Suport de Curs Mentor Ascetis

ASOCIAŢIA PENTRU ŞTIINŢĂ, CULTURĂ, ECOLOGIE, TINERET ŞI INTEGRARE SOCIALĂ - A.S.C.E.T.I.S.
Curs
MENTOR
1
1.Comunicare interactivă
Transmiterea şi primirea informaţiilor
Astăzi, şcoala este locul formării şi dezvoltării aptitudinilor şcolare ale fiecărui copil în
parte, precum şi locul de manifestare a aptitudinilor didactice ale dascălului. Profesorul
trebuie format în concordanţă cu cerinţele sociale, dar şi în funcţie de interesele proprii. Astfel,
este necesară o îmbunătăţire a calităţii procesului de formare iniţială şi continuă a cadrelor
didactice.
Mentorul este profesorul de specialitate dintr-o şcoală sau liceu care are
responsabilitatea de a conduce şi coordona practica pedagogică a studenţilor, prin intermediul
căreia aceştia aplică noţiunile şi cunoştinţele de metodică dobândite în facultate şi învaţă să
predea.
Mentorul este profesorul de specialitate care s-au remarcat prin rezultate deosebite în
activitatea de pregătire a elevilor.
Pentru a realiza acest obiectiv, mentorul comunică în permanenţă cu:
- metodistul din facultate,
- studenţii practicanţi
- ceilalţi profesori mentori din catedră
- elevii
cu cel puţin 1-2 săptămâni înainte de desfăşurarea practicii pedagogice a studenţilor
practicanţi în şcoală.
Numărul de studenţi practicanţi poate varia până la maximum 5 pentru un mentor.
Cadrul didactic-mentor are competenţe de comunicare.

Cadrul didactic-mentor foloseşte metode diverse şi eficiente de comunicare:
a) foloseşte mijloace de comunicare adecvate situaţiilor concrete în vederea realizării
scopurilor educaţionale şi în raport cu conţinutul comunicării;
b) are autoritate reală în raport cu practicanţii / stagiarii.
Cadrul didactic- mentor este sursă de informaţii:

a)posedă cunoştinţe de operare a mijloacelor informatice aplicabile în activitatea de
mentorat;
b) receptează, asimilează şi comunică informaţii permanent;
c) foloseşte, în comunicare, un registru lingvistic expresiv, specific profesiei;
d) formulează întrebări pertinente şi logice pentru a obţine informaţii suplimentare.
Toate persoanele implicate în comunicare primesc la timp informaţiile de care au nevoie

la un moment dat.
Sursele de informare sunt:
- orarul şcolii;
- orarul din facultate a studenţilor practicanţi;
- necesarul de ore de predare-asistenţă;
- programul de practică a studenţilor în şcoală.
2
Studenţii sunt conduşi în şcoală de către coordonatorul de practică pedagogică. Aici

sunt prezentaţi profesorului-mentor, conducerii şcolii şi membrilor catedrei de specialitate.
De asemenea li se expun regulile de conduită solicitate lor în incinta şcolii.
Profesorul-mentor prezintă studenţilor orarul său, indică clasele la care predă, orarul
laboratorului, activităţile complementare pe care le desfăşoară: consultaţii, şedinţe de cerc,
şedinţe de pregătire a elevilor pentru olimpiade şi concursuri şcolare, lecţii în cadrul
curriculum-ului la decizia şcolii, şedinţe la centrul de excelenţă.
ORARUL PROFESORULUI MENTOR
Prof………………………………………
Şcoala…………………………………….
Ora Luni Marţi Miercuri Joi Vineri Sâmbătă

8- 9
9-10
10-11
11-12
12-13
13-14
14-15
15-16
16-17
17-18
18-19
19-20
Studenţii află care sunt manualele şi culegerile de probleme cu care lucrează

profesorul şi elevii, iar în măsura posibilităţilor acestea le sunt puse la dispoziţie. Studiind
programele şi planificările calendaristice studenţii află care sunt temele deja parcurse la
fiecare clasă şi lecţiile la care urmează să asiste. Studenţii se familiarizează cu activitatea
şcolii de aplicaţie, cu documentele şcolare: cataloage, regulamentul şcolii, ghiduri
metodologice, etc.
Discuţii în grup
Cadrul didactic-mentor asigură coeziunea grupului:

a) comunică în mod deschis opiniile proprii, pe care le susţine cu argumente clare şi
logice - opiniile şi punctele de vedere proprii sunt comunicate deschis, pentru clarificarea
problemelor apărute;
b) respectă opiniile şi drepturile celorlalţi colegi;
- Opiniile proprii sunt susţinute cu argumente clare, prin intervenţii prompte şi logice.
- Participarea la discutii în grup este efectuata prin sprijinirea şi respectarea opiniilor şi
drepturilor celorlalti colegi.
c) rezolvă diverse probleme ale grupului într-un mod agreat şi acceptat de către toţi
membrii grupului.
3
Activităţi practice
1.Efectuarea instructajul P.S.I., prelucrare Normele de Tehnica Securităţii şi Protecţii

Muncii.
2.Realizaţi o scurtă prezentare a şcolii dumneavoastră.
3.Enumeraţi regulile de conduită din interiorul şcolii.
4. Descrieţi sala de clasă şi laboratorul şcolar în care desfăşuraţi cele mai multe activităţi.
5.Scrieţi sub formă tabelară orarul dumneavoastră şcolar (ore de curs, laboratoare, practică).
6.Enumeraţi activităţile extraşcolare realizate în acest an şcolar.
7.Realizaţi o fişă cu manualele şcolare, culegeri de probleme utilizate în cadrul orelor de
specialitate.
8.Precizaţi regulile de completare şi utilizare a unui catalog şcolar.
4
2.Comunicarea mentor – student practicant
În literatura de specialitate există o multitudine de definiţii pentru mentor şi

mentorat.
Mentoratul este văzut ca un proces a cărui esenţă constă în transmiterea abilităţilor
şi informaţiilor de la persoane cu experienţă către debutanţi.
Relaţia mentor-persoană mentorată funcţionează doar dacă ambii parteneri îşi iau
rolurile în serios, se implică în sarcini şi îşi construiesc relaţiile bazându-se pe respect şi
încredere. Cadrele didactice debutante trebuie să dorească să se implice într-o astfel de
relaţie, să accepte oportunităţile ce se ivesc, să asculte activ, să-şi stăpânească obiective
clare şi realiste, să accepte mentorul ca pe un ajutor şi să fie dornice să înveţe. colaborează
cu ceilalţi profesori mentori din catedră în activitatea pe care aceştia o desfăşoară.
Domeniile activităţii mentorului sunt: instruire, explorare, îndrumare, informare, antrenare,
conducere etc.
Comunicarea mentor-student, practicant-elev se realizează înainte şi după orele de
curs.
Îndrumarea studenţilor în activitatea de practică pedagogică are un rol important în
viitoarea meserie pe care şi-o aleg aceştia.
Mentorii de succes trebuie să fie „cadre didactice, antrenori, formatori, modele,
protectori şi sponsori până la un anumit punct în timpul relaţiilor lor cu novicii..., să ofere
oportunităţi pentru dezvoltarea altora, prin identificarea situaţiilor şi evenimentelor care
contribuie cu cunoştinţe şi experienţe la viaţa novicilor" (Barnett, 1995, apud. C. Crocker,
S. Harris).
„Ca să vadă (elevii) ceva - arată-le; ca să înţeleagă - explică-le; ca să poată exprima
tot ceea ce poţi tu - pune-i să te imite, şi, îndată ce încep să spere că pot, lasă-i să repete
până se va vedea că pot s-o facă corect şi imediat." (Comenius). „Actul de a preda este
precedat de cel de a şti, deoarece nimeni nu poate preda ce nu ştie. Profesorul să predea nu
cât poate el preda, ci cât poate să-şi însuşească elevul. Tot ce predă să fie dominat de o
plăcută varietate". (Comenius)
Responsabilităţile mentorului
 organizează lecţii demonstrative şi ore de predare pentru studenţii practicanţi;

 oferă studenţilor posibilitatea de a-şi însuşi tehnici, metode şi procedee
didactice variate;
 ajută studenţii practicanţi să analizeze obiectiv procesul predării proprii sau a
altor persoane;
 ajută la îmbunătăţirea activităţii didactice a studenţilor;
 oferă studenţilor practicanţi un feedback rapid şi eficient pentru dezvoltarea lor
profesională.
 întocmeşte fişele de evaluare şi acordă note pentru activitatea didactică a
studenţilor practicanţi.
 atrage studenţii practicanţi şi la activităţi în afara clasei (cercuri pedagogice,
şedinţe şi consultaţii cu părinţi, serbări sau spectacole şcolare etc.).
5
 colaborează cu metodistul de la facultate, acesta din urmă oferindu-i sprijin

complementar.
Relaţia mentor-student
Relaţia dintre mentor şi student este o relaţie dinamică, flexibilă şi se construieşte

permanent, pe tot parcursul practicii pedagogice:
- etapa pregătitoare, de început a practicii, în care se realizează primul contact cu
unitătea şcolară şi se asigură cunoaşterea de către studenţi a tuturor elementelor
teoretice şi a instrumentelor necesare pentru trecerea la efectuarea propriu-zisă a
activităţilor practice;
- practica observatorie care urmăreşte formarea capacităţilor de identificare a
principalelor componente ale procesului de învăţământ, precizarea etapelor
activităţilor didactice în succesiunea lor şi a capacităţii de observare a fiecărui
eveniment al diferitelor forme de activităţi didactice (tipuri de lecţii, activităţi
educative şcolare şi extraşcolare, dirigenţie etc.);
- proiectarea didactică care se concretizează în realizarea următoarelor documente
şcolare: planificare calendaristică, proiectarea unei unităţi de învăţare, proiectarea
principalelor tipuri de lecţii; stabilirea, în timp util, a datelor necesare acţiunilor de
proiectare, analiza curriculumului şcolar, identificarea obiectivelor
cadru/competenţelor generale şi a obiectivelor de referinţă/competenţe specifice,
diagnoza nivelului de pregătire a elevilor ca premisă în formularea obiectivelor
operaţionale ale lecţiei;
- desfăşurarea lecţiilor de probă şi a lecţiilor finale, care presupune construirea de
demersuri didactice bazate pe adoptarea de strategii didactice adecvate conţinuturilor
şi finalităţilor educaţionale urmărite; integrarea acţiunilor evaluative în funcţie de
celelalte componente ale procesului didactic; exersarea capacităţilor de stimulare a
creativităţii, motivaţiei, interesului elevilor prin intermediul interacţiunilor şi
comunicării educaţionale;
- integrarea feed-back-ului în proiecţia personală a dezvoltării profesionale prin
analiza şi autoanaliza activităţilor educaţionale (lecţii, activităţi extraşcolare, ore de
dirigenţie) desfăşurate.
6
Modalităţi de comunicare
a)Comunicarea verbală
Un mesaj trasmis prin cuvinte reprezintă o comunicare verbală.
Cuvintele pot fi rostite sau scrise – corespunzător există:

-comunicarea orală (convorbirile telefonice, prezentările formale sau discuţii informale,
întâlniri etc)
-comunicarea scrisă (emailul şi comunicarea prin Internet, rapoarte, scrisori etc.).
Ambele tipuri de comunicare prezintă avantaje şi dezavantaje – de exemplu, comunicarea
orală este mai rapidă decât cea scrisă, şi permite obţinerea unui feedback instantaneu. Permite de
asemeni şi corectarea instantanee a mesajului, ca şi sublinierea sau accentuarea lui prin elemente de
comunicare nonverbală.
Comunicările scrise cer mai mult timp pentru realizare, nu primesc un feedback instantaneu,
dar pot fi analizate mai atent şi sunt mai persistente – mesajul rezistă în timp (scripta manent).
Emiţătorul unui mesaj scris trebuie să fie sigur de cuvintele scrise în document – ca urmare precizia
de limbaj este foarte importantă, căci greşelile dintr-un mesaj scris nu pot fi corectate prea uşor.
7
b)Comunicarea paraverbală
Este reprezentată de modul în care sunt rostite cuvintele, prin folosirea caracteristicilor
vocii.
Comunicarea paraverbală se referă la: tonul vocii, viteza vorbirii, ritmul şi inflexiunile rostirii,
intensitatea, volumul vocii, pauzele, sublinierile, alte sunete produse (geamăt, mormăit, oftat, râs).
Modul de folosire a vocii şi mai ales tonul pot să:
o susţină/întărească mesajul verbal
o contrazică mesajul
o deformeze mesajul
o înlocuiască mesajul
De obicei paraverbalul sprijină mesajul verbal şi arată natura relaţiilor dintre expeditor şi
receptor; poate fi utilizat şi pentru a diferenţia sensul cuvintelor.
Comunicarea prin e-mail şi-a dezvoltat un para-limbaj specific: stilul în care sunt
comunicate ideile, ritmul şi repetiţia pentru a completa mesajele comunicate, smiley şi emoticons
etc.
8
c)Comunicarea nonverbală
Este reprezentată de comportamentul fizic (body language) care însoţeşte vorbirea; poate fi
intenţionată sau neintenţionată.
Include multitudinea de gesturi pe care oamenii le folosesc pentru a-şi acompania sau uneori chiar
pentru a-şi înlocui cuvintele: felul în care strângi mâna cuiva atunci când eşti prezentat, felul în care
ţii mâinile, cum îţi încrucişezi picioarele, postura generală a corpului, zâmbetul. Include felul în
care te îmbraci, stai sau păşeşti. Aspectele non-verbale de care ţinem seamă atunci când comunicăm
sunt:
 înfăţişarea
 contactul vizual
 poziţia corpului
 gesturile
 contactul fizic
 spaţiul personal
9
Limbajul tăcerii poate fi semnificativ într-o discuţie – momentul, locul şi durata tăcerii pot fi
utilizate ca elemente de comunicare nonverbală de mare impact.
Limbajul nonverbal pozitiv se manifestă prin:
 atitudine deschisă şi cooperantă
 zâmbet – nimeni nu poate face acest lucru în locul dumneavoastră !
 expresie a feţei interesată
 contact vizual moderat
 braţele susţin ceea ce se spune
 volum al vocii suficient şi variat
Limbajul nonverbal negativ se manifestă:
Defensiv-închis Agresiv-deschis
- voce tremurată - voce puternică
- vorbit rar - vorbit rapid
- expresie de îngrijorare - expresie de furie
- braţele defensive - contact vizual permanent
- privire evazivă - postură dominantă
- gura acoperită cu mâna - degetul flutură prin aer
- distanţă excesiv de mare - invadarea spaţiului personal
Mehrabian si M. Weiner au fost primii care au studiat limbajele neverbale si au constatat
ca proportia în care folosim limbajul verbal si limbajele neverbale este, în comunicarea orala,
urmatoarea: 7% cuvinte, 38% paralimbaj (în principal intonatia si inflexiunile vocii), 55% alte
elemente de limbaj neverbal (în principal expresia fetei, gesturile si postura corpului). Doar 7% din
comunicare are loc prin intermediul cuvintelor, restul fiind neverbal.
10
Ceea ce spunem este mult mai puţin important decât felul cum spunem, pentru că oamenii tind să
creadă mai degrabă mesajele nonverbale decât pe cele verbale.
Alegerea modalităţilor de comunicare
CRITERIU TIP DE COMUNICARE

Tip de limbaj folosit  verbală
 nonverbală
 paraverbală
Numărul de indivizi  comunicare intrapersonală (comunicare cu sinele, “vocea
participanţi la procesul interioară”) – necesară pentru stabilirea echilibrului psihic
de comunicare şi emoţional
 comunicare interpersonală (cu alţii, « de la om la om »,
« între patru ochi »)
 de grup (în interiorul clasei, echipei, familiei)
 comunicare de masă (prin institutii specializate, cu
adresabilitate generală - massmedia)
Contextul spaţio-  directă (faţă în faţă)
temporal al mesajelor  indirectă (mediată)
Intenţionalitatea  intenţionată
comunicării  neintenţionată
Obiectivele comunicării  comunicare incidentală (fara scop bine stabilit)

 comunicare consumatorie (consecinţă a stărilor
emoţionale)
 comunicare instrumentală (când este urmarit un scop
precis)
Poziţia ierarhică în  comunicare ascendentă (cu superiorii)
organizaţie  comunicare descendentă (cu subalternii)
 comunicare orizontală (emităţorul si receptorul au pozitii
egale)
11
Transmiterea informaţiilor specifice activităţii pedagogice
Practica pedagogică cuprinde patru genuri de activităţi:

a) activitatea de cunoaştere generală a şcolii;
b) activităţi de observaţie şi analiză a lecţiilor susţinute de mentorii din şcolile de
aplicaţie;
c) activităţi instructiv-educative practice: susţinerea lecţiilor de probă şi finale, de
către studenţi;
d) elaborarea caietului de practică pedagogică (ce include planificări, fişe de analiză,
planuri de lecţie, fişa psihopedagogică a unui elev, evaluare).
Practica pedagogică, parte integrantă a procesului de învăţământ, are următoarele
obiective:
- consolidarea şi aprofundarea pregătirii de specialitate, psihopedagogice şi metodice;
- învăţarea, exersarea şi formarea abilităţilor şi competenţelor necesare exercitării
profesiunii didactice;
- cunoaşterea documentelor şcolare care fundamentează organizarea şi conducerea
procesului didactic;
- aplicarea particularizată la disciplinele de învăţământ a tuturor componentelor
procesului general de predare-învăţare-evaluare (principiile, finalităţile, conţinutul,
metodele, mijloacele, formele de organizare, sistemele de evaluare a rezultatelor
şcolare);
- formarea şi dezvoltarea abilităţilor practice de proiectare didactică;
- efectuarea şi exersarea unor acţiuni specifice procesului de învăţământ pe baza
pregătirii teoretice de psihologia educaţiei, pedagogie, didactică a specialităţii;
- formarea capacităţii de cunoaştere a elevilor (individual şi în grupul şcolar), în
vederea tratării diferenţiate a acestora;
- cultivarea abilităţilor şi a capacităţilor de autoevaluare şi de integrare a rezultatelor
autoevaluării în proiecţia personală a dezvoltării profesionale.
Componentele de bază ale conţinutului practicii pedagogice sunt:
- cunoaşterea unităţilor de învăţământ, ca organizaţii sociale având ca misiune

formarea, educarea şi socializarea tinerei generaţii;
- cunoaşterea structurii organizatorice, a relaţiilor funcţionale dintre compartimentele
şi serviciile componente, a sistemelor manageriale ale unităţilor şcolare;
- cunoaşterea sistemului de activităţi didactice, educaţionale, administrative,
economico-financiare, etc., a relaţiilor şi a interacţiunilor reciproce dintre acestea;
- înţelegerea raporturilor reciproce dintre şcoală-familie-organizaţiile sociale şi ale
administraţiei locale, comunităţile locale şi a schimburilor permanente cu mediul în
care acţionează;
- asimilarea principalelor componente, calificări, responsabilităţi, îndatoriri şi drepturi
ale profesiei de cadru didactic ;
- capacitatea de transpunere a conţinutului ştiinţific, de specialitate al obiectelor de
studiu, în conţinuturi didactice, în măsură să facă posibilă şi accesibilă însuşirea de
către elevi a valorilor ştiinţei, tehnologiei şi culturii;
12
- construirea de demersuri şi strategii didactice adecvate finalităţilor şi conţinuturilor

disciplinelor de studiu, formarea şi dezvoltarea deprinderilor de apreciere şi
susţinere a activităţilor didactice cu elevii;
- formarea abilităţilor şi a capacităţii de observare şi de studiere a particularităţilor de
vârstă şi individuale ale elevilor;
- dezvoltarea capacităţii de evaluare şi apreciere a activităţilor instructiv-educative
proprii, ale elevilor şi ale colegilor.
Activitatea mentorului Activitatea studentului

- răspunde de un grup de 10-12 studenţi repartizaţi 1. participarea la toate activităţile desfăşurate în
de DPPD; perioada de practică pedagogică. O prezenţă de
- prezintă studenţilor normele de conduită, mai puţin de 80% la activităţile din programul de
prelucrează regulamentul şcolar; practică atrage după sine neîncheierea situaţiei la
- efectuează instructajul P.S.I. şi prezintă Normele practică pedagogică;
de Tehnica Securităţii şi Protecţiei Muncii; 2. efectuarea a 10 ore de asistenţă la profesorul-
- programarea lecţiilor studenţilor, de comun acord mentor;
cu aceştia; 3. predarea a 5 lecţii (4 lecţii de probă şi o lecţie
- prezentarea documentelor solicitate studenţilor: finală);
 planificări calendaristice; 4. întocmirea unei fişe de observaţie pentru
 programe şcolare; fiecare lecţie asistată;
 planuri de lecţii; 5. întocmirea unui proiect pentru fiecare dintre
 proiecte didactice; lecţiile de probă. Fiecare proiect va fi examinat de
 proiecte pentru activităţi educative; către profesorul-mentor înainte de susţinerea
 programe elaborate de profesor pentru lecţiei. Studentul va fi obligat să respecte
Curriculum-ul la decizia şcolii; indicaţiile şi corecţiile făcute de către profesor;
 alte materiale curriculare care îi pot fi utile 6. pe durata practicii pedagogice fiecare student
studentului în viitoarea carieră didactică. este obligat să urmărească activitatea şcolară şi
- prezentarea unor lecţii educative cu carater extraşcolară a unui elev, în vederea cunoaşterii lui
demonstrativ cât mai atractive şi variate la clase în raport cu cerinţele procesului instructiv-
diferite; educativ şi a orientării lui profesionale. Studentul
- îndrumarea studenţilor în pregătirea lecţiilor practicant este obligat să întocmească portretul
(selectare şi prelucrare didactică a conţinutului psihopedagogic al elevului care i-a fost încredinţat
ştiinţific, mijloacele de învăţământ ce vor fi spre studiu.
utilizate la clasă); 7. participarea activă la toate analizele lecţiilor
- asistarea activităţilor realizate de studenţi; predate şi la auto-analiza propriei lecţii;
- analiza şi evaluarea propriilor lecţii; 8. completarea portofoliului de practică
- evaluarea, analizarea lecţiilor ţinute de studenţi; pedagogică cu toate documentele solicitate: fişele
- verificarea prezenţei studenţilor; de asistenţă, planificări calendaristice, proiectele de
- urmărirea şi verificarea activităţii fiecărui lecţie pentru lecţiile de probă şi pentru lecţia finală,
student; cel puţin un proiect pentru activităţi educative
- completarea fişei de evaluare a activităţii (lecţii de dirigenţie, cercuri, etc.), alte materiale
studentului. curriculare, fişa psihopedagogică. Portofoliul de
practică aparţine şi va rămâne studentului, dar este
evaluat de către profesorul universitar coordonator
la sfârşitul perioadei de practică, el având pondere
majoră în stabilirea notei finale. Portofoliul de
practică va fi prezentat în cadrul colocviului de
practică pedagogică.
9. respectarea normelor de conduită solicitate de
către profesorul mentor, respectiv de către
conducerea şcolii.
13
Orele de asistenţă, lecţiile de probă vor fi stabilite de comun acord cu profesorul- mentor în funcţie de
orarul acestuia şi al studentului.
Pentru desfăşurarea în bune condiţii a practicii pedagogice, fiecare student îşi va planifica
activităţile pe care le va desfăşura în şcoala de aplicaţie.
Fişă activitate student
a)Date generale
Perioada de practică pedagogică:.....................
Scoala de aplicaţie............................................
Disciplina de predare........................................
Profesorul îndrumător.......................................
b) Asistentele la lecţiile demonstrative, precum şi la lecţiile membrilor echipei
studenteşti de practică.
Nr. crt. Data Anul de studiu Titlul lecţiei Semnatură

(anul, ziua, ora) (clasa) (activităţii) profesorului
îndrumător
c) Lecţiile de probă şi finală
Nr. Data Anul de Titlul lecţiei Semnătura

crt. (anul, ziua, ora) studiu profesorului
(clasa)
14
Utilizarea feed-back-ului în comunicare
FeedBack I
(reglează mesajul)
EMIŢĂTORUL RECEPTORUL
(PROFESORUL, Informaţii (STUDENTUL)
MENTORUL)
-primeşte informaţii
-transmite informaţii Răspuns -emite răspunsuri
-primeşte răspunsuri
FeedBack II
(reglează învăţarea)
EMIŢĂTOR (profesorul):
- emite mesajul didactic prin canalul de transmitere;
- receptează răspunsul (feed-back I);
- analizează metodele (feed-back II).
RECEPTOR (studentul):
- receptează mesajul prin canalul de transmitere;
- stochează informaţia;
- prelucrează informaţia;
- emite răspunsuri (feed-back I);
- receptează mesajul ameliorat (feed-back II).
Comunicarea didactică prin dialog apare ca un model interactiv, profesorul şi
studentul fiind în acelaşi timp emiţător şi receptor, creându-se între ei relaţie de schimb de
idei şi cercetări.
Eficienţa comunicării depinde atât de pregătirea şi aptitudinile de a comunica ale
profesorului, cât şi de capacitatăţile intelectuale ale studentului.
Feed-back-ul îndeplineşte funcţiile de control, de reglare şi autoreglare a informaţiilor
transmise, prin eliminarea la timp a unor eventuale perturbări şi distorsiuni.
Există mai multe tipuri de feed-back: verbal, individual, colectiv, periodic, continuu
etc.
I.Feed-back-ul de tip I
Studenţii (receptorul) îi oferă emiţătorului (profesorul) informaţii cu privire la modul

în care a comunicat. Dacă are abilitatea de a folosi aceste informaţii, profesorul va obţine o
creştere a eficienţei mesajului său.
Pentru obţinerea informaţiilor despre comunicare, emiţătorul:
- poate folosi, ca mijloace verbale, interogarea receptorilor, dacă au înţeles sau nu,
comentariile auditoriului;
15
- poate observa semnele nonverbale: neatenţia, dezinteresul, oboseala, preocupările

laterale, privirea şi mimica exprimând concentrare etc.
II. Feed-back-ul de tip II
Poate fi ilustrat, de la emiţător la receptor, prin următorul exemplu: mentorul explică

studenţilor modul în care trebuie să se desfăşoare un experiment din laborator.
Receptorii, pe cale verbală sau nonverbală, îl informează pe mentor dacă au înţeles
sau nu; mentorul reia explicaţia, apoi studenţii trec la acţiune, încercănd să execute
experimentul conform îndrumărilor primite. Acum are loc cel de-al II-lea tip de feed-back,
în momentul în care pe cale verbală sau nonverbală, mentorul aprobă sau dezaprobă ceea ce
fac studenţii şi reglează din mers comunicarea didactică. Ca să poată acea loc acest tip de
feed-back trebuie să lăsăm studenţilor iniţiativa acţiunii.
Înaintea oricărei comunicări didactice, mentorul va efectua mai multe operaţii:
stabilirea obiectivelor şi a conţinutului esenţial al comunicării, a unor explicaţii, exemple,
fapte, date cu valoare motivaţională, a întrebărilor-problemă, a întrebărilor retorice, sau care
determină reflecţii (Ce se întâmplă dacă? Din ce cauză? Ar putea fi şi altfel? La ce credeţi
că vă folosesc aceste informaţii?).
Aplicaţii practice
1.Exerciţii de dialogare pe diverse teme din specialitate, discutii, dezbateri, alegând diverse
metode de comunicare.
2.Activităţi practice de formare a abilităţilor de comunicare.
3.Avantajele/dezavantajele metodelor de comunicare.
4.Transmiteţi mesaje colegilor de grupă utilizând scrisori, e-mail.
16
3.Menţinerea echilibrului în cadrul grupului de lucru
Surse potenţiale de disfuncţionalitate în cadrul grupului

Cadrul didactic-mentor identifică sursele potenţiale de disfuncţionalitate:
a) stabileşte împreună cu practicantul/stagiarul, la începutul practicii pedagogice/de
stagiatură, un set de reguli care să prevină disfuncţionalităţile ce pot apărea la un moment
dat;
b) anunţă criteriile unice de evaluare la începutul activităţii de stagiatură şi de practică
pedagogică, pentru a preîntâmpina posibilele elemente de subiectivism.
Surse de disfuncţionalităţi:
- absenţa studenţilor practicanţi de la activităţi lipsa punctualităţii;
- nerespectarea termenelor;
- incompatibilitatea mentor–student practicant, profesor–student practicant,
student practicant – student practicant;
- inconsistenţa în evaluarea rezultatelor practicii pedagogice.
Model de set de reguli pentru studenţi prezentate de metodistul din facultate
Veţi lucra în grupe şi trebuie să Asistenţele la orele predate de colegii voştri face
frecventaţi orele de practică tot parte din programul vostru de formare şi trebuie să
timpul împreună, ca o echipă. O altă fie urmate de discuţii intercolegiale şi de feed-back
abordare va face ca practica să nu fie constructiv. Nu ezitaţi să vă sprijiniţi unii pe ceilalţi.
eficientă.
Veţi fi îndrumaţi de către un mentor Trebuie să ţineţi o evidenţă completă a practicii
care are această calitate atestată pedagogice. Trebuie să realizaţi un portofoliu de
printr-un stagiu special de pregătire. practică. El cuprinde şi un raport final asupra
progresului pe care l-aţi făcut. Acest raport este un
document important.
Metodicianul şi mentorul lucrează în Spre sfârşitul practicii pedagogice va trebui să

parteneriat pentru formarea dvs. şi atingeţi o serie de obiective de predare. Acestea sunt
ţin permanent legătura pentru consemnate în portofoliu. Ele sunt standardizabile
satisfacerea nevoilor dvs. de formare după gradul de îndeplinire a acestor obiective şi
didactică. cuantificabile prin note.
Orele de asistenţă vor fi stabilite de Există un formular standardizat de evaluare care va

comun acord cu mentorul în funcţie fi folosit în evaluarea lecţiilor voastre aşa cum este
de orarul acestuia şi al dvs. folosit pentru toţi profesorii, în general. El se
O dată acest lucru stabilit daţi prezintă sub forma unei grile de evaluare.
dovadă de corectitudine şi Familiarizarea cu categoriile din această grilă vă pot
profesionism, respectaţi ajuta să înţelegiţi ce se aşteaptă de la voi.
înţelegerile. Când veţi fi profesori
nu veţi putea lipsi de la ore. Dorim
să manifestaţi flexibilitate pentru a
17
putea beneficia din plin de această

experienţă.
Există o planificare legată de Notarea după grila de evaluare:

experienţa voastră de formare
iniţială. Este proiectată în aşa fel NOTA DESCRIEREA
încât să vă asigure preluarea 10 Foarte bine
responsabilităţii treptate a predării 9 Bine
până la asumarea ei completă. Veţi 8 Destul de bine
preda la nivele şi clase diferite şi va 7 Satisfacator
trebui să asiguraţi împreună cu 6 Nesatisfacator
mentorul abordarea unei game
variate de lecţii (de exemplu lecţii Amintiţi-vă că sunteţi un musafir în şcoala unde
de formare de deprinderi de faceţi practica pedagogică. Sunteţi privilegiaţi că
gramatică, de literatură, activităţi directorul şcolii şi profesorii acestei şcoli au
experimentale etc.). În total sunt acceptat ca voi să participaţi la viaţa şcolii în acest
prevăzute …… de ore de practica, în fel.
care veti exersa proiectarea
didactică, observarea, participarea la
feedback, familiarizarea cu
programa disciplinei şi cu viaţa şi
cultura şcolii de aplicaţie etc.
Se va pune accentul pe aspectul Vă rugăm:
formativ al practicii pedagogice, veţi - Să vă purtaţi politicos în orice împrejurare;
fi îndrumaţi, nu judecaţi. Veţi fi - Să adoptaţi o atitudine profesională;
încurajaţi să vă autoevaluaţi în - Să încercaţi să înţelegeţi viaţa şcolii şi să
scopul de a prelua responsabilitatea contribuiţi la aceasta într-un mod pozitiv;
formării voastre. - Nu uitaţi să vă prezentaţi ori de câte ori este nevoie
(inclusiv când ţineţi ore la clase).
- Adoptaţi o ţinută decentă, corespunzătoare
statutului profesional.
Rolul acestor reguli este de a încuraja şi determina o atitudine pozitivă a studenţilor

practicanţi faţă de activitatea ce urmează să o desfăşoare.
18
Prevenirea/remedierea disfuncţionalităţilor
Se va insista pe respectarea regulilor stabilite iniţial în vederea prevenirii respectiv
remedierii disfuncţionalităţilor.
Se vor prezenta criteriile unice de evaluare a practicii pedagogice în vederea
asigurării consistenţei notării.
Activităţile de practică pedagogică desfăşurate şi progresul competenţelor studentului
practicant sunt monitorizate şi consiliate de mentorul de practică şi supervizate de
metodician. La primul contact mentorul şi metodicianul vor stabili strategiile de evaluarea a
studentului.
Colocviul de la sfârşitul practicii pedagogice va stabili nota finală. La aceasta vor
contribui:
 Rezultatele chestionarelor la care studentul va răspunde la începutul şi la sfârşitul
practicii pedagogice. Primul chestionar conceput în echipă de mentor şi metodician
are un rol de diagnostic şi de stabilire a nevoilor pe care practicantul le are. Cel de-
al doilea chestionar, elaborat la nivel naţional prin colaborare cu metodicieni din
alte centre universitare şi mentori, va avea şi caracter de evaluare şi înregistrare a
progresului fiecărui student în parte.
 Fiecare oră de probă şi discuţia de după aceasta vor fi notate, autoevaluate, evaluate
de mentor şi de colegii studenţi. Mentorul de practică pedagogică este cel care în
finalul acestor discuţii atribuie o notă fiecărei activităţi de probă desfăşurate în
echipă sau singur de către studentul practicant.
 Practicantul ţine o lecţie, considerată finală, pentru care primeşte o notă ce se
calculează ca medie aritmetică a notelor date de mentor şi de metodician.
 În decursul practicii studentul realizează un portofoliu care conţine fişe de
observaţie, planificări şi proiecte de lecţii sau activităţi pe care le-a desfăşurat,
probleme rezolvate, lecţii sau activităţi de laborator, activităţi extraşcolare, fişa
psihopedagogică, materiale didactice de concepţie proprie utilizate în lecţii etc.
Acest portofoliu este notat de către mentor şi metodician şi nota este considerată în
calculul notei finale.
 Nota finală se calculează conform algoritmului:
1 2 3 2
NOTA  N LA  N LP  N LF  N P
8 8 8 8
în care NLA este nota pentru activităţile desfăşurate în perioada de asistenţă, NLP nota pentru
activităţile desfăşurate ca lecţii de probă, NLF nota pentru susţinerea şi analiza lecţiei finale, NP nota
pentru activitatea de întocmire a portofoliului şi pentru prezentarea lui la colocviu.
Practica pedagogică se încheie cu colocviu.

Evaluarea rezultatelor obţinute de studenţi se face cu note, nota minimă de
promovare fiind 7. Media generală a practicii pedagogice pentru fiecare student se stabileşte
de profesorul îndrumător de la şcoala de aplicaţie şi de reprezentantul Departamentului
pentru Pregatirea Personalului Didactic, prin nota întreagă, rotunjindu-se în plus sau în
minus faţă de media aritmetică a notelor parţiale obţinute de student, în funcţie de rezultatele
19
obţinute la lecţia finală, ca şi de aprecierea rezultatelor de ansamblu, de interesul manifestat

faţă de munca instructiv-educativă şi de perspectiva reală faţă de profesia de cadru didactic.
Această medie se trece în fişa de evidenţă a practicii pedagogice a fiecărui student,
sub semnătura profesorului îndrumător din şcoala de aplicaţie şi a cadrului didactic din
Departamentul pentru Pregatirea Personalului Didactic. Aceeaşi notă se trece de
reprezentantul Departamentului în registrul unic de evidenţă existent la cabinet.
EVALUAREA STUDENTULUI
PORTOFOLIUL STUDENTULUI
Conţinutul portofoliului de practică pedagogică

Portofoliu de practică pedagogică se întocmeste pe parcursul desfăşurării practicii
pedagogice şi are rolul de a reflecta activitatea desfăşurată de student şi de a-l sprijini în
viitoarea sa activitate didactică.
Documentele portofoliului:
a) orarul profesorului mentor;
b) planificarea lecţiilor de probă şi a lecţiei finale;
c) fişe de asistenţă/observaţie la lecţiile susţinute de profesorul mentor şi la cele ale
colegilor;
d) Programa disciplinei;
e) Planuri de lecţii realizate de student pentru lecţiile ţinute;
f) Materiale elaborate în cadrul participării la proiecte de cercetare cu conţinut
didactic;
g) Bibliografia utilizată pentru conceperea programei de seminar şi pentru stabilirea
lecţiilor.
Evaluarea portofoliului de practică se va face în baza următoarelor criterii:
Includerea în portofoliu de practică a cât mai multe si variate documente (cel puţin 4):
programa disciplinei, proiecte didactice, elemente de cercetare didactică, instrumente
evaluative;
Corectitudinea elaborării documentelor din perspectiva disciplinelor psihopedagogice;
Concordanţa materialelor cu noutăţile reformei curriculare.
20
OBSERVAŢII ASUPRA LECŢIILOR PREDATE DE STUDENT
Nr. Criteriul de Aspecte Lecţia 1 Lecţia 2 Lecţia 3 Lecţia 4 Lecţia 5

crt. evaluare
1 Conţinutul Riguros
ştiinţific Accesibil
Sistematizat
2 Metode de Alegerea metodelor
învăţământ Corectitudinea aplicării
3 Evaluarea Proiectare
Realizare
4 Reglarea Fixarea
Remedierea
Îmbogăţirea
5 Obiective Corect fixate
operaţionale
6 Managementul Încadrarea în timp
clasei Menţinerea disciplinei
Implicarea elevilor
7 Materialul Pregătirea
didactic Utilizarea
8 Creativitate
9 Utilizarea Vizibilitatea scrisului

tablei Organizarea informaţiilor
10 Ţinuta
Atitudinea
Vocea
Notă: Se urmăreşte progresul înregistrat de student în predarea lecţiilor.
21
FIŞA DE EVIDENŢĂ A NOTELOR OBŢINUTE DE STUDENT

LA PRACTICA PEDAGOGICĂ
A. Date generale:
- Student (nume şi prenume) .....................................................................

- Facultatea..................................................................................................
- Secţia (specialitatea)...................................................................................
- Anul de studiu.............................................................................................
- Anul universitar..........................................................................................
- Şcoala de aplicaţie.......................................................................................
- Disciplina de practică..................................................................................
- Cadrul didactic îndrumător de la:
- Şcoala de aplicaţie................................................................
- Catedra de Pedagogie..........................................................
B. Notele acordate studenţilor la practica pedagogică:
- Note la lecţiile de probă:.............................................................................
- Nota la lecţia finală.....................................................................................
- Nota la materialele didactice realizate (dacă este cazul)....................................
- Nota la caietul de practică pedagogică............................................................
- Nota la caracterizarea psihopedagogică a unui elev..........................................
- Media generală............................................................................................

Semnătura profesorului îndrumător din Semnătura reprezentantului

şcoala de aplicaţie Departamentului pentru pregătirea
personalului didactic
Data.......................................
22
Raport final asupra practicii pedagogice
STUDENT/A ………………………………………………….
Secţia …………………………………………………………..
Media notelor la lecţiile de probă ……………………………..
Nota la lecţia finală ……………………………………………
Profesor mentor ……………….
Nota pentru portofoliu ………………………………………….
Nota la practica pedagogică………………………………………
Profesor univ. coordonator……………………
Data………………..
23
4. Dezvoltarea capacităţilor de predare a cunoştinţelor şi

de formare a deprinderilor
Aspecte care pot fi observate într-o lecţie

Monitorizarea studentului practicant în desfăşurarea lecţiei
- urmărirea, observarea, activităţii studenţilor practicanţi pe întreg parcursul desfăşurării

practicii pedagogice;
- raportarea activităţii studenţilor la obiectivele practicii pedagogice;
- monitorizarea progresului studentului practicant.
Stabilirea nivelului individual de performanţă profesională
al studentului practicant
- în funcţie de un standard de competenţe minim acceptabil;
- în funcţie de etapa de desfăşurare a practicii pedagogice la un moment dat.
Acordarea sprijinului în dezvoltarea capacităţii

profesionale ale studenţilor practicanţi.
- acordarea sprijinului în funcţie de progresul realizat de fiecare student;

- flexibilitatea sprijinului acordat studenţilor la nevoile şi particularităţile individuale ale
fiecărui student practicant;
-dezvoltarea şi îmbunătăţirea practicii pedagogice a studenţilor practicanţi prin
rezolvarea în cadrul feed-back-ului a problemelor care apar la un moment dat.
Oferirea de feed-back studentului practicant
-alegerea metodei de conducere a feed-back-ului în funcţie de etapa de desfăşurare a

practicii pedagogice şi de nevoile individuale specifice ale studentului practicant;
-asigurarea unui feed-back obiectiv, înlăturând prejudecăţile, comentariile subiective şi
lipsite de substanţa sau ciocnirile de personalitate;
-asigurarea unui feed-back realist, pozitiv şi focalizat pe activităţile didactice care
urmează să se desfăşoare cât şi pe dezvoltarea profesională ulterioară.
Metode de conducere a feed–back–ului

Metoda de conducere a feed–back–ului este aleasă în funcţie de etapa de desfaşurare a
practicii pedagogice şi de nevoile individuale specifice ale studentului practicant: directă,
alternativă, colaborativă, non–directă, creativă, de evaluare a propriei predări prin observarea
altora
Competenta de comunicare a profesorului.

Caracteristici, feed-back-ul oferit de comunicare în contextul situatiilor didactice
24
Mentorul va prezenta studenţilor lecţii de predare, de formare de priceperi şi deprinderi

cât mai variate.
25
1.A.Utilizând materialul bibliografic din documentul Proiectul FEDA CBD 204 -

Strategii pentru o predare care să corespundă stilurilor individuale de învăţare ale
persoanelor folosiţi strategii de predare care corespund cel mai bine stilurilor de învăţare
individuale. Acest pachet se adresează managerilor, profesorilor, maiştrilor-instructori,
personalului de sprijin din şcoală şi constituie un material didactic auxiliar pentru cei care vor
să-şi perfecţioneze activitatea educativă.
Scopul predării Strategia de predare Pag. Puncte tari pentru acest tip de
Ce speraţi să obţineţi. Cum veţi proceda? Nr. persoană :
Vizual Auditiv Practic
 
Generarea entuziasmului şi a Expunere orală 8 
interesului în privinţa unui
anumit subiect
Lectură dirijată 9 
Vizită 10  
Video / multimedia 11   
Explorarea şi influenţarea Discuţie 12  

opiniilor, emoţiilor,
convingerilor şi atitudinilor
Joc de rol şi studii de caz 13  
Film şi Video 14   
Rezolvarea de probleme Tutorial individual / 1:1 / 15 

(Planificarea şi organizarea Mentorat
propriei învăţări)
Brainstorming 16   
Planificarea şi revizuirea 17 
acţiunilor
Oferirea de informaţie Expunere orală 18 

De la teorie la practică:
Explicarea conceptelor
teoretice
Suport de curs / fişe de lucru 19   
Citire 20 
Demonstraţie 21  
De la teorie la practică: Tutoriale individuale (schimburi 22 

Legarea teoriei de practică în ambele sensuri)
26
 
Atelier de lucru /Simulare / Joc de 23  
rol
Dobândirea de abilităţi / Atelier de lucru / Simulare / 24  
consolidarea Practică
De la teorie la practică:
Exersarea practicilor
Demonstraţie 25  
Formare (coaching) 26 
Învăţarea unui sistem Învăţare mecanică 27 

“mecanic”, sau a unor fapte
concrete, sau a unei
succesiuni
Dezvoltarea de abilităţi de Discuţie : 28  
comunicare orală  Dezbatere
 Masă rotundă
Joc de rol / Piesă de teatru / 29  
Simulare
Lucru în grup 30  
 Grup cu sarcină precisă
 Grup mic
 Brainstorming
 Grup creativ
Dezvoltarea de abilităţi de Temă scrisă 31 
comunicare în scris
Dezvoltarea lucrului în Jocuri / Piesă de teatru / joc de rol 32 
echipă
Teme /proiecte integrate 33   
Vizită de două sau mai multe zile 34   
Lucru în grup 35  
Generarea de idei:
 Brainstorming
Consolidarea ideilor:
 Grup cu sarcină precisă
 Grup mic
Consolidarea informaţiei Seminar 36 
Joc de rol 37   
Evaluare /Test 38 
Temă de lucru / proiect 39 

(individual / în grup)
Analiza şi evaluarea Întrebări şi răspunsuri verbale 40 
învăţării (profesor şi elev)
Examen / test 41 
Suport de curs cu spaţii goale de 42   

completat
Întrebări de control 43  
27
 
Evaluare practică / activitate cu 44 
sarcină / schiţarea profilului de
abilităţi
28
Cum se foloseşte tabelul
1. Mai întâi trebuie să cunoaşteţi stilurile individuale de învăţare ale elevilor dumneavoastră.
2. Uitaţi-vă pe coloana intitulată “Scopul predării – Ce doriţi să realizaţi?”
3. Decideţi ce “Scop” va stabiliţi pentru sesiunea respectivă (lista nu este exhaustivă).
4. Uitaţi-vă pe coloana următoare, intitulată “Strategie de predare – cum o să procedaţi?”
5. Decideţi ce strategie /strategii intenţionaţi să folosiţi pe parcursul sesiunii.
6. Mergeţi la pagina indicată.
7. Ultimele trei coloane, având titlul “Puncte tari pentru acest tip de persoană” indică ce
strategie prezintă cel mai mare grad de confort şi încredere pentru tipul respectiv de
persoană care învaţă. Este deci esenţial să vă îndreptaţi cea mai mare parte a atenţiei în
mod special asupra modului în care îi puteţi implica pe elevii pentru care această
strategie NU este un punct tare. La pagina 3 se află o privire de ansamblu asupra
punctelor tari ale diferitelor stiluri de învăţare. Exemplele oferite nu sunt singurele posibile,
puteţi adăuga la acestea propriile dumneavoastră exemple.
8. Folosiţi formularele de plan de lecţie pentru a planifica şi a include toate stilurile de
învăţare ale elevilor dumneavoastră.
B. Realizaţi două planuri de lecţie conform modelelor din formular. Acestea vă permit
să extindeţi „strategiile de învăţare” pe care le veţi folosi pentru elevii cu dominantă vizuală,
auditivă şi practică, sau să verificaţi dacă v-aţi adresat fiecărui stil de învăţare în fiecare
activitate, pentru a vă asigura că învăţarea are loc pentru toţi pe tot parcursul sesiunii.
Prezentaţi planurile realizate colegilor.
29
Plan de Lecţie
Profesor : ________________________ Titlul programului: ____________________________________________________ Sala :_________
Data: __________________________
Scopul întregii sesiuni:
Obiective



Scopul predării Strategia de predare Timp Strategii de învăţare Resurse

alocat
Elevi cu dominantă Elevi cu dominantă Elevi cu dominantă

vizuală auditivă practică
Evaluarea lecţiei
Ce a decurs bine?
Ce trebuie modificat în viitor?

30
Plan de Lecţie
Profesor : ________________________ Titlul programului: ____________________________________________________ Sala :_________
Data: __________________________
Scopul întregii sesiuni :
Obiective :



Scopul predării Strategia de predare Strategii de învăţare Stiluri de învăţare Resurse

Timp
V A p
Evaluarea lecţiei
Ce a decurs bine?
Ce trebuie modificat în viitor?

31
ASOCIAŢIA PENTRU ŞTIINŢĂ, CULTURĂ, ECOLOGIE, TINERET ŞI INTEGRARE SOCIALĂ A.S.C.E.T.I.S.
5. Îndrumarea observării de către studentul practicant
a procesului de predare – învăţare
Proiectarea didactică
Cadrul didactic-mentor are competenţe didactice.

Cadrul didactic-mentor îl asistă pe studentul practicant /pe stagiar în
elaborarea proiectului didactic:
a) urmăreşte ca proiectul didactic să includă toate componentele specifice unui
proiect ştiinţific;
b) verifică dacă este respectată în proiect concordanţa dintre obiectivele propuse,
conţinutul ce trebuie predat, strategiile didactice, structura lecţiei şi instrumentele de
evaluare;
c) urmăreşte alocarea corectă a timpului necesar fiecărei activităţi din proiectul
didactic, în funcţie de nivelul de vârstă şi de cunoştinţele elevilor.
Asistenţa în elaborarea proiectului scade treptat, pe măsură ce practicantul/stagiarul
câştigă experienţă.
Cadrul didactic-mentor propune variante de îmbunătăţire a proiectului

didactic:
a) variantele propuse de profesorul mentor îl ajută pe studentul practicant/pe stagiar
să-şi îmbunătăţească tehnicile de predare;
b) variantele propuse de mentor oferă studentului practicant/stagiarului posibilitatea
de a-şi exercita libertatea de a alege în funcţie de obiectivele didactice pe care le urmăreşte.
Lecţiile ţinute de studenţi, în număr de cinci (sau mai multe, acolo unde există
posibilitatea) trebuie să fie cât mai variate (de diferite tipuri), realizate la diferite clase
(gimnaziu şi liceu).
Studentul- profesor trebuie să cunoască clasele la care va preda (din practica de
observaţie) precum şi lecţia anterioară celei pe care o va preda.
Pregătirea acestor lecţii este deosebit de importantă. Profesorul mentor sau
coordonatorul de practică pedagogică poate oferi, la cererea studentului, sugestii şi
explicaţii. Este obligatoriu ca studentul să realizeze un proiect de lecţie pentru fiecare lecţie
pe care o va susţine (proiectele de lecţii sunt şi ele notate). Este bine ca acest proiect să fie
verificat de către mentor cu cel puţin o zi înainte de predare, pentru realizarea eventualelor
corecturi şi pentru ca varianta corectă să poată fi asimilată de către student.
În timpul lecţiei profesorul mentor sau coordonatorul de practică nu pot interveni cu
explicaţii sau cu observaţii adresate studentului, decât în mod cu totul excepţional. De
aceea studentul trebuie să-şi pregătească foarte bine lecţia şi să nu se bazeze decât pe el.
Prin tradiţie, ultima lecţie susţinută de către student este numită lecţia finală. Se
consideră că la această lecţie studentul trebuie să arate „tot ce poate ca profesor”. Adesea,
această presiune psihologică face ca această lecţie să fie mai puţin reuşită decât altele şi din
această cauză se acceptă ca studentul să pregătească o nouă lecţie finală.
Evaluarea lecţiilor studentului se face după analiza acesteia. Întotdeauna studentul
care a ţinut lecţia este cel care face prima analiză a lecţiei. Apoi urmează colegii săi,
profesorul mentor, coordonatorul de practică. Evaluarea se bazează pe criteriile prezentate
anterior. Se urmăreşte mai ales progresul înregistrat de student în realizarea lecţiilor,
32
evoluţia competenţei sale didactice.
Pentru elaborarea proiectelor de lecţii şi susţinerea acestora, studenţii practicanţi
sunt obligaţi:
 să consulte diversele variante de structuri de proiecte de lecţie existente la Cabinetul
de metodică al şcolii şi practică pedagogică din cadrul universităţii, să cunoască
conţinutul programei şi al manualului disciplinei de predare, precum şi nivelul de
pregatire şi particularităţile elevilor clasei la care vor susţine lecţiile;
 să asigure lecţiilor practice susţinute un conţinut corespunzător, să folosească
materialul didactic necesar şi metodologia didactică adecvată;
 să se prezinte la clasă bine pregătiţi şi într-o ţinută corespunzătoare muncii de
profesor.
Lecţiile practice de probă şi finale sunt analizate de subgrupa de studenţi practicanţi,

cu participarea profesorilor metodişti îndrumători.
Tipuri de lecţie
Cucoş C. ([6], pag. 307-309) prezintă principalele categorii de tipuri de lecţie:
1.Lecţia mixtă
2.Lecţia de comunicare/însuşire de noi cunoştinţe
3.Lecţia de formare de priceperi şi deprinderi
4.Lecţia de fixare şi sistematizare
5.Lecţia de verificare şi apreciere ale rezultatelor şcolare.
1.Lecţia mixtă – frecvent întălnită, datorită diversităţii activităţilor implicate şi

sarcinilor multiple pe care le joacă. Structura unei lecţii mixte:
 moment organizatoric;
 verificarea conţinuturilor însuşite;
 pregătirea elevilor pentru receptarea noilor cunoştinţe;
 precizarea titlurilor şi a obiectivelor;
 comunicarea/însuşirea noilor cunoştinţe;
 fixarea şi sistematizarea conţinuturilor predate;
 explicaţii pentru continuarea învăţării acasă şi pentru realizarea temei.
2.Lecţia de comunicare/însuşire de noi cunoştinţe – obiectivul fundamental al

lecţiei îl constituie însuşirea de cunoştinţe.
Cele mai cunoscute variante ale acestui tip de lecţie sunt:
 lecţia introductivă
 lecţia prelegere
 lecţia seminar
 lecţia programată
3.Lecţia de formare de priceperi şi deprinderi, specifice unor domenii de

activitate diverse: desen, muzică, lucru manual, educaţie fizică, gramatică, literatură,
tehnică.
33
Structura orientativă a acestui tip de lecţie:
 moment organizatoric;
 precizarea temei şi a obiectivelor activităţii;
 actualizarea sau însuşirea unor cunoştinţe;
 demonstraţia sau execuţia model, realizată, de obicei, de profesor;
 antrenarea elevilor în realizarea activităţii (lucrării, exerciţiului) cu ajutorul
profesorului ;
 realizarea independentă a lucrării, exerciţiului etc. de către fiecare elev;
 aprecierea performanţelor elevilor şi precizări privind modul de continuare a
activităţii desfăşurate în timpul orei.
4.Lecţia de fixare şi sistematizare, vizează, în principal, consolidarea cunoştinţelor

însuşite, dar şi aprofundarea lor şi completarea unor lacune.
Structura orientativă a acestui tip de lecţie:
 precizarea conţinutului, a obiectivelor şi a unui plan de recapitulare;
 recapitularea cunoştinţelor pe baza planului stabilit;
 realizarea de către elevi a unor lucrări pe baza cunoştinţelor recapitulate;
 aprecierea activităţii elevilor;
 precizarea şi explicarea temei.
.
5.Lecţia de verificare şi apreciere ale rezultatelor şcolare urmăreşte, în principal,
constatarea nivelului de pregătire a elevilor, dar şi actualizarea şi încadrarea cunoştinţelor
în noi cadre de referinţă şi semnificare, cu consecinţe importante asupra viitoarelor trasee
de învăţare.
Structura relativă a acestui tip de lecţie este:
 precizarea conţinutului ce urmează a fi verificat;
 verificarea conţinutului;
 aprecierea rezultatelor;
 precizări privind modalităţile de completare a lacunelor şi de corectare a greşelilor şi
sugestii în legătură cu valorificarea conţinuturilor actualizate în activitatea viitoare.
34
Formatul unei foi de observaţie.
Îndrumarea observării activităţii didactice
- axarea observării pe activitatea propunătorului lecţiei;

- alegerea aspectelor supuse observării în funcţie de particularităţile individuale ale
studentului practicant,
- activitatea de observare a procesului de predare/învăţare pe întreg parcursul
practicii pedagogice.
Etapa de observaţie a practicii pedagogice are ca obiectiv familiarizarea studenţilor

cu tipurile de lecţii şi activităţi realizate de profesor, colectivele de elevi cu care vor lucra.
Studenţii vor efectua 10-12 ore de asistenţă la profesorul mentor, precum şi 25 de
ore de asistenţă la colegi.
Analiza lecţiilor asistate se realizează în echipa de studenţi. Prima analiză a lecţiei
o face cel care a ţinut lecţia, menţionând aspectele pozitive şi cele mai pu ţin reuşite. Apoi
urmează colegii, profesorul mentor şi coordonatorul de practică pedagogică din partea
facultăţii.
Aspectele pe care le vor lua în considerare studenţii la analiza lecţiilor se bazează pe
următoarele criterii:
•Conţinutul ştiinţific (corectitudinea ştiinţifică, accesibilitatea, sistematizarea
cunoştinţelor);
• Obiectivele operaţionale (corectitudinea fixării, claritatea formulării,
măsura în are au fost atinse);
• Metodele de învăţământ (corectitudinea alegerii şi utilizării metodelor);
•Evaluarea (corectitudinea realizării evaluării, măsura în care este corelată cu
obiectivele de evaluare şi strategia didactică);
• Reglarea (corectitudinea realizării fixării cunoştinţelor, eficienţa conduitelor
de remediere, anticiparea dificultăţilor, utilitatea conduitelor de îmbogăţire);
• Managementul clasei (încadrarea în timp, ritmul, stabilirea şi menţinerea
unei atmosfere de studiu care stimulează interesul elevilor, organizarea activităţilor,
implicarea elevilor, capacitatea de a menţine disciplina);
• Pregătirea şi folosirea materialului didactic;
• Ţinuta, atitudinea, conduita, vocea, exprimarea orală;
• Creativitate, flexibilitate;
• Utilizarea tablei (vizibilitatea scrisului, organizarea informaţiilor scrise).
Observaţiile efectuate la fiecare lecţie se vor consemna într-o Fişă (Protocol ) de
asistenţă la lecţie. Aceasta va conţine desfăşurarea lecţiei, observaţii, sugestii,
aprecierea lecţiei. După analiza lecţiei asistate se discută şi alte strategii didactice care ar
fi putut fi aplicate.
35
FORMATUL FOII DE OBSERVAŢIE
PROPUNĂTOR:
OBSERVATOR:
DATA:
NUMĂRUL ELEVILOR:
NIVELUL CLASEI:
OBIECTIVE:
SUBIECTUL LECŢIEI:
ETAPELE LECŢIEI:
ACTIVITĂŢI DESFĂŞURATE DE ELEVI/PROFESORI :
MATERIALE FOLOSITE :
ASPECTE POZITIVE ALE LECŢIEI:
ALTERNATIVE:
SUGESTII:
ÎNTREBĂRI:
36
FIŞĂ DE ASISTENŢĂ
Lecţia numărul: …….

Student/a ……………………………….
Data …………………………….
Clasa ……………………………
Profesor mentor …………………………….
Titlul lecţiei ……………………………………………………………………………………
Desfăşurarea lecţiei (activitatea profesorului şi a elevilor)
OBSERVAŢII
RECOMANDĂRI
Aprecierea lecţiei: …………………………
37
FIŞĂ DE OBSERVAŢIE
CONDUCEREA / MANAGEMENTUL OREI

SARCINA PENTRU STUDENT:
Înainte de lecţie: citeşte caracteristicile mai jos.
În timpul lecţiei: Observaţi dacă apar caracteristicile listate mai jos, iar dacă este aşa, cum contribuie ele la
eficacitatea lecţiei. Observarea atentă a lecţiei ca întreg este mai importantă decât adunarea de date, prin urmare nu
vă lăsaţi absorbiţi în totalitate de fişa de lucru. Este foarte posibil ca nu toate caracteristicile să apară în fiecare
lecţie, deci nu vă aşteptaţi la acest lucru. Cu toate acestea notaţi-vă orice alte caracteristici care nu sunt menţionate
aici, dar care cresc eficienţa lecţiei. Acolo unde o activitate a avut un grad scăzut de eficienţă, specificaţi care
caracteristici ale managementului orei, din lista de mai jos, ar fi putut s-o optimizeze.
SUNT ACESTE CARACTERISTICI VIZIBILE LA ORĂ? ESTE PROFESORUL …?
1. Activităţi în perechi şi în grup.

2. Utilizarea optimă a spaţiului clasei.
3. Varietatea activităţilor.
4. Profesorul este întotdeauna implicat în monitorizarea ACTIV
clasei, grupelor, a perechilor şi a indivizilor.
5. Informaţia scrisă este clară şi vizibilă tuturor.

6. Sunt antrenaţi în lecţie toţi elevii.
7. Întrebările sunt adresate în mod egal. EFICIENT
8. Elevilor li se acordă timp optim de gândire şi elaborare
a răspunsurilor.
9. Profesorul nu domină discuţia din clasă.

10. Corectarea este făcută cu profesionalism.
11. Profesorul ascultă cu atenţie răspunsul elevilor.
şi stabileşte un contact vizual eficient cu fiecare. IMPLICAT
12 Profesorul încurajează şi acordă sprijin.
13. Profesorul are imagine clară asupra obiectivelor şi a

ritmului desfăşurării lecţiei.
14. Clasa este aranjată în aşa fel încât să faciliteze mişcarea
profesorului.
15. Profesorul şi-a pregătit resursele materiale
şi instrucţiunile clare.
16. Profesorul şi elevii se pot vedea reciproc ORGANIZAT
în momentele în care activitatea cere acest lucru.
17. Se construiesc dialoguri utile.

18. Se aduc materiale suplimentare din reviste, articole,
dicţionare, atlase, internet, etc.
19. Profesorul nu foloseşte abuziv exersarea . UTIL
20. Nu se iroseşte timpul în mod excesiv cu
probleme minore.
38
FIŞĂ DE OBSERVAŢIE
CONDUCEREA/MANAGEMENTUL OREI
SARCINA PENTRU STUDENT:
Notaţi în tabel aspectele observabile din cadrul lecţiei.
Aspecte observabile ale lecţiei Observaţii
1.Conducerea activităţii didactice
2.Folosirea materialelor şi mijloacelor didactice
3.Instrucţiunile date elevilor
4.Timpul în care vorbeşte profesorul raportat la timpul

în care vorbesc elevii
5.Modalităţi de grupare a elevilor: clasă, grup, pereche,
individual
6.Participarea activă a elevilor la lecţie
7.Moment organizatoric
8.Captarea atenţiei elevilor
9.Paşii lecţiei şi timpii acordaţi acestora
10.Tipuri de întrebări adresate elevilor: închise (cu un

singur răspuns corect) sau deschise
11.Corectarea greşelilor elevilor
12.Administrarea testelor
13.Prezenţa profesorului în clasă (voce, ritm, ţinută,

mimică, gestică)
14.Adaptarea proiectului didactic la realităţile lecţiei şi
rezolvarea situaţiilor neprevăzute în plan
15.Menţinerea disciplinei
16.Tema de acasă: alegere şi explicaţii
39
FIŞĂ DE OBSERVARE A LECŢIEI
Student:
Data:
Ora:
Clasa:
Observator:
I. CALITĂŢI PERSONALE ŞI PROFESIONALE OBSERVAŢII
1. Raportul cu elevii
2. Atitudinea în clasă
3. Comunicarea cu elevii
4. Cunoştinţe de specialitate
II. PLANIFICAREA LECŢIEI
5. Claritatea obiectivelor
6. Selectarea şi organizarea unităţilor de conţinut
7. Alegerea informaţiilor suplimentare
8. Echilibrarea activităţilor
9. Anticiparea dificultăţilor
III. DESFĂŞURAREA LECŢIEI
10. Folosirea materialului

11. Capacitatea de a utiliza materialul auxiliar
12. Tehnici pentru întrebări şi răspunsuri
13. Claritatea explicaţiilor şi instrucţiunilor
14. Ritmul şi încadrarea în timp
15. Realizarea obiectivelor
IV. MANAGEMENTUL CLASEI
16. Organizarea clasei
17. Implicarea elevilor
18. Organizarea activităţilor
19. Corectarea greşelilor
20. Monitorizarea activităţilor în perechi/ grupe
21. Timpul / durata cât a vorbit profesorul
22. Gesturi şi mişcări ale profesorului
23. Capcitatea de a menţine disciplina
24. Evaluarea performanţelor elevilor
25. Altele
40
FIŞĂ DE OBSERVARE A LECŢIEI
Student:
Data:
Ora:
Clasa:
Observator:
ELEMENTE OBSERVATE OBSERVAŢII

1. PREGĂTIRE (claritatea obiectivelor, proiect de lecţie,
material didactic, organizarea sălii de clasă)
2. SELECTAREA MATERIALELOR ADECVATE
3. UTILIZAREA RESURSELOR MATERIALE
4. ACURATEŢEA TERMINOLOGICĂ
5. INSTRUCŢIUNI / MAMAGEMENTUL LECŢIEI
6. PREDAREA NOŢIUNILOR NOI
7. ÎNTREBĂRI / RĂSPUNSURI
8. VERIFICAREA COMPEHENSIUNII
9. CORECTAREA
10. MONITORIZAREA
11. VALORIFICAREA MATERIALELOR
12. ETAPIZAREA
13. VARIETATEA
14. RITMUL
15. ECHILIBRUL ACTIVITĂŢILOR
16. MOTIVAŢIA / PARTICIPAREA ELEVILOR
17. DIVERSITATEA TEHNICILOR DE LUCRU
18. MOBILITATEA / ADAPTABILITATEA
19. TONUL / INTENSITATEA VOCII
20. ECHILIBRAREA ATENŢIEI
21. COMUNICAREA NONVERBALĂ
22. RAPORT PROFESOR-ELEV
23. RAPORT ELEVI-ELEVI
24. DINAMCA DE GRUP
25. MONITORIZAREA PROCESULUI DE ÎNVĂŢARE
26. REALIZAREA OBIECTIVELOR
41
FIŞĂ DE OBSERVAŢIE A INTERACŢIUNILOR
Interacţiunile asigură implicarea activă al elevilor în lecţii, permite adoptarea unor stiluri de
învăţare diferite şi menţin atenţia elevilor concentrată, prin schimbarea ritmului desfăşurării activităţii.
Această sarcină de lucru vă dă posibilitatea să observaţi câteva tipuri de interacţiuni, care pot avea
loc pe parcursul derulării orei. Notaţi ce fel de interacţiuni au loc în timpul diferitelor etape ale lecţiei.
OBSERVAŢII
MODELUL DE INTERACŢIUNE
Profesor- întreaga clasă
Profesor-elev
Elev-elev (perechi la distanţă)
Elev-elev (perechi apropiate)
Relaţii de grup
Elev-întreaga clasă
A fost lecţia suficient de variată ?

_____________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
Au existat momente când aţi simţit că interacţiunile sunt inadecvate?

_____________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
În acest caz, când şi de ce ?

_____________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
Consideraţi că există soluţii de optimizare a situaţiei?

__________________________________________________________________________
______________________________________________________________________
42
Dezvoltarea capacităţii de a analiza critic lecţia
Discutarea lecţiei observate
Cadrul didactic-mentor dezvoltă capacitatea studentului practicant/stagiarului de a

observa şi de a analiza critic lecţia:
a) studenţii practicanţi/stagiarii sunt îndrumaţi să observe lecţia ca un ansamblu de
componente interdependente;
b) dezvoltă la practicanţi /stagiari capacitatea de a face analiza critică a lecţiei;
c) gândirea critică a studentului practicant şi a stagiarului este dezvoltată prin
abilitarea acestora pentru găsirea de metode alternative în vederea realizării obiectivelor
lecţiei.
Cadrul didactic-mentor realizează feed-back-ul:

a) persoanele implicate în observare sunt dirijate în oferirea feed-backului;
b) feed-back-ul se bazează pe o analiză obiectivă a lecţiei observate;
c) în discutarea lecţiei observate este încurajată reliefarea aspectelor pozitive;
d) discutarea lecţiei observate facilitează depistarea şi explicarea de către profesorul
mentor a conceptelor neînţelese de studenţii practicanţi/stagiari
Strategii didactice: explicaţia, exerciţiul, experimentul, jocul de rol, rezolvarea de

probleme, simularea, proiectul, prelegerea interactivă, lectura, discuţia în grup,
învăţarea prin descoperire.
43
Aplicaţii practice
1.Realizaţi un proiect didactic.

2.Având la dispoziţie programa de specialitate de la o disciplină predată realizaţi
planificarea anuală şi proiectaţi o unitate de învăţare.
3.Discuţii în grup privind rezolvările efectuate.
44
6. Îndrumarea studenţilor în alcătuirea proiectului didactic
Asistarea studentului practicant în elaborarea proiectului didactic
- prezentarea elementelor componente ale unui proiect didactic (şcoala, clasa, durata
lecţiei, propunător, subiectul lecţiei, obiectivele operaţionale, competenţele specifice,
conţinut ştiinţific, strategii didactice, instrumente de evaluare, scenariul didactic);
-elaborarea unui proiect didactic împreună cu studenţii practicanţi;
Proiectarea unei lecţii se realizează în funcţie de mai multe variabile: conţinut,
strategii didactice, tipul lecţiei, gradul de pregătire al elevilor.
Schematic, un proiect de lecţie se prezintă astfel:
PROIECT DE LECŢIE
1.Data:
2.Obiectul
3.Clasa
4.Subiectul lecţiei
5.Tipul de lecţie
6.Obiectivul fundamental
Desfăşurarea lecţiei
Momentele lecţiei Obiectivele propuse Tehnologia realizării Conexiunea inversă
Desfăşurarea propriu-zisă a lecţiei se referă la momentele de parcurs, cu precizarea

reperelor temporale, a metodelor şi mijloacelor de învăţământ, a formelor de realizare a
învăţării. De regulă, proiectul de lecţie trebuie centrat atât pe conţinut, cât şi pe acţiunea
profesorului şi a elevilor. Un asemenea proiect de lecţie poate avea următoarele coloane:
Momentele Conţinutul cu timpul Activitatea Mijloace de Activitatea

lecţiei corespunzător profesorului învăţământ elevilor
Nu există un model unic, absolut, pentru desfăşurarea lecţiei. În funcţie de

predominanţa referinţei la obiective, conţinuturi, activităţi, locuri de desfăşurare a lecţiei,
mod de organizare a elevilor, se pot structura modele diferite de desfăşurare a activităţilor.
([6] Cucoş C., pag. 230)
Evaluarea proiectului didactic
- evaluarea se realizează urmărind concordanţa dintre subiectul lecţiei, formularea

obiectivelor, conţinutul ştiinţific, alegerea strategiilor didactice şi elaborarea instrumentelor
de evaluare;
- urmărirea în evaluare a timpului necesar fiecărei activităţi din scenariul didactic.
Evaluarea şi autoevaluarea lecţiei constituie un moment important al activităţii
didactice. Un model de fişă de evaluare a lecţiei este prezentat în continuare. ([6]Cucoş C.,
pag. 322).
45
FIŞA DE EVALUARE A LECŢIEI
Data:_______________________
Şcoala:_____________________
Profesor:____________________
Clasa:______________________
Obiectul:____________________
Tema lecţiei:_________________
Grupa Indicatori Observaţii

1.Proiectarea lecţiei 1.Calitatea proiectului de lecţie
2.Realizarea lecţiei 2.Pregătirea condiţiilor necesare desfăşurării lecţiei.
3.Valenţe educative, formative.
4.Conţinut ştiinţific.
5.Corelaţii intra- şi interdisciplinare.
6.Caracter practic-aplicativ.
7.Alegerea şi folosirea metodelor de predare-învăţare.
8.Îmbinarea diferitelor forme de activitate.
9.Integrarea mijloacelor de învăţământ.
10.Crearea motivaţiei. Actualizarea elevilor.
11.Densitatea lecţiei. Dozarea judicioasă a timpului.
12.Evaluarea formativă.
3.Comportamentul 13.Organizarea, îndrumarea, conducerea şi controlarea
propunătorului activităţii de învăţare.
14.Conduita în relaţiile cu elevii. Limbajul. Ţinuta.
4.Autoevaluarea 15.Receptivitatea, autoanaliza şi spiritul critic.
5.Observaţii
Propunerea de variante de îmbunătăţire a proiectului didactic
Discuţiile studenţilor în vederea îmbunătăţirii aspectelor instructiv-educative trebuie

să ţină seama de următoarele criterii:
• Conţinut ştiinţific (corectitudinea stiinţifică, accesibilitatea si sistematizarea
cunostinţelor);
• Obiectivele operaţionale (corectitudinea fixării, claritatea formulării, masura în
care au fost atinse);
• Metode si mijloace de învăţământ (corectitudinea alegerii si utilizării metodelor si
mijloacelor de învăţămân);
• Managementul grupei de studenţi (stabilirea si menţinerea unei atmosfere de
studiu stimulatoare, implicarea studenţilor în sarcinile de lucru, încadrarea în timp);
• Ţinuta, atitudinea, conduita, vocea, exprimarea orală;
• Creativitate, flexibilitate;
• Feed-back-ul (corectitudinea fixării cunostinţelor, anticiparea dificultăţilor);
• Utilizarea materialelor didactice;
• Evaluarea (corectitudinea realizării evaluării, corelarea evaluării cu obiectivele
urmărite si strategia didactică).
46
7. Evaluarea performanţelor studenţilor
Cadrul didactic-mentor are competenţe de evaluare.

Analizează şi evaluează activitatea studenţilor practicanţi/stagiarilor:
a) analizează şi evaluează activitatea didactică a studenţilor practicanţi/stagiarilor pe
baza unor standarde minime de competenţe profesionale pe care aceştia le cunosc de la
începutul practicii pedagogice/stagiaturii;
b) evaluarea este constructivă, reliefează aspectele pozitive şi conţine propuneri
adecvate de înlăturare a minusurilor;
c) evaluarea este individualizată prin raportarea performanţelor fiecărui
student/stagiar la standardul corespunzător.
Analizarea şi evaluarea activităţii studenţilor
-analizarea obiectivă a activităţii studenţilor practicanţi în raport cu scopurile majore

ale practicii pedagogice;
-evaluarea explicită a activităţilor studenţilor, prin înţelegerea de către aceştia a
obiectivelor pe care le au de atins;
-evaluarea este constructivă, propunând fiecărui student practicant măsuri adecvate
pentru înlăturarea minusurilor calitative;
-evaluarea se bazează pe analiza rezultatelor obţinute de elevi în timpul desfăşurării
practice pedagogice a studenţilor practicanţi.
FIŞĂ DE EVALUARE
Numele:
Anul de studii:
Şcoala, clasa:
Obsevator:
Nivelul de performanţă:
10 - Foarte bine
9 - Bine
8 - Destul de bine
7 - Satisfăcător
6, 5 - Nesatisfăcător
A. Calităţi personale şi profesionale Lecţia 1 Lecţia 2 Lecţia 3 Lecţia 4

Conduita profesională (atitudinea, ţinută vestimentară, expresivitate
verbală, nonverbală)
Limbajul: exprimare corectă şi clară
Capacitate de a comunica cu clasa
Motivaţie şi entuziasm pentru lecţie
Cunoştinţe ştiinţifice de specialitate
Calitatea explicaţiilor şi a expunerii
B. Elaborarea proiectului de lecţie Lecţia 1 Lecţia 2 Lecţia 3 Lecţia 4

Claritatea şi realismul obiectivelor
47
Mangementul orei (echilibrul/ varietatea şi timpul acordat
activităţilor)
Elaborarea activităţilor de învăţare eficiente pentru fiecare unitate de
conţinut
Strategii de depăşire a potenţialelor dificultăţi
Integrarea conţinutului informaţional al lecţiei în baza de cunoştinţe
generale
Adecvarea conţinutului lecţiei la profilul şi specificul clasei
C. Desfăşurarea lecţiei Lecţia 1 Lecţia 2 Lecţia 3 Lecţia 4

Managementul clasei
Adecvarea strategiilor la conţinutul lecţiei şi specificul clasei (accent
pe promovarea învăţării active)
Calitatea activităţilor de învăţare pentru fiecare conţinut
informaţional
Tehnici pentru întrebări- răspunsuri
Schematizarea informaţiilor predate
Managementul timpului
Treceri de la o etapă la alta
Organizarea unităţilor de conţinut ; eficienţa utilizării informaţiilor
suplimentare
Strategii de corectare a greşelilor
Dinamica clasei, implicarea elevilor
Feed-back-ul în lecţie şi evaluarea elevilor
Capacitatea de adaptatre la situaţii imprevizibile
Sarcini pentru învăţarea individuală
Creativitate/ ingeniozitate
Realizarea obiectivelor
D. Reflecţie şi conştientizare Lecţia 1 Lecţia 2 Lecţia 3 Lecţia 4

Capacitatea de autoevaluare
Evaluarea realizată de elevi
Reacţia la feed-back
Completarea documentelor şcolare
E. Portofoliu
Două fişe de observaţie ale lecţiilor profesorului
Două proiecte ale lecţiilor predate de student
Nota finală pentru student: media aritmetică a mediilor A-D
Încurajarea autoevaluării studenţilor practicanţi
Cadrul didactic-mentor încurajează autoevaluarea ca formă de autoreflecţie asupra

activităţii didactice:
- ajutorul acordat studentului practicant în autoevaluarea sa este constructive;
-susţinerea autoevaluării este terapeutică pentru studentul practicant.
Modalităţi specifice de încurajare a autoevaluării.
- ascultare activă
- îndemn la reflectare asupra activităţii sale didactice
48
- sugestii din partea mentorului pentru găsirea de către student a unor soluţii
şi metode didactice potrivite
FIŞĂ DE AUTOEVALUARE
Numele:
Clasa:
Subiectul lecţiei:
Comentaţi în scris următoarele criterii:
1. Au fost atinse obiectivele lecţiei?
2. Am reuşit să comunic şi să implic clasa?
3. Am folosit eficient, cu efectul anticipat, metodele interactive pe care mi le-am propus?
4. Care aspecte au funcţionat eficient în lecţie?
5. Ce probleme au apărut pe parcursul orei?
6. În ceea ce mă priveşte, nu sunt mulţumit de:
7. Sentimentele mele imediat după lecţie au fost:
8. Intenţiile mele în următoarele lecţii, pentru autodezvoltare personală sunt:
Întocmirea rapoartelor de analiză a activităţii studenţilor practicanţi
Cadrul didactic-mentor întocmeşte rapoarte de analiză a activităţii studenţilor

practicanţi/stagiarilor: evaluarea realizată în cadrul raportului se bazează pe un set de
standarde ce evidenţiază competenţele profesionale pe care trebuie să le deţină în
momentul respectiv studentul practicant/stagiarul.
Rapoartele de analiză a activităţii didactice a studentului practicant sunt periodice.
49
STRUCTURI ALE PORTOFOLIULUI Nota
Activităţile de practică observatorie
Activităţile de proiectare
Activităţi de predare–învăţare-evaluare în cadrul lecţiilor de probă
Acţiunile extraşcolare
MATERIALE DIDACTICE rezultate din activitatea cu elevii – probe de evaluare, fişe de muncă
independentă s.a:
Caracterizarea psihopedagogică a elevilor
Lecţia de probă nr.1

Lecţia finală
Media generală (în cifre şi litere):
Semnătura coordonatorului de practică pedagogică:
Fiecare cadru didactic-mentor alcătuieşte, anual, un portofoliu care conţine

următoarele componente:
a) diplomă, certificat sau adeverinţă care să ateste calitatea de cadru didactic-mentor;
b) programul de desfăşurare a practicii pedagogice şi a stagiaturii (zile pe săptămână,
orar unitate şcolară, orar universitate, orar profesor mentor, orar stagiar etc.);
c) evidenţa orelor ţinute de profesorul mentor şi asistate de practicanţi/stagiari;
d) evidenţa orelor predate de practicanţi/stagiari şi asistate de profesorul
mentor;
e) analiza punctelor tari şi a punctelor slabe ale activităţii de mentorat, propuneri de
eficientizare a acesteia;
f) fişă de observare pentru fiecare practicant/stagiar;
g) cel puţin patru proiecte de lecţie oferite practicanţilor sau stagiarilor într-un an
şcolar;
h) raportul final al profesorului mentor asupra activităţii practicantului/stagiarului,
care va fi înaintat metodicianului - cadru didactic universitar - sau inspectorului responsabil
cu dezvoltarea profesională din cadrul inspectoratului şcolar. Raportul va cuprinde evoluţia
profesională a candidaţilor şi calificativul acordat prin raportare la
standarde;
i) propuneri de perfecţionare a activităţii de practică pedagogică şi de stagiu.
50
8.Organizarea activităţii de practică
Informarea persoanelor implicate
Cadrul didactic-mentor informează persoanele implicate în activitatea de

mentorat:
a) persoanele implicate sunt informate asupra programului de practică pedagogică şi
de stagiatură care urmează să se desfăşoare în şcoală;
b) studenţii practicanţi/stagiarii sunt informaţi în detaliu despre orarul şi
particularităţile şcolii.
Persoanele implicate în activitatea de mentorat sunt: metodistul de la facultate,
directorii şcolii, profesorii din catedră, studenţii practicanţi, elevii.
Studenţii practicanţi sunt informaţi în permanenţă despre:

1.particularităţile şcolii;
2.materialele existente în şcoală;
3.materialele existente în laboratoare ;
4.respectarea NTSPM şi PSI.
1.Particularităţile şcolii:
- profilul;
-orarul;
-localizarea sălilor de clasă, a sălii profesorale, secretariatului, direcţiunii,
cabinetelor, laboratoarelor, mijloacelor de multiplicare, biblioteca.
2.Materiale existente în şcoală:

-manuale;
-culegeri de exerciţii şi probleme cărţi pentru lectură suplimentară.
3.Materiale existente în laboratoare
-aparate de proiecţie: retroproiector, aspectomat, epidiascop;

-tehnică de calcul: calculatoare personale, reţea locală;
-dispozitive multimedia: camere foto digitale, camere video, televizor;
-aparatură audio: casetofoane, CD–players.
Mijloace didactice proprii:

-planşe;
-fişe de lucru;
-folii retroproiector;
-laptop-uri;
-instrumente de evaluare
51
4. Respectarea NTSPM şi PSI.
a)Utilizarea laboratoarelor se referă la:
- aparatură;
- reguli de protecţia muncii utilizarea materialelor;
b)Eventuale disfuncţionalităţi în utilizarea mijloacelor didactice:
-pană de curent;
-defectarea aparaturii.
Se vor prezenta şi prelucra studenţilor:
- Noţiuni generale de protecţia muncii. Legislaţie şi norme specifice de

protecţia muncii.
- Legislaţie şi norme de prevenire şi stingere a incendiilor. Prezentarea

echipamentelor şi materialelor de stingere a incendiilor şi a modului lor de utilizare.
52
NORME DE PROTECŢIA MUNCII
- LABORATOARE ŞCOLARE -
Laboratoarele şcolare sunt locurile în care studentii/cursantii/elevii sunt mult expuşi riscurilor cauzate de
existenţa reactivilor chimici, ustensilelor de laborator şi aparatelor electrice. Se vor avea în vedere următoarele reguli
generale:
 Instrucţiunile scrise să fie afişate la loc vizibil şi regulile de securitate evidenţiate;

 Instrucţiunile de securitate să fie prezentate verbal şi communicate la începutul fiecărui experiment;
 Elaborarea unui set de Fişe tehnice de securitate pentru reactivii chimici periculoşi folosiţi astfel încât
proprietăţile fizico-chimice şi toxicologice, efectele asupra sănătăţii, măsurile de protecţie necesare la
manipularea lor şi procedurile de urgenţă să fie cunoscute;
 Laborantul trebuie să aibă un comportament exemplar din punct de vedere al securităţii;
 Să existe o supraveghere suficientă a elevilor în orice moment;
 Trebuie purtat echipamentul individual de protecţie şi îmbrăcămintea de lucru adecvate;
 Aparatura electrică să fie verificată şi întreţinută în mod regulat, aparatele electrice să aibă împământare;
 Reactivii chimici şi ustenislele de laborator să fie depozitaţi în locuri sigure pentru a preveni utilizarea lor
neautorizată;
 Laboratoarele şcolare să fie ventilate şi iluminate corespunzător,
să aibă un nivel adecvat de umiditate, spaţiu suficient şi să fie curate;
 Pardoselile să fie bine întreţinute, păstrate curate pentru reducerea riscurilor de alunecare şi împiedicare;
 Să fie asigurată dotarea corespunzătoare pentru prim ajutor pentru utilizare în cazul unui eveniment sau situaţie
de urgenţă.
 Să fie asigurate măsurile şi mijloacele de prevenire a incendiilor.
Pentru studentii, elevi, cursanti:
 Materialele didactice, reactivii chimici şi ustensilele folosite în laboratoarele şcolare se vor utilize numai sub
supravegherea profesorului/laborantului.
 Nu vor introduce obiecte în prizele electrice.
 Vor avea grijă de mobilierul şi mijloacele didactice din dotarea laboratoarelor.
NORME DE PROTECŢIA MUNCII

- SĂLI DE CLASĂ –
Se va avea în vedere prevenirea apariţiei pericolelor datorată următorilor factoril de risc:
Studenti/Elevi/Cursanti
Factori de risc Pericol
 Pardoseală denivelată  de alunecare
 Apă (sau alt lichid) împrăştiat pe  de cădere la aceeaşi înălţime
pardoseală (suprafeţe alunecoase)
 Ghivece de flori pe suporturi nefixate  de lovire
 Calorifere nestabile  de lovire
 Iluminat insuficient, neuniform  de lovire
 de disconfort şi scăderea randamentului şcolar
 Mobilier impropriu (bănci sau  de dobândire a unor afecţiuni musculo-
scaune neadaptate) scheletice, a poziţiilor incorecte abordate
 Ventilaţie insuficientă  de contactare a unor boli contagioase
 Lucrul cu aparatura şi reactivii de  de rănire, tăiere, înţepare, arsură
laborator termică sau chimică
 Cabluri electrice agăţate sub banci  de împiedicare
53
NORME GENERALE DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR
Căi de acces, evacuare şi intervenţie
Art. 23. - (1) Căile de acces şi de circulaţie ale construcţiilor şi instalaţiilor de orice categorie trebuie astfel stabilite,
dimensionate, realizate, dispuse, alcătuite şi marcate, încât să asigure evacuarea persoanelor, precum şi circulaţia şi orientarea
rapidă a forţelor de intervenţie.
(2) Traseele destinate forţelor de intervenţie trebuie să asigure circulaţia personalului de intervenţie şi să fie prevăzute cu
iluminat de siguranţă corespunzător.
Art. 24. - (3) Căile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu se marchează cu indicatoare de securitate şi se prevăd cu
mijloace de iluminat, conform reglementărilor tehnice, astfel încât să se asigure vizibilitatea şi să fie uşor recunoscute.
Art. 26. - (2) Pentru accesul şi evacuarea copiilor, persoanelor cu handicap, bolnavilor si a altor categorii de persoane care nu se
pot evacua singure în caz de incendiu, se adopta soluţii şi măsuri adecvate.
Echiparea şi dotarea cu mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor
Art. 34. - (1) Dotarea agenţilor economici, a instituţiilor şi localităţilor cu autospeciale şi cu alte mijloace mobile de intervenţie
la incendii se face, după caz, pe baza scenariilor de siguranţă la foc sau a analizei capacităţii de apărare împotriva incendiilor,
respectându-se criteriile minime de performanţă privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de pompieri civili, stabilite de
autorităţile abilitate prin lege.
(2) Personalului de intervenţie pentru stingerea incendiilor i se prevede şi i se asigură echipamentul şi mijloacele de protecţie
adecvate, potrivit reglementărilor în vigoare.
(3) Echipamentul şi mijloacele prevăzute la alin. (1) si (2) trebuie să asigure protecţia personalului de intervenţie la efectele
negative ale agenţilor care intervin în caz de incendiu precum şi posibilităţi de iluminat, de comunicare şi de lucru în condiţii de
siguranţă.
Organizarea şi desfăşurarea activităţii de apărare împotriva incendiilor

Organizarea apărării împotriva incendiilor în unităţile de educaţie naţională se realizează printr-un ansamblu de măsuri
tehnico-organizatorice, constând în principal din:
 a. desemnarea cadrelor tehnice sau a specialiştilor cu atribuţii de coordonare, control şi constatare a încălcării
legii în domeniul apărării împotriva incendiilor şi stabilirea sarcinilor concrete ce le revin astfel încât să fie îndeplinite
obligaţiile prevăzute de lege pentru organele de conducere, privind organizarea, dotarea, încadrarea şi instruirea specifică;
 b. instruirea periodică a salariaţilor privind cunoaşterea şi respectarea instrucţiunilor de lucru, a regulilor şi
măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor specifice activităţilor curente, precum şi a celor care trebuie respectate pe timpul
executării lucrărilor periculoase;
 c. organizarea echipelor de intervenţie în caz de incendiu, pe toată durata desfăşurării activităţilor didactice, cu
precizarea nominală a sarcinilor ce revin membrilor acestora în legătură cu:
 alarmarea şi anunţarea incendiilor;
 alertarea forţelor de intervenţie proprii;
 alertarea forţelor cu care cooperează;
 alertarea pompierilor militari;
 efectuarea operaţiilor şi manevrelor de acţionare a funcţionării sau întreruperii, după caz, a alimentării cu
electricitate, gaze sau energie termică aferente şi de punere în funcţiune a instalaţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor;
 evacuarea şi salvarea persoanelor şi a bunurilor materiale;
 executarea intervenţiei de stingere;
 d. dotarea şi echiparea locurilor de muncă cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor şi
menţinerea acestora în stare de funcţionare la parametrii proiectaţi;
 e. asigurarea mijloacelor financiare necesare desfăşurării activităţii.
Obligaţii şi răspunderi
Cadre didactice, studenţi si elevi
 Art. 1.39. Elevii, studenţii şi cadrele didactice sunt obligaţi să cunoască şi să respecte regulile şi măsurile de
prevenire şi stingere a incendiilor din unitatea respectivă (de învăţământ şi după caz, cămin).
 Art. 1.40. În cazul în care iau cunoştinţă de nereguli privind apărarea împotriva incendiilor în unitate, vor
anunţa imediat conducerea.
 Art. 1.41. Să cunoască semnalul de incendiu şi modul de evacuare în condiţii de ordine în caz de incendiu sau
calamităţi naturale.
Instalaţii de stingere a incendiilor
 Art. 2.133. Se va asigura în permanenţă accesul la sursele de alimentare cu apă (rezervoare, bazine, hidranţi interiori şi exteriori,
staţii de pompe, rampe de alimentare etc.), precum şi la celelalte instalaţii şi mijloace pentru stingerea incendiilor. Locul acestora va
54
fi marcat cu indicatoare corespunzătoare.
Marcaje
Instalaţii utilitare aferente
 Art. 2.177. Sistemele, instalaţiile, dispozitivele, echipamentele, aparatele, maşinile şi utilajele se exploatează (utilizează) în condiţiile
prevăzute în instrucţiunile puse la dispoziţie de producători ori furnizori sau în instrucţiunile specifice de prevenire şi stingere a
incendiilor, astfel încât că nu creeze riscuri de incendiu.
 Se interzice folosirea acestora în următoarele împrejurări:
 cu improvizaţii care să prezinte risc de incendiu şi/sau explozie;
 fără asigurarea protecţiei la foc corespunzătoare faţă de materialele şi substanţele combustibile existente în spaţiul în care sunt
utilizate;
 lăsarea lor în funcţiune peste programul stabilit sau fără supraveghere, în cazurile în care instrucţiunile specifice interzic acest
lucru.
Instalaţii electrice
 Art. 2.181. Se interzice, în principal;
 înlocuirea siguranţelor, releelor de protecţie şi a întreruptoarelor automate cu altele necalibrate;
 racordarea unor consumatori care depăşesc puterea nominală a circuitelor;
 încărcarea instalaţiei electrice ( conductoare, cabluri, întreruptoare, comutatoare, prize, transformatoare etc.) peste sarcina admisă;
 nerealizarea unor contacte electrice perfecte, cu rezistenţă de trecere comparabilă cu rezistenţa ohmică a conductoarelor legate,
sigure în timp şi uşor de verificat:
 neasigurarea aceluiaşi nivel de izolaţie ca şi al conductoarelor la legăturile electrice;
 supunerea legăturilor electrice la eforturi de tracţiune care nu fac parte din liniile de contact ce alimentează receptoare mobile şi
conductele electrice izolate liber, pe suporturi corespunzător alcătuite şi dimensionate;
 nepregătirea suprafeţelor de contact ale conductorilor înainte de execuţia legăturilor electrice prin mijloace adecvate;
 nelegarea corespunzătoare a conductoarelor la aparate, echipamente, maşini, elemente metalice etc. Legarea corectă se face prin
strângere mecanică cu şuruburi, în cazul conductoarelor cu secţiuni mai mici sau egale cu 10 mm² şi direct sau prin intermediul
papucilor sau a clemelor speciale în cazul conductoarelor cu secţiuni egale sau mai mari de 16 mm2.La conductoarele care se leagă
cu elemente mobile, legăturile se prevăd cu elemente elastice cu suprafaţă striată;
 lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice, în cazul demontării parţiale a unei instalaţii;
 folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice, fără ştecher, direct în prize;
 utilizarea prizelor, neprevăzute cu dispozitiv de protecţie diferenţială şi de limitare a puterii, amplasate la distanţă mai mică de 1,00
m de materiale combustibile (în depozitele şi magaziile cu materiale combustibile);
 utilizarea receptorilor de energie electrică ( radiatoare, reşouri, fiare de călcat, ciocane de lipit etc.) fără luarea măsurilor de izolare
faţă de materialele şi elementele combustibile din spaţiul sau încăperea respectivă;
 utilizarea lămpilor mobile (portative ), alimentate prin cordoane improvizate şi/sau uzate;
 folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină (abajururilor) improvizate, din carton, hârtie sau alte materiale combustibile;
 aşezarea pe motoarele electrice, a unor materiale combustibile (cârpe, hârtii, folii de mase plastice, lemne etc);
 utilizarea radiatoarelor şi a reşourilor electrice neomologate sau în alte locuri decât cele stabilite prin instrucţiuni sau agremente
tehnice;
 folosirea în stare defectă, uzată şi/sau cu improvizaţii, a instalaţiei electrice şi/sau a receptorilor electrici;
 suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare, dacă aceasta nu este prevăzută din fabricaţie;
 Art. 2.187. Tablourile electrice generale de distribuţie vor fi închise în permanenţă cu cheia, accesul la ele fiind permis numai
electricianului de serviciu, precum şi organelor de control şi verificare. Încăperea şi elementele tabloului vor fi în perfectă stare de
curăţenie ( fără praf, scame etc.). Pe partea interioară a tabloului general de distribuţie se afişează schema cu circuitele electrice
pentru ca în caz de necesitate să poată fi identificată şi întreruptă operativ alimentarea.
55
MĂSURI SPECIFICE DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR

 Art. 3.1. În sălile de cursuri, biblioteci, ateliere de proiectare, cluburi şi săli de spectacole, expoziţii nu se admite accesul unui
număr mai mare de utilizatori (persoane) decât cel stabilit prin proiect, în funcţie de destinaţia construcţiilor în care acestea sunt
amplasate (grădiniţe, şcoli primare, şcoli gimnaziale, licee, şcoli profesionale şi postliceale, instituţii de învăţământ superior ori alte
categorii de clădiri publice).
 Art. 3.2. Se interzice fumatul şi utilizarea focului deschis în astfel de încăperi, precum şi iluminarea cu flacără deschisă
 Art.3.5. Covoarele, mochetele, preşurile etc utilizate în aceste încăperi, pe holuri, coridoare, culoare şi scări se fixează în pardoseală,
pentru a nu împiedica evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu.
 Art.3.6. La amplasarea mobilierului în aceste categorii de săli şi încăperi se vor asigura culoare de circulaţie corespunzător
direcţionate şi se va ţine seama de recomandările normativului de proiectare şi cele ale prezentei norme.
 Art. 3.9. Cărţile, cataloagele, manuscrisele, fişele etc. se depozitează în rafturi sau după caz în stive, în încăperi cu parametrii de
mediu şi nivele de performanţă adecvate, astfel încât să fie ferite de foc.
 Art. 3.10. Între rafturile sau stivele de depozitare se asigură spaţii libere pentru accesul şi evacuarea uşoară în caz de necesitate.
 Art. 3.11. Pentru exemplarele şi/sau colecţiile cu valoare deosebită (unicate, cărţi rare, cărţi de patrimoniu etc.) se va asigura o
protecţie deosebită, iar în caz de incendiu se va organiza salvarea cu prioritate a acestora.
 Art. 3.15. Se interzice amplasarea meselor, scaunelor, băncilor, fişetelor sau a altui mobilier în apropierea uşilor de evacuare sau pe
circulaţiile, holurile, culoarele care constituie căi de evacuare în caz de incendiu.
 Art.3.33. Se interzice folosirea aparatelor electrocasnice (radiatoare, reşouri, fiare de călcat etc) în birouri, spaţii de depozitare,
ateliere, laboratoare, arhive şi alte încăperi din aceste clădiri, precum şi aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări, chibrituri, sau
golirea scrumierelor în coşuri pentru colectat deşeuri de hârtie.
 Art. 3.57. Elevii şi studenţii, precum şi personalul nou angajat, transferat ori detaşat din alte unităţi, înainte de începerea activităţii în
atelierele şi laboratoarele de lucrări practice vor fi instruiţi în scopul însuşirii, respectării şi aplicării regulilor şi măsurilor de
prevenire şi stingere a incendiilor specifice acestor locuri de muncă.
Şeful de laborator sau atelier răspunde de însuşirea, respectarea şi aplicarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor în aceste
sectoare de activitate.
 Art. 3.61. La locurile de activitate din aceste încăperi se afişează instrucţiuni şi reguli specifice de prevenire şi stingere a incendiilor
şi după caz, la intrarea în ateliere şi laboratoare precum şi în interiorul acestora se vor inscripţiona şi monta indicatoare avertizoare
de pericol.
 Art. 3.64. După terminarea lucrului responsabilul fiecărei încăperi (atelier, laborator) va controla dacă :
 sunt închise robinetele de pe conductele de gaze;
 sunt închise bine buteliile de gaze;
 aparatele electrice sunt scoase din priză;
 ventilaţia este în bună stare de funcţionare;
 focurile şi alte surse de căldură sunt închise;
 deşeurile, resturile de materiale combustibile, eventualele scurgeri de ulei sunt înlăturate şi curăţate;
 sunt stinse becurile de gaze, de lumină şi întrerupte alte aparate care funcţionează cu gaze naturale sau GPL.
 Art. 3.68. Se interzice blocarea ferestrelor laboratoarelor şi atelierelor cu mobilă, rafturi, diferite aparate, materiale,cărţi etc. care să
împiedice posibilitatea deschiderii rapide a ferestrelor pentru aerisire.
 Art. 3.79. Depozitarea substanţelor chimice se face în funcţie de caracteristicile fizico-chimice ale acestora, astfel încât dacă
accidental intră în contact să nu producă reacţii care pot determina izbucnirea unor incendii.
 Art. 3.80. Se va asigura menţinerea în bună stare a etichetelor pe toate vasele şi sticlele în care sunt păstrate substanţele şi produsele
chimice.
Art. 3.83. Se interzice blocarea cu aparate, mobilier, haine, halate etc a surselor de apă, a duşurilor din laboratoare, precum şi a mijloacelor
tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor.
 Art. 3.84. Se interzice lăsarea instalaţiilor, aparatelor, utilajelor în funcţiune, fără supraveghere.
 Art. 3.89. La terminarea programului de lucru se deconectează de la reţea toate echipamentele de calcul electronic.
 Art. 3.92. În încăperile depozitelor, magaziilor şi arhivelor pe lângă regulile şi măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor
precizate la cap.2 se vor respecta următoarele:
 depozitarea produselor, materialelor şi bunurilor se face în funcţie de caracteristicile fizico-chimice şi reacţia acestora cu produsele
de stingere, evitându-se pericolul apariţiei şi propagării incendiului;
 la introducerea în depozite sau magazii a diverselor produse se va stabili clasa de periculozitate în care se încadrează pentru a se
depozita corespunzător;
 hârtia, cărţile, documentele de arhivă se depozitează în stive sau rafturi, asigurându-se spaţii, culoare pentru intervenţie în caz de
incendiu;
 la depozitarea hârtiei, documentelor de arhivă în rafturi sau stive se vor asigura distanţe faţă de corpurile de iluminat şi alte instalaţii,
potrivit reglementărilor tehnice;
 Art. 3.100. Se interzice fumatul in depozite, magazii, arhive.
56
Instalaţii de stingere a incendiilor
 Hidranţi exteriori
 Hidranţi interiori
 Instalaţii de stingere fixe sau mobile
Mijloace de primă intervenţie
 Găleţi
 Stingătoare
 Pături antifoc
STINGĂTOARE
Fiecare profesor trebuie să ştie, unde se găsesc stingătoarele, cum se utilizează acestea,ce tip
de stingător este propriu fiecărui tip de incendiu, ce tactică de stingere trebuie utilizată.
 De aceea informaţi-vă unde sunt amplasate stingătoarele în şcoala dumneavoastră ! Citiţi

indicaţiile de folosire – pe cât posibil chiar acum şi nu abia atunci când s-a produs incendiul !
 Solicitaţi directorului şcolii realizarea în şcoala dumneavoastră a unui exerciţiu practic în caz
de incendiu pentru profesori, la care să participe şi directorul şcolii, responsabilul cu P.S.I.,
pompierii militari şi pompierii civili din localitate.
57
Asigurarea necesarului de mijloace didactice
Cadrul didactic-mentor formează studenţii/stagiarii în legătură cu folosirea

mijloacelor de învăţământ:
a) studenţii practicanţi/stagiarii sunt informaţi şi instruiţi în legătură cu folosirea
mijloacelor de învăţământ pe parcursul practicii pedagogice şi a perioadei de stagiatură;
b) studenţii practicanţi/stagiarii sunt încurajaţi să elaboreze mijloace de învăţământ
proprii, adecvate activităţilor didactice pe care le susţin;
c) studenţii practicanţi/stagiarii sunt instruiţi să găsească soluţii rapide şi adecvate în
cazul ivirii unor disfuncţionalităţi legate de utilizarea mijloacelor de învăţământ.
- oferirea de mijloace didactice necesare studenţilor practicanţi în timpul desfăşurării

activităţilor didactice;
- instruirea studenţilor practicanţi.
APLICAŢII PRACTICE
3. Realizaţi o listă cu laboratoarele şi atelierele şcolii;

4. Întocmiţi o listă cu materialele existente în laboratorul în care vă desfăşuraţi
activitatea;
5. Întocmiţi o listă cu materiale didactice necesare procesului instructiv educativ
care ar trebui achiziţionate în laboratorul de specialitate;
6. Explicaţi utilizarea unor materiale din laboratorul şcolar;
7. Menţionaţi cum utilizaţi calculatorul personal la orele de specialitate;
8. Menţionaţi dacă folosiţi dispozitive multimedia în cadrul orelor;
9. Elaboraţi Normele de Tehnica Securităţii şi Protecţiei Muncii specifice
laboratorului de specialitate;
10.Enumeraţi câteva reguli de Prevenire şi Stingere a Incemdiilor
58
9.Planificarea activităţii de practică a studenţilor
În conformitate cu Ordinul Ministrului nr 3312/23.02.1998 şi 3345/25.02.1999,
Cadrele didactice care îndrumă practica pedagogică a studenţilor vor avea activitatea
respectivă inclusă în norma didactică. Unităţile şcolare în care se efectuează practică
pedagogică vor fi stabilite împreună cu inspectoratul şcolar. Prin colaborarea dintre
Inspectoratul şcolar şi DPPD se vor infiinţa şcoli pilot şi unităţi de aplicaţie. Studenţii
practicanţi sunt repartizaţi pentru practica pedagogică la cadre didactice cu experienţă
recunoscută la catedră în specialitatea respectivă (gradul I, sau, acolo unde nu există alte
soluţii, grad didactic II). Într-o subgrupă de practică nu pot fi cuprinşi în acelaşi timp mai
mult de 8-10 studenţi; efectivul de studenţi aflaţi în practică pedagogică nu poate fi mai
mare de 12 studenţi simultan la o clasă. Pentru îndrumarea practicii pedagogice a
studenţilor, sporul acordat cadrelor didactice din şcoli se calculează astfel:
1• 5 studenţi - 10%
2• 6-7 studenţi - 15%
3• 8-9 studenţi - 20%
4• 10-12 studenţi - 23%
Practica pedagogică se desfăşoară conform Planului de învăţământ al DPPD cu
precizarea că, în noua structură a modulului, activitatea practică se va desfăşura pe durata a
două semestre, în medie 2 ore pe săptămână. În semestrul al doilea aceasta va fi organizată
sub formă de practică pedagogică comasată.
Cadrul didactic-mentor are competenţe de planificare şi organizare a activităţii
de mentorat.
Cadrul didactic-mentor identifică elementele necesare planificării practicii
pedagogice şi de stagiatură:
a) stabileşte clasele şi tipurile de lecţii care să asigure o diversitate de niveluri
educaţionale şi de activităţi didactice;
b) comunică practicanţilor / stagiarilor orarul activităţilor didactice.
Cadrul didactic-mentor alcătuieşte orarul de practică pedagogică /de
stagiatură şi informează persoanele implicate:
-stabileşte orarul de comun acord cu ceilalţi profesori şi profesori mentori din
catedră, urmărind calitatea, continuitatea şi eficienţa practicii pedagogice şi de stagiatură;
-realizează orarul în funcţie de programul cursurilor universitare ale studenţilor
practicanţi şi de orarul stagiarului;
-urmăreşte atingerea obiectivelor propuse, fără să afecteze activitatea şcolii.
Obiectivele propuse în alcătuirea programului:
- toţi studenţii practicanţi îşi vor efectua orele de asistenţă a activităţilor didactice
susţinute de mentor, a celor susţinute de ceilalţi colegi şi orele de predare stabilite de
facultate;
- fiecare activitate didactică observată de studenţii practicanţi sau predată de aceştia
va fi discutată în cadrul feed–back–ului, maximum 20 minute;
- fiecare proiect didactic realizat de studenţi va fi discutat cu propunătorul acestuia,
înainte de susţinerea lecţiei, într–un timp de maximum 20 minute.
59
Activitatea Ore / Săptămâna

Contactul cu instituţia de învăţământ în care îşi va desfăşura practica
pedagogică. Contactul cu mentorul şi metodicianul. Prezentarea obiectivelor.
Prezentarea claselor. Prezentarea legislaţiei şcolare şi a regulamentului şcolii.
Stabilirea programului de practică, planului de acţiune şi calendarului.
Cunoaşterea laboratorului şi a normelor de protecţie a muncii.
Cunoaşterea planificării anuale, semestriale şi a unităţilor didactice în
desfăşurare la diverse clase. Prezentarea tehnicilor de observare a lecţiilor
desfăşurate de mentor. Asistenţa la activităţile desfăşurate de mentor.
Discutarea activităţilor.
Activităţi instructiv – educative predate sau desfăşurate în echipă mentor –
student sau student - student. Planificarea şi proiectarea activităţilor. Jocuri de
rol. Discutarea activităţilor: evaluare, feed – back colectiv de elevi şi studenţi.
Lecţii de probă desfăşurate de studenţii practicanţi în echipă sau singuri.
Planificarea lecţiei. Pregătirea materialelor şi mijloacelor de învăţământ.
Activităţi de laborator.
Discutarea activităţilor. Raportarea progresului practicantului.
Alegerea subiectului fişei psihopedagogice şi urmărirea lui.
Lecţii finale de atestare a competenţelor profesionale dobândite şi de finalizare
a activităţilor desfăşurate la clasă. Planificarea lecţiei. Pregătirea materialelor
şi mijloacelor de învăţământ. Activităţi de laborator.
Discutarea activităţilor. Raportarea progresului practicantului.
Întocmirea fişei psihopedagogice.
Colocviu de stabilire a notei finale.
Prezentarea portofoliului întocmit de student. Raportul mentorului de practică
pedagogică. Discuţie finală practicant – mentor – metodician.
Identificarea elementelor necesare planificării practicii pedagogice
Tipurile de lecţii se vor alege astfel încât să se asigure o varietate de activităţi

didactice.
Se va întocmi un tabel sinoptic al activităţii studentului.
*)
Nr. Data Ora Clasa Tipul activităţii Semnătura
crt. prof. mentor
*)
1
*)
Se consemnează: asistenţa la profesor, asistenţa la colegi, lecţie de probă, lecţie finală, etc.
PLANIFICAREA LECŢIILOR DE PROBĂ ŞI A LECŢIEI FINALE
Lecţia de probă nr.1 Lecţia de probă nr.2 Lecţia finală

Data/Ora Subiectul Clasa Data/Ora Subiectul Clasa Data/Ora Subiectul Clasa
60
Alcătuirea orarului practicii pedagogice
-criteriile de întocmire a unui orar;

-stabilirea orarului practicii pedagogice de comun acord cu ceilalţi profesori şi mentori din
catedră, pentru a asigura calitatea, continuitatea şi eficienţa practicii pedagogice.
Revizuirea orarului practicii pedagogice a studenţilor
- orarul revizuit se încadrează în programul general al şcolii, pentru a nu perturba

activitatea acesteia.
Mentorul va urmări:
- capacitatea de a întocmi un orar al activităţii de practică pedagogică a studenţilor,
ţinând cont de nevoile acestora, ale elevilor şi ale şcolii;
- flexibilitatea manifestată în modificarea orarului în funcţie de experienţa
acumulată de studenţii practicanţi, de progresele înregistrate de aceştia în predare sau de
eventualele neajunsuri care pot apărea la un moment dat.
ORARUL SĂPTĂMÂNAL AL PROFESORULUI MENTOR

(pentru orele şi activităţile demonstrative)
ORA LUNI MARŢI MIERCURI JOI VINERI

Disciplina Clasa Disciplina Clasa Disciplina Clasa Disciplina Clasa Disciplina Clasa
ORARUL SĂPTĂMÂNAL AL STUDENŢILOR

(pentru orele şi activităţile demonstrative)
Student Luni Marţi Miercuri Joi Vineri

Ora Clasa Disciplina Ora Clasa Disciplina Ora Clasa Disciplina Ora Clasa Disciplina Ora Clasa Disciplina
Student 1
Student 2
Student 3
Student 4
Student 5
1.Întocmiţi un orar săptămânal al profesorului-mentor şi al studentului practicant. Revizuiţi

orarul în funcţie de schimbările produse în orarul şcolii, experienţa acumulată de studenţii
practicanţi, şi a progresului studenţilor.
2.Întocmiţi un tabel sinoptic al activităţilor desfăşurate de un student.
61
Bibliografie
1.Aniţa, L. I., Caiet de practică pedagogică, Editura Universităţii ,,Alexandru Ioan–Cuza”, Iaşi, 2006;
2.Cerghit, I., Metode de învăţământ, Editura Polirom, 2006
3.Cosmovici A., Iacob L., Psihologie şcolară, Editura Polirom, 1998
4.Cosmovici A., Psihologie generală, Editura Polirom, 1996
5.Cosmovici A., Iacob L., Psihopedagogie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1999;
6.Cucoş C. Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006
7.Cucoş C., Teoria şi metodologia evaluării, Editura Polirom, 2008
8.Cucoş C., Pedagogie, Editua Polirom, 1998
9.Florea, N., Tudorică, R., Caiet de practică pedagogică, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2007.
10.Graur, E., Tehnici de comunicare, Editura Mediamira, Cluj-Napoca, 2001
11.Măniga V., Drăghici M., Moisi-Păunescu C. – Auxiliar curricular pentru ciclul superior al liceului,
Sănătatea şi securitatea muncii
12.Mcquail D., Comunicarea, Institutul European
13.Marinescu P., Tendinţe şi orientări în didactica modernă, Editura didactică şi pedagogică, 2007
14.Oprea C.-L., Strategii didactice intercative, Editura didactică şi pedagogică, 2007
15.Paloş R., Sava S., Ungureanu D., Educaţia adulţilor, Editura Polirom, 2007
16.Petre C., Popa D., Crăciunoiu Ş., Iliescu C., Metodica predării informaticii şi tehnologiei
informaţiei, Editura Arves, 2002
17.Popescu-Neveanu P., Zlate M., Creţu T., Manual pentru clasa a X-a şcoli normele.Psihologie,
Editura Didactică şi Pedagogică R.A., 1993
18.Popescu-Neveanu P., Zlate M., Creţu T., Manual pentru clasa a IX-a şcoli normele.Psihologie,
Editura Didactică şi Pedagogică R.A., 1990
19. Ulete F., Portofoliu de practică pedagogică (Pentru învăţământul universitar) 2008-2009
20.Statutul cadrului didactic-mentor

21.Statul personalului didactic
22.Regulament privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Pregătirea Personalului
Didactic
23.Regulamentul de organizare şi desfăşurare a practicii pedagogice
24.Ordinul Ministrului nr 3312/23.02.1998 şi 3345/25.02.1999
25.Proiectul FEDA CBD 204 - Strategii pentru o predare care să corespundă stilurilor individuale de
învăţare ale persoanelor
Internet
www.edu.ro
www.didactic.ro
www.tvet.ro
http://www.cnfpa.ro/
http://archive.tvet.ro/
http://www.alfalu.3x.ro/web/tipuridecomunicare.htm
http://pshihopedagogie.blogspot.com
www.google.ro
www.1235.ro
www.cksinfo.com/education/teachers/index.html
62

Suport de Curs Mentor Ascetis

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs Mentor Ascetis

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ASOCIAŢIA PENTRU ŞTIINŢĂ, CULTURĂ, ECOLOGIE, TINERET ŞI INTEGRARE SOCIALĂ - A.S.C.E.T.I.S.

Transmiterea şi primirea informaţiilor

Cadrul didactic-mentor are competenţe de comunicare.

Cadrul didactic- mentor este sursă de informaţii:

Toate persoanele implicate în comunicare primesc la timp informaţiile de care au nevoie

Studenţii sunt conduşi în şcoală de către coordonatorul de practică pedagogică. Aici

ORARUL PROFESORULUI MENTOR

Ora Luni Marţi Miercuri Joi Vineri Sâmbătă

Studenţii află care sunt manualele şi culegerile de probleme cu care lucrează

Cadrul didactic-mentor asigură coeziunea grupului:

1.Efectuarea instructajul P.S.I., prelucrare Normele de Tehnica Securităţii şi Protecţii

2.Comunicarea mentor – student practicant

În literatura de specialitate există o multitudine de definiţii pentru mentor şi

 organizează lecţii demonstrative şi ore de predare pentru studenţii practicanţi;

 colaborează cu metodistul de la facultate, acesta din urmă oferindu-i sprijin

Relaţia dintre mentor şi student este o relaţie dinamică, flexibilă şi se construieşte

Un mesaj trasmis prin cuvinte reprezintă o comunicare verbală.

Cuvintele pot fi rostite sau scrise – corespunzător există:

Alegerea modalităţilor de comunicare

CRITERIU TIP DE COMUNICARE

Obiectivele comunicării  comunicare incidentală (fara scop bine stabilit)

Transmiterea informaţiilor specifice activităţii pedagogice

Practica pedagogică cuprinde patru genuri de activităţi:

Componentele de bază ale conţinutului practicii pedagogice sunt:

- cunoaşterea unităţilor de învăţământ, ca organizaţii sociale având ca misiune

- construirea de demersuri şi strategii didactice adecvate finalităţilor şi conţinuturilor

Activitatea mentorului Activitatea studentului

Nr. crt. Data Anul de studiu Titlul lecţiei Semnatură

c) Lecţiile de probă şi finală

Nr. Data Anul de Titlul lecţiei Semnătura

Utilizarea feed-back-ului în comunicare

Studenţii (receptorul) îi oferă emiţătorului (profesorul) informaţii cu privire la modul

- poate observa semnele nonverbale: neatenţia, dezinteresul, oboseala, preocupările

II. Feed-back-ul de tip II

Poate fi ilustrat, de la emiţător la receptor, prin următorul exemplu: mentorul explică

2.Activităţi practice de formare a abilităţilor de comunicare.

3.Avantajele/dezavantajele metodelor de comunicare.

4.Transmiteţi mesaje colegilor de grupă utilizând scrisori, e-mail.

3.Menţinerea echilibrului în cadrul grupului de lucru

Surse potenţiale de disfuncţionalitate în cadrul grupului

Metodicianul şi mentorul lucrează în Spre sfârşitul practicii pedagogice va trebui să

Orele de asistenţă vor fi stabilite de Există un formular standardizat de evaluare care va

putea beneficia din plin de această

Există o planificare legată de Notarea după grila de evaluare:

Rolul acestor reguli este de a încuraja şi determina o atitudine pozitivă a studenţilor

Practica pedagogică se încheie cu colocviu.

obţinute la lecţia finală, ca şi de aprecierea rezultatelor de ansamblu, de interesul manifestat

Conţinutul portofoliului de practică pedagogică

OBSERVAŢII ASUPRA LECŢIILOR PREDATE DE STUDENT

Nr. Criteriul de Aspecte Lecţia 1 Lecţia 2 Lecţia 3 Lecţia 4 Lecţia 5

9 Utilizarea Vizibilitatea scrisului

Notă: Se urmăreşte progresul înregistrat de student în predarea lecţiilor.

FIŞA DE EVIDENŢĂ A NOTELOR OBŢINUTE DE STUDENT

- Student (nume şi prenume) .....................................................................

Semnătura profesorului îndrumător din Semnătura reprezentantului

Raport final asupra practicii pedagogice

Media notelor la lecţiile de probă ……………………………..

Nota la lecţia finală ……………………………………………

Profesor mentor ……………….

Nota pentru portofoliu ………………………………………….

Nota la practica pedagogică………………………………………

Profesor univ. coordonator……………………

4. Dezvoltarea capacităţilor de predare a cunoştinţelor şi