S5-Politici educaționale

Data…………………

Ghiuta Adriana

ME-Filiala Slatina-Anul-II

FIȘA DE LUCRU 5

Sarcina de lucru 1.

Reflectaţi asupra politicilor actuale privind profesionalizarea pentru cariera didactică și sintetizați
în câteva enunţuri, propria dumneavoastră viziune despre ce înseamnă a fi un profesor bun în
societatea contemporană.

Ce înseamnă să fii profesor bun? A fi profesor... este oare o meserie ca oricare alta? Nu!
Profesorul lucrează cu suflete! Tocmai de aceea nu-şi poate permite rebuturi, resturi aruncate la
gunoi şi nici timp pierdut. Mulţi cred că a fi profesor înseamnă doar a prezenta informaţiile în
faţa elevilor sau a studenţilor, a evalua nivelul acestora şi a-i ierarhiza prin note. Profesia de
cadru didactic este însă mult mai profundă, solicită calităţi speciale, care se pot forma şi dezvolta
doar dacă persoana respectivă doreşte, cu adevărat, să fie profesor.

Aceasta pentru că a fi profesor înseamnă să te dedici celor pe care-i educi, să ai sentimente

pozitive faţă de ei, să le oferi respectul tău, să fii conştient că le influenţezi viaţa şi eşti
răspunzător pentru asta în faţa lor, a părinţilor, a societăţii. Un profesor adevărat nu se gândeşte
numai la stăpânirea disciplinei lui, ci, în primul rând, la felul în care studentul sau elevul
foloseşte în mod independent ceea ce profesorul l-a învăţat. În educaţie, un elev pierdut devine o
problemă pentru societate, de aceea toţi ochii sunt îndreptaţi spre sistemul educaţional şi
cerinţele faţă de acest sistem sunt mai mari. Societatea apreciază un profesor bun dacă „ştie
carte“. Aceasta este o condiţie fără de care nu poţi fi considerat profesor, dar este important şi
cum exerciţi profesia didactică, în ce fel transmiţi ceea ce ştii, cât de mult antrenezi elevii în
proces, cum îi transformi din obiecte asupra cărora se exercită actul educaţional, în participanţi
activi la propria formare şi educare. Un bun profesor modelează mintea celor cu care lucrează. Ii
formează, le aranjează gândirea, îi învaţă cum, iar nu ce să gândească.

Pentru aceasta profesorul are nevoie nu doar de răbdare, ştiinţă şi inteligenţă, ci, mai ales, de
dăruire.

Proiectarea si insertia masterului didactic, invocate si de legea educatiei, a importantei

acestuia fata de pregatirea disciplinara, de formarea profesorilor este unul dintre cele mai
importante pentru reforma educatiei, pentru ca, daca vorbim de calitatea educatiei, vorbim de
calitatea formarii profresorilor.Profesorii de calitate trebuie motivate atat simbolic cat si material
de catre sistem, lor trebuie sa le puna in valoare competentele pe care le detin.

Introducerea masterului didactic intr-o modalitate concurentiala cu masterul profesional

poate conduce la dereglari ale optiunilor, la devalorizari ale ambelor trasee.Absolventul de
licenta, care doreste sa urmeze o cariera didactica, trebuie sa aleaga in cunostinta de cauza, care
sa-i asigure atat partea de curriculum psihopedagogic cat si partea de pregatire de specialitate in
raport cu disciplina/disciplinele pe care le va preda.Pentru ca masterful, peste tot in lume
reprezinta un ciclu de aprofundare, se impune la nivel de licenta un pachet de discipline cu
continut psihopedagogic-cursuri de psihologie, pedagogie generala,didactica, practica de
cunoastere a scolii, pentru asigurarea unor preachizitii in raport cu aprofundarea ce urmeaza la
nivel de master si de sensibilizarein cunostinta de cauza fata de cariera didactica scolii, pentru
asigurarea unor preachizitii in raport cu aprofundarea ce urmeaza la nivel de master si de
sensibilizarein cunostinta de cauza fata de cariera didactica.

Astfel, sistemul universitar s-ar dedubla, in rute paralele, una academica si alta didactica, cee
ace obliga invatamantul academic la o reconfigurare din temelii, costurile fiind foarte mari,
costuri pe care societatea romaneasca si factorii de putere trebuie sa si le asume la un momemt
dat.

Chiar daca licenta sau masterele urmate deja nu se cupleaza cu traseele de formare didactica,
acestea trebuie sa permita, recunoasteri ale unor trasee partiale, daca au existat, pe baza
creditelor transferabile.In ce priveste pluralizarea traseelor de formare, acestea pot fi asigurare la
nivel de process sim ai putin de system, prin gandirea unui curriculum cu mai multe posibilitati
de alegere a disciplinelor parcurse, prin gandirea personalizata a unor module de formare, prin
parcurgerea unor cursuri sau stagii de practicsain strainatate, prin asigurarea diferentelor sau
personalizarilor unor activitati sau proiecte educationale, etc.Institutiile de pregatire initiala, daca
formarea are loc la nivelul mai multor ofertanti de pregatire initiala dc asa ceva se agreaza,
acestea trebuie evaluate/acreditate de ARACIS in conformitate cu standardele specifice.

Cum dupa 1989 formarea viitorilor invatatori devenise obiect de activitate pt CCD-uri sau
scoli postliceale, e nevoie de un control si o cenzurare valorica a tuturor initiativelor in directia
formarii profesorilor.Ar fi necesar, ca intrarea in sistemul de pregatire sa fie conditionate de o
testare a aptitudinilor sau a cunostintelor, iar selectia initiala precum si evaluarile pe parcurs ar
trebui sa devina filtre de triere, de stimulare, de creditare, valorand in orizontul unei profesii cu o
demnitate aparte.

scolii, pentru asigurarea unor preachizitii in raport cu aprofundarea ce urmeaza la nivel de master
si de sensibilizarein cunostinta de cauza fata de cariera didactica.
 Profesia aceasta cere învăţare permanentă, având mereu în minte cuvintele lui Nicolae Iorga:
„Un secol de trăieşti, un secol învaţă, dar nu mereu în aceeaşi clasă“. A fi un dascăl bun
înseamnă să nu uiţi că ai fost cândva tânăr. Trebuie să ştii să treci diplomatic peste micile greşeli
ale celor ce învaţă, să te bucuri împreună cu ei de succesele lor, să-i încurajezi continuu dându-le
mereu aripi spre viitor. Trebuie să ştii să aprinzi în sufletul fiecărui învăţăcel şi bucuria
cunoaşterii, dar şi bucuria creaţiei!

Sarcina de lucru 2.
Lecturați cu atenție Metodologia privind înființarea și organizarea programelor de masterat
didactic aprobată prin OMEC NR.4524/2020 și prezentați sintetic (în ppt) anumite elementele de
noutate în formarea profesorilor prin masterat didactic.Lucrați în echipă!

Sarcina de lucru 3. Prezentați, la alegere, din lista de mai jos, o metodă utilizată frecvent în
analiza politicilor educaţionale oferind și un exemplu potrivit de aplicare a respectivei metode.
Lucrați în echipă!
 Analiza documentelor
 Analiza de conţinut
 Studiul de caz
 Analiza comparată
 Observaţia participativă
 Biografiile profesionale (individuale şi colective)
 Tehnica SWOT (Strengths. Weaknesses. Opportunities. Threats)
 Focus grup
 Ancheta (pedagogică, sociologică, politologică)
 Analiza statistică


FOCUS GRUP (INTERVIUL DE GRUP FOCALIZAT)

Un focus grup este definit ca un grup de indivizi în interacţiune care au unele interese sau
caracteristici comune, grup adunat de un moderator, ce foloseşte grupul şi interacţiunile acestuia
ca mod de a obţine informaţii despre o problemă specifică.
Experţii în focus grup recomandă ca foarte importante : - Intrebările să fie relativ puţine (7-10)
altfel durata discuţiei ar fi nepermis de mare, ceea ce înseamnă până la urmă eşecul interviului.
- Întrebările trebuie să fie bine alese şi formulate.
-Se recomandă ca întrebărilor neprevăzute în ghid să li se reserve 10 – 15 minute la sfârşitul
interviului. -focus grupul tipic durează aprozimativ 2 ore şi se desfăşoară cu 8 până la 10
participanţi.
Persoana care reuneşte un focus grup se numeşte moderator. El devine un lider de grup care
facilitează discuţia, pune întrebări şi ascultă răsunsurile întregului grup.
Interviul de tip focus grup este un interviu de grup, focalizat pe o anumita tema, strict
delimitata, care este condus
de un moderator si face parte din categoria tehnicilor calitative de culegere a datelor pentru
analiza perceptiilor,motivatiilor, sentimentelor, nevoilor si opiniilor oamenilor.

Interviul de tip focus-group reprezintă o modalitate esenţială de a studia atitudinea elevilor

prin interacţionarea directă cu aceştia şi poate oferi, în situaţia dată, informaţii despre
cunoştinţele şi conduitele ecologice ale elevilor.

Am organizat astfel două interviuri de tip focus-grup cu participarea elevilor din clasa a VII-
a, de la Şcoala Gimnazială Calui Jud Olt, fiecare grup având câte 8 membri. Dezbaterea a avut
loc în aceeaşi zi, dar la ore diferite, şi a durat o oră. Am utilizat un ghid de interviu anterior
pregătit care a avut rolul asigurării continuităţii discuţiei şi dirijarea acesteia spre atingerea
obiectivelor propuse. Pentru a reda informaţiile obţinute întocmai, fără a le denatura, şi pentru a
facilita interpretarea datelor am notat răspunsurile participanţilor atât în timpul efectiv al
discuţiei cât şi după terminarea focus grupului.

Rezultatele acestor discuţii au fost mai mult decât satisfăcătoare, mai ales că răspunsurile
elevilor au fost din cele mai diverse, majoritatea suprapunându-se cu unele alegeri ale elevilor
din chestionarele pe aceeaşi temă completate de ei.

Odată ce invitaţia a fost lansată (cu o săptămână înainte de data întâlnirii), am început
pregătirea locaţiei: laboratorul de biologie din şcoala noastră. Am aşezat mobilierul în cerc astfel
încât participanţii să se vadă unul pe celălalt. Rolul meu a fost acela de moderator. Pe toată
durata dezbaterilor am consemnat răspunsurile elevilor, dar am notat totodată şi informaţii despre
mimica, gestica şi atitudinea acestora. Atunci când a fost cazul, am intervenit cu întrebări
ajutătoare fără să compromit atmosfera destinsă în care se desfăşura dezbaterea.

Prima întrebare din interviu a avut rol de „spargere a gheţii” şi deschiderea unor canale de
comunicare între participanţi.

Grila pentru focus-grup și interpretarea rezultatelor

1. Care a fost ultima voastră ieşire în natură?

Deoarece în acea perioadă a anului vremea era prielnică ieşirilor în mijocul naturii, elevii au
iniţiat repede discuţia şi au vorbit despre:

 picnicuri în familie;
 plimbări cu bicicleta în parc;
 excursii cu părinţii la munte, la mare;
 deplasări cu echipa de fotbal a clubului unde activează;
 plimbări în parcul din cartier

Un elev a povestit o situație concretă, redată în continuare: „Am fost cu părinţii la grătar, în
pădurea de la Calui şi am observat că erau în pădure gropi unde erau depuse sticle, gunoaie
rămase de la oamenii care au trecut pe acolo, aşa că ne-a luat ceva timp să găsim un loc unde să
ne aşezăm.” Altul a completat: „Aşa era şi in parc, dar fiind acolo cu echipa de fotbal am mai
adunat noi deşeurile împreună cu domnul profesor”.

Elevii ies în natură cu familia, sunt încântaţi de frumuseţea acesteia şi totodată observă dacă
aceasta nu este tratată în mod corespunzător. Am remarcat însă, că deşi condamnă atitudinea
celor care poluează,nu iau măsuri imediate ci preferă să “nu mai vadă”. Se implică în luarea unor
măsuri de igienizare a mediului înconjurător doar la iniţiativa unui reprezentat al şcolii.

2. În ce mod vă afectează starea mediului viaţa şi sănătatea?

 sănătatea omului este afectată de sănătatea mediului, aşa cum şi mediul este afectat de
acţiunile omului;
 fabricile şi mijloacele de transport poluează aerul şi oamenii, nerespirând aer curat, se
îmbolnăvesc;
 praful din aer provoacă alergii (strănutăm tot timpul);
 apele murdare pun în pericol sănătatea.

Un băiat din clasă, al cărui tată lucrează la o fabrica de termopane a precizat: „tata vorbeşte
foarte tare pentru că din cauza zgomotului de la serviciu nu mai aude când i se vorbeşte încet”. O
elevă care în vacanţe stă la bunici (aceştia locuiesc în zona centrală a oraşului) a povestit: „Acolo
pe unde mă plimb eu cu bunica este un ecran mare care înregistrează cât de curat e aerul şi că a
observat că atunci când sunt maşini multe pe stradă numerele de pe ecran sunt mai mari ”.

Răspunsurile elevilor arată că ei sunt conştienţi de influenţa mediului asupra sănătăţii oamenilor,
dar fac asta raportând de cele mai multe ori la exemplul personal. Au fost elevi care au adus în
discuţie accidental nuclear de la Cernobâl, despre care au citit sau au auzit de la părinţi, şi au
concluzionat că aerul foarte poluat cauzează moartea.

3. Ce activităţi ale oamenilor dăunează mediului înconjurător?

 defrişarea pădurilor;
 aruncarea gunoaielor în pădure şi plaje;
 murdărirea apelor cu resturi de mâncare, pungi, sticle;
 mijloacele de transport;
 poluarea solului prin aruncarea la întâmplare a gunoiului menajer.

Elevii au menţionat ca sursă de poluare şi consumul excesiv de energie, motivându-şi

răspunsurile astfel: „Cu cât consumăm mai multă energie electrică cu atât mai multă energie va
trebui să producă termocentrala de la Chiscani, termocentrală care foloseşte combustibili
petrolieri, iar fumul care pătrunde în aer poluează.” Majoritatea celor care au răspuns au
identificat sursele de poluare ale planetei.

Ca şi la întrebarea anterioară elevii îşi raportează răspunsurile la realitatea apropiată lor.

Informaţiile pe care le deţin sunt corecte, dar incomplete.
4. Ce acţiuni aţi desfăşurat cu scopul de a proteja mediul înconjurător? Menţionaţi
organizatorul.

 colectarea selectivă a deşeurilor: hârtie, carton, plastic;

 igienizarea unor spaţii ale comunităţii: parcul din cartier, curtea şolii;
 construirea şi amplasarea în curtea scolii a unor căsuţe pentru păsări;
 desene pe asfalt cu mesaje ecologice;
 plantarea unor copaci şi flori în curtea şcolii;
 serbări şcolare cu teme ecologice.Organizator profesorul de tehnologie din scoala noastra,
care avea un proiect pe aceasta tema.

Un elev a subliniat faptul că “mie îmi place cel mai mult să fac curăţenie cu tatăl şi cu fratele
meu în jurul blocului, acolo unde am plantat mai multe flori.”

Răspunsurile elevilor au arătat că ei se implică în acţiuni ecologice, doar că, atunci când au
precizat organizatorul,a fost amintită, numai şcoala. Nu participă la acţiuni promovate de
O.N.G.-uri, o explicaţie fiind aceea că acestea sunt mai rar realizate în parteneriat cu şcoala.

5. Ce subiecte legate de mediul înconjurător şi protejarea acestuia abordaţi în discuţiile cu

prietenii?

 le povestesc despre acţiunile la care am participat cu şcoala;

 ştiri citite sau auzite cu accidente ecologice;
 dezamăgirea la vederea unor spaţii verzi murdare din oraşul nostru.

Doi elevi, care au vrut să dovedească preocuparea pentru subiectele de acest gen, şi-au amintit că
“noi am citit în revista Doxi curiozităţi despre reciclare şi le-am spus şi colegilor. Aceştia au
rămas uimiţi când au aflat că o sticlă de plastic se descompune în 200 de ani sau că, salvăm 10
copaci dacă reciclăm o tonă de hârtie.”

Analizând răspunsurile elevilor, am constatat că rareori sunt discutate cu prietenii subiecte

centrate pe ecologie. Ei acordă o atenţie sporită doar informaţiilor care îi impresionează şi
acţiunilor la care participă în mod direct.

6. Ce animale şi plante protejate de lege în România cunoaşteţi? Argumentaţi necesitatea

protejării acestora.

 floarea de colţ;
 nufărul alb;
 capra neagră;
 pelicanul;
 cerbul;
 păstrăvul;
 vulturul pleşuv;
 dropia.
Elevii posedă informaţii reduse despre animalele şi plantele protejate de lege din România.
Cunoştinţele lor legate de acest subiect au fost asimilate în orele de cunoaştere a mediului şi erau
prezentate la rubrica Ştiaţi că… Argumentele elevilor cu privire la necesitatea protejării unor
plante şi animale din România au fost următoarele: “Dacă animalele care sunt puţine ca număr
nu sunt protejate, oamenii le pot vâna pe toate şi urmaşii noştri nu se vor putea bucura de
frumuseţea lor aşa cum noi nu am văzut o dropie adevărată în zona noastră decât una împăiată la
Muzeul de Ştiinţe.”