Metodele

conversative(dialogate)
NUME: - HARAKLANYI DORA
-PORUMB MARIA
CLASA: A X-A B
ANUL SCOLAR: 2019-2020
Conversația
În învăţământ, dialogul este în întregime subordonat realizării unor
sarcini didactice şi educative, este axat pe procesul de învăţare şi
dezvoltare a personalităţii. Că structură specifică, elaborată, de
predare/învăţare, metodă conversaţiei bine condusă, anagajeaza un
sistem determinat de interacţiuni verbale profesor-elevi.
Conversaţia didactică prezintă următoarele forme:
- conversaţia euristica destinată însuşirii unor cunoştinţe noi;
- conversaţia de reactualizare folosită pentru a improspăta memoria
elevilor şi pentru a
facilita trecerea la predarea noilor cunoştinţe;
- conversaţia de fixare pentru consolidarea cunoştinţelor şi
sistematizarea acestora;
- conversaţia de verificare utilizată în momentul verificării orale a
cunoştinţelor.
 Cea mai solicitată metodă este conversaţia euristică. Metoda
constă în formularea cu abilitate a unor întrebări, în alternanţă cu
răspunsuri de la elevi, destinate descoperirii de noi date, informaţii.
Practic, călăuzit de întrebări şi bazat pe cunoştinţele anterioare la
care se adaugă experienţa sa de învăţare, elevul va putea să
sesizeze singur relaţiile cauzale, caracteristicile şi esenţa lucrurilor,
fenomenelor, evenimentelor şi, pe această bază, în final, va putea
să formuleze logic o regulă, să elaboreze o definiţie, sau să
formuleze concluzii logice; pe această cale elevul redescoperă
adevăruri cunoscute deja de ştiinţă.
Discuția colectivă
Problematizarea
Problematizarea este o metodă didactică ce constă din punerea în
faţa elevului a unor dificultăţi create în mod voit, în depăşirea
cărora, prin efort propriu, elevul învaţă ceva nou.
Esenţa acestei metode constă în crearea, pe parcursul învăţării, a
unor „situaţii-problemă” şi rezolvarea acestora de către elevi,
pornind de la cunoştinţe anterior însuşite. Noile cunoştinţe nu mai
sunt astfel „predate” elevilor gata elaborate ci sunt obţinute prin
efort propriu.
O „situaţie-problemă” desemnează o situaţie contradictorie,
conflictuală, ce rezultă din trăirea simultană a două realităţi:
experienţa anterioară (cognitiv-emoţională) şi elementul de noutate
şi de surpriză, necunoscutul cu care se confruntă subiectul.
 În practică, învațătorul, după anunțarea temei (sau un subiect
legat de tema respectivă), solicită elevilor să-și exprime parerea
proprie despre acea temă. Ca urmare va grupa părerile pro și
contra și vor formula o concluzie împreună.

Învățător

Cerințe,
manual

Elev 1 Elev 2 Elev 3