii etc.
Evaluarea
reprezintă totalitatea activităţilor prin care se colectează,
organizează şi interpretează datele obţinute în urma aplicării unor
tehnici, metode şi instrumente de măsurare, elaborate în
conformitate cu obiectivele şi tipul evaluării, în funcţie de
conţinutul şi grupul de lucru vizat, în scopul emiterii unei judecăţi
de valoare pe care se bazează o anumită decizie în plan educaţional.
Obiectivitatea unei evaluări vizează măsura în
care aceasta este sau nu influenţată de subiectul
care o realizeazǎ.
o evaluare este obiectivă nu în sensul că este
exterioară şi independentă în raport cu evaluatorul,
ci în sensul că influenţele acestuia nu distorsionează
datele obiective pe baza cărora se face evaluarea.
 APRECIEREA ESTE
OBIECTIVĂ ATUNCI CÂND:

nu se schimbă decât la
modificarea obiectului şi nu la nu este influenţată şi nu
modificările de atitudine a corespunde poartă amprenta celui care o
subiectului faţă de obiectul obiectului; realizează;
aprecierii;
Cea mai mare parte a procesului de evaluare
este subiectivă:
evaluatorul trebuie să efectueze un număr de
alegeri care vor condiționa procesul si rezultatul
evaluării;
este constructivă - apare drept consecință a
angajării subiective a profesorului și elevului;

Factorii subiectivi sunt parte integrală a

procesului de evaluare,deoarece acțiunea lor nu
poate fi nici anulată,nici inventată și,
desigur,nici ignorată.
Erorile sunt un produs al intercalării subiectivului persoanei care face
evaluarea între metodele, instrumentele şi tehnicile de evaluare, pe de
o parte, şi rezultatele evaluării, pe de altă parte.
 a
ă or unele particularităţi
as il
o g i ale relaţiei dintre

in rec iul al
u
t te
c

di ed ci ce
flu te ui în
fe tra e profesor ş i elevi, cu
e

ps re lua
s ar

m oso fa a
d

en al
i
a r ş lu componentele ei

ih se re
e

c
r lo va

ţe e
afectiv-atitudinale;

a
ge e e

ev

le
e d
al eto de

a
m

insuficienţa Situaţiile generatoare influenţe datorate

informaţiilor de erori în evaluare contextului
primare pe provin din mai multe pedagogic în care
baza cărora surse: se efectuează
se realizează evaluarea
evaluarea;
 Efectul „halo”
Se manifestă prin subaprecierea sau supraaprecierea rezultatelor unor
elevi sub influenţa impresiei generale pe care şi-a făcut-o profesorul
despre ei.
Aprecierea se realizează prin extinderea unor calităţi secvenţiale la
întregul comportament al elevului.
Cei mai expuşi acestui efect sunt elevii foarte buni şi cei slabi.
Există tendinţa ca profesorul să treacă cu vederea unele greşeli, lipsuri ale
elevilor buni şi să ignore unele progrese ale elevilor slabi.
 Efectul de contaminare

se referă la situaţia în care aprecierea rezultatelor elevilor este

influenţată de cunoaşterea notelor acordate de alţi profesori.
 Eroarea de generozitate
se manifestă prin indulgenţă în notarea unor elevi, determinată de
interesul profesorului de a masca unele situaţii nefavorabile (eşec,
lacune etc.), de dorinţa de a menţine prestigiul clasei etc.
 Efectul blând

se manifestă în tendinţa unor cadre didactice de a aprecia cu

indulgenţă elevii cunoscuţi în comparaţie cu cei mai puţin cunoscuţi,
care sunt evaluaţi cu exigenţă sporită
 Efectul Pygmalion sau oedipian
Se manifestă în aprecierea rezultatelor elevilor sub influenţa părerii relativ
fixe pe care profesorul şi-a format-o despre aceştia
Ca în mitologia greacă, predicţiile determină apariţia fenomenului.
Predicţiile profesorului (elevul „X” nu poate să depăşească nota 6)
facilitează apariţia acestei situaţii.
Aceasta înseamnă că indiferent de eforturile depuse un elev nu poate
depăşi limita prejudecăţilor şi previziunilor eronate ale profesorului. .
Prezicerea notării conduce la o apreciere subiectivă din partea
profesorului, consecinţa fiind nedreptăţirea elevilor şi blocarea
progresului învăţării
 Efectul de ordine

Din cauza unor fenomene de inerţie, profesorul menţine cam

același nivel de apreciere pentru o suită de răspunsuri care, în
realitate, prezintă anumite diferenţe calitative. Examinatorul
are tendinţa de a nota identic mai multe lucrări diferite, dar
consecutive, fără necesarele discriminări valorice.
În acest mod unii elevi sunt favorizaţi, iar alţii sunt nedreptăţiţi.
 Efectul de contrast

se exprimă prin accentuarea diferenţelor de nivel dintre

performanţele elevilor, care survin imediat în timp şi spaţiu.

Astfel, o lucrare scrisă sau un răspuns oral poate să fie supraevaluat

dacă urmează după o prestaţie (lucrare scrisă/ răspuns oral) mai slabă
sau să fie subevaluat dacă urmează după o prestaţie mai bună.
 Eroarea logică
constă în substituirea cu variabile adiacente a criteriilor de apreciere
a rezultatelor şcolare, cum ar fi: efortul depus de elev, gradul de
conştiinciozitate, modalitatea inedită de prezentare, forma grafică
sau acurateţea lucrării etc.
 Ecuaţia personală a examinatorului

(eroare individuală constantă) constă în atitudini diferite de la un

profesor la altul.

Unii profesori sunt mai generoşi şi mai indulgenţi în evaluare, în timp

ce alţii sunt mai exigenţi, mai severi în acordarea notelor

La aceste atitudini ale profesorilor se adaugă o serie de alte situaţii

generatoare de erori în evaluare (oboseala profesorului, capriciile,
dispoziţia de moment, diferenţele de sex etc.)
 Personalitatea elevilor constituie şi ea o importantă sursă
pentru multe erori de notare şi apreciere. Perturbaţiile
provin din:

nepotrivirea dintre instrumentele folosite în evaluare şi diferitele

însuşiri ale personalităţii elevilor;
reacţiile elevului ca manifestare a individualităţii sale, maschează
uneori randamentul real;
starea psihică în care se află, determinată de oboseală, tip
temperamental, atitudinal, abilităţile de care dispune etc. îşi pun
amprenta asupra răspunsurilor exprimate;
factori accidentali: stres, frustrare, anxietate etc.
 Specificul obiectelor de
învăţământ:

disciplinele exacte, riguroase, facilitează obiectivitatea

evaluării;

disciplinele socio-umane comportă evaluări subiective.

 RECOMANDĂRI
Cunoașterea și conștientizarea în fi ecare moment a capcanelor (efectelor) în
care pot aluneca profesorii atunci când evaluează și notează.
Stabilirea încă din faza de proiectare didactică a unor obiective generale și
operaţionale adecvate fi nalităţilor demersurilor instructiv-educative.
Realizarea unor instrumente de verificare periodică și curentă, care să fi e
relevante pentru comportamentele dezirabile cuprinse în obiectivele
didactice,având criterii precise de apreciere a răspunsurilor date de elev.
Mărirea numărului de probe curente date elevilor pentru micșorarea
hazardului în aprecierea școlară.
Combinarea metodelor de evaluare prin asigurarea unor judecăţi de evaluare,
având în vedere ca nicio metodă în sine nu este sufi cientă oricât de bine ar
fi stăpânită.
 RECOMANDĂRI
Dezvoltarea la elevi a capacităţii de autoevaluare și, în acest sens, informarea
elevilor la începutul anului asupra obiectivelor instruirii și asupra modalităţilor
de evaluare.
Punerea elevilor în situaţia de a-și construi ei înșiși criteriile sau chiar probele
de evaluare.
Extinderea evaluării externe prin proceduri presupuse de dezvoltarea
reţelelor de internet (interevaluarea făcută de echipe de profesori plasaţi în
școli din diferite localităţi sau chiar ţări).
Utilizarea testelor docimologice, când conţinuturile sau funcţiile o cer.
Multicorectarea unor lucrări la examene sau concursuri de către echipe de
profesori.