Universitatea din Craiova

Departamentul pentru Pregatirea Personalului Didactic

PORTOFOLIU DE EVALUARE FINALĂ A

PROFESIONALIZĂRII INIŢIALE
PENTRU CARIERA DIDACTICĂ
NIVELUL I

ABSOLVENT: NICA F.R. OANA

FACULTATEA DE LITERE
SPECIALIZAREA: Limba şi Literatura Română-Limba şi
 Literatura Engleză
SESIUNEA: Iunie 2022

CUPRINS

PARTEA I - CRITERII ÎN REALIZAREA PREGĂTIRII INIŢIALE PENTRU

PROFESIUNEA DIDACTICĂ

1.......................................................................... Motivarea participării la modulul de

profesionalizare didactică
2.......................................................................... Obiective şi aşteptări proprii în
formarea ca profesor..........................................
3.......................................................................... Autoaprecierea experienţei proprii
câştigate în ciclul de licenţă în realizarea profesionalizării didactice
4. Autoaprecierea portofoliului didactic final, ca instrument de formare iniţială şi
evaluare sumativă. Propuneri ameliorative

PARTEA a II-a - CONŢINUTUL ŞI ORGANIZAREA MATERIALELOR

- Eseu argumentativ pe o temă din domeniul psihopedagogic

- Recenzia unei lucrări din domeniul psihopedagogic, după o structură dată
- Un proiect didactic (proiect de lecție)
- Fişa de caracterizare psihopedagogică a unui elev
- Studiu de caz pe probleme de managementul clasei de elevi
PARTEA I – CRITERII ÎN REALIZAREA PREGĂTIRII INIŢIALE PENTRU
PROFESIUNEA DIDACTICĂ

1. Motivarea participarii la modulul de profesionalizare didactică

Am ales să urmez cursurile acestui modul de profesionalizare deoarece am dorit să devin
un profesionist în lucrul cu elevii, să-mi îmbunătățesc cunoștințele deja obținute în urmă absolvirii
liceului cu profil pedagogic și să îmi formez capacitățile, calitățile necesare unui bun cadru didactic
din învățământul preuniversitar.

Rolul modulului de profesionalizare didactică este de a familiariza viitorul profesor cu

problemele fundamentale ale clasei de elevi: planificarea lecției, organizarea lecției, coordonarea,
control, evaluare, decizie, intervenție, situație de criză, gestionarea situațiilor de criză educațională.
Profesorul nu are doar rolul de a conduce o lecție, ci și de a-și cunoaște clasa de elevi și de a preda
noile informații elevilor săi în funcție de particularitățile individuale și de vârstă, de a dezvoltă o
relații bazate pe încredere cu elevii săi, de a le explică informațiile predate în funcție de capacitatea
acestora de înțelegere, de a exemplifica noile informații prin intermediul unor exerciții simple, de a
se asigura că fiecare elev a înțeles ideile esențiale.

Pasiunea mea pentru a preda s-a dezvoltat încă din copilărie deoarece admirăm mereu
profesoarele care erau dornice să ne învețe lucruri noi, care ne răspundeau la toate curiozitățile
copilărești, care se implicau trup și suflet în actul de predare. Când am descoperit cât de frumos este
să fii profesor, cât de frumos este să fii un model pentru elevii tăi, să fii iubit de atâtea suflete, să fii
respectat și să bucuri elevii prin materia pe care o predai am știut că vreau să devin profesor „când
voi fi mare”. Încă de mică mă jucăm cu păpușile, acestea erau elevii mei, iar eu eram profesoară și
le așezam pe scaune, le scoteam la tablă, le învățam să scrie, le ofeream o pauză de joacă și le
citeam povești și poezii.

A fi un cadru didactic profesionist reprezintă după părerea mea, a deține toate

capacitățile/competențele necesare pentru desfășurarea activităților instructiv-educative cu elevii,
dar nu numai, deoarece un cadru didactic trebuie să dețină totodată cunoștințe psihologice necesare
în cunoașterea modului de gândire al elevilor săi pentru a putea acționa în consecință, cunoștințe
manageriale necesare în modalitatea de organizare și conducere a clasei de elevi și nu în ultimul
rând competențe de proiectare și planificare necesare pentru bună organizare a activității instructiv-
educative.

Consider că studiul disciplinelor psihopedagogice care fac parte din modulul

profesionalizare didactică este primordial pentru un viitor profesor pentru a acumula informațiile
necesare pentru proiectarea unei activități de predare- învățare-evaluare și de a învăța cum să fie un
model pentru elevii săi. Pentru o predare eficientă, profesorul trebuie să stăpânească foarte bine
cunoștințele respective și, totodată, să se afle într-un proces de continuă aprofundare, fiind la curent
cu ultimele noutăți în ceea ce privește specialitatea să. Astfel, profesorul poate fi pregătit pentru a
răspunde întrebărilor dificile care pot apărea pe parcursul orelor de curs, el trebuind să îi asigure pe
elevi că este o persoană competentă, în care pot avea încredere.

În concluzie, am urmat cursurile modulului de profesionalizare didactică pentru a deveni

un cadru didactic competent în desfășurarea activităților instructiv-educative dar și în modalitatea
de proiectare, organizare și conducere a activității didactice.

2. Obiective și așteptări proprii în formarea ca profesor

Obiectivele și așteptările mele în formarea ca profesor sunt:

1. Însușirea unor cunoștinte psiho-pedagogice temeinice, necesare în desfășurarea activității

instructive educative;
2. Capacitatea de a proiecta și a realiza optim activități instructiv-educative (precizarea obiectivelor
didactice, selectarea conţinuturilor esenţiale, elaborarea strategiilor de instruire, crearea unor situaţii
de învăţare adecvate, stabilirea corespunzătoare a formelor, metodelor şi instrumentelor de evaluare
etc.);
3. Dezvoltarea unor competențe manageriale necesare în lucrul cu elevii: cadrul didactic dezvoltă
comunicarea, cooperarea şi competiţia în cadrul grupului de elevi pe fondul existenţei încrederii,
respectului reciproc şi al gândirii pozitive;
4. Dobândirea unor competențe de aplicare a cunoștintelor psiho-pedagogice dobaândite, în
activitatea didactică;
5. Însușirea unor metode de predare-invatare-evaluare necesare în activitatea instructiveducativă:
utilizarea unor metode moderne de lucru cu elevii;
6. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi auxiliarelor
didactice, utilizarea optimă a factorilor spaţio – temporali, în vederea eficientizării procesului
instructiv – educative, organizarea activităţilor de învăţare în manieră diversă şi atractivă, abilitatea
de a folosi cunoştinţele interdisciplinare;
7. Dobândirea unor competențe de asociere a obiectivelor instructive-educative cu conținuturile;
8. Dobândirea unor capacități de critică/apreciere a resurselor materiale existente (manual, auxiliare,
etc.): competenţe de proiectare şi desfăşurare a activităţilor cu mijloace tehnice moderne; utilizarea
mijloacelor multimedia în procesul instructiv–educativ prin utilizarea soft-urilor educaţionale în
procesul de predare–învăţare;
9. Manifestarea unei conduite profesionale adecvate statutului de cadru didactic: competenţa
comunicativă (iniţierea actului comunicării cu elevii), capacitatea de a întreţine raporturi
satisfăcătoare cu eşaloanele ierarhic superioare: directori şi inspectori;
10. Capacitatea de a concepe şi utilizeaza multiple forme şi tipuri de evaluare a realizărilor elevilor,
punând accent pe evaluarea formativă şi pe autoevaluare;
11. Capacitatea de a prelucra, structura şi de a face accesibile cunoştinţele transmise, de a forma
abilităţi specifice domeniului ţinând seama de particularităţile de vârstă individuală şi de grup ale
elevilor.
3. Autoaprecierea experientei proprii castigate in ciclul de licenta in realizarea
profesionalizării didactice

În urma participării la modulul de profesionalizare didactică, consider că, mi-am format

următoarea experiență, necesară în activitatea unui cadru didactic: În urma participării la
cursurile din domeniul psihologic am dobândit anumite informații de cunoaștere a
particularităților psihologice ale unui elev in funcție de vârsta, dar și de alte procese psihice,
necesare în activitatea de desfășurare a activității instructiveducative.
După participarea la cursurile de pedagogie am acumulat anumite cunoștințe necesare în
activitatea de proiectare, organizare și desfășurare a activității cu elevii.
În urma participării la cursurile de management mi-am format capacitatea de a organiza
clasa de elevi in funcție de tipul lecției desfășurate, dar și de a conduce un grup/o clasă de
elevi pentru a păstra un climat favorabil desfașurării activității instructiv-educative.
Profesorul are rolul de a-și cunoaște foarte bine elevii, de a comunica cu aceștia și de a
înțelege situațiile prin care aceștia trec. Profesorul, pe lângă rolul de coordonator al unei
lecții, el are rolul de a sprijini elevii și de a-i ajuta cu sfaturi, profesorul poate fi consilierul
elevilor săi. Este un prieten și confident al elevilor, un substitut al părinților, obiect de
afecțiune, sprijin în ameliorarea stărilor de anxietate.Profesorul, în ipostază de consilier, este
un observator sensibil al comportamentului elevilor, un îndrumător persuasiv și un sfătuitor
al acestora. Într-o clasă de elevi profesorul trebuie să cunoască capacitatea fiecărui individ și
posibilitățile acestuia de a învăța la o anumită disciplină.
Participarea la lecțiile din cadrul practicii pedagogice, ca asistent m-a ajutat să îmi formez o
imagine de ansamblu asupra activității instructive-educative din școală.
Activitatea de proiectare a lecțiilor m-a ajutat să îmi perfectionez/completez cunoștințele cu
privire la etapele necesare în desfașurarea unei activități didactice;
În final, activitățile de predare au contribuit la formarea mea ca viitor cadru didactic și la
conștientizarea faptului că mi-am ales profesia potrivită.
4. Autoaprecierea portofoliului didactic final ca instrument de formare inițială și
evaluare. Propuneri ameliorative

Consider că, acest portofoliu final reprezintă un instrument de formare inițială și evaluare
deoarece el reprezintă o sinteză a tuturor competențelor dobândite și a informațiilor însușite în urma
participării la modulul de profesionalizare didactică.

Formarea și dezvoltarea deprinderilor și capacităților studenților de a opera cu

informațiile de la disciplinele de specialitate si din domeniul științelor educației, prin transpunerea
în practică a acestora, operarea cu programele școlare și celelalte documente și produse curriculare
oficiale și întocmirea și punerea în aplicare a documentelor proprii, dobândirea deprinderilor și
comportamentelor proprii ale profesiei de cadru didactic, formarea și dezvoltarea arsenalului
metodologic pentru asigurarea unei corecte proiectări didactice, realizarea practică a lecțiilor
(predare-învățare-evaluare) și a activităților educative, dezvoltarea capacităților empatice, a celor de
comunicare, de rezolvarea de probleme didactice, formarea profilului profesional si moral, a unui
stil didactic propriu sunt câteva dintre competențele dobândite de studenți în urma participării la
modulul de profesionalizare didactică.

Portofoliul este o metodă de evaluare alternativă. Acest instrument de evaluare apare

definit ca fiind „un dosar”, o mapă în care se păstrează acte, hârtii de valoare. Portofoliul reprezintă
o colecție de informații, pe care studentul le obține prin investigații individuale sau în grup, prin
cercetarea unor materiale diferite. Acesta reprezintă și o modalitate de evaluare pe o perioadă mai
îndelungată de timp, care reflectă evoluția elevului pe mai multe planuri. Portofoliul este, așadar, o
selecție realizată de către student împreună cu cadrul didactic a celor mai reprezentative produse ale
activității sale într-o anumită perioadă de timp, incluzând aspecte esențiale cognitive, afective și
psihomotorii ale dezvoltării studentului.

Avantajele acestei metode de evaluare sunt:

 studentul este implicat direct și asumat în procesul de evaluare;

 criteriile de evaluare sunt cunoscute încă de la începutul procesului;
 studentul este ajutat de profesor în atingerea unor obiective ale învățării;
 presiunea timpului limitat este anulată;
 conține reușitele activității studentului, profesorul înregistrând progrese le acestuia la intervale de
timp;
 se dezvoltă capacitatea de autoevaluare.
 De asemenea, portofoliul didactic final reprezintă o dovadă clara a faptului ca,
informațiile transmise pe parcursul anilor de studiu au fost însușite, acest portofoliu cuprinde două
părți: în prima parte studentul are sarcina de a motiva participarea la modulul de profesionalizare
didactică, de a preciza obiectivele și așteptări proprii în formarea ca profesor, de a autoaprecia
experiența proprie câștigată în ciclul de licență în realizarea programelor didactice și autoaprecierea
portofoliului didactic final ca instrument de formare inițiala și evaluare, studentul prezentând în
această lucrare competențele dobândite în cadrul modulului pedagogic; a doua parte cuprinde un
eseu argumentativ din domeniul psihopedagogic, recenzia unei lucrări din domeniul
psihopedagogic, proiect didactic, fișa psihopedagogică a unui elev și studiu de caz, studentul
prezentând în această parte a portofoliului documente care dovedesc cercetarea pedagogică în
lucrări și publicații de specialitate, cercetarea unor cazuri deosebite în cadrul practicii pedagogice,
cât și analiza psihopedagogică a unui elev, proiectarea unei lecții ținând cont de particularitățile
clasei în funcție de disciplina predată.

Portofoliul reprezintă un instrument de evaluare finală deoarece sunt prezentate lucrări

științifice și cercetări pedagogice ale studentului care au fost realizate în timpul studierii
programului de profesionalizare didactică și dovedesc implicarea acestuia în actul de studiere al
disciplinelor psihopedagogice și în actul de proiectarea al activității didactice și de predare.

O propunere ameliorativă pentru modulul de profesionalizare didactică ar fi creșterea

accentului pus pe activitatea de practică pedagogică deoarece aceasta reprezintă elementul de bază
în activitatea didactică a profesorilor. Astfel, consider că, informațiile teoretice transmise pe
parcursul anilor de studiu ar trebui fixate prin mult mai multe ore de practică pedagogică în școală.
 PARTEA a II-a – CONTINUTUL SI ORGANIZAREA MATERIALELOR
FACTORII DEZVOLTĂRII PSIHICE

,, În făurirea omului este important mai întâi nu a-l instrui, ceea ce este ceva zadarnic
dacă ajunge doar o carte care merge; este nevoie să fie crescut, educat, pentru a-l aduce la
înălțimea unde nu mai sunt lucruri, ci chipurile născute din nodul divin care leagă lucrurile. Căci
nu este nimic de așteptat de la lucruri dacă ele nu răsună unele în altele, aceasta fiind singura
muzică pentru inimă.” (Antoine de Saint -Exupéry)

Activitatea psihică a omului adult nu este constituită în momentul nașterii sale. Ea este
produsul unui complex proces evolutiv ce se desfășoară de-a lungul vieții individuluidezvoltarea
ontogenetică. Ființă cu desăvârșire neajutorată în momentul nașterii se dezvoltă neîncetat
parcurgând o serie de etape cu particularități anatomo-fiziologice și psihologice distincte.

Dezvoltarea activității psihice în ontogeneză constă în ansamblul schimbărilor succesive

și coerente, al transformărilor cantitative și calitative implicate în procesul de formare al funcțiilor
psihice și al trăsăturilor de personalitate de-a lungul întregii vieți. Dezvoltarea în plan psihologic
înseamnă formarea proceselor și însușirilor psihice, precum și restructurarea lor – în diferitele
perioade de vârstă-la nivele funcționale tot mai înalte. Omul este produsul interacțiunilor complexe
și specifice a factorilor naturali și sociali. Factorii principali care concura la dezvoltarea fizică și
psihică a individului uman sunt ereditatea, mediul și educația.

Ereditatea

Ereditatea reprezintă însușirea fundamentală a materiel vii de a transmite, de la o

generație la altă, sub formă codului genetic, informații/mesaje de specificitate care privesc specia,
grupul de apartenența sau individul, constituindu-se în premisa biologică a dezvoltării. Aceste
informații se reflectă în însușirile fizice, biochimice și funcționale, în plasticitatea sistemului nervos
central, intensitatea, echilibrul și mobilitatea proceselor de excitație și inhibiție, particularitățile
anatomo-fiziologice ale analizatorilor și ale glandelor cu secreție internă, predispozițiile către o
formă sau altă de evolulie a stării de sănătate etc. Altfel spus, caracterele ereditare reprezintă
expresia morfologică sau funcțională a ceea ce este stocat în genomul celulei că informație genetică
înglobată în gena. În urmă cercetărilor s-a ajuns la concluzia că majoritatea caracterelor sunt
determinate de mai multe gene, care conlucrează ptr a exprimă un anume caracter.

Ereditatea este primul factor care influențează dezvoltarea umană, care cuprinde un
complex de dispoziții virtual sau scheme funcționale ce se transmit de la antecesori la succesori prin
intermediul mecanismelor genetice. Patrimoniul ereditar al fiecărui individ rezultă din combinarea
unităților genetice materne și paterne. În zestrea ereditară cu care fiecare copil vine pe lume sunt
structurate trei categorii de „caractere”:

1. genotipul general – conține elemente „performante”, comune întregii specii și care se

transmit pe cale genetică (de exemplu: conformația corporală, alte caracteristici anatomo-
fiziologice);

2. genotipul individual – conține elemente de variabilitate intra-specifică; nu s-au născut

niciodată doi indivizi umani identici – nici chiar gemenii univitelini nu sunt perfect identici;
culoarea ochilor, a părului, timbrul vocal, elemente de conformație facială sunt elemente
care diferențiază infinit indivizii între ei, în ciuda caracteristicilor comune ca specie;

3. potențialul de formare sau epigenetic – este preponderent de natură psihică. Există un

potențial general, dar și grade de diferențiere a acestui potențial. Gradul de diferentiere poate
fi:
 preformat (nivelul său de valorificare prin educație nu poate depăși o anumită limită);
 format (valorificarea prin educație poate fi mai mult sau mai bine realizată).

Mediul

Mediul este reprezentat de totalitatea elementelor și condițiilor de viață cu care individul

interacționează, direct sau indirect, pe parcursul dezvoltării sale, în diferite etape de evoluție.
Factorii de mediu acționează sub formă influențelor bioclimatice, socioeconomice, culturale, a
totalității condițiilor, structurilor și normelor sociale (începând cu mediul familial, și până la mediul
comunitar și societatea în ansamblu) care se manifestă față de fiecare persoană sau grup social.

Acțiunea factorilor de mediu poate fi directă sau indirectă, fiind structurați relativ întro
formă binară ei se prezintă individului pe de-o parte că realități fizice, concretizate în prezența
nemijlocită și perceptibilă a persoanelor și obiectelor din lumea înconjurătoare, și, pe de altă parte,
sub formă ansamblului de relații și semnificații care, prin interiorizare, formează elementele de
structura și materialul de construcție necesar dezvoltării psihice Acțiunea mediului asupra unui
individ poate fi, în egală măsură, favorabilă unei dezvoltări normale dar poate constitui și o frână,
un blocaj în dezvoltarea sa (spre exemplu, cazul copiilor care din punct de vedere biologic se nasc
cu un potențial normal, dar care, din cauza mediu familial deficitar, ostil, nu sunt stimulați suficient
în perioadele optime de dezvoltare, ajungând să prezinte semne evidente de retard intelectual sau
chiar social).

Din perspectiva dezvoltării ontogenetice, este necesară evidențierea unui aspect foarte
important și anume: nu simplă prezența sau absența a factorilor de mediu este relevanță, ci măsură,
manieră și rezonanță interacțiunii dintre acei factori și individul uman. Altfel spus, un factor de
mediu prezent, dar neutru că acțiune sau indiferent subiectului uman, este lipsit de relevanță din
perspectiva dezvoltării.

Spre exemplu o melodie pentru un copil lipsit de auz nu apare ca factor de mediu, tot la
fel un tablou cu o imagine pentru un copil lipsit de vedere.
 Condiția dezvoltării este că factorul să acționeze asupra individului, care, la rândul sau,
să reacționeze, intrând în interacțiune ca bază a propriei activități.

Acțiunea familiei asupra individului este influențată de mediul din care acesta face parte.
Etimologic cuvântul provine din latinescul „medium” care semnifică ceea ce este comun. „Mediul
se prelungește în educație” și este analizat din perspectiva celor două componente ale sale: mediul
natural și mediul social.

Mediul natural cuprinde condițiile de climă, relief, vegetație și faună. Atunci când
condițiile de mediu sunt favorabile, individul se dezvoltă normal. Când sunt mai puțin favorabile
pot apărea dificultăți în dezvoltarea sa. „Condițiile de mediu pot influența într-o oarecare măsură
caracteristicile psihice și comportamentul indivizilor”. De exemplu: Cineva care provine din
mediul mediteraneean este mai calm, mai apropiat iar altcineva venit din mediul nordic se
caracterizează prin răceală și distanță.

Mediul social influențează viața și evoluția individului. „Relația dintre om și muncă, ca o

componentă a mediului social, are o finalitate benefică.”

Formarea și dezvoltarea personalității copilului depinde de:

 calitatea mediului social;

 condițiile sociale favorabile;
 organizarea socială democratică;
 relațiile interpersonale și profesionale.

Pantelimon Golu susține că „dacă ereditatea este leagănul în care copilul primește foaia de drum,
mediul este cel care oferă lanțul de situații prin care se va circula cu această foaie, completată,
întreruptă, vizată, corectată după împrejurări”.

Educația

„Educația este un demers prin excelenţă teleologic, orientat spre atingerea unui scop,
ceea ce presupune stabilirea dinainte a unor etape pentru a ajunge la acele zări dezirabile vizate de
unii sau de alţii (educatori, părinţi, societate etc.).”

Din punct de vedere etimologic, termenul „educaţie” poate fi dedus din latinescul
educoeducare („a alimenta”, „a îngriji”, „a creşte”), dar şi din latinescu educo-educere, care
înseamnă „a duce”, „a conduce”, „a scoate”.

Educația reprezintă activitatea specializată, specific umană, desfășurată în mod deliberat,

prin care se mijlocește raportul dintre om și factorii de mediu, favorizând dezvoltarea omului prin
intermediul societății și a societății prin intermediul omului. În condițiile în care ereditatea și mediul
au contribuții aleatorii în raport cu sensul procesului de dezvoltare ontogenetică, era necesară
prezența unui factor special de diminuare a imprevizibilului și de creștere a controlului și
influențelor asupra procesului de dezvoltare individuală. Astfel, acest rol a fost preluat de educație.
Ea face medierea între ceea ce s-ar putea manifestă (contribuția eredității) sub aspectul conținutului,
momentului, nivelului, intensității, duratei, formei și ceea ce se oferă (contribuția mediului).
 Educația constă într-un întreg univers de influențe formative, într-un complex sistem de
acțiuni exercitate în mod intenționat, conștient, instituționalizat, de către generația adultă, asupra
generațiilor în curs de dezvoltare, acțiuni prin care se direcționează evoluția fizică și psihică a
tinerilor în conformitate cu anumite „modele” sociale.

„Copilul, afirma H. Pieron, nu este decât un candidat la umanitate”. El se umanizează cu

adevărat numai în procesul învățării. Copilul găsește de la naștere o ambianța socială, o lume a
obiectelor, o lume a relațiilor umane. Intrând în contact cu acestea, el își însușește treptat funcția lor
socială. Imitând inițial ceea ce percepe, copilul își însușește ulterior, în mod conștient, diversele
modele sociale, comportamentul adulților, cultura, ideologia lor etc.

Pentru o mai bună înțelegere a conceptului de educație, Cerghit și Bunescu identifica

următoarele posibile perspective:
 educația ca proces - acțiunea de transformare în sens pozitiv și pe termen lung a ființei umane, în
perspectiva unor finalități explicit formulate ;
 educația ca acțiune de conducere - dirijarea evoluției individului spre stadiul de persoană formată,
autonomă și responsabilă;
 educația ca acțiune socială - activitatea planificată ce se desfășoară pe baza unui proiect social,
care comportă un model de personalitate;
 educația ca interrelație umană - efort comun și conștient între cei doi actori educatorul și educatul;
 educația ca ansamblu de influențe - acțiuni deliberate sau în afara unei voințe deliberate, explicite
sau implicite, sistematice ori neorganizate, care, într-un fel san altul contribuie la formarea
personalității umane.

În concluzie, ca factor cu acțiune preponderent conștientă și deliberată, educația are efect

asupra dezvoltării în condițiile menținerii unui optimum între ceea ce poate individul la un moment
dat și ceea ce i se oferă. O ofertă supradimensionată sau o ofertă prea simplistă poate perturba
dezvoltarea psihică (în primul caz există riscul suprasolicitării, iar în al doilea caz apare o slabă
stimulare, ambele cu efecte negative asupra proceselor psihice). De asemenea, educația este
dependentă de ereditate și calitatea factorilor de mediu și nu dispune de puteri nelimitate altfel spus,
nu poate reechilibra o ereditate profund afectată și nici nu poate compensa un mediu dizarmonic sau
viciat.

BIBLIOGRAFIE:

 Constantin Cucoș, Pedagogie, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, 2002;
 Noveanu Eugen, Dan Potolea, Științele educației, Dicționar encyclopedic, Editura Sigma,
București, volumul I, II, 2007, 2008;
 Antonesei Liviu, Paideia. Fundamentele culturale ale educației, Polirom, 1996.
 Controlează-ți mintea: cum să-ți dirijezi creierul

Nica Oana

Facultatea de Litere, Specializarea Română-Engleză

Rezumat

În lucrarea „Putere nemărginită ” Anthony Robbins oferă o triplă perspectivă a ceea ce suntem și
putem deveni.

Prima perspectivă, asupra noastră, asupra felului cum ne putem folosi gândurile inteligent, cum ne
putem gestiona stările și cum ne putem folosi fiziologia în avantajul nostru. A doua perspectivă este
viziunea asupra succesului și cum îl putem dobândi într-un mod rapid și sustenabil. A treia
perspectivă este a leadershipului din perspectiva set-up-ului mental, al influențării pozitive și al
abundenței.

Această lucrare este un fel de hartă care să ne ajute să definim unde ne aflăm, unde vrem să
ajungem și ce trebuie să facem pentru a ajunge unde ne-am propus.

Drumul către succes constă în a ști încotro te îndrepți și ce rezultate obții și de a avea puterea de a te
schimba, până ajungi la reușită. Pentru a ajunge la această reușită trebuie să avem niște convingeri
puternice care să susțină țelul nostru. Flexibilitatea de a te schimba și deținerea controlului propriei
minți te conduc spre succes.

A. Robbins consideră că nu prin retrăirea întâmplărilor nefericite te eliberezi de ele, din contră
această modalitate este ineficientă pentru a scăpa de probleme, cu cât retrăiești mai mult o stare cu
atât cresc șansele de a o folosi din nou. Înțelegând cum funcționează propriul nostru creier, putem
deveni propriul nostru terapeut. Acest lucru înseamnă că ne putem controlaa creierul.

Cuvinte cheie: control, dezvoltare, succes, performanță, dirijare

1. Introducere

Autorul Anthony Robbins ne vorbește despre găsirea de remedii. Consideră că omul poate învăța
cum să își schimbe stările (cum să le controleze) astfel încât să poată obține ceea ce vrea exact
atunci când vrea. Pentru a ajunge la succes trebuie să știi cum să te „ joci” cu mintea, să ajungi să fii
stăpânul minții tale. Mintea poate să facă tpoate sarcinile pe care noi i le dăm, dar nu poate să se
analizeze pe ea însăși.

Cheia succesului este controlarea minții. Autorul A. Robbins spunea „Nimic nu are putere asupra
mea în afară de ceea ce las eu să treacă prin gândurile mele conștiente. ” (Robbins, 2002, p 78)
Acest citat se referă la faptul că trebuie să ne filtrăm reprezentările interioare, să le structurăm într-
un mod în care să nu ne afecteze.

Noi, oamenii, putem deveni proprii noștri terapeuți găsindu-ne modalitatea prin care ne ștergem din
minte amintirile neproducătoare și păstrându-le pe cele benefice nouă.

2. Corpul lucrării

Succesul unui om este realizarea constantă a tuturor obiectivelor planificate care prezintă
importanță. Succesul reprezintă valorificarea propriului potențial, dezvoltarea și îmbogățirea
propriei personalități. Este parcursul, drumul, călătoria și își are izvorul în atitudiinile și deprinderile
încursul acestui efort, important nu este unde ne aflăm, ci încotro ne îndreptăm.

„ Mintea este atotputernică, și poate schimba Raiul în Iad și Iadul În Rai.”(Molton, 2002,
p 65). Lumea în care trăim este lumea în care ne alegem să trăim, dacă alegem bucuria, asta
căpătăm. Dacă alegem nefericirea, si pe asta o căpătam. Prin urmare convingerile noastre ne
influențează modul de viață. A. Robbins consideră că cele sapte minciuni ale succesului
influențează oamenii într-un mod bun, prin faptul că ele îi scot din zona de confort și reprezintă un
punct de plecare pentru obținerea succeselor.

Autorul spunea că „ Nu există succes. Există numai rezultate.” Oamenii realizați nu cred
în eșec. Rezultatele reprezintă urmările acțiunilor noastre. Încercarea de a obține ceva din care nu ai
un rezultat pozitiv reprezintă câștigarea unei noi experiențe.

Mai mult decât atât, controlarea minții, dirijarea creierului ne ajută să fim cumpătați, să
știm cum trebuie să reacționăm și cum. Prin controlarea minții noi știm exact în ce stadiu suntem și
ceea ce trebuie să facem pentru a ajunge unde ne dorim. Stăpânind o înțelegere simplă a felului cum
funcționează creierului, putem deveni proprii noștri terapeuți, sfătuitori. Putem deveni capabili in a
ne schimba singuri sentimentele, emoțiile sau comportamentele. Fiecare dintre noi își poate alege
experiențele pe care vrem să le trăim. Putem alege fericirea sau putem alege durerea, depinde de
fiecare dintre noi.

Trebuie să înțelegem că dacă trăirile neproductive nu mai sunt „ascultate” , ele nu ne mai
provoacă durere. Astfel ne putem schimba modul care generează sentimente și emoții neproductive.
A. Robbins vrea să ne transimită că putem schimbă reprezentările negative în unele pozitive.

Pentru a ajunge la dirijarea propriului nostru creier, trebuie pentru început să schimbăm
ceea ce ne reprezentăm. Dacă ne imaginăm cel mai rau lucru, tot în același mod ne putem schimba,
imaginându-ne cel mai bun lucru cu putința. Astfel vom genera fericire și o stare de bine. După ce
ne descoperim modurile în care ne reprezentăm lucrurile și cum ne afectează acestea, ne putem
controla mintea și putem începe să ne reprezentăm lucrurile în așa fel încât să ne încurajeze.

A. Robbins preciza că reprezentările interioare ni le reprezentăm prin intermediul celor

cinci simțuri- văzul, auzul, pipăitul, gustul și mirosul. Autorul a alcătuit o listă cu posibile
submodalități de a percepe reprezentările interioare și care ne influențează.

 vizuale (colorat sau alb negru, luminozitate, marimea obiectului etc.)

 auditive (volum, ritm, tempo, tonalitate etc.)
 tactile (temperatură, presiune, mișcare, durată)
 pentru durere (apăsare, tensiune musculară)

Orice comportament uman este consecința stării în care ne aflăm,stările noastresunt

create de propriile noastre reprezentări interioare, lucrurile pe care ni le imaginăm, ni le supunem.

Prin urmare ne putem dirija creierul pentru a genera orice stare sau comportament care să
ne sprijine în atingerea celo mai înalte țeluri sau rezolvarea necesităților pe care le avem. Noi,
înșine,suntem regizorii filmului pe care îl jucăm, adică al vieții noastre.

Imaginea asociată este acea imagine pe care ți-o faci ca și când ai fi martor direct la un
anumit lucru. Imaginea disociată este aceea imagine pe care o trăiești ca și când ai urmări-o din
afara corpului tău.

Un control slab asupra ideilor, senzațiilor sau comportamentului adoptat conduce la

alegeri nesănătoase, dezamăgiri, tot mai mult stres sau boală sub o formă sau alta. O idee negativă
necontrolată provoacă efecte distructive, atât la nivel emoțional, cât și fizic.Starea creierului și
mintea sunt cele care domină atât planul emoțional, cât și fiziologic. O bună gestionare a stărilor
tale înseamnă o mai bună gestionare a propriei vieți. Cu cât știi să-ți folosești mai eficient mintea,
cu atât ești mai fericit, mai împlinit și mai încrezător în propriile resurse. Controlul asupra propriei
minți înseamnă antrenarea ei.

3. Concluzii și recomandări

Stăpânind o înţelegere simplă a felului în care funcţionează creierul tău, poţi deveni
propriul tău terapeut, propriul tău sfătuitor. Creierul reprezintă centrul tuturor ideilor, tuturor
gândurilor. Dacă înțelegem cum să ne controlăm gândurile, ajungem să ne controlom starea, să ne
bucurăm de ceea ce este în jurul nostru.

Terapeutul Robbins A. în lucrarea „ Putere nemărginită”, ilustrează modurile în care noi,

oamenii, ne putem schimba starea, putem ajunge unde ne dorim prin simplul fapt că trebuie doar să
ne dorim și să stabilim anumikte priorități din punct de vedere psihologic. Poţi ajunge dincolo de
terapie, poţi deveni capabil să-ţi schimbi singur sentimentul, emoţia sau comportamentul în decursul
câtorva momente.

Reprezentările interioare ni le structurăm prin intermediul celor cinci simţuri - văzul,

auzul, pipăitul, gustul şi mirosul. Cu alte cuvinte, percepem lumea sub forma senzaţiilor vizuale,
auditive, tactile, gustative sau olfactive. Aşadar orice experienţă pe care o depozităm în minte este
reprezentată prin intermediul acestor simţuri, şi mai ales prin cele trei modalităţi majore - mesajele
vizuale, auditive sau tactile. Se pune accentul pe cele cinci simțuri pentru că ele stau la baza
perceperii lumii , cu ajutorul acestora putem percepe culori, mărimi forme, putem realiza cât de
aspre, de fine sunt obiectele, putem simti mirosul plăcut sau neplăcut, putem simți gustul dulce,
amar. Simțurile definesc viața, lumea ar avea alt aspect dacă nu am puteam simți impoactul ei
asupra noastră, fie că este pe placul nostru sau nu.

Oricine este capabil să obţină un anume rezultat, acel rezultat este obţinut prin acţiuni
specifice, atât mentale cât şi fizice. Putem să obținem tot ceea ce ne dorim, atâta timp cât reușim să
ne controlăm gandurile și psihicul, cât timp optimismul este cel mai importaant, cât eforturile
noastre fizice se intercalează cu cele psihice. Pentru a obţine un rezultat, trebuie să ştim de ce
ingrediente este nevoie. „Ingredientele" tuturor experienţelor umane derivă din cele cinci simţuri,
sau modalităţi.

Aici intră în scenă submodalităţile:

 Vizuale (Film sau stop-cadre, panoramă sau imagine încadrată, colorat sau alb-negru,
luminozitate, mărimea imaginii, mărimea obiectului central, cu propria persoană în imagine sau în
afara ei, altele);
 Auditive (volum, cadenţă, ritm, inflexiuni, tempo, pauze, tonalitate, altele);
 Tactile (temperatură, textură, vibraţie, presiune, mişcare, durată, greutate, densitate, localizare,
altele);
 Pentru durere (urzicător, fierbinte-rece, tensiune musculară, acută-surdă, apăsare, altele).

Fiecare dintre aceste submodalități au o strânsă legatură cu cele cinci simțuri, cu ajutorul
acestora putem distinge lucrurile din jurul nostru, ne putem imagina ce textură are ceva, ce gust are,
ne putem crea imagini mintale care ne încurajează, care ne ajută să ne schimbăm gaândirea, să
lăsăm lucrurile care ne îngrozesc uitării și să punem accentul pe cele care ne încântă și care ne ajută
să ne atingem scopul.
„Acum trebuie să ştiţi că toate acestea nu trebuie să meargă aşa. În fond, vă puteţi duce
viaţa într-un fel sau în celălalt. Vă puteţi lăsa creierul să vă conducă aşa cum a făcut-o în trecut.
Puteţi să vă lăsaţi fulgerat de orice imagine, sunet sau sentiment la care să reacţionaţi automat, la
comandă, precum câinele lui Pavlov la clopoţel. Sau vă puteţi alege să vă dirijaţi voi creierul în mod
conştient. Puteţi să vă stabiliţi singuri comenzile. Puteţi să vă luaţi experienţele şi imaginile
neplăcute şi să le stoarceţi de puteri.”
Totul depinde de gânduri, de felul în care gândurile sunr separate, de felul în care creierul
se hrănește cu ceea ce i se dă, nu cu ceea ce vrea el, cu ceea ce îl afectează și îl tot bântuie, se poate
renunța la cele gânduri , așa numite gânduri negre, se pot colora, se pot transforma doaar cu voință.
Majoritatea oamenilor ajung la depresii, oar de ce? Pentru că îi bântuie acele gânduri care
îi deprimă , iar ei nu vor deloc să renunțe la ele, le strâng cu toată puterea în brațe, nu le dau voie să
zboare, să rămână în trecut. Tot ceea ce este urât trece, dacă îi este permis să trreacă.
Dragostea este cel mai bun exemplu când vine vorba de schimbarea minții, a gândirii și de ceea ce
trebuie să facă oamenii pentru a reuși să își imbunătățească viața. Dragostea este un sentiment
mistic, erotic, un sentiment frumos care treezește amintiri frumoase și aduce atâta bucurie, dar și
atâta deprimare, pentru că majoritatea asociază iubirea și relțiille cu cele din trecut, cu acele relații
în care s-a produs o ruptură între parteneri. Dacă dragsotea este primită cu bucurie, va aduce
bucurie.
Având în vedere tot ceea ce a fost prezentat pană acum, se poate spune că prin
intermediul exercițiului, oamenii își pot schimba viața prin propriile gânduri, prin propriile sle forțe
alegând să îmbrățișeze doar ceea ce contează, ceea ce îl motivează și ceea ce este frumos, ceea ce îl
bucură.

Bibliografie:

1. Robbins, A. (2002). „ Putere nemărginită”, București, Editura Amaltea.

2. Brown, B (2013), „Darurile imperfecțiunii”, Brașov, Editura Adevăr Divin.

 3. Edward de Bono (2006). „Gândirea laterală”, București, Editura Curtea veche.

4. Howard Gardner (2006). „Inteligențe multiple”, București, Editura Sigma.

PROIECT DE LECŢIE

Clasa: a V-a

Disciplina: Limba si literatura română

Aria curriculară: Limbă și comunicare

Propunător: Nica Oana

Subiectul: Verbul. Timpurile modului indicativ.

Tipul lectiei: mixtă

Competenţe generale:

2. Receptarea textului scris de diverse tipuri

3. Redactarea textului scris de diverse tipuri

4. Utilizarea corectă, adecvată şi eficientă a limbii în procesul comunicării orale și scrise

Competenţe specifice:

2.3 Alcătuirea unor propoziţii şi fraze corecte din punct de vedere gramatical;

3.4. Sesizarea corectitudinii utilizării categoriilor gramaticale învăţate;

4.3 Alcătuirea unor propoziţii şi fraze corecte din punct de vedere gramatical, folosind corect
semnele ortografice şi de punctuaţie.

Obiective operaţionale: Cognitive:

O1-să definească verbul;

O2– să recunoască verbele la modul indicativ din textele date;

O3– să precizeze modul și timpul verbelor date;

O4- să analizeze verbele respectând cerințele date;

O5- să completeze enunțuri cu verbe la modurile si timpurile indicate;

Afective:
O6-să participe afectiv la lecție dovedind colegialitate. Psiho-motorii:

O7-să adopte o poziƫie adecvată a corpului pe parcursul desfăşurării lecƫiei.

STRATEGIA DIDACTICĂ:

RESURSE PROCEDURALE:
• Metode şi procedee: conversaţia euristică, explicaţia, instructajul verbal, aprecierea
verbală, ciorchinele, observaţia sistematică, analiza gramaticală, metoda R.A.I.
• Resurse materiale: fișe de muncă independentă, fise de lucru pe grupe, manual, coli pentru
flip-chart, carioci, planșă cu rebus, flip-chart, fise de evaluare.
• Forma de organizare : activitate frontală, individuală, pe grupe.

RESURSE SPAŢIALE: sala de clasă

RESURSE TEMPORALE: 50 de minute
FORME DE EVALUARE: continuă

BIBLIOGRAFIE
-Parfene, Constantin- Metodica predării limbii şi literaturii române, Ghid teoretico-aplicativ, Ed.
Polirom, Iasi, 1999;

-Şchiopu, Constantin-Metodica predării literaturii române, Editura Carminis, Pitesti, 2009; -Goia,
Vistian-Didactica limbii și literaturii române, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002; -Manualul pentru clasa
a V-a -Limba și literatura română, Editura Humanitas.
 DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Etapele Ob./ Conținutul informațional și demersul Strategia didactică Evaluare

lecției Do- didactic
Zare Activitatea Metode și Mijloace de Forme
profesorului Activitatea procedee învățământ de
elevilor organiz
are
1.Moment Asigură condiţiile Activitate -
organizat 1 min. necesare desfăşurării Se pregătesc Conversaţia frontală obsevarea
oric optime a acti pentru comporta
pregătirea materialului începerea mentului
didactic,organizarea clasei lecției. elevilor
de elevi.
2. 5 min. Imparte elevilor o fisa de Rezolva Conversatia Caietele Activitate aprecieri
Verifica munca cerinţele elevilor frontala verbale
rea Independentă de pe fişa asupra
temei și (Anexa1) de munca corectitud
a O2  Verificarea muncii independe inii
cunoștin O3  independente (moment ntă. efectuării
țelor ortografic). temei
anterior  Verifică tema cantitativ şi Exercitiul
însușite calitativ. Prezintă Fişe de Activitate
Solicită elevilor, prin soluţiile muncă individual
sondaj, să citească exerciţiilor independentă a
rezolvarea temei; face din tema
observaţiile ce se impun. pentru acasă.
3.Captare 3min. Se realizează prin Elevii Conversatia Rebus Activitate
a atenţiei completarea unui rebus. sun frontala
(Anexa 2) t
Profesorul adresează Atenti
întrebări elevilor cu la
scopul completării intrebar
O6
rebusului. i
O7
Pe verticala A-B, cuvântul pentru a
cheie este Verb. complet
a
rebusul
4.Anunţar 2 Anunţă tema şi Elevii Explicatia Cretă; Activitate
ea min. obiectivele; receptează Tabla; frontala
subiectulu notează data şi mesajul
i şi a titlul lecţiei: transmis.
obiectivel „Verbul.Timpurile Elevii Caietele de
or lecţiei O7 modului notează data clasă ale
indicativ.” și titlul elevilor
lecţiei în
 „-Astazi, la lectia de caiete.
Limba Română, vom
defini verbul, vom
recunoaște verbele la
modul indicativ,vom Asculta cu
preciza modul și timpul atenție
verbelor date, vom indicatiile
analiza verbe din texte date.
date, vom completa
enunțuri cu verbe la
modul indicativ.”

5. 25 Solicită elevilor să Conversatia Observa

Dirijarea min. răspundă la întrebări Raspund la rea
învăţării prin metoda ”Răspunde- intrebari comport
Aruncă-Întreabă”- amentul
O1 R.A.I -Ce este verbul? Metoda ui
-Câte moduri are Activitate elevilor
R.A
O2 verbul? -Care frontala
sunt modurile
O3 personale/neperso
nale?
-Câte persoane are
verbul?
-Câte numere are
verbul? Aprecier
i verbale
Elevii sunt împărțiți în
patru grupe.(Anexa3)

Grupa I: Identificați
modurile personale ale
verbului realizând un
ciorchine.
Urmaresc
Grupa a II-a: Identificați indicatiile
modurile nepersonale ale profesorului
verbului realizând un
ciorchine;
Grupa a III-a: Identificați
timpurile modului
indicativ.

Grupa a IV-a : Conjugați

verbul ”a citi” la modul Observare
indicativ, timpul a
O4 Metoda
imperfect. Activitate comporta
Elevii ciorchinelui Postere mentului
pe grupe
O5 participă la . elevilor
Profesorul explică ceea ce
elevii au de rezolvat. lecţie.
O6
Se solicită elevilor –
expert din fiecare grupă Completează
să citească planul rezultat ciorchin
din activitatea pe grupe. ele fiind
 O7 Completează, îndrumă şi ajutați de
corectează, la nevoie, intrebări. Explicatia
răspunsurile elevilor.
Activitate
Împarte elevilor o fișă frontală/i
cu exerciții care ndivi
vizează verbul, modul duală
indicativ, timpurile Apreciere
O3 modului indicativ. a
(Anexa 4) Fiecare
O4 grupa va verbală
prezenta în Analiza
fața clasei gramaticală Fisa de lucru
rezultatul
muncii. .I.

Completează
fișele de
lucru.

6.Obținer 5 min. Exercitiu: Elevii Conversaţia Planse Activitate Observare

ea Analizați verbele din analizeaza individual a
performa propozițiile de mai jos, verbele din Explicatia ă comporta
nței O3 precizând felul, modul, propozitiișe mentului
timpul, persoana, date Analiza elevilor
numărul si funcția gramaticală
sintactică.
Apreciere
• Zilele devin
scurte când vine a verbală
iarna .  Cu cât
învăța mai mult cu
atât eu devin
inteligenți.
• Norii sunt
împrăștiați , iar
soarele a dispărut . 
Ajutati-ma, va rog!
Profesorul completează,
îndrumă şi corectează, la
nevoie, răspunsurile
elevilor.
7.Asigura 5 min. Profesorul solicită elevilor Alcătuiesc Conversatia Activitate Observare
rea O7 să alcătuiască propoziții propoziții frontală a
conexiuni cu verbe la diferite respectând Activitate comporta
i inverse timpuri ale modului cerințele individual mentului
(feedback indicativ. date. ă elevilor
-ului)
8. 2 min. Se comunică tema pentru Elevii Conversația Fișe cu Activitate
Asigurare O6 acasă: primesc fișe exerciții frontală
a retenției -Fișă cu exerciții cu exerciții. Explicația
și a ( Anexa 5). Notează
transferul tema pentru
ui acasă.
9.Evaluar 2 min. Profesorul face aprecieri Ascultă cu Conversaţia Activitate Aprecieri
ea finale şi felicită elevii atenţie frontală verbale
care aprecierile asupra
s-au remarcat prin profesorului. participări
corectitudinea si i la lecţie.
originalitatea
răspunsurilor.
ANEXA 1

FIȘĂ DE MUNCĂ INDEPENDENTĂ

1. Trece verbele din paranteze la modul indicativ,

timpul indicat:
Ionel..........................(a afla-perfect-compus) ce.................................(a spune-
perfectcompus) prietenul său și......................................(a hotărî- perfect-compus) să
discute cu el. Acesta................................(a crede-imperfect) că..............................(a
putea-prezent) să-l înțeleagă dar s-...........................(a înșela-perfect-compus).

2. Corectați greșelile: Eu crez o poiezie

Să fi
politicos! Fi
atent!
Nu fii obraznic!
Dacă ți la cei din jur, trebuie să ști cum ar fi bine să te comporți.

FIȘĂ DE MUNCĂ INDEPENDENTĂ

1. Trece verbele din paranteze la modul indicativ, timpul indicat:

Ionel..........................(a afla-perfect-compus) ce.................................(a spune-
perfectcompus) prietenul său și......................................(a hotărî- perfect-compus) să
discute cu el. Acesta................................(a crede-imperfect) că..............................(a
putea-prezent) să-l înțeleagă dar s-...........................(a înșela-perfect-compus).

2. Corectați greșelile:

Eu crez o poiezie
Să fi
politicos! Fi
atent!
Nu fii obraznic!
 Dacă ți la cei din jur, trebuie să ști cum ar fi bine să te comporți.

ANEXA 2

REBUS

* Rezolvând corect cerinţele, vei descoperi pe verticala A – B numele părţii de vorbire

studiate:

a. Mijloc intern de îmbogăţire a vocabularului care constă în ataşarea de sufixe şi

prefixe cuvintelor de bază;
b.Cuvinte cu formă diferită şi sens asemănător sau identic;
c. Două semivocale şi o vocală într-o singură silabă formează un …;
d.Creaţie epică în care forţele răului luptă cu forţele binelui, cele din urmă învingând.

B ANEXA 3

FIȘĂ DE LUCRU PE GRUPE

Grupa I:
Identificați modurile personale ale verbului realizând un ciorchine.

Grupa a II-a:
Identificați modurile nepersonale ale verbului realizând un ciorchine;

Grupa a III-a:
Identificați timpurile modului indicativ.

Grupa a IV-a :
Conjugați verbul ”a citi” la modul indicativ, timpul imperfect.

ANEXA 4

VERBUL. MODUL INDICATIV.

EXERCIȚII

1. Schimbaţi forma următoarelor verbe, astfel încât să exprime

acţiuni făcute înaintea momentului vorbirii:
priveşte .................................
..
ascultă ................................
..
văd ................................
. va
călători ...............................
vor
primi ................................
bate ..............................
...

2. Găsiţi verbe care să aibă înţeles asemănător cu verbele: a

vorbi .................................... a privi .................................... a
pricepe ............................... a afla ....................................
a alcătui ...............................
ANEXA 5
TEMĂ- FIȘĂ CU EXERCIȚII

1. Analizați verbele din următoarele propoziții precizând modul, timpul, persoana, numărul,
funcția sintactică.

a. Vreau să plec la munte.

b.Vei cumpăra un ghiozdan nou.
c. Fusese în străinătate mulţi ani, dar a hotărât să vină acasă.

Verbul Modul Timpul Persoana Numărul Funcţia

sintactică
vreau
vei
cumpăra
fusese

a hotărât

2. Treceţi verbul a face la modul indicativ, timpurile imperfect şi viitor anterior.

Modul indicativ, timpul imperfect Modul indicativ, timpul viitor anterior

3. Construiți un enunț cu ortogramele ia/i-a, nea/ ne-a.

………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………

FIŞA PSIHO-PEDAGOGICĂ A ELEVULUI

INFORMAŢII GENERALE:
Numele şi prenumele elevului: D.R.Ș
Data şi locul naşterii: 12.06.2008, CRAIOVA
Clasa: a V -a
Unitatea de învățământ: ȘCOALA GIMNAZIALĂ „MIRCEA ELIADE”

MEDIUL FAMILIAL:
Nume, prenume parinţi: D.C, D.E.
Date privind familia:
-număr de membri: 4
-condiţii de viaţă: foarte bune
-condiţii pentru învăţătură: foarte bune

STAREA DE SANATATE:
Date medicale:
-starea de sănătate: foarte bună
-boli suferite: - -
boli în prezent: -
-motive de învoiri şi scutiri medicale: răceli sezoniere

DATE ŞCOLARE:
Rezultate în activitatea şcolară a elevului:
-materii preferate: Limba și Literatura Română
-materii nepreferate: Matematica, Fizica
-materii cu rezultate bune: Limba și Literatura Română, Istorie, Geografie
-participări la concursuri: -
-dificultăţi (corigenţe, repetenţie, absenţe): -

Aspecte de orientare şcolară şi profesională:

-interese: cititul, scrierea poeziilor
-aptitudini: Aptitudini sportive dezvoltate, practică volei de 3 ani

Stilul de muncă al
elevului: a) Cum
lucrează:
Sistematic, Organizat, ritmic(în Inegal,cu Neglijent,copiază În salturi pentru
temeinic (depăşeşte limitele programei) fluctuaţii(când tema,speculează a obţine nota de
programa) conştiincios, nota trecere
când delăsător)
 b) Independenţă, creativitate:
Inventiv,creativ Ocazional creativ Lucrează după şabloane Nu manifestă iniţiativă

Conduita la lecţii şi în colectivul şcolar (discuţii cu profesorii

clasei): a) Cum participă la lecţii:
Participă activ Manifestă interes inegal Numai dacă este solicitat Inactiv,parcă absent

b) Starea disciplinară la lecţii:

Disciplinat,receptiv Disciplinat numai Nedisciplinat,turbulent Fuge de la ore,absent
supravegheat frecvent

c) Cum participă la viaţa colectivului:

Retras, izolat Lucrează din Bun Implicat, cu iniţiativă, Autoritar,
obligaţie, fără executant, fără bun organizator organizează prin
iniţiativă opinie proprie forţă şi control

d) Cum este apreciat de colegi:

Bun coleg, sensibil Individualist, egoist Valorizat pentru Statut important în Apreciat pentru
la probleme rezultatele la colectiv activitatea
învăţătură extraşcolară

DATE PRINVIND CARACTERISTICILE PERSONALITAŢII

Trăsături de personalitate
a) Introvertit /extravertit
Închis, rezervat, puţin sociabil

Deschis, comunicativ, sociabil

b) Temperament:
Impulsiv, nestăpânit, Energic, vioi, uşor Liniştit, domol, reţinut Rezistenţă redusă la
Brutal adaptabil efort, sensibil

c) Dispoziţie afectivă generală:

Visător cu tendinţe Realist cu înclinaţii Vesel, optimist Trist, deprimat, melancolic,
romantice practice singuratic

d) Stabilitate emoţională:
Hiperemotiv, excesiv de Timiditate în situaţii noi, Echilibru emotional, Instabilitate
timid neprevăzute manifestări afective emoţională, manifestări
preponderent afective oscilante
pozitive

Trasături dominante de caracter:

 a) pozitive: cinste, curaj, respect
b)negative: egoism

Atitudini sociale generale:

-faţă de şcoală: implicare, inițiativă, sârguință
-faţă de ceilalţi: modestie, colaborare
-faţă de sine: responsabilitate, spirit autocritic

Măsuri , acţiuni pentru îmbunătăţirea situaţiei:

Cu părinţii: Prezentarea situației părinților și identificarea, împreună cu aceștia, a cauzelor care au
dus la o schimbare indezirabilă în comportamentul elevului. Stabilirea unui program care să îi corijeze
erorile de comportament și maniera de a gândi.
Cu elevul: Implicarea în activități în cadrul cărora să aibă roluri principale, dar și secundare,
pentru a înțelege că toți colegii lui sunt la fel de importanți.

Concluzii/Observaţii:

Implementarea modestiei și spiritului autocritic ar fi soluția optimă pentru a-l ajuta pe copil să
realizeze care sunt greșelile comise. Schimbarea atitudinii părinților și obișnuirea elevului cu ideea
că toți suntem egali, avem aceleași drepturi și trebuie să învățam să tolerăm diversitatea.

STUDENT:
NICA OANA
 STUDIU DE CAZ

Prezentarea situației:

B este elev în clasa a V-a. La prima vedere, elevul pare un copil neliniștit, cu un
comportament problematic, impulsiv,având deseori impresia că este nedreptățit de cei din jur.
În timpul lecțiilor, bate ritmuri diferite pe masă cu un pix, se ridică și deschide o fereastră,
răspunde cu voce tare la priviri sau gesturi ale colegilor săi, se apleacă în spate și-și lovește
colegul de clasă și comentează mormăind despre ce se întâmplă în jurul lui.

Elevul consideră că școala nu îi va aduce niciun beneficiu, temele pentru acasă nu au nicio
relevanță, iar colegii care sunt atenți la ore nu pot fi considerați prietenii lui.

Materia care îi displace lui este matematică și nu înțelege rostul acestei discipline.
Copilul spune că nu îi place ora de matematică pentru că nu poate obține note bune și nu se
poate concentra asupra rezolvării exercițiilor propuse. Timpul petrecut la școală trece pentru
el foarte greu. Elevul susține că vine la școală doar pentru că bunica îl trimite, bunica fiind
singura cu care el poate fi sincer și care îi ascultă toate problemele fără să îl judece. Acesta
consideră că fratele său mai mic nu este la fel de cuminte precum pretind părinții lui, iar în
urma fiecărui conflict băiatul este întotdeauna vinovat.
În unele momente, după cum povestesc elevii din clasă, dă dovadă de sensibilitate și le ia
apărarea colegilor de clasă în fața celorlalți colegi mai mari.

Când profesorul îi face observație, acesta se abține de la a interveni, în loc să

coopereze spune că nu a făcut nimic și că este întotdeauna învinuit. Nu se poate liniști și
refuză să urmeze instrucțiuni suplimentare, să schimbe locul sau în cazuri extreme, să
părăsească clasa. Râde de amenințările de pedeapsă, abia ascultând, dar răspunde cadrelor
didactice cu afirmații greșite și arogante.

Identificarea situației problemă:

• Relație deficitară cu familia;

 • Dorința de a avea mereu ultimul cuvânt, de a fi mereu în centrul atenției;  Incapacitatea de
a se concentra;
• Calitățile atenției slab dezvoltate.

Diagnoza și prognoza:

Problemele comportamentale sunt generate de dezvoltarea deficitară a

mecanismelor gândirii. Un alt factor care acutizează starea elevului este reprezentat de
traumele suferite în cadrul mediului familial.
Elevul are un frate mai mic care este întotdeauna lăudat și oferit spre exemplu de
către părinți. Băiatul are nevoie să fie valorificat pentru lucrurile mărunte, nesemnificative
uneori pe care le face, astfel crescându-i încrederea în el, încredere pe care acum acesta nu o
are și încearcă doar să o afișeze. Colegii de clasă trebuie să discute cu el, să încerce să lege
o prietenie, să aibă activități comune, să îl invite la joacă cu ei sau la rezolvarea exercițiilor.

Variabile socio-familiale:

Implicarea familiei în procesul de formare și dezvoltare a personalității elevului este

incertă,singura persoană care pare că îl înțelege pe copil este bunica. În discuțiile cu elevul,
tatăl ridică tonul, are o atitudine autoritară, folosește un limbaj agresiv pentru a corecta
izbucnirile neadecvate ale copilului, acțiuni care se răsfrâng asupra acestei atitudini a elevului
față de cei din jur.

Stabilirea variantelor de soluționare a cazului:

Stabilirea echipei care participă la soluţionarea problemei:

• Profesorul diriginte;
• Profesorii clasei;
• Psihologul şcolar;
• Pǎrinṭii;  Colegii băiatului.

Obiective pe termen lung:

• Diminuarea comportamentului impulsiv în timpul orelor şi în familie;

• Îmbunătăţirea capacităţii de concentrare şi a vigilenţei;  Formarea unor deprinderi motorii
elementare;
• Îmbunătăţirea productivităţii şi a performanţelor şcolare;
• Îmbunătăţirea relaţiilor sociale, acceptarea lui de către colegii de clasă;  Îmbunătăţirea
interacţiunii profesori-elev.

Obiective pe termen scurt:

 • Să îşi menţină atenţia concentrată pentru mai mult timp;
• Să poată rezolva sarcinile trasate de profesori, finalizându-le;
• Să respecte „Regulile clasei”;
• Să întrebe şi să răspundă la întrebări;
• Să ia parte la activităţile de învăţare în grup;
• Să participe la discuţii în mici grupuri informale;
• Să scadă numărul comportamentelor impulsive la şcoală şi în familie.
Intervenția asupra cazului și rezolvarea lui:

• Mutarea elevului în diverse poziții în clasă, pentru a intra în contact cu fiecare dintre
colegii săi şi pentru o mai bună relaționare;
• Elevul are nevoie să fie ascultat, să i se explice că rolul lui este foarte important atât în
familie, cât și în sala de clasă;
• Colaborarea cu profesorul-consilier al şcolii şi participarea elevului la şedințe de
consiliere;
• Aplicarea întăririlor pozitive sau negative şi utilizarea unui system de recompense
simbolice şi de sancțiuni pentru comportamentele dezirabile sau indezirabile manifestate;
• Acordarea atenției atunci când ridica mâna şi-şi anunța dorința de a răspunde/de a
comunica (extincția);
• Tatăl să nu mai folosească limbajul agresiv pentru corectarea comportamentelor
indezirabile;
• Să existe o linie comună în educația copilului din partea tuturor (părinți, bunici);
• Să i se stabilească un program clar de activitate zilnică;
• Se va face o evaluare orală a materiei, după fiecare unitate de învăţare, înaintea unei
evaluări cumulative;
• Folosind jocul „Cum mă simt azi”, clasa se poate simți în largul ei și copiii pot explica
ceea ce simt. De asemenea, elevii învață să-și exprime sentimentele, să le împărtășească cu
ceilalți și să aibă o reflecție asupra acestora. Folosirea acestui joc a condus la o mare
schimbare pentru acest elev, deoarece a putut experimenta școala într-un mod diferit,
realizând că se poate exprima cu sens. B experimentat cum e să fii ascultat așa că nu a
trebuit să se plictisească sau să atragă atenția asupra lui prin perturbarea altora. Clasa a
putut vedea o altă față a lui, devenind mai sensibilă față de el.

Concluzii:

A fi profesor înseamnă să-ţi asumi un rol care implică multă responsabilitate, o

solidă pregătire ştiinţifică, o cultură generală vastă, şi, nu în ultimul rând, dorinţa şi
capacitatea de a studia permanent.
 Profesorul este cel care stimulează curiozitatea elevilor pentru a învăţa lucruri noi, îi
ajută să capete încredere în forţele proprii şi să îşi descopere identitatea. Arta de a-i învăţa
pe alţii (căci este o artă) este specifică acelor profesori înnăscuţi, dăruiţi cu talent, acel har
care sigur nu se poate învăţa. Asta nu exclude preocuparea permanentă a fiecărui cadru
didactic de a se informa, de a se adapta noilor solicitări şi de a fi conectaţi la cerinţele şi
nevoile elevilor.