Numele meu este Gurău Andrei și sunt student al Universității din București în cadrul

Facultății de Teologie Ortodoxă, specializarea Pastorală. În cadrul modului psihopedagogic,

nivel 1, am parcurs discipline fundamentale domeniului învăţământului, şi anume: Psihologia
educaţiei, Pedagogie generală, Managementul clasei de elevi, precum şi discipline de
specialitate cu caracter aplicativ: I.A.C şi practica pedagogică.Îmbinarea teoriei cu practica
este recomandabilă în cadrul acestui proces de învăţare, rezultatul fiind creşterea competenţei
noastre didactice.
Pasiunea mea față de teologie și religie mi-am descoperit-o încă din copilărie, când
obișnuiam să merg regulat la biserică împreună cu bunica mea. Crescând cu aceste valori
morale și spirituale, mi-am dat seama că aceasta este calea pe care vreau să o urmez. În
școala generală Religia a fost materia mea preferată, participând la toate concursurile și
olimpiadele din cadrul disciplinei. Mai târziu, am urmat cursurile liceale în cadrul
Seminarului Teologic Ortodox „Sf. Ap. Andrei” din Galați unde am aprofundat studiile
teologice, îmbinate cu o viață spirituală riguroasă. Tot din pasiunea mea faţă de religie, m-
am înscris şi la acest modul, modulul psihopedagogic, dar şi pentru a putea deveni profesor
şi pentru a învăță generațiile viitoare ceea ce eu am dobândit în tot acest parcurs.
La început, în cadrul acestui modul , orele erau strict teoretice, și chiar uneori
plictisitoare și obositoare, dar domnii profesor ne învăţau lucrurile de bază, să ştim cum să ne
comportăm în faţa elevilor, cum să înțelegem elevii şi cum să le predăm într-o manieră
plăcută astfel încât ei să poată înţelege şi reţine informaţiile importante, întru-un final ne
pregăteau să devenim viitori profesori. Aceste cursuri şi seminarii au reprezentat și reprezintă
baza formării mele ca viitor profesor, acestea, nu aş fi putut nicio dată să ajung în situaţia să
le predau o lecţie elevilor.
Practica pedagogică am desfăşurat-o la Școala Leonardo Da Vinci din Bucureşti,
având ca mentor pe doamna profesoară Chiachir Aurora .
În momentul în care am ajuns în faţa clasei de elevi, deşi aceştia au fost foarte
încântaţi că o să aibă un nou profesor pentru o oră, chiar amuzându-se și facând glume cu noi,
eu am fost copleşit de emoţii. După un timp, am reuşit să trec peste aceste emotii şi să încep
să le predau elevilor lectia cea nouă. Deşi mă aşteptam ca această oră a mi se pară foarte
lungă, timpul în faţa clasei și a elevilor a trecut atât de repede încât abia am reuşit să termin
ceea ce îmi propusesem.
După ce am terminat lecția pe care am avut-o de predat, am avut parte de o imensă
satisfacție. E un sentiment uimitor să mă aflu în fața atâtor persoane care sunt atente la fiecare
gest al meu și așteaptă explicații cu privire la lecția predată. Discuțiile cu elevii au fost
deosebit de plăcute și relaxante. Acestea au fost un bun prilej de a vedea concepția lor cu
privire la ora de religie. Îi văd atât de însetați de cunoaștere și atât de entuziaști, încât îmi
oferă și mie o resursă inepuizabilă de motivație. Mi-a plăcut foarte mult atmosfera din clasa
de elevi care au manifestat un real interes față de lecția pe care eu am predat-o. Atitudinea lor
dezinvolta, și în același timp caracterizată de bun simț, mi-au oferit un sentiment foarte plăcut
și m-au ajutat să mă relaxez. Spiritul activ manifestat în cadrul lecției a dovedit faptul că sunt
niște elevi valoroși, cu o bogată cultură. La finalul orei, doamna profesoară mi-a spus
lucrurile la care m-am descurcat şi cele la care le-am omis sau trebuie să mai muncesc ca să
le ating.
 Unul dintre cele mai mari beneficii pe care le-am avut în cadrul acestei practici
pedagogice pe care am făcut-o, a fost că am întâlnit pe parcursul acesteia profesori care ne-au
făcut să înţelegem importanţa şi rolul profesorului, ne-au format şi ne-au oferit o mica idee în
ceea ce privește meseria de a fii professor
După susţinerea lecției în faţa elevilor am realizat cât de grea, importantă, dar și
totodată plăcută este misiunea profesorilor .Aici, în această practică, a fost momentul în care
cunoştinţele teoretice s-au înbinat cu cele practice. Este destul de greu să te formezi ca
profesor, imediat, dar acest lucru se îmbunătăţeşte odată cu trecerea timpului. Este foarte
important că profesorul să predea lecţia în aşa fel încât elevii să fie atraşi de informaţiile
importante, sau chiar și de tine ca persoană. Importantă este de asemenea şi relaţia profesor –
elev, aceasta trebuie să fie destul de apropiată încât elevul să nu se simtă retras, dar nici prea
apropiată pentru că altfel această relaţie profesor – elev nu ar mai exista. Profesorul trebuie să
se facă plăcut în momentul predării, să-şi impună respectul când este cazul.
Profesorii au o sarcină foarte delicată. Ei trebuie să fie conştienţi de responsabilitatea
meseriei pe care o au. Trebuie să reprezinte un model pentru elevii lor, pentru că se ştie că,
copii la o vârstă fragedă au tendinţa de a copia comportamentele persoanelor importante din
viaţa lor. Acest lucru având o influenţă majoră asupra formării adultului de mai târziu.
De asemenea, am conştientizat că această profesie mi se potriveşte ca o mânuşă, întrucât
îmi plac copii, deţin răbdare şi stăpânire de sine, mi-am dat seama că am aptitudini
organizatorice şi nici aptitudinea empatică nu-mi lipseşte.
Procesul de formare ca profesor este unul lung şi presărat poate cu diferite obstacole, însă
satisfacţia ce decurge din practicarea acestei profesii este una aparte, având în vedere că ai în
sarcină modelarea unor întregi generaţii de copii şi tineri.