UNIVERSITATEA ECOLOGICA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

LUCRARE DE LICENŢĂ

CONSIDERAŢII ASUPRA FORMĂRII ANTRENORILOR CA MANAGERI

Îndrumător ştiinţific:

Absolvent:

BUCUREŞTI
Iulie 2022
UNIVERSITATEA ECOLOGICA DIN BUCURESTI
 FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

LUCRARE DE LICENŢĂ

CONSIDERAŢII ASUPRA FORMĂRII CA ANTRENORILOR MANAGERI

Îndrumător ştiinţific:

Absolvent:

BUCUREŞTI
Iulie 2022
CUPRINS

Actualitatea şi importanţa problemei abordate.

Caracteristicile lumii contemporane dominate de universalitate şi globalitate impun educaţiei

exigenţe faţă de care aceasta, trebuie să manifeste adaptare şi disponibilitate de autoreglare, să
răspundă prin structură, obiective şi conţinut realităţilor sociale, să găsească soluţii eficiente prin
demersuri atent documentate [17, 28].
Nevoia de redimensionare a actului educaţional a impus introducerea de noi discipline centrate
pe un anumit tip de educaţie, crearea de module specifice – interdisciplinare - în cadrul
disciplinelor
tradiţionale, utilizarea tehnicii „approche infusionnelle” (mesaje ce ţin de noi conţinuturi în
cadrul
disciplinelor clasice) şi chiar schimbări de paradigme educaţionale.
Respectarea tradiţiilor nu asigură progresul, marile schimbări existenţiale având loc prin
contestarea traseelor bătătorite şi prin viziune inovatoare.
Este necesar a orienta cu deosebire studentul către cunoaştere raţională căreia trebuie să i se
suprapună voinţa şi afectivitatea, suport al exploatării intuiţiei, al apariţiei de idei noi, al
creativităţii
şi aduce în discuţie aşa numita învăţare inovatoare, în opziţie cu învăţarea de menţinere [12,
p.10].
Prin sublinierea de către o serie de autori [15, 18, 21, 26, 28], a faptului că viitorul specialist,
antrenor-manager, are nevoie de o pregătire complexă, între componentele căreia există
interrelaţii
dependente, se conturează necesitatea formării acestora din perspectivă managerială deoarece
activităţile profesionale se caracterizează prin similitudini interpretaţionale cu cele ale
managementului general.
Pregătirea pentru cariera didactică este una permanentă, profesia necesitând acţiune ancorată
constant în realităţile social-politice, în conţinuturile ştiinţifice de actualitate ce privesc nivelul
de
cultură şi specialitatea dar şi pregătirea psihopedagogică, expresia actului didactic caracterizat
prin
eficienţă managerială, purtând amprenta unei personalităţi puternice, ce promovează şi respectă
valorile moral-etice valide social.

Scopul cercetării constă în demonstrarea, în baza unor argumente ştiinţifice solide, că este
necesar a renunţa la existenţa unui model unitar al activităţii de prelucrare, organizare şi
structurare
a conţinutului informaţional, orice demers în acest sens incluzându-l şi pe cel prezent, pe lângă
experienţa împărtăşită, realizează o analiză asupra instruirii şi relevă multiplele determinări ale
practicii învăţării. Realizarea unei astfel de explorări poate conduce la statutarea unei noi
strategii în
abordarea pregătirii profesionale, în baza datelor concrete ale suportului teoretic şi metodologic
cuprins în cercetare, care porneşte de la competenţele manageriale şi de specialitate stricte şi
necesare integrării sociale şi dezvoltării unei activităţi încununate de succes

Obiectivele cercetării:
1. Studierea literaturii ştiinţifico-metodice privind pregătirea profesională a
specialiştilorantrenori
în cadrul facultăţilor de educaţie fizică şi sport.
2. Determinarea competenţelor specifice antrenorului manager şi, în baza acestora, elaborarea
profilului teoretic al profesiogramei.
3. Elaborarea şi argumentarea experimentală a metodologiei pregătirii profesionale a viitorilor
antrenori manageri în cadrul disciplinei „Aprofundarea într-o ramură de sport”.
Ipoteza lucrării. În elaborarea prezentei lucrări am pornit de la presupunerea că prin aplicarea
unui model de instruire care are la bază organizarea tematică a cursurilor se asigură o pregătire
care
permite educatului un grad de retenţie a cunoştinţelor ridicat şi o integrare eficientă a acestora în
cadrul competenţelor managerial-specifice, a căror formare este urmărită prin obiective comune
cu
tipul de organizare disciplinară a cursurilor, aspect care permite, corelat cu investigarea
cerinţelor
pieţei, realizarea unei profesiograme a antrenorului manager prin identificarea tuturor
elementelor
sale definitorii.
Baza metodologică a cercetării o constituie orientările conceptuale ale specialiştilor din
domeniu educaţiei fizice şi a sportului, precum şi din alte domenii adiacente, implementate într-o
perspectivă managerială ce a vizat eficientizarea procesului de instruire şi optimizarea acestuia.

Inovaţia ştiinţifică. Deşi ideea călăuzitoare a lucrării este menţionată în diferite expuneri
teoretice, un model lucrativ bazat pe date ştiinţifice concrete nu s-a elaborat pentru nici-o
disciplină
sportivă. De asemenea abordarea pregătirii profesionale prin modele tematice interdisciplinare
orientate către două direcţii de aprofundare – didactic şi managerial - prezintă sub aspect
operaţional o noutate în preocupările ştiinţei domeniului.

Problema ştiinţifică importantă soluţionată în domeniul cercetat vizează realizarea

profesiogramei antrenorului-manager, având ca fundamentare ştiinţifică, modele alternative de
instruire ce se referă la limitele şi avantajele organizării disciplinare a cursului în raport cu
organizarea tematică a acestuia.

Semnificaţia teoretico-ştiinţifică a lucrării constă în sintetizarea materialelor teoretice şi

elaborarea modelului de instruire bazat pe organizarea tematică a conţinuturilor şi argumentarea
eficienţei acestuia în raport cu organizarea disciplinară.

Valoarea aplicativă a rezultatelor cercetării. Prin conţinutul său teoretic, lucrarea pune la
dispoziţia celor interesaţi un material organizat, organic dezvoltat, atent documentat cu
dezvoltări
ample ce cuprind şi o serie de opinii personale. Modele de instruire concepute au largă
aplicativitate
şi pe schema lor pot fi realizate şi pentru alte discipline sportive, scopul lor declarat fiind acela
de a
realiza eficientizarea procesului de formare profesională a studenţilor cu specializare
“Aprofundarea într-o ramură de sport”.

Temele de bază:
1. Abordarea teoretică a problemei referitoare la pregătirea profesională a viitorilor profesori
antrenori ca manageri eficienţi ai activităţii sportive, trebuie să fie de natură integrativă şi să aibă
la
bază o concepţie holistică care impune includerea tuturor elementelor ce determină un
învăţământ
de calitate, premisă a integrării sociale a absolvenţilor şi a obţinerii de către aceştia a unor
rezultate
care să confirme valoarea pregătirii.
2. Pregătirea profesională a studenţilor din facultăţile de profil, este necesar a fi orientată către
formarea unor competenţe specifice managementului educaţional sportiv, ce stau la baza formării
viitorului specialist în domeniul educaţiei fizice şi sportului, respectiv a sportului de performanţă,
ca
antrenor manager.
3. Dat fiind necesitatea orientării pregătirii antrenorului manager către însuşirea unor conţinuturi
interdisciplinare, modelele de instruire adoptate trebuie să aibă în vedere acest aspect ca cerinţă
impusă de context în ideea obţinerii de rezultate scontate, respectiv a formării competenţelor de
pregătire eficientă a sportivilor în vederea atingerii unor performanţe la cel mai înalt nivel.

REPERE TEORETICO–ŞTIINŢIFICE PRIVIND PREGĂTIREA PROFESIONALĂ A

SPECIALIŞTILOR ANTRENORI-MANAGERI IN BAZA LITERATURII DE
SPECIALITATE
Ştiinţa domeniului educaţie fizică şi sport, are o poziţie de graniţă, bio-psiho-sociopedagogică,
fiind autonomă, cu obiect de studiu propriu, pluridisciplinară şi integrativă, în cadrul căreia,
fiecare
ramură sportivă, îşi revendică un loc special, contribuind nemijlocit la sporirea acumulărilor
cunoaşterii [9, 16, 19, 20, 27].
Peste particularităţile învăţământului românesc se suprapune o restructurare conceptuală
prezentă în mai multe ţări dezvoltate care vizează calitatea actului educaţional, subiect frecvent
în
dezbaterile politice şi ştiinţifice [7, 8, 24, 29]. Acestea au urmărit teme despre curriculum,
conducerea şcolii, rolul antrenorului, evaluarea în învăţământ şi în sportul de performanţă.
Natura profesiei de antrenor are un caracter social, motiv pentru care ea se adresează
persoanelor cu un înalt nivel de coordonare şi organizare deoarece implică un număr mare de
acţiuni atât la nivel fizic cât şi la nivel intellectual. Privind caracteristicile situaţionale remarcăm
aspectul specific al profesiei, de interacţiune umană, a rolului relaţiilor care se stabilesc în primul
rand între antrenor şi sportive şi care sunt determinante, între el şi alte grupuri din care face parte
cu
particularităţile specifice pentru activitatea sportivă de performanţă [1, 2, 4, 10, 11, 23].
Pregătirea profesională de bază a antrenorilor urmată de o dezvoltare continuă, trebuie să
constituie o prioritate atât pentru specialiştii domeniului cât şi pentru organizaţiile sportive,
având în
vedere motivaţia comună îndreptată către performanţă [13, 15,18, 21, 30].
Aceasta este un proces de instruire pe parcursul căreia participanţii dobândesc cunoştinţe
teoretice şi abilităţi practic necesare desfăşurării activităţii lor.
Formarea profesională a antrenorului s-a realizat în cadrul Instituţiilor de Învăţământ Superior
de lungă durată cu specializarea „Educaţie fizică şi Sport” sau a celor de scurtă durată cu
specializarea „Măiestrie Sportivă”, precum şi în cadrul Şcolilor postliceale de antrenori, instituţii
acreditate sau autorizate. În prezent studiile sunt de nivel „Licenţă” şi „Masterat” pentru
învăţământ
superior, funcţionând în continuare şi Şcoala de antrenori. Finalizarea cursurilor conferă
absolventului „Diplomă de Licenţă”, „Diplomă/Certificat de absolvire”, în baza căreia i se
eliberează şi Carnetul de Antrenor care atestă specializarea într-o ramură de sport, calificarea şi
nivelul acesteia.
Cultura antrenorului este rezultatul educaţiei şi pregătirii sale, componentele sale fiind cultura
generală şi filozofică, cultura de specialitate şi cultura psihopedagogică. Pe lângă aceasta
personalitatea antrenorului presupune şi o serie întreagă de calităţi atitudinale, aptitudinale, ale
gândirii, limbajului, atenţiei, memoriei etc. [3].
Competenţa în domeniul sportiv reprezintă capacitatea dovedită de a selecta, combina şi utiliza
adecvat cunoştinţe, abilităţi şi alte achiziţii (valori şi atitudini), în vederea rezolvării cu succes a
unei anumite situaţii din domeniul activităţilor fizice, precum şi pentru dezvoltarea profesională
sau
personală în condiţii de eficacitate şi eficienţă. H.Haag [22], deosebeşte 4 tipuri de competenţe:
sportivă, ştiinţifică, social-activă didactică. Antrenorul-manger, trebuie să facă faţă unui adevărat
complex funcţional, în opinia lui I. Cerghit [14, p.66], acestea cuprinzând: planificarea,
organizarea,
conducerea, dirijarea sportivilor, stimularea, controlul şi evaluarea activităţii acestora.
Activitatea antrenorului cuprinde [6, 19, 25]: conducerea antrenamentului; elaborarea
planificărilor (mezocicluri, macrocicluri, microcicluri); participarea la competiţii; evidenţa
antrenamentelor şi a rezultatelor sportivilor ; perfecţionarea permanentă a pregătirii
profesionale;
colaborarea cu alţi specialişti din alte domenii; informarea şi documentarea permanentă cu
noutăţii
din sfera antrenamentului sportiv; colaborarea cu echipa de specialişti din alte domenii şi cu
sportivii; selecţia continuă a talentelor.

ANALIZA NIVELULUI DE PREGATIRE A SPECIALISTILOR IN DOMENIUL

EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI

Metodologia cercetării a cuprins: analiza şi generalizarea datelor din literatura de specialitate şi

a documentelor de planificare ale facultăţii de educaţie fizică şi sport, ancheta pe bază de
chestionare, observaţia pedagogică, experimentul pedagogic, metoda statistico-matematică
pentru
prelucrarea şi interpretarea datelor şi metoda grafică şi tabelară.
Organizarea cercetării Cercetările au fost intreprinse între anii 2005-2011. Cercetarea
prealabilă s-a desfăşurat prin analiza, prelucrarea şi interpretarea datelor obţinute din
identificarea
aspectelor definitorii ale profilului profesiei de antrenor prin aplicarea de chestionare.
Numărul total al persoanelor care au luat parte la cercetările prealabile au fost de 120 (30 de
antrenori cu vechime mai mare de 10 ani, 30 de studenţi care au terminat studiile cu nivelul de
licenţă 4 ani , 30 de studenţi care au terminat studiile cu nivelul de licenţă de 3 ani, 30 de studenţi
care au terminat studiile la Master).
La cercetările experimentale au fost studiate rezultatele la învăţătură (note), pentru 45 studenţi
de la forma de învăţământ licenţă 3 ani şi 45 de studenţi de la forma de învăţământ licenţă 4 ani,
precum şi răspunsurile la cele 4 chestionare propuse de noi.
La grupa de experiment s-a aplicat un model de instruire propus de noi, pentru studenţii
Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din Craiova ce au optat în cadrul cursului “Aprofundarea
întro
ramură de sport” pentru disciplinele Atletism, Gimnastică şi Handbal, serii ce au finalizat nivelul
Licenţă cu studii de 4 ani şi serii de studii de 3 ani.

Am realizat o analiză detaliată a conţinutului acestor programe analitice de învăţământ pentru

ciclul de licenţă de 3 ani şi Master pe discipline, care ne dau informaţii importante despre
pregătirea
viitoarelor cadre de specialitate (Tabelul 2.1).
Tabelul 2.1. Blocurile de discipline ciclul de licenta pe 3 ani, master şi ciclul de licenta pe 4 ani
Nr. Blocuri deCiclul licenţă 4Ciclul licenţă 3Master Dif.ciclu 4 ani/3
Crt discipline ani a ani
Nr. ore Nr credite Nr. ore Nr Nr. ore Nr Nr. ore Nr credite
credite credite
1 Psihopedagogice 378 32 364 34 252 35 14 2
2 Medico-biologice 282 28 364 41 280 29 -82 -13
3 Teoretice de profil 1108 101 476 45 392 39 632 56
4 Practico-metodice 1358 113 1120 94 168 16 238 19
de specialitate
Total 3126 274 1092 119 1092 119 802 60
 Pentru a determina valoarea acordată diferitelor categorii de competenţe formative am
aplicat trei chestionare care au vizat trăsăturile generale ale cadrului didactic, competenţele
specifice profesiei şi valoarea acordată ofertei educaţionale prin disciplinele de studiu cuprinse în
curricula şcolară a facultăţilor din România, cu specific Educaţie Fizică şi Sport (6).
A. Ordinea rangurilor acordată trăsăturilor specifice fiecărui stil de conducere a activităţii
didactice (chestionarul 1). Stilul de conducere autoritar (Figura 2.1.)

Fig. 2.1. Răspunsuri încadrate în stilul autoritar

După cum se remarcă există o concentrare a răspunsurilor pentru opţiunea „pasionat în

muncă”, ceea ce relevă faptul că deşi orientarea acţională este diferită, perspectiva de viziune
venind din direcţii opuse, ideea călăuzitoare este aceeaşi. Pe măsură ce viitorul specialist este
mai implicat în activitatea practică noţiunea de „autoritate” îşi schimbă sensul, cadrele didactice
apreciind la cotă ridicată această caracteristică în raport cu studenţii de la nivel licenţă care o
amendează în favoarea altor trăsături. Studenţii de la ciclul de licenţă de 3 acordă următoarelor
trăsături o importanţă mare:
pasionat în muncă, obiectiv, nepărtinitor, sentimentul responsabilităţii, spirit de discernământ,
ţinută îngrijită, tendinţa de realizare. Studenţii de la ciclul de licenţă de 4 ani au în preferinţe
următoarele trăsături: obiectivitatea, nepărtinitor, ţinută îngrijită, pasionat în muncă, spirit de
discernământ, sentimentul responsabilităţii, distincţia. Studenţii de la Master plasează în fruntea
opţiunilor: tendinţa de realizare, pasiunea în muncă, tendinţa de autodepăşire, distincţia,
sentimental responsabilităţii (5).
Pentru stilul didactic creativ-entuziast avem următoarele opţiuni (Figura 2.2.):

Fig. 2.2. Răspunsuri încadrate în stilul creativ-entuziast

Desigur remarcăm diferenţe între studenţii de la nivel licenţă, unele având cauzalităţi
cunoscute. Printre acestea putem aminti, absenţa unor cursuri, număr mult mai mic de ore în
activitate frontală
dar şi de ore practice în unităţi şcolare, alcătuirea unor standarde educaţionale pe criterii de
interes, care atrag după sine diminuarea numărului de cursuri la unele discipline şi chiar
renunţarea la unele care sunt incluse în curriculum obligatoriu în programele şcolare la nivel
formativ, ş.a. Insuficienta apreciere a acelor calităţi care caracterizează un spirit creativ, dornic
de cunoaştere, nu este o constatare care să bucure, cel puţin pentru studenţii de la nivel licenţă –
sistem Bologna.

Stilul didactic cooperant-prietenos (Figura 2.3), primeşte din partea respondenţilor

următoarea apreciere: Remarcăm aceeaşi concentrare către răspunsuri ce se referă la interes
pentru dezvoltarea elevului şi dragoste faţă de elevi. Aprecieri pozitive au studenţii de la nivelul
de licenţă de 3 ani în privinţa următoarelor trăsături: dragoste faţă de copii, interesul pentru
dezvoltarea copiilor, transpunerea afectivă în situaţia elevului, accesibilitatea şi puterea de
influenţă. Studenţii de la nivelul de licenţă de 4 ani apreciază mai mult: dragostea faţă de copii,
interesul pentru dezvoltarea copiilor, transpunerea afectivă în situaţia elevului, maleabilitatea şi
accesibilitatea. Studenţii de la Master apreciază: expresivitatea, interesul pentru dezvoltarea
copiilor, dragostea faţă de copii, răbdarea, puterea de influenţă. Profesorii apreciază pentru acest
stil de conducere cel mai mult următoarele trăsături: dragostea faţă de copii, interesul pentru
dezvoltarea copiilor.

Fig. 2.3. Media răspunsurilor acordate ce se încadrează în stilul cooperant –prietenos

În stilul echilibrat-experimentat sunt apreciate calităţi cum sunt activismul dinamic,

demnitatea, consecvenţa, integritatea, calitatea de bun organizator, iar mai puţin apreciate sunt:
capacitatea de a se face înţeles, capacitatea de prevedere a reacţiilor şi tonalitatea potrivită.
Dacă facem un calcul putem constata că dintre cele 4 stiluri didactice de conducere a activităţii
(Tabelul 2.2), cel mai apreciat de către participanţii la cercetare este stilul cooperant-prietenos
pentru care au optat 37 de respondenţi ( stud.3ani -15, stud.4 ani -12, Master -4. prof. - 6) urmat
fiind de cei care au apreciat stilul creativ-entuziast, cu 28 de preferinţe ( stud.3ani - 6, stud.4 ani -
9, Master -11. prof. - 2) , iar pe ultimile locuri se situează stilurile echilibrat-experimentat cu 29
de preferinţe (stud.3ani - 6, stud.4 ani -6, Master -6. prof. - 11) şi stilul autoritar care adună doar
26 de simpatizanţi (stud.3ani - 3, stud.4 ani -3, Master -9. prof. - 11).
 Tabelul 2.2. Opţiunile studenţilor pentru stilurile didactice de conducere
Nr. Stiluri didacticeStudenți 3 ani Studenți 4 ani Studenți master Profesori
Crt de conducere Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

1 Autoritar 3 10 3 10 9 30 11 36,66
2 Creativ-entiziast 6 20 9 30 11 36,66 2 6,66
3 Cooperant- 15 50 12 40 4 13,33 6 20
prietenos
4 Echilibrat- 6 20 6 20 6 20 11 36,66
experimentat

B. Ordinea importanţei calităţilor profesionale (chestionarul 2):

Rezultatele evaluării competenţelor profesionale au fost repartizate pe cele patru direcţii de
acţiune principale, respectiv competenţa sportivă, didactică, ştiinţifică şi social-activă.
a) Competenţa sportivă: Remarcă faptul că studenţii de la nivel licenţă sistem Bologna
încadrează în preferinţele lor la competenţa sportivă pe locuri fruntaşe, faptul că trebuie să fii un
bun demonstrant, polisportiv, agil, flexibil, atletangajat efectiv în exersarea cu copiii şi
apreciează mai puţin experienţa de sportiv de performanţă. Studenţii de la ciclul de licenţă 4 ani
apreciează capacitatea sportivă de bun demonstrant şi experienţa în domeniul sportiv şi nu sunt
atraşi de munca cu copii. Masteranzii acordă încredere competenţelor de angajare în munca cu
copii, faptul că trebuie să fii un bun demonstrant şi mai puţin pun bază pe experienţa sportivă.
Profesorii apreciează munca cu copii cum este şi normal datorită experienţei pe care au
acumulată şi acordă o mai mica importanţă laturii de pregătire sportivă la nivel de înaltă
performanţă, fapt care nu condiţionează obligatoriu reuşita profesională.
b) Competenţa didactică: În ceea ce priveşte competenţa didactică, ea este foarte
apreciată de profesori, aceştia acordând primele locuri realizării unei programe eficienţă a
activităţii, urmăreşte obiectivizarea pregătirii şi utilizarea unor mijloace eficiente pentru
realizarea scopurilor urmărite şi acordă o importanţă mai mică în activitatea sportivă şi
înţelegerii diferenţiate a elevilor. Studenţii de la Master pot alege secvenţe didactice utile
elevilor, au un mod creativ de aplicare a programei de studiu şi sunt un ajutor în activitatea
sportivă a elevilor, dar nu înţeleg diferenţiat eleviişi pun accent mai scăzut pe realizarea unei
programe eficietă. Studenţii de la ciclul de licenţă de 4 ani şi de 3 ani au aceleaşi opinii în
privinţa celor mai bune competenţe activităţii sportive cu elevii, aleg secvenţele şi programa
didactică utilă elevilor.
c) Competenţa ştiinţifică: Rezultatele obţinute sunt puţin surprinzătoare pentru noi
deoarece mai toţi subiecţii nu apreciază că profesiunea presupune creare de ştiinţă, fie din
onestitate, fie din neânţelegerea actului de creaţie, cu excepţia studenţilor de la Master. Cu toate
acestea apreciază ca necesare cunoştinţele de specialitate. Din acest considerent, studenţii de la
ciclul de licenţă de 3 ani şi 4 ani şi Master cu mici deosebiri, deşi nu consideră important a crea
ştiinţă, acordă importanţă pentru informarea cu privire la acumulările ştiinţei domeniului şi cred
că activitatea lor este importantă pentru progresul acesteia. Se pare că la acest nivel, dorinţa de
cunoaştere este matură la nivel mental şi că orientarea şcolii a promovat libertatea către
investigaţie, a deschis orizontul către cercetare, oferind şi mijloacele necesare. Din această
perspectivă viitorul apare mult mai optimist.
Profesorii pun accent mai mare pe cultura generală şi mai puţin pe consumul de ştiinţă.
d) Competenţa social-activă: Din răspunsurile subiecţilor remarcăm faptul că profesorii
sunt cei care apreciază acest tip de competenţă, desigur experienţa demonstrând necesitatea
stăpânirii unor cunoştinţe cu ajutorul cărora îşi desfăşoare activitatea în condiţii optime, altele
decât cele legate strict de procesul didactic la clasă, apreciind competenţele de evaluare a
activităţii elevilor şi a lui, înţelegând perfect rolul său în pregătirea sportivilor şi apreciează mai
puţin extensia libertăţii sale de acţiune. Studenţii de la Master şi ciclul de licenţă de 4 ani au
aceleaşi opinii, apreciind mai mult evaluarea corectă şi înţelegerea rolului lor în activitate spotivă
şi mai puţin spre cunosşterea extensiei libertăţii de acţiune. Studenţii de la ciclul de licenţă 3 ani
aplică măsurile luate de forurile tutelare, realizează o evaluare corectă pentru orientarea
sportivilor, dar nu înţeleg cadrul de interpretare şi mărimea extensiei activităţii lor.
Din tabelul de mai jos (Tabelul 2.3), putem trage concluzia că pe latura competenţei
sportive, studenţii de la ciclul de licenţă de 4 ani apreciază cel mai mult această competenţă 46,
67%, iar la polul opus se situează profesorii cu doar 10%. Competenţa didactică este cel mai
mult apreciată de către profesorii cu 43,33%, faţă de studenţii de la ciclul de licenţă de 4 ani şi
cei de la Master cu doar 23,33%. Trecând la competenţa ştiinţifică, putem observa interesul
crescut al sudenţilor de la Master cu 46,67%, iar studenţii de la ciclul de licenţă de 3 şi 4 ani,
prezintă interes doar 16,67%. În sfârşit, ultima competenţă, cea social-activă, prezintă interes de
26,67% la profesorii şi de 13,33% la studenţii de la ciclul de licenţă de 3 şi 4 ani.
 Tabelul 2.3. Opţiunile subiecţiilor pentru competenţe
Nr. Stiluri didacticeStudenți 3 ani Studenți 4 ani Studenți master Cadre didactice
Crt de conducere Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
1 Sportivă 11 36,67 14 46,67 4 13,33 3 10

2 Didactică 10 33.33 7 23.33 7 23.33 13 43.33

3 Ştiinţifică 5 16.67 5 16.67 14 46.67 6 20
4 Social-activă 4 13.33 4 13.33 5 16.67 8 26.67
Total 30 100 30 100 30 100 30 100

C. Rezultatele chestionarului de evaluare a ofertei educaţionale (chestionar 3)

a) Ca urmare a centralizării răspunsurilor primite, remarcăm, ponderea mare acordată
blocului disciplinelor teoretice de profil, dat fiind faptul că examenele de competenţă pe post, au
la bază cunoştinţe teoretice ce vizează conţinutul tematic al acestor discipline (Tabelul 2.4), doar
studenţii de la ciclul de 4 ani acordă o mai mică importanţă acestor discipline.

Tabelul 2.4. Blocurile de discipline de studiu apreciate de subiecţi

Nr. Stiluri didacticeStudenți 3 ani Studenți 4 ani Studenți master Cadre didactice
Crt de conducere Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
1 Psiho-pedagogice 3 10 4 13.33 5 16.66 6 20

2 Medico-biologice 3 10 4 13.33 7 23.33 2 6.66

3 Teoretice de 13 43.33 8 26.66 11 36.66 14 46.6
profil
4 Practico-metodice 11 36.66 14 46.66 7 23.33 8 26.6
de specialitate

Ponderea acestor discipline în ceea ce privesc numărul de ore de seminarii şi lucrări

practice, ca şi de practică pedagogică nu este, conform planurilor de studii, în acord cu aceasta.
Deşi numărul de ore alocate blocului de discipline practico-metodic de specialitate pentru
studenţii de la nivel licenţă sistem Bologna, este mult mai mic decât cel al studenţilor de la
acelaşi nivel cu studii de 4 ani, totuşi ei acordă o a doua opţiune acestei discipline. Studenţii de la
nivel licenţă 4 ani, alocă o pondere mai mare disciplinelor din blocul practico-metodic de
specialitate, discipline sportive
regăsite în programele analitice din învăţământul preuniversitar. Studenţii de la Master acordă a
doua importanţă disciplinelor din blocul practico-metodic de specialitate. Tot pe locul doi ca
importanţă, este clasat acest bloc şi în opţiunile profesoriilor cu vechime. Studenţii de la 3 ani
acordă o importanţă scăzută disciplinelor de la blocurile psiho-pedagogice şi medico-biologice.
Aceeaşi situaţie se revede la cei de la 4 ani care acordă o importanţă redusă disciplinelor
care compun cele două blocuri. Profesorii acordă cea mai mică importanţă disciplinelor din
blocul medico-biologic, dar pun accent pe disciplinele din blocul psiho-pedagogic.
b) Rezultatele cu privire la nivelul în care prelegerile cursurilor au satisfăcut nevoia
de cunoaştere, la care ne rezervăm părerea că pot avea o marjă mare de subiectivism. Dacă avem
în vedere răspunsurile la prima întrebare, rezultatele acesteia vin să confirme faptul că există o
legătură directă între modul în care s-a lucrat la anumite discipline importanţa pe care studenţii o
acordă acestora. La nivel master şi profesori situaţia este alta, ei considerând că la unele
discipline importante sau de care în activitatea practică au nevoie, conţinutul prelegerilor nu
completează suficient nevoia lor de cunoaştere.
c) Referitor la metode de învăţare motivante şi care să prezinte atractiv conţinuturile,
răspunsurile subiecţilor noştri au legătură cu întrebarea anterioară, majoritatea nedisociind
conţinutul propriu-zis de metoda didactică folosită. În ceea ce ne priveşte am aşteptat mai multă
maturitate din partea profesorilor, dar nici ei nu au apreciat diferit conţinutul de metoda folosită
de cadrul didactic titular de curs. Se pare că modul de comunicare, de angrenare al studenţilor,
este măsura prin care conţinuturile pot fi înţelese şi astfel evaluate, conform preceptului, ceea ce
nu înţelegem nu putem aprecia.
d) Metodele de învăţare motivatoare sunt într-o stânsă legătură cu modul atractiv de
predare în care este prezentat materialul ştiinţific. Răspunsurile la această întrebare au fost
identice cu cele de la întrebarea precedentă.
e) Cu privire la aprecierea impactului cursurilor asupra pregătirii sub aspect managerial,
remarcăm punctaje mediocre la nivelul studenţilor şi slabe la studenţii de la master şi profesori.
f) Preferinţa către o bibliografie vastă care să conducă la formarea capacităţii de studiu
individual, de a şti să selecteze anumite categorii de informaţii, de a se informa, este manifestată
de către studenţii de la master şi de profesori. La nivel licenţă studenţii, cu precădere cei de la 4
ani preferă o bibliografie minimală. Desigur, studenţii care urmează sistemul creditelor
transferabile, sunt implicaţi prin cerinţa de obţinere a creditelor necesare promovării în căutarea
unor surse bibliografice suplimentare, motiv pentru care credem că cei în pregătire prin sistemul
Bologna apreciază altfel necesitatea unei bibliografii ample.
h) În privinţa interacţiunii şi comunicarea cu studenţii, se poate observa că studenţii
de la Master şi cei de la ciclul licenţă de 3 ani au rezultate mai bune, datorită largii deschideri a
cadrelor didactice pentru dialog cu studenţii, iar studenţii de la ciclul licenţă de 3 ani şi profesorii
prezintă rezultate mai slabe, datorită felului mai rezervat al profesorilor de relaţionare.
În cadrul cercetărilor prealabile a fost important de cunoscut nivelul de pregătire al studenţilor
din unităţile de învăţământ cu specific Educaţie Fizică şi Sportivă. Stabilirea nivelului de
competenţe a viitorilor antrenori-manageri, în vederea desfăşurării activităţii la disciplina ,,
”Aprofundarea întro ramură de sport,, s-a realizat prin centralizarea rezultatelor (note), la
disciplinele ”Teoria antrenamentului sportiv,,; ”Mangement şi marketing EFS,, şi ”Performanţă
întro ramură sportivă,, (ciclul de licenţă de 4 ani) şi ”Aprofundarea întro ramură de sport,, (ciclul
de licenţă de 3 ani), în anul universitar 2006-2007.
Din cercetarea efectuată, reiese că nu există corelaţie între notele obţinute atât de studenţii din
grupa martor cât şi studenţii din grupa de experiment. Din calculele corelaţiilor între disciplinele
vizate, se poate constata o legătură interdisciplinără slabă ce nu poate să ne satisfacă.
 ARGUMENTAREA TEORETICĂ ŞI EXPERIMENTALĂ A MODELULUI DE
PREGĂTIRE PROFESIONALĂ A ANTRENORILOR-MANAGERI

Studiul nostru preliminar a reliefat unele discrepanţe în ceea ce priveşte aprecierea

tipurilor de competenţe necesare desfăşurării activităţii de antrenoriat. O notă aparte a fost
precizarea cu privire la competenţele manageriale dezvoltate în timpul facultăţii pe care, nu ştiu
să aplice cunoştinţele, deşi stăpânesc materia din punct de vedere teoretic, concluziile acestuia au
punctat necesitatea de a găsi alte direcţii de acţionare în cadrul procesului didactic.
Opţiunea noastră către aplicarea unui model de instruire are la bază organizarea tematică
pluridisciplinară orientată către integrarea cunoştinţelor disciplinare în seturi informativ-
aplicative cu scop formativ-profesional..
Înarmarea absolventului specializării “Educaţie Fizică şi Sportivă” cu seturi de cunoştinţe
ce stau la baza competenţelor profesionale alături de abilităţi, atitudini, priceperi şi deprinderi
specifice, necesită constante preocupări către regândirea, restructurarea şi reorganizarea
conţinutului învăţării pentru eficientizarea, optimizarea, îmbunătăţirea procesului didactic.
Modelul are la bază o strategie al cărei componente se referă la: diagnosticarea
deficienţelor de învăţare, programe de compensare, prezentarea obiectivelor, predarea, aplicarea
de teste, programe de remediere sau programe îmbogăţite, învăţarea prin cooperare, aplicarea de
teste sumative.
Eficienţa modelului este dependentă de abilităţile intelectuale de motivaţiile şi interesele celui ce
învaţă, de cunoştinţele asimilate anterior, de relaţia aptitudine-realizare.
Modelul propus vizează ca operatori didactici (teme de curs): selecţia în sport – abordări
particulare pentru fiecare ramură sportivă, pregătirea fizică, pregătirea tehnică, pregătirea tactică,
pregătirea psihică, pregătirea biologică, pregătirea teoretică, pregătirea artistică, dirijarea
efortului, programarea antrenamentului din perspectiva competiţiei.
Temele de curs se realizează prin parcurgerea următorilor paşi didactici:
PASUL I - În cadrul fiecărui operator didactic abordarea tematicilor este realizată prin fixarea
conţinutului în relaţie cu alte seturi de cunoştinţe deja asimilate în cadrul disciplinei de studiu.
PASUL II - După introducerea în tematică se dezvoltă subiectul prin apelare la cunoştinţe
complementare necesare înţelegerii fenomenului studiat.
Pasul III - Pentru fiecare operator didactic se realizează dezvoltări în lanţ, tematici legate direct
şi deduse în ordine imediată.
PASUL IV - Dezvoltările ramificate vor face referire cu deosebire asupra particularizărilor pe
probe, posturi, excepţii de la regulile prezentate, în funcţie de sportul abordat.
PASUL V - Dezvoltările spiralate vor aborda tematica pe nivele de instruire a sportivilor.
PASULVI - Dezvoltările mixte vor ridica probleme la nivelul studenţilor ele referindu-se la
alternative oferite de literatura de specialitate, la soluţii plasate dincolo de situaţiile tipice, la
analiza unor competiţii recente, etc.
Având în vedere problematica vastă care cuprinde în detaliu fiecare curs de pregătire
aprofundată într-o ramură de sport, vom prezenta schematic conţinutul paşilor pe tematica
propusă, menţionând faptul că fiecare poate fi, şi uneori chiar se impune dezvoltat, urmând paşii
amintiţi.
Pentru o evaluare corectă şi complexă a implementării modelului de planificare în cadrul
procesului instructiv-educativ la facultăţile de profil pentru specializările atletism, gimnastică şi
handbal, am aplicat patru teste atât studenţilor de la ciclul de licenţă de 3 ani sistem Bologna
(grupa experiment), cât şi celor de la ciclul de licenţă de 4 ani (grupa martor):
- test pentru cunoştinţe teoretice din teoria antrenamentului sportiv pe ramură de sport; -
test din metodica tehnicii sportive;
- test de cunoştinţe privind modalitate de realizare a unui plan anual de pregătire; - test de
tip managerial.
În urma prelucrării statistice a şirurilor de date am constatat:
În ceea ce priveşte media aritmetică a şirurilor de date (Figura 3.1), ca parametru al
tendinţei centrale a distribuţiei acestora s-au înregistrat următoarele valori:

Fig.3.1. Graficul mediilor aritmetice pentru cele două grupe (nivel licenţă 3 ani şi 4 ani).

Pentru o mai bună exemplificare a rezultatelor obţinute de studenţii celor două grupe de
studenţii, vă prezentăm mediile obţinute de studenţii grupei martor – nivel licenţă de 4 ani şi
studenţii grupei experiment – nivel licenţă precum şi corelaţiile ce se stabilesc între aceste
rezultate. (Tabelul 3.1).
Tabelul 3.1. Valorile medii obţinute de studenţii celor două grupe (martor-nivel licenţă 4 ani,
experiment- nivel licenţă 3 ani), la cele 3 teste.

Nr. Teste Gr. Indicatori statistici

crt X±m t P
1 Testul 1 – proba 1 M 8.27± 0.15
2.92 P<0,01
E 8.89± 0.15
2 Testul 1 – proba 2 M 8.58± 0.15
3.9 P<0,001
E 9.38± 0.14
3 Testul 2 M 7.60± 0.16
3.91 P<0,001
E 8.36± 0.11
4 Testul 3 M 7.56± 0.19
3.82 P<0,001
E 8.44± 0.13
n1 = 45; n2 = 45 (p=0,05) = 1,9901 (p=0,01) = 2,6387 (p=0,001) = 3,4164

Pentru toate cele 3 teste, mediile obţinute de către studenţii de la forma de pregătire
nivel licenţă 3 ani (Sistem Bologna) sunt semnificativ mai mari faţă de mediile obţinute de către
studenţii de la forma de pregătire nivel licenţă 4 ani.
După cum se remarcă (Tabelul 6), grupa de control alcătuită din studenţii absolvenţi la
nivel licenţă – 4 ani, realizează constant medii mai mici ca valoare faţă de grupa de experiment
alcătuită din studenţii absolvenţi – 3 ani, diferenţe, care pe măsură ce testele includ cerinţe prin
care răspunsurile pretind gândire selectivă, creativitate, capacitate de decizie, competenţe
manageriale, se măresc.
Testul nr. 4 de evaluarea de tip managerial, aici am folosit modelul de comportament SWOT, ca
instrument de analiză ce pune în ecuaţie punctele tari, punctele slabe, oportunităţile şi
ameninţările selectării unui anumit sportiv.
La majoritatea itemilor s-a constatat că nu există o asociere între răspunsul la întrebare şi
forma de pregătire a studenţilor, excepţie făcând itemul I38, la care observăm că din cei 45 de
subiecţi care au urmat forma de pregătire nivel licenţă 4 ani, doar 37,8% se perfecţionează prin
cursuri sau seminarii, în timp ce la forma de pregătire nivel licenţă 3 ani, 86,7% dintre subiecţi
participă la astfel de cursuri; aşadar există o interdependenţă semnificativă statistic între cele
două variabile, pentru acest item (Tabelul 3.2).
Centralizarea răspunsurilor pozitive şi negative este prezentată în tabelul următor, datele
brute regăsindu-se în anexă:
Testul nr. 4 de evaluarea de tip managerial, aici am folosit modelul de comportament
SWOT, ca instrument de analiză ce pune în ecuaţie punctele tari, punctele slabe, oportunităţile şi
ameninţările selectării unui anumit sportiv.
La majoritatea itemilor s-a constatat că nu există o asociere între răspunsul la întrebare şi
forma de pregătire a studenţilor, excepţie făcând itemul I38, la care observăm că din cei 45 de
subiecţi care au urmat forma de pregătire nivel licenţă 4 ani, doar 37,8% se perfecţionează prin
cursuri sau seminarii, în timp ce la forma de pregătire nivel licenţă 3 ani, 86,7% dintre subiecţi
participă la astfel de cursuri; aşadar există o interdependenţă semnificativă statistic între cele
două variabile, pentru acest item (Tabelul 3.2).
Centralizarea răspunsurilor pozitive şi negative este prezentată în tabelul următor, datele
brute regăsindu-se în anexă:

Tabelul 3.2. Răspunsurilor pozitive şi negative la testul IV

Nr. crt Nivel licență Nivel % Nivel % Total %
Nivel studenți licenţă licenţă
4 ani 3 ani
1 Nr studenți care au 24 53.33 34 75.56 58 64.44
înregistrat un total de
răspunsuri ”Da” ≥ 32
2 Nr studenți care au 21 46.67 11 24.44 32 35.56
înregistrat un total de
răspunsuri ”Da”< 32
3 Total 45 100 45 100 90 100

Fig. 3.2. Diferenţa răspunsurilor ,,DA,, între grupele martor şi experiment

Proporţia studenţilor de la forma de pregătire nivel licenţă 4 ani, care au înregistrat la cele
40 de întrebări, un total de răspunsuri ”Da” mai mare sau egal cu 32, este de 53,33% (24
studenţi), în timp ce la forma de pregătire nivel licenţă 3 ani (Sistem Bologna) se înregistrează
75,65% răspunsuri de „Da” (34 studenţi). Se constată că există o diferenţă semnificativă între
cele două grupuri, în favoarea studenţilor de la forma de pregătire nivel licenţă 3 ani (Figura 3.2).
Aprecierea nivelului cunoştiinţelor teoretice şi practice atinse de studenţii din ciclul de licenţă
de 3 ani care sau constituit în grupa de experiment, s-a realizat prin centralizarea şi compararea
cu notele obţinute în cercetarea prealabilă la disciplinele „Teoria antrenamentului sportiv”;
„Management şi Marketing EFS”; „Performanţă într-o ramură sportivă” (ciclul de licenţă de 4
ani) şi „Aprofundarea într-o ramură de sport” (ciclul de licenţă de 3 ani).
Pentru toate cele 4 discipline, de învăţământ mediile obţinute de către studenţii de la forma de
pregătire nivel licenţă 3 ani (Sistem Bologna) sunt semnificativ mai mari faţă de mediile obţinute
de către studenţii de la forma de pregătire nivel licenţă 4 ani (P < 0,05 sau P < 0,01) (Tabelul
3.3).
Tabelul 3.3. Centralizarea parametrii statistici pentru studenţii de la forma de pregătire
nivel licenţă 4 ani (grupa martor) / 3 ani (grupa experiment)

Discipline TAS Management și Perf într-o ramură de Perf într-o ramură

specializare Marketing EFS sport/Aprofundare de sport/Aprof într-
într-o ramură de sport o ramură de sport
(I) (II)
3 ANI X ± m 7,53 ± 0,19 9,00 ±0,22 9,33 ± 0.16 9,27 ± 0,15
Specializarea

4 ANI X ± m 6,93 ± 0,18 8,20 ± 0 ,20 8,73 ± 0 ,18 8,47 ±0,17

t 2.29 2.69 2.49 3.53
P P<0,05 P<0,05 P<0,05 P<0,01
3 ANI X ± m 7,47 ± 0,19 9,13 ± 0,22 9,47 ± 0,17 9,60 ± 0,13
Specializarea

4 ANI X ± m 6,93 ± 0,18 8,40 ± 0,21 8,67 ± 0,21 8,80 ± 0,22

t 2,06 2,40 2,96 3,13
P P<0,05 P<0,05 P<0,01 P<0,01
3 ANI X ± m 7,80 ± 0,20 9,20 ± 0,17 9,47 ± 0,17 9,67 ±0,13
Specializa

4 ANI X ± m 7,07 ± 0,18 8,60 ± 0,21 8,73 ± 0,23 9,00 ± 0,20

t 2,71 2,22 2,59 2,81
re P P<0,05 P<0,05 P<0,05 P<0,01
a
După analizarea tuturor datelor obţinute şi studierea literaturii ştiinţifice de specialitate
am realizat un nou tip de profesiogramă, cea a antrenorului-manager, adaptat specialităţii de
profil în funcţie de cerinţele profesiei (conform Declaraţiei de la Bologna), precum şi în funcţie
de domeniul aplicării cunoştiinţelor profesionale (Tabelul 3.4).

Tabelul 3.4. PROFESIOGRAMA ANTRENORULUI- MANAGER

Nr. CARACTERISTICE
crt GENERALE
1 Denumirea profesiei Antrenor-manager
2 Domeniul profesional Activitate sportivă
3 Categorii de cerinţe 1 Motivaţia pentru activitate
2 Cunoştiinţe despre ştiinţa sportului
3 Cunoştiinţe de management şi marketing
4 Calităţi personale de comunicare şi relaţii
cu alte persoane
4 Discipline de învăţământ Teoria antrenamentului sportiv, Psihologia,
necesare Pedagogia, Managementul şi Marketingul
sportiv, Anatomia, Fiziologia efortului
5 Nivel de educaţie şi calificare Studii superioare de specialitate – nivel licenţă.
Studii de Master – Doctorat.
Şcoala de antrenori
6 Cunoştiinţe şi deprinderi Limba română, arte frumoase,
psihologiepedagogie, comunicare şi mass-
media, deprinderi folosite în învăţare, deprinderi
manageriale, deprinderi sociale.
7 Spaţiile şi condiţiile de lucru Birou, sala de sport, stadion, aer liber.
SARCINI PRINCIPALE
PROIECTARE
- se informează în permanenţă studiind bibliografia de specialitate, de schimbările
survenite în ceea ce priveşte regulile, tehnicile şi metodele de pregătire pentru sportul
respectiv;
- întocmeşte împreună cu colaboratorii (antrenor second, medic sportiv, preparator fizic)
planurile de antrenament în scopul realizării obiectivelor de performanţă propuse;
- realizează legătura dintre problemele actuale şi posibilităţile în obţinerea performanţelor;
- direcţionează activitatea pe care o desfăşoară antrenorul–manager spre atingerea
scopurilor
propuse;
- analizează nivelul resurselor financiare de care dispune şi face o programare a
cheltuielilor:
- activitatea de proiectare se bazează pe diagnoză, prognoză, planificare şi programare.

ORGANIZAREA ŞI CONDUCERE
- stabileşte împreună cu conducerea clubului şi/sau federaţiei de specialitate, obiectivele de
performanţă ale lotului pe termen scurt şi lung;
- asigură conducerea antrenamentului, încurajare şi motivaţie în vederea pregătirii sportivilor
pentru jocuri, evenimente competiţionale şi/sau turnee;
- organizează şi conduce şedinţele de antrenament;
- participă la stagiile de pregătire ale lotului şi însoţeşte sportivii la competiţiile programate;
- realizează şedinţele de pregătire tehnico-tactice cu sportivii;
- descoperă şi selectează potenţiali sportivi în funcţie de aptitudinile, potenţialul acestora şi
criteriile de performanţă specifice domeniului;
- informează periodic conducerea clubului privind stadiul realizării obiectivelor propuse;
- solicită conducătorilor clubului sprijin material şi financiar pentru desfăşurarea pregătirii
sportive şi organizarea cantonamentelor;
- redactează rapoarte care prezintă în detaliu aprecierile asupra unui sportiv şi face recomandări
privind selecţia acestora.
COORDONARE
- adaptează tehnici de antrenament bazate pe calităţile sau puncte slabe ale sportivilor;
- explică şi demonstrează cum trebuie folosit materialul sportiv şi de antrenament;
- analizează atuurile şi greşelile adversarilor pentru a-şi perfecţiona tactica;
- coordonează activitatea desfăşurată de antrenorii secunzi şi medicii sportivi din subordine.
EVALUARE
- evaluează aptitudinile sportivilor şi revede înregistrările prestaţiei lor pentru a determina cât
sunt de potriviţi şi ce potenţial au pentru practicarea unui anume sport;
- evaluează gradul de asimilare al cunoştinţelor şi deprinderilor de către sportive;
- evaluează performanţele realizate la anumite competiţii de vârf;
- controlul trebuie să fie realizat în mod current şi operativ.
Competenţe care asigură succesul Calităţi care împiedică succesul
Competenţe
- bun demonstrant;
- capacitate de integrare la nivelul grupului şi în relaţiileinterpersonale;
- puterea de îndeplinire a sarcinilor;
- capacităţi de transfer şi aplicare a unor deprinderi intelectuale;
- capacitate de a cunoaşte şi înţelege sportivul;
- capacitate de stimulare a acestuia constant;
- capacitate de organizare managerială a activităţii la nivel de proiectare – desfăşurare
– evaluare – autoperfecţionare;
- independenţa în analiza şi evaluarea informaţiei;
- nivelul ridicat al autocunoaşterii şi autoaprecierii personale de norme şi valori acceptate şi
promovate în grupul de apartenenţă;
- relaţionarea intereselor personale cu cele colective, grupale; tact pedagogic, răbdare şi voinţă;
perseverenţă; iniţiativă; curaj.
- prudenţă, conservatorism, tradiţionalism, conformism;
- timiditatea excesivă;
- lipsa rezistenţei fizice şi psihice;
- lipsa capacităţilor organizatorice şi de conducere;
- teama de eşec,nesiguranţa;
- indisciplina;
- lipsa iniţiativei, lipsa voinţei;
- incapacitatea de a lua deciziile adecvate momentului şi locului acţiunilor;
- tendinţa de a arunca responsabilitatea acţiunilor personale către alte persoane din anturajul
sportivilor sau echipelor sportive.
Domeniile în care pot activa antrenorii-manageri
 Cluburi, asociaţii şi federaţii sportive;
 În şcoli şi licee cu profil sportiv şi instituţii de învăţământ superior;
 În centre şi complexe de sport;
 În centre de pregătire olimpică;
 În ligi profesioniste.
Opţiunea noastră pentru aplicarea modelului de instruire, care are la bază organizarea
tematică pluridisciplinară orientată spre integrarea cunoştinţelor disciplinare în seturi informativ-
aplicative cu scop formativ-profesional, duce la îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe de
specialitate, formarea de abilităţi, atitudini, priceperi şi deprinderi specifice din domeniul
activităţii de educaţie fizică şi sportivă.
După aplicarea modelului de instruire selectat de noi, am încercat să-l implementăm în
cadrul procesului instructiv-educativ la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport pentru
specializările atletism, gimnastică, handbal, prin aplicarea unui set de 4 teste în vederea
evidenţierii capacităţii
studenţilor de a aplica integrativ cunoştinţele şi de a demonstra gradul competenţelor dobândite.
Rezultatele au fost evaluate prin notare şi apoi au fost comparate cu cele obţinute de
studenţii care au finalizat studiile la nivel licenţă – 4 ani, însumând 45 de cazuri, care au urmat
un model de instruire secvenţial-operaţional, axiomatic, pentru toate cele 4 teste, mediile
obţinute de către
studenţii de la forma de pregătire nivel licenţă 3 ani (Sistem Bologna) sunt semnificativ mai mari
(P<0,01-0,001), faţă de mediile obţinute de către studenţii de la forma de pregătire nivel licenţă 4
ani.
Aprecierea nivelului cunoştinţelor teoretice şi practice atinse de studenţii din ciclul de
licenţă de
3 ani, care s-au constituit în grupa de experiment, s-a realizat prin centralizarea şi compararea cu
notele obţinute în cercetarea prealabilă la disciplinele „Teoria antrenamentului sportiv”;
„Management şi Marketing EFS”; „Performanţă într-o ramură sportivă” (ciclul de licenţă de 4
ani) şi „Aprofundarea într-o ramură de sport” (ciclul de licenţă de 3 ani). Pentru toate cele 4
discipline de învăţământ, mediile obţinute de către studenţii de la forma de pregătire nivel licenţă
3 ani (Sistem Bologna) sunt semnificativ mai mari faţă de mediile obţinute de către studenţii de
la forma de pregătire nivel licenţă 4 ani (P<0,05 – 0,01).
Profesiograma destinată antrenorului-manager, elaborată şi adaptată specialităţii de profil
în funcţie de cerinţele profesiei, ţine seama de nivelul de cunoştinţe şi deprinderi acumulate din
diferite discipline de specialitate și, totodată, conține sarcinile de proiectare, organizare şi
conducere, coordonare şi evaluare, precum şi domeniile în care pot activa.
 CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI

1. Din studiul literaturii de specialitate s-a constatat că există cercetări în domeniul

antrenoriatului şi managementului, dar nu şi în domeniul care se referă la
disciplina ,,Aprofundarea într-o ramură de sport”. Analizând planurile de învăţământ pentru
ciclul de licenţă de 3 ani şi master, am scos în evidenţă disciplinele care concură la realizarea
unor rezultate deosebite şi ponderea lor diferită:
- la ciclul de 3 ani, cea mai ridicată pondere la blocul de discipline practico-metodice de
specialitate – 1120 de ore - 94 de credite, urmată de blocul disciplinelor teoretice de profil 476 de
ore – 45 decredite, psihopedagogice şi metodico-biologice câte 364 de ore – 34 și, respectiv, 41
de credite;
- la ciclul master, cea mai ridicată pondere o are blocul disciplinelor teoretice de profil 392 de
ore – 39 de credite, urmat de blocul disciplinelor metodico-biologice 280 de ore – 29 de credite,
blocul disciplinelor psihopedagogice 252 de ore – 35 de credite şi, în sfârşit, blocul disciplinelor
practico-metodice 168 de ore şi 16 credite. Trebuie remarcat faptul că între aceste discipline
există o slabă legătură interdisciplinară.
2. În urma anchetei aplicate antrenorilor, studenţilor de la ciclul de licenţă pe 3 ani, 4 ani şi cei
de la master, au fost identificate ponderile blocurilor de discipline, necesare instruirii viitorilor
antrenori – manageri. După o centralizare a răspunsurilor date, s-a constatat că ponderea mai
mare o are blocul disciplinelor teoretice de profil. Ponderea acestor discipline în ceea ce priveşte
numărul de ore de seminarii şi lucrări practice, ca şi de practică pedagogică, nu este conformă
planurilor de studii. Deşi numărul de ore alocate blocului de discipline practico-metodice de
specialitate pentru studenţii de la nivel licenţă sistem Bologna este mult mai mic decât cel al
studenţilor de la acelaşi nivel cu studii de 4 ani, totuşi ei acordă o a doua opţiune acestei
discipline. Studenţii de la nivel licenţă 4 ani alocă o pondere mai mare disciplinelor din blocul
practico-metodic de specialitate, discipline sportive regăsite în programele analitice din
învăţământul preuniversitar. Studenţii de la master şi profesorii cu vechime acordă a doua
importanţă disciplinelor din blocul practico-metodic de specialitate.
Remarcăm faptul că studenţii de la 3 ani şi 4 ani acordă o importanţă scăzută disciplinelor de la
blocurile psihopedagogice şi medico-biologice, iar profesorii acordă cea mai mică importanţă
disciplinelor din blocul medico-biologic, dar pun accent pe disciplinele din blocul
psihopedagogic.
3. Rezultatele cercetărilor sociologice efectuate au scos în evidenţă importanța trăsăturilor ce
definesc personalitatea şi competenţele antrenorului-manager, în contextul manifestării şi
integrării acestuia în plan social. S-a constatat că latura competenţei sportive este apreciată cel
mai mult de studenţii de la ciclul de licenţă de 4 ani, iar la polul opus se situează profesorii;
competenţa didactică este cel mai mult apreciată de către profesori, faţă de studenţii de la ciclul
de licenţă de 4 ani şi cei de la master; pentru competenţa ştiinţifică putem observa interesul
crescut al sudenţilor de la master, iar studenţii de la ciclul de licenţă de 3 şi 4 ani prezintă un
interes mai scăzut; competenţa social-activă, prezintă interes crescut pentru profesori şi mai mic
la studenţii de la ciclul de licenţă de 3 şi 4 ani.
Stilul de conducere a activităţii sportive de performanţă este foarte important, putem constata,
din răspunsurile la chestionare, că dintre cele 4 stiluri didactice de conducere a activităţii, cel mai
apreciat de către participanţii la cercetare este stilul cooperant-prietenos, urmat fiind urmat de cel
creativ-entuziast, iar pe ultimile locuri se situează stilurile echilibrat-experimentat şi cel autoritar.
4. Rezultatele obţinute în urma analizării nivelului de pregătire al studenţilor de la ciclul de
licenţă de 3 ani şi 4 ani, în contextul conţinutului celor patru discipline luate în calcul, variază
între 7,47 - 7,80 (studenţi nivel licenţă 3 ani) şi 6,93 - 7,07 (studenţi nivel licenţă 4 ani) la TAS-
între 9,00 - 9,20 (studenţi nivel licenţă 3 ani) şi 8,20 - 8,60 (studenţi nivel licenţă 4 ani)
la ,,Management şi marketing EFS” între 9,33 - 9,47 (studenţi nivel licenţă 3 ani) „Aprofundarea
într-o ramură de sport” (I) şi 8,67 - 8,73 (studenţi nivel licenţă 4 ani) la „Performanţă într-o
ramură sportivă” (I) şi 9,27 - 9,67 (studenţi nivel licenţă 3 ani) la „Aprofundarea într-o ramură de
sport” (II) şi 8,47 – 9,00 (studenţi nivel licenţă 4 ani) la „Performanţă într-o ramură sportivă”
(II).
5. Opţiunea noastră pentru aplicarea modelului de instruire, care are la bază organizarea tematică
pluridisciplinară orientată către integrarea cunoştinţelor disciplinare în seturi informativaplicative
cu scop formativ-profesional, a dus la îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe de specialitate,
formarea de abilităţi, atitudini, priceperi şi deprinderi specifice din domeniul activităţii de
educaţie fizică şi sportivă.
6. Analizând rezultatele testelor pentru evidenţierea capacităţii studenţilor de a aplica integrativ
cunoştinţele şi competenţele dobândite, mai ales când răspunsurile pretind gândire selectivă,
creativitate, capacitate de decizie şi competenţe manageriale, rezultate care au fost evaluate prin
notare şi apoi comparate cu cele obţinute de studenţii, care au finalizat studiile la nivel licenţă – 4
ani (45 de cazuri) și care au urmat un model de instruire secvenţial-operaţional, axiomatic, s-a
constata că, la toate cele 4 teste, mediile obţinute de către studenţii de la forma de pregătire nivel
licenţă 3 ani (Sistem Bologna) sunt semnificativ mai mari (P<0,01 - 0,001) faţă de mediile
obţinute de către studenţii de la forma de pregătire nivel licenţă 4 ani.
7. Aplicarea modelului de pregătire, bazat pe organizarea tematică a conţinuturilor şi
argumentarea eficienţei acestora în raport cu organizarea interdisciplinară au determinat
obţinerea unui nivel ridicat la disciplina ,,Aprofundarea într-o ramură de sport”. Mediile cele mai
mari ale
notelor studenţilor din grupa de experiment la disciplina „Aprofundarea într-o ramură de sport”
au fost obţinute în semestrul II ( 9,27 – 9,60 – 9,67) şi apropiate ca nivel de calitate cele din
semestrul I (9,33 – 9,47 - 9,47). Adaptarea conţinutului cursurilor şi lucrărilor practice la
modelul propus de noi, precum şi utilizarea unor moduri mai eficiente în procesul instructiv-
educativ, s-au materializat în performanţe mai bune pentru grupa experiment.
8. Rezultatele generale obţinute ne-au îndrumat spre elaborarea unui model de pregătire şi
instruire orientat către însuşirea unor conţinuturi inderdisciplinare (cunoştiinţe din filosofie,
antropologie, fiziologie, psihologie, biomecanică, biochimie, pedagogie, estetică, etică, drept,
sociologie, istorie care se regăsesc în programele analitice pentru disciplinele din planurile
anuale de învăţământ) care să permită formarea unor competenţe specifice manageriatului
educaţional sportiv, care stau la baza formării viitorului specialist în domeniul educaţiei fizice şi
sportului, respectiv a sportului de performanţă ca antrenor-manager. Astfel, problema ştiinţifică
importantă soluţionată în domeniul cercetat, care a vizat realizarea unei profesiograme a
antrenorului manager, având ca fundamentare ştiinţifică modele alternative de instruire ce se
referă la limitele şi avantajele organizării disciplinare a cursului în raport cu organizarea tematică
a acestuia, a fost soluţionată cu succes.
În urma studierii literaturii de specialitate, a cercetărilor întreprinse, a rezultatelor obţinute, în
baza concluziilor formate, consider necesare următoarele recomandări metodice:
1. Utilizarea tehnologiei didactice în procesul de formare a cunoştiinţelor ne permite să facem
precizarea că stimularea activităţii de cunoaştere la studenţii se realizează prin implementarea
unor cunoştiinţe din domenii adiacente activităţii sportive, anatomie, fiziologia efortului,
management şi marketing, pedagogie, psihologie.
2. Redimensionarea actului educaţional impune crearea de module specifice interdisciplinare,
precum şi crearea de modele de instruire care induc studentului un grad de reţinere a
informaţiilor mai ridicat, care să permită viitorilor specialişti în domeniul activităţii sportive să
facă faţă greutăţilor pe care le întâmpină antrenorii – manageri..
3. Integrarea acestor cunoştinţe nou dobândite trebuie făcută în cadrul competenţelor
managerial-specifice, care trebuie imbogăţite şi care trebuie aplicate în activitatea sportivă de
antrenorat.
4. Pregătirea profesională a studenţilor din facultăţile de profil la disciplina ,,Aprofundarea întro
ramură de sport” a crescut datorită stimulării activităţii de cunoaştere a studenţilor prin
participarea la cursurile teoretice, lecţiile metodico-practice, seminarii, activităţii
extraccuriculare, studiu individual şi o evaluare continuă.
5. Realizarea obiectivelor didactice propuse la disciplina ,,Aprofundarea într-o ramură de sport”
presupune o succesiune de etape şi materii din cadrul planului de învăţământ care trebuie însuşite
– discipline medicale, psihopedagogice, teoretico-metodice, acestea asigurând un bagaj solid de
cunoştiinţe pe care viitorul antrenor – manager trebuie să le folosească în activitatea
competitţională.
6. Crearea unui nou model de instruire la disciplina ,,Aprofundarea într-o ramură de sport”
conduce la realizarea unei noi strategii în abordarea pregătirii profesionale, în baza datelor
concrete, a suportului teoretic şi metodologic cuprins în cercetare, care include cunoştinţele de
specialitate şi cele manageriale, precum şi necesitatea integrării sociale şi dezvoltării unei
activităţi de succes.
 BIBLIOGRAFIE

1. Alexe N. şi colab. Antrenamentul sportiv modern. Bucureşti: Editis, 1993. p.20.

2. Birkenbihl V.F. Antrenamentul comunicării sau Arta de a înţelege. Bucureşti: Gemma Pres,
1998. p.285.
3. Bîrliba M.C. Paradigmele comunicării. Bucureşti:Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987.216 p.
4. Botkin J., ş.a. Orizontul fără limite al învăţării. Bucureşti: Politică, 1981. p.10.
5. Carp I.P. Pregătirea studenţilor facultăţilor de Educaţie Fizică şi Sport pentru activitatea de
cercetare ştiinţifică. Teză de doctorat în Ştiinţe Pedagogice, Chişinău, 1999. 215 p.
6. Cerghit I. Metode de învăţământ. Bucureşti:Didactică şi Pedagogică,1997, p.66.
7. Ciorbă C. Aspecte teoretice privind conţinutul pregătirii profesionale a specialistului de
cultură
fizică. Materialele Conferinţei Ştiinţifice Internaţionale, Chişinău, 2003. p.35-37.
8. Cârstea Gh. Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului. Bucureşti: AN-DA, 2000. 198 p.
9. Cucoş C. Pedagogie. Iaşi: Polirom, 1996. p.210-225.
10. Danail S.N. Probleme actuale privind învăţământul universitar de Cultură Fizică în contextul
elaborărilor teoretice fundamentale. Sinteze ale comunicărilor prezentate la Sesiunea Anuală a
Catedrei de Educaţie Fizică, Iaşi, Universitatea Tehnică ²Gh. Asachi², 1996. p. 37-39.
11. Dragnea C.A., Mate-Teodorescu S. Teoria Sportului. Bucureşti:FEST, 2002. 610p.
12. Epuran M. Psihologia sportului de performanţă. Bucureşti: FEST, 2001. p.29.
13. Goncearuc S. Posibilităţi de conlucrare. Chişinău: Epigraf, 2004. 58p.
14. Haag H. O abordare, pornind de la competenţă, a pregătirii profesorului de educaţie fizică. În
E.F.S. nr.3-4, MTS-CCPS, Bucureşti,1991. p. 17.
15. Iucu R.B. Instruire şcolară. Iaşi: Polirom, 2001. 182 p.
16. Joiţa E. Eficienţa instruirii. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1998. 300 p.
17. Popescu C. Antrenorul – profilul, personalitatea şi munca sa. Bucureşti: Sport-Turism, 1979.
232 p.
18. Radu I.T. Dezvoltarea practicilor incluzive în şcoli - ghid managerial. Bucureşti: UNICEF,
1999. 256 p.
19. Renson R. De la educaţia fizică la kinantropologie: în căutarea identităţii academice şi
profesionale. Bucureşti: Învăţământul superior de educaţie fizică şi sport în lume, vol III EFS
nr.1/2, 1993. p.132.
20. Triboi V. Bazele social-pedagogice şi legislative ale dezvoltării sportului studenţesc din
Republica Moldova. Teza de doctor în ştiinţe pedagogice. Chisinau, 2006, 150 p.
21. Văideanu G. Conţinutul Educaţiei fizice şi problematica lumii contemporane. Bucureşti:
Didactică şi Pedagogică, 1981. 143 p.