Rolul evaluării în procesul didactic

Prof. BÂRSAN IRINA-AMELIA

Școala Gimnazială Nr. 5 Piatra Neamț
Evaluarea în învăţământ este o problemă veche cu conotaţii noi,
un subiect controversat datorită, în special, încărcăturii sale morale
(prin evaluare se realizează clasificări şi selecţii, se dau
„verdicte”).
În vorbirea curentă, evaluarea este confundată adesea, cu
verificarea cunoştinţelor elevilor şi cu atribuirea de
note/calificative pentru aceste cunoştinţe, însă ea este un proces
mult mai complex, care presupune o pregătire ştiinţifică temeinică
a cadrului didactic, precum şi efortul de a diminua la minim
subiectivismul. Pentru educator, evaluarea trebuie să fie o activitate
etapizată, la capătul căreia acesta îşi dă seama care este pregătirea
elevului la un moment dat, în comparaţie cu aşteptările lui şi cu
cerinţele programelor şcolare. Pentru elev reprezintă mijlocul prin
care el realizează cum este perceput de cadrul didactic şi cum îi
apreciază acesta pregătirea. Nu întotdeauna evaluarea profesorului
coincide cu autoevaluarea făcută de elev propriei sale pregătiri.
Pentru familie evaluarea este o cale de a şti unde se situează
copilul (ca pregătire şcolară) şi ce perspective are el în a continua
această pregătire întru-un anumit domeniu.
Pentru toţi factorii implicaţi în pregătirea elevilor, evaluarea
este “barometrul” care indică în orice moment “starea” pregătirii
şcolare, succesele şi eşecurile, nivelul performanţelor obţinute în
raport de cele proiectate prin curriculum. Ca şi altor concepte,
evaluării i se dau mai multe accepţiuni:
Steliana Toma defineşte evaluarea ca fiind un proces de
măsurare şi apreciere a valorii rezultatelor sistemului de educaţie şi
învăţământ sau a unei părţi acestuia, a resurselor şi strategiilor
folosite prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse, în
vederea luării unor decizii de îmbunătăţire şi perfecţionare.
 Terry Tenfrink, citat de Adrian Stoica, consideră evaluarea
în învăţământ ca un proces de obţinere a informaţiilor – asupra
elevului, cadrului didactic însuşi sau asupra programului educativ
– şi de valorificare a acestor informaţii în vederea elaborării unor
aprecieri care, la rândul lor vor fi utilizate pentru adoptarea unor
decizii. Informaţiile constituie baza pentru emiterea aprecierilor,
aprecierile sunt estimări ale situaţiei actuale sau prognoze ale
rezultatelor viitoare, iar deciziile sunt opţiuni pentru anumite
modalităţi de acţiune.
Ioan Jinga defineşte evaluarea ca un proces complex de
comparare a rezultatelor activităţii instructiv-educative cu
obiectivele planificate (evaluarea calităţii), cu resursele utilizate
(evaluarea eficienţei) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea
progresului).
Dacă didactica tradiţională a restrâns sfera noţiunii de
evaluare numai în limita rezultatelor obţinute de elevi, teoria
pedagogică actuală extinde sfera acestei noţiuni la măsurarea şi
aprecierea randamentului, eficienţei tuturor factorilor implicaţi în
procesul de învăţământ: justeţea stabilirii conţinuturilor, eficienţa
valorificării resurselor elevului, eficienţa metodelor, mijloacelor,
formelor de organizare, a dotării, finanţării, personalitatea
educatorului, relaţiile din interiorul procesului de învăţământ, etc.
După cum apreciază A. Neculau şi T. Cozma, evaluarea constituie
o ocazie de validare a justeţei secvenţelor educative, a
componentelor procesului didactic şi un mijloc de delimitare,
fixare şi de intervenţie asupra conţinuturilor şi obiectivelor.
Din cele prezentate reiese că evaluarea este o componentă
esenţială a activităţii de învăţământ, care se înscrie în următoarea
succesiune de evenimente didactice:
1. stabilirea scopurilor şi a obiectivelor educaţionale pentru
formarea comportamen-tului şi personalităţii elevului;
2. proiectarea demersului didactic;
3. desfăşurarea programului de realizare a obiectivelor propuse;
4. măsurarea şi aprecierea rezultatelor aplicării programului
educaţional.
 Rezultatele constatate prin evaluare reflectă calităţile şi
funcţionalitatea fiecăruia dintre elementele constitutive ale
procesului didactic: conţinutul, metodele, mijloacele de
învăţământ, formele de organizare, sistemul relaţiilor educative,
precum şi însuşirile factorilor umani participanţi la desfăşurarea
procesului didactic. Factorii responsabili de acţiunea evaluativă
trebuie să găsească modalităţi cât mai eficiente de integrare a
acţiunilor educative în activitatea didactică.
Procesul de evaluare presupune parcurgerea următorilor
paşi:
1. definirea şi formularea cât mai obiectivă a caracteristicilor
procesului evaluat;
2. identificarea tehnicilor şi instrumentelor de evaluare
relevante;
3. măsurarea, compararea, aprecierea rezultatelor;
4. punerea în legătură a rezultatelor cu altele componente ale
procesului didactic şi cu activitatea în ansamblu;
5. determinarea factorilor principali şi a situaţiilor cu rol
hotărâtor pentru nivelul activităţii şi al rezultatelor;
6. luarea deciziilor privind desfăşurarea activităţii, pentru ca
aceasta să se desfăşoare în condiţiile unei perfecţionări continue.
În concluzie :
• evaluarea este un proces (nu un produs), deci o activitate
etapizată, desfăşurată în timp;
• evaluarea nu se rezumă la notarea elevilor ci vizează domenii
şi probleme mult mai complexe;
• evaluarea implică un şir de măsurări, comparaţii, aprecieri, pe
baza cărora se pot adopta anumite decizii menite să optimizeze
activitatea;
BIBLIOGRAFIE :
Toma, Steliana, Curs de pedagogie, Institutul de Construcţii ,
Bucureşti,1991
Stoica, Adrian, Reforma evaluării în învăţământ, Editura Sigma,
Bucureşti, 2001