Prima mea zi ca profesor

În adolescență, niciodată nu mi-am imaginat că voi ajunge să predau. În școală, mi-

am apreciat și respectat întotdeauna profesorii, având chiar multe modele de dascăli, pornind
de la doamna mea învățătoare și ajungând pană la profesorul din liceu care mi-a influențat cel
mai mult demersul meu uman și artistic.

Prima mea zi ca profesor a fost și prima experiență de acest fel din viața mea, iar
emoțiile au fost pe măsură. Știam că de la rolul de elev și student, voi ajunge acum în rolul de
a sta la catedră, acela de profesor și nimic nu putea să mă bucure mai mult în acel moment.
Fiind foarte fericită că mi s-a dat șansa să le vorbesc copiilor despre artă, m-a motivat să mă
pregătesc foarte bine înainte, documentându-mă cu privire la tema pe care aveam să o predau.

În noaptea de dinaintea zilei în care trebuia să predau, nu prea am reușit să dorm, dat
fiind faptul că urma ziua cea mare. Recunosc, am intrat în sala de clasă cu emoții mari, îmi
tremurau picioarele și știu că îmi doream să așez pe tablă câteva planșe și chiar și acest lucru
constituia pentru mine un lucru dificil în acel moment, dat fiind faptul că îmi tremurau și
mâinile. Elevii sunt în general foarte receptivi când vine vorba de emoții sau stări ale
profesorului, pentru că îmi aduc aminte de cum eram eu și colegii mei din școala generală, noi
imediat simțeam când un profesor nu se simte bine sau are o zi mai puțin reușită, mai ales
pentru că se observa în modul cum explica.

După ce m-am prezentat, am început prin a le spune care este lecția și a le povesti
despre aceasta și, deși câteodată nu am un discurs foarte coerent, am simțit că, la sfârșitul
lecției, înțeleseseră, lucru ce m-a binedispus. Am predat lecția „Forme elaborate în urma
studiului naturii” la clasa a VI-a, îmbinând cele câteva vorbe, pe care le-am scris și pe tablă,
cu practica, ce a constat în explicarea a ceea ce aveau de făcut și monitorizarea activității în
sine.

Pentru că au simțit că îmi lipsește autoritatea, au fost gălăgioși și în momentele acelea,

mi-am dorit cu adevărat să fiu profesoară iar ulterior, acasă, am avut un dialog cu mine însămi
în care am zis: „Îmi doresc tare mult să fiu profesoară, elevii sunt niște surse inepuizabile de
energie dar, dacă nu voi putea să le atrag atenția încât să domnească liniștea în clasă? Acum
știu ce este de făcut: dacă vreau să îi stăpânesc și să am grijă de ei, trebuie mai întâi să mă
stăpânesc și să mă îngrijesc de mine, prin responsabilitate.” Motivația pentru care îmi doresc
să continui pe acest drum este în strânsă legătură cu iubirea pe care o simt față de copii și
implicit, de elevi, lucru care, consider eu, nu se va stinge niciodată.

De obicei îmi dau toată silința, neîncetând să o fac și atunci și m-am pregătit strângând
foarte multe materiale didactice, de la scoici cu diferite forme până la insecte conservate și
felii de portocale, grepfruit și lămâi deshidratate, pe care le-am uscat pe calorifer. Practic, pe
lângă obiectele primite de ei la bănci, am mai avut o cutie mare pe care am trimis-o printre
bănci pentru a le deschide orizonturile și spre cunoaștere și cercetare. Au fost foarte încântați
de aceste obiecte iar entuziasmul lor a crescut când le-am arătat și diverse imagini cu studii
realizate de artiști plastici consacrați și contemporani, cât și studii botanice.

Fiind plină de curiozitate, i-am întrebat la sfârșit dacă le-am plăcut iar ei au răspuns în
cor că da, iar da-ul lor mi s-a părut sincer. Am plecat fericită și împăcată și pot să spun că a
fost o experiență minunată, din care am avut de învățat nu numai ca profesor, ci și ca om,
pentru că noi toți avem nevoie, la un moment dat, de un copil în viețile noastre, dar cum ar fi
să ai, în loc de unul, treizeci?

În opinia me, consider că elevii noștri reprezintă viitorul, părere care sunt convinsă că
o împărtășesc și profesorii mei deoarece, în fond, cel mai important lucru pe care îl poți
realiza ca dascăl, este acela de a dărui mai departe din experiența ta și din viața ta, așa cum și
tu, elev fiind, ai primit. „Dăruiește și vei dobândi”1, este o vorbă înțeleaptă, care a fost spusă
într-un altfel de context dar pe care o consider foarte potrivită în urmarea acestei meserii.

1
Numele volumului scris de părintele Nicolae Steinhardt; mai multe informații se pot accesa la:
https://books.google.ro/books/about/D%C4%83ruind_vei_dob%C3%A2ndi.html?id=TZfoAQAAQBAJ&redir_esc
=y