Autoevaluarea activităţii în contextul practicii didactice:

Pentru a fi profesorul excepțional pe care îl visezi să devii, în mod normal, ar trebui să

faci tot posibilul pentru a înțelege pe deplin noul tău rol în această eră inconsistentă.
Profesorul din ziua de azi nu va continua să folosească vechile metode de predare. Aceste
metode de predare expiră atât de repede încât îl face să se simtă foarte lent în ritmul său spre
a găsi un sens pentru interacțiunea sa cu elevii. Majoritatea metodelor și-au dovedit
discrepanța și vulnerabilitatea lor împotriva timpului ireversibil. Așadar, acestea au devenit
inadecvate pentru această generație digitalizată.

Profesorii trebuie să înțeleagă în profunzime diferitele teorii și meteodologii

pedagogice, inclusiv cele care se aplică și în zilele noastre. După lungi cercetări trebuie să
sorteze acele piese cărora le va adauga atingerea personala pentru a căpăta individualitatea
personală. Drumul către abordări personalizate de predare și evaluare este lung și sinuos.
Profesorii trebuie să se obișnuiască cu obligațiile meseriei, să fie deștepți și muncitori, să
suporte stresul și frustrarea, să depășească impedimentele profesionale și psihologice, să fie
pregătiți pentru cele mai grele situații, să se dedice cu totul meseriei și să evite capcanele de-a
lungul traiectoriei spre a ajunge în pas cu această generație a mileniului.

Cursurile din cadrul modulului psihopedagogic susținute pe parcursul a trei ani

universitari m-au ajutat să înțeleg mai bine conceptul de personalitate, făcând diferența dintre
aceasta, temperament și caracter. Formarea a permis dezvoltarea următoarelor calități: a fi
sociabilă, reflexivă, dezvoltarea accentuată a asertivității (încrederea în sine) și toleranță.
Urmarea cursurilor programului de studii psihopedagogice de certificare a competențelor
pentru profesia didactică – Nivelul I a facilitat, de asemenea, formarea abilităților de a
împărtăși informații personale cu sinceritate și de a îi asculta pe ceilalți; formarea atitudinii
psihoterapeutice a viitorului profesor; stăpânirea tehnologiilor profesionale de
autoconservare. Astfel, cu ajutorul acestui modul au fost realizabile următoarele:
autocunoaștere – autoacceptare – autodescoperire – autodezvoltare.

Cu ajutorul resurselor pedagogice pe care le-am avut la dispoziție în timpul predării

am reușit să susțin o lecție interesantă și interactivă pentru elevii de clasa a VIII-a, lecția fiind
intitulată „Agricultura”. Tinerii și-au pierdut definitiv interesul pentru cărți, aceștia nu mai
sunt atrași nici de metodele vechi de predare. Ei nu pot fi familiarizați cu lucrurile din școala
veche, cum ar fi cărțile, caietele, stilourile, creioanele etc. Mai degrabă le place să folosească
un laptop, o tabletă, un iPad, Kindle. Ei favorizează vizionarea unui videoclip sau a unei serii
de poze. Pur și simplu le place să învețe în acest fel fără să depună cel mai mic efort mental.
Manualele încep deja să devină un fel de resturi arheologice ale sistemului școlar trecut.
Cuvântul “tipărit” va fi pierdut treptat în lumea digitală, o lume colorată haotic. Învățarea
trebuie să treacă de stilou și hârtie înainte de a trece la alte instrumente, cum ar fi învățarea
mediată de computer sau introducerea cursanților într-o rețea. Astfel, pentru susținerea orei
am folosit o prezentare PowerPoint care cuprindea diverse fotografii și videoclipuri pentru a
reuși să le atrag atenția elevilor. De asemenea, am folosit lucrul cu harta, aceștia fiind chemați
la harta pentru a numi principalele regiuni agricole.

Cu ajutorul autoobservației am reușit să descopăr evoluția pe care am avut-o pe

parcursul desfășurării practicii pedagogice. Astfel, am reușit să îmi combat timiditatea și să
devin o fire calmă, echilibrată, comunicativă, chiar apropiată elevilor, ușor abordabilă și cu
umor. De asemenea, am învățat că profesorul a trecut de la a fi conducător, cum obișnuia să
fie în vremurile de demult, la a fi un prieten, un sprijin, un îndrumător, un arbitru. Cu toate
acestea, sunt puțini cei care recunosc și apreciază rolul profesorului, inclusiv unii dintre elevi
care ar deveni profesori înșiși într-o bună zi. Întrucât predarea este o datorie grea, profesorii
cinstiți trebuie să își găsească propriile modalități de a derula toate aceste sarcini afectiv și
sensibil cu răbdare neclintită, astfel clădind o relație de respect reciproc și cooperare cu
cursanții săi.

În concluzie, parcurgerea acestor cursuri psihopedagogice de certificare a

competențelor pentru profesia didactică – Nivelul I au avut ca obiectiv fundamental
pregătirea noastră pentru a deveni profesori și pentru integrarea funcțională în viața social-
productivă și social-utilă.