Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, Psihologie şi Arte

Catedra de Ştiinţe ale Educaţiei

FORMAREA CONTINUĂ A CADRELOR

DIDACTICE ȘI MANAGERIALE

Realizat de studentele:
Rotari Anastasia
Cristinoi Olesea
Ceban Rada
Grupa: MET11M
 FORMAREA CONTINUĂ A CADRELOR DIDACTICE ȘI
MANAGERIALE
PLAN:
1. Obiectivele Formării Continue
2. Direcțiile Formării Continue
3. Organizarea și dirijarea procesului de Formare Continuă
 Formele de organizare a Formării Continue
 Metode de stimulare a Formării Continue
4. Conferirea , confirmarea gradelor didactice și manageriale

“Profesorii buni sunt costisitori, însă profesorii răi ne costă şi mai mult.”
Bob Tolbert

Acrostih pentru formarea continuă.

DE CE AVEM NEVOIE DE FORMARE PERMANENTĂ?

 Într-o societate bazată pe schimbare, educația adulților și, implicit, formarea continuă
apare ca o necesitate.
  Principiile educației permanente devin linii orientative pentru acțiunea educativă în
general, iar educația adulților constituie un segment a cărui accentuare nu poate fi
considerată un element neprioritar.
 Formarea continuă răspunde la aceste evoluţii şi la problemele lor integrabile în contextul
mai larg al educaţiei permanente.
 Paul Lengard vede formarea permanentă ca pe o acțiune în stare să favorizeze crearea
structurilor și a modelelor care să ajute ființa umană, în tot cursul existenței sale, la
progresul continuu, de pregătire și dezvoltare; să pregătească individul pentru ca acesta să
devină cât mai mult propriul subiect și propriul instrument al dezvoltării sale prin
intermediul multiplelor forme de autoinstruire.

CE ÎNȚELEGEM PRIN FORMARE CONTINUĂ?

Formare reprezintă o acțiune de modelare a educatului conformă cu exigențele societății în care
trăim.
 Conceptul de formare continuă defineşte liniile pedagogice esenţiale pentru activitatea de
perfecţionare a cadrelor didactice, linii conturate la nivelul sistemelor de învăţămînt, pe
fondul evoluţiilor înregistrate în anii , prin consolidarea reformelor deja întreprinse şi
reevaluarea priorităţilor într-o societate bazată pe tehnologii avansate.
 Din perspectiva pedagogiei moderne, formare presupune integrarea acțiunilor de
pregătire profesională inițială și continuă prin modele acționale specifice educației
permanente.
 În cadrul învățării adulte accentul se deplasează de pe ideea de formare pe cea de
transformare.
Din punct de vedere psihologic, se observă la adulți o creștere a motivației și a voinței.

1. OBIECTIVELE FORMĂRII CONTINUE SE POT STRUCTURA ÎN JURUL A

TREI POLI
1. Dezvoltarea personală și profesională a pedagogilor , managerilor care vizează ameliorarea
competențelor profesonale prin:
 Actualizarea competențelor de bază, a cunoștințelor didactice și a celor din domeniul
disciplinelor predate;
 Însușirea de noi competențe;
 Didactica disciplinelor
 Inițiere în utilizare de noi competențe și materiale;
2. Ameliorarea calității sistemelor de educație, a cursurilor oferite, a instituților de
învățământ și a practicilor pedagogice prin:
 Favorizarea interdisciplinarității și a lucrului în echipă;
 Încurajarea inovației;
  Punerea în acțiune a unor priorități pedagogice;
 Dezvoltarea comportamentelor necesare managementului resurselor umane;
3. Cunoașterea mediului social prin:
 Favorizarea relaţiilor şcolii cu diferiţi agenţi sociali: economici, comunitari, culturali,
politici etc.;
 Raportarea sistemului de învăţămînt la problematica socio-economică;
 Adaptarea la schimbările socio-culturale specifice societăţii postindustriale/informatizate;
 Studierea factorilor psihosociali care influenţează comportamentele elevilor).

ÎN ACȚIUNEA DE OPERAȚIONALIZARE A OBIECTIVELOR FORMĂRII

ADULȚILOR B. SCHWARTZ EVIDENȚIAZĂ PATRU NIVELE TAXONOMICE

 Nivelul întâi vizează sensibilizarea și informarea cu privire la tematica propusă;

 Nivelul al doilea vizează formarea capacității de a dezbate tema și de a emite critici
pertinente la ceea ce s-a realizat, precum și de a propune modalități de optimizarea a
activității;
 Nivelul al treilea presupune formarea capacității cadrelor didactice de a aplica într-un
demers didactic concret modelele nou acumulate;
 Nivelul al patrulea vizează capacitatea cadrului didactic de a-și abilita elevii sau alți
formatori în domeniul în care el însuși a fost format.

Formarea continuă prezintă un ansamblu de activităţi orientate spre actualizarea

periodică a pregătirii profesionale iniţiale, spre adaptarea acesteia la noile exigenţe ale
desfăşurării proceselor educaţionale, ca şi spre asimilarea unor noi cunoştinţ şi
competenţe.
Respectând cele trei direcţii fundamentale (“ actualizarea-adaptare-asimilare”), formarea
continuă este în măsură să orienteze traiectoria demersurilor specifice către un obiectiv
prioritar: profesionalizarea carierei didactice.

ORGANIZAREA ŞI DIRIJAREA PROCESULUI DE FORMARE

CONTINUĂ
Instituţiile prestatoare de programe de FC sunt instituţii de educaţie, în mare parte instituţii
de învăţământ superior aprobate prin ordinul MECC n. 1469 din 31.12.2020 anexa 1 (din
cele 12 autorizate, 1 institut de profil, 10 cu statut de universitate şi 1 centru educaţional).
Acestea oferă în funcţie de cerere stagii de FC la nivel naţional (majoritatea) şi în funcţie de
solicitare şi disponibilitate – stagii de FC la nivel local. Tematica stagiilor este destul de
consistentă, însă principalele stagii de FC solicitate şi oferite sunt din categoria celor
obligatorii – psihopedagogie, didactica disciplinei, TIC şi Branding profesional. Cadrele
didactice / de conducere îşi poate perfecţiona competenţele profesionale la alegere în cele 12
instituţii prestatoare de servicii de FC.

Principalele forme de organizare a FC a personalului didactic şi de

conducere sunt:
– formarea profesională continuă curentă;
– formarea profesională continuă periodică;
– programe de conversie profesională.

 Formarea profesională continuă curentă se organizează în raport cu cerinţele sistemului

educaţional şi în funcţie de nevoile de formare individuale ale cadrelor didactice şi de
conducere, cuprinzând activităţi de informare şi formare profesională continuă (cu
referire la schimbările/reformele sistemului educaţional; activităţi practice în pedagogie,
psihologie, didactică etc.) şi se poate realiza în următoarele tipuri de activităţi:
– activităţi metodico-ştiinţifice şi psihopedagogice, sesiuni metodico-
ştiinţifice de comunicări, simpozioane şi schimburi de experienţă
pe probleme de specialitate şi psihopedagogice;
– stagii periodice de informare ştiinţifică de specialitate şi în domeniul
ştiinţelor educaţiei;
– stagii de FPC în cadrul proiectelor naţionale/internaţionale etc.
 Formarea profesională continuă periodică a personalului didactic are ca principale
obiective dezvoltarea competenţelor de specialitate, de didactică a specialităţii, de psihologie
şcolară, de management al clasei de elevi şi de aplicare în practică a diferitor schimbări
introduse prin reforma educaţională.
 Formarea profesională continuă periodică a personalului de conducere are ca
obiective majore dezvoltarea competenţelor în domeniul managementului
şcolar, financiar-administrativ şi al resurselor umane; dezvoltarea competenţelor
în domeniul evaluării continue şi formative a activităţii cadrelor
didactice (iniţierea unor studii de diagnoză şi prognoză asupra situaţiei
învăţământului la nivelul unităţii şcolare etc.). Acest tip de FC până la aprobarea Codului
Educaţiei permitea flexibilizarea duratei de 5 ani, conform Codului – durata stagiilor
periodice a fost stabilită cel puţin o dată la 3 ani .
 Programele de conversie profesională vizează extinderea formării iniţiale
în vederea obţinerii dreptului de a preda şi alte discipline şcolare sau de a
ocupa posturi didactice/manageriale.
Programele de conversie profesională sunt clasificate în două categorii:
– de recalificare profesională, pentru deţinătorii Diplomei de studii
superioare din domeniu;
– de calificare profesională suplementară, pentru deţinătorii Diplomei
de studii superioare din alte domenii.
 Modalitati de stimulare a participarii la FC
Participarea angajatilor la cursuri de FC este privita, mai curând ca o necesitate,
majoritatea angajaţilor considerand ca principalul stimulent privind participarea la cursuri de
FC o reprezinta, mentinerea locului de muncă.
Deosebirile intervin in ceea ce priveste alte tipuri de stimulente (motivatie pozitiva):
 avansarea pe scara ierarhica;
 cresterea nivelului de salarizare;
 schimbarea locului de munca.
Reflectaţi: “A ne construi pe noi înşine poate fi un scop major al învăţării, însă a ne construi
pe noi înşine pentru a deveni surse ale învăţării altora este cel mai înalt scop al învăţării.
Cunoştinţele noastre sunt cu atât mai valoroase cu cât contribuie mai consistent la progresul
celor din jurul nostru”, Simona Bernat
Alte efecte importante care merită precizate sunt:

îmbunataţirea comunicării cu colegii/superiorii ierarhici;

asumarea de noi responsabilitaţi la locul de muncă;
îmbunătăţirea capacităţii de muncă în echipă;
îmbunataţirea managementul timpului;
· creşterea încrederii în propriile forţe;
· creşterea responsabilitaţii la locul de munca;
promovarea pe linie ierarhică a angajaţilor;
creşterea iniţiativei în ceea ce priveşte sarcinile de serviciu;
creşterea competenţele tehnice (utilizarea noilor tehnologii/ metodologii în profesie)

Să reflectăm împreună
Sistemele de formare continuă a cadrelor didactice şi manageriale optează astăzi pentru
asigurarea dimensiunii europene a proceselor de formare continuă a personalului didactic.
Este posibilă astăzi racordarea procesului de formare continuă a cadrelor didactice în
instituţia în care activaţi la tendinţele actuale de dezvoltare a sistemelor europene de formare
continuă?
Îmbunătăţirea calităţii şi capacităţii de învăţare prin mutarea accentului de pe achiziţii de
cunoştinţe pe formarea şi dezvoltarea de competenţe, pe accentuarea dimensiunii practice în
formarea pedagogică. În condiţiile actuale de dezvoltare a învăţământului se schimbă însăşi
principiile formării continue:
1. de la participare pasivă a cadrelor didactice, unde axarea seface pe obiectul de studiu,
predare abundentă de informaţii;
2. spre participare activă la procesul de perfecţionare şi autoperfecţionare, axarea pe
personalitatea profesorului şi, în consecinţă, a elevului.
 4. CONFERIREA ŞI CONFIRMAREA GRADELOR DIDACTICE ŞI
MANAGERIALE
Formarea cadrelor didactice şi manageriale se realizează prin utilizarea sistemului de credite
profesionale – un absamblu de valori numerice convenţionale prin care se măsoară şi se
exprimă volumul de muncă pretinsă formiabilului pentru învăţarea/dezvoltarea cunoştinţelor
şi competenţelor în domeniile prevăzute de programele pe care le parcurge.
Probele pentru susținerea sesiunii de atestare a cadrelor didactice/conducere vor fi
susținute conform Regulamentului de atestare a cadrelor didactice din învățământul general,
profesional tehnic și din cadrul structurilor de asistență psihopedagogică, aprobat prin ordinul
Ministerului Educației și Cercetării nr. 1091 din 07.10.2020:
• Studiu de caz pentru conferirea gradului didactic doi;
• Interviul de evaluare a competențelor profesionale în baza unei situații didactice;
• Proba practică-prezentarea produsului/ proiectului din practica educațională pentru
confirmarea gradelor didactice unu și superior.
• Cadrele de conducere vor prezenta Programul managerial/ Raportul de autoevaluare
pentru conferirea/confirmarea gradului managerial doi.

În Regulamentul de atestare a cadrelor didactice sunt stipulate cerinţele pentru

obţinerea gradelor didactice doi, unu şi superior.

Confirmarea şi conferirea gradelor didactice văzute ca proces similar, care merge mână în
mână, poate induce ideea că Ministerul Educaţiei şi Cercetării susţine prin politici, inclusiv
financiare, ambele procese: confirmarea – pentru ca profesorii să fie la zi cu toate
noutăţile, conferirea de grade – ca măsură de motivaţie, măsură socială – prin creşterea
salariilor.
Conferirea de grade didactice, reprezintă nevoia cadrului didactic pentru a obţine un nivel de
salarizare mai mare, un alt statut, alte privilegii.