STUDIU DE CAZ

Studiul de caz - delimitări conceptuale și clasificare

Cazul reprezintă ,,o experiență sau o situație particulară, de multe ori o situație-problemă,
decupată din realitate, care, valorificată în contexul activității de cercetare educațională,
contribuie la colectarea de date referitoare la anumiți subiecți investigați, la realizarea de
analize teoretice / conceptuale, la formularea unor concluzii și predicții referitoare la
fenomenele educaționale vizate” (Bocoș, 2003).
Yin definește studiul de caz ca fiind ,,o investigație empirică” prin care (Yin, 2005):
• se investighează un fenomen contemporan în contextul său din viața reală, în special atunci
când
• granițele dintre fenomen și context nu sunt foarte bine delimitate.
Același autor (Yin, 2005) consideră că investigația studiului de caz:
• se ocupă de situația tehnică distinctă în care variabilele de interes vor fi mult mai numeroase
decât punctele date, iar ca prim rezultat,
• se bazează pe surse multiple de dovezi, existând necesitatea ca datele să conveargă conform
unui proces de triangulare, și ca al doilea rezultat,
• beneficiază de elaborarea anterioară a unor ipoteze teoretice, în scopul de a dirija colectarea
și analiza datelor.
Yin identifică trei categorii de studiu de caz, în funcție de scopul în care sunt utilizate:
exploratorii, explicative și descriptive (Yin, 2005). Studiile de caz exploratorii se pot realiza
chiar înainte de a definitiva scopurile și ipotezele unui proiect de cercetare, cu scopul de a
clarifica variabilele ce vor fi studiate prin aceeași metodă sau prin intermediul altora. Studiile
de caz explicative pot fi utilizate în cercetarea calitativă a cauzelor unui fenomen sau ale unui
eveniment, pe când cele descriptive sunt utilizate pentru a ilustra un model teoretic.

Cerințe de realizare

Valorificarea eficientă a acestei metode de cercetare pedagogică reclamă luarea în

considerare a unor cerințe specifice (Bocoș, 2003):
- stabilirea cu claritate a temei și a obiectivelor cercetării;
- identificarea experiențelor, categoriilor, situațiilor, problemelor, respectiv a cazurilor,
în funcție de tema și de obiectivele cercetării;
- documentarea obiectivă privind cazul și aspectele pe care el le implică;
- identificarea de modalități de analizare și interpretare din perspective multiple a
cazului;
- identificarea de modalități de intervenție asupra cazului și de soluționare a lui
(eventual);
- formularea de concluzii relevante pentru cercetarea realizată și, eventual, de
generalizări.
Cazurile individuale reprezintă un design frecvent în realizarea de studii și este justificabil
mai ales în anumite condiții:
- este un test crucial pentru o teorie existentă;
- este o situație rară sau unică;
- este un caz reprezentativ sau tipic;
- are scopuri revelatoare;
- are scopuri longitudinale.

Tema: integrarea unui debuntant în școala.

Subiectul: R. G , 24 de ani
OBIECTIVE:
• Identificarea profesorului stagiar şi prezentarea instituţiei şcolare în care va lucra ;
• Comunicare şi parteneriat educaţional;
• Consilierea şi perfecţionarea profesorului stagiar în legătură cu proiectarea şi
desfăşurarea activităţii de învăţare;
• Organizarea şi coordonarea activităţii de stagiatură;
• Evaluarea şi monitorizarea în vederea asigurării calităţii.

MOTIVAŢIA ALEGERII OBIECTIVELOR:

Obiectivele răspund nevoilor de dezvoltare profesională a profesorilor stagiari precum
şi a standardelor profesionale în vigoare pentru asigurarea calităţii în învăţământ.

Calitatea unui mentor constă dăruirea cu care împărtăşeşte unui debutant experienţa sa,
oferind acestuia model de conduită, de profesionalism şi sprijin în tot ceea ce înseamnă
proiectare, predare şi evaluare. Având în vedere că activitatea didactică este strâns legată de
particularităţile de vârstă şi individuale ale elevului este necesară o cunoaştere a personalităţii
celui educat. Mentoratul implică o relaţie între oameni de specialitate, unul fiind debutant, iar
celălalt un profesor experimentat. Obligaţia asumată de mentor este de a oferi colegilor săi
mai tineri mijloacele de a reflecta asupra rolului, responsabilităţilor, rezultatelor şi
dificultăţilor lor ca profesori.
Mentoratul are o importanţă deosebită în stimularea şi susţinerea formării noilor profesori.
Toţi profesorii debutanți trebuie să cunoască modul de organizare a activităţii de mentoring
din şcoala lor.
Începerea activităţii didactice, cu toate responsabilităţile şi aşteptările implicate, ar putea fi o
experienţă descurajantă pentru unii profesori. Sprijinul oferit printr-o activitate de mentorat
susţinută are un rol important în diminuarea oricăror dificultăţi ce ar putea interveni,
permiţând profesorilor stagiari să se integreze cu încredere în colectivul didactic al şcolii.

Pentru eficienţa în activitatea de mentorat:

• mentorul trebuie să antreneze sprijinul celorlalţi colegi, pentru a sugera debutantul o
gamă largă de teme şi stiluri de predare;
• mentorul trebuie să aibă timpul necesar pentru analize şi discuţii cu profesorii stagiari.

De asemenea, mentorii trebuie să-şi înţeleagă bine rolul iar conducerea şcolii trebuie să
asigure tot sprijinul necesar pentru această activitate. Mentorii au nevoie de timp suplimentar
pentru a urmări pe tinerii profesori la catedră şi, dacă sunt la începutul activităţii de
mentoring, au şi ei nevoie de instruire.
Un aspect important al rolului de mentor este stabilirea unui program de stagiatură pentru
debutant. Acest program are ca scop iniţial facilitarea adaptării debutantului la viaţa şcolii cât
mai repede şi mai lin cu putinţă.

Programul de stagiatură urmează apoi să sprijine dezvoltarea modului de predare a

debutantului, în funcţie de Profilul stagiarului la debutul în carieră şi de obiectivele sale.

Acest sprijin va include:

• timp alocat reflecţiei asupra activităţii didactice împreună cu mentorul;
• sprijin permanent în vederea îmbunătăţirii planificării şi predării;
• îndrumare din partea mentorului şi a altor colegi în privinţa unor probleme generale
ale şcolii;
• observarea orelor şi analiza lecţiilor în funcţie de scopurile propuse;
• participarea la activitatea metodică;
• facilitarea observării unor ore predate de profesori cu experienţă;
• oportunităţi de a participa la cursuri pentru profesorii stagiari, precum şi la alte cursuri
sau conferinţe de specialitate;
• posibilitatea de a discuta cu profesorii cu experienţă din şcoală atât progresele cât şi
dificultăţile întâmpinate.

.
Realizând în echipă cu stagiarul o parte din activitătile desfăşurate, mentorului îi revine
sarcina de a-l iniţia pe viitorul profesor să cunoască individualitatea elevului, să poată doza
sarcinile de învătare, să organizeze activităti diferenţiate în funcţie de particularităţile
individuale ale acestuia. Pentru o bună cunoaştere mentorul pune la dispoziţia stagiarului
metodele şi procedeele, dar şi modalitătile prin care poate cunoaşte personalitatea elevului .
Această cunoaştere presupune studierea profilului psihologic al vârstei şcolare, a dezvoltării
psiho -fizice a copilului.
Fişa psihopedagogică este produsul rezultat în urma unor investigaţii în evoluţia elevului.
Cunoaşterea elevului este o cunoaştere ştiinţifică, studierea profilului psihologic al vârstei
şcolare urmăreşte un anumit stadiu de dezvoltare ontogenetică şi cuprinde trăsături comune
tuturor copiilor de aceeaşi vârstă. Totuşi când ne referim la cunoaşterea unui elev apar
nuanţele personale, un profil psihologic individual, apar caracteristici proprii, prin care se
diferenţiază de ceilalţi copii în cadrul aceleiaşi vârste. De aceea cunoaşterea individualităţii
copilului presupune observare, experimentare, explicare, interpretare, valorificare, decizie.
Cunoaşterea posibilităţilor individuale ale elevului, a înclinaţiilor şi aspiraţiilor lui ajută la
orientarea fiecăruia către tipul şi profilul de şcoală cel mai potrivit, la îndrumarea acestuia
către profesia în care se va putea realiza optimal . Studierea şi cunoaşterea personalităţii celui
educat se impune pentru depistarea cât mai timpurie a copiilor dotati şi supradotaţi pentru
dirijarea educării si instruirii lor.
Trăind într-o lume a informaţiei , copilul din zilele noastre este mult mai elevat, beneficiind
de o varietate de căi prin care informaţia ajunge să fie receptată şi asimilată uşor. Aceasta
face ca el să acumuleze de timpuriu o informaţie bogată, să inceapa să gândească mai
devreme, să adopte comportamente sociale după modele oferite.
Cadrul didactic are o mare responsabilitate in educarea şi formarea şcolarului, el este cel care
îl direcţionează făcându-l să păşască cu dreptul într-o societate în schimbare care cere
competenţă, echilibru şi adaptare permanentă la noile cerinţe.
Mentorul având o experienţă pedagogică, oferă debutantului instrumentele şi metodele
folosite în cunoaşterea elevului, îl poate sprijini în toate acţiunile sale fiind deschis spre a
incuraja gasirea unor noi tehnici eficiente pentru a surprinde cât mai natural personalitatea
copilului. Fiind un produs de sinteză, concentrând un ansamblu de date esenţiale despre
evoluţia în ani a copilului această fişă are un rol deosebit de important pentru elev atunci când
el trece într-o altă treaptă de învăţămănt, dirigintele clasei va şti cum să actioneze în sensul
continuării activităţilor în sprijinul şi interesul elevului.

În domeniul educaţional, mentoratul propune integrarea cerinţelor academice şi practice în

noi moduri ce vor determina dezvoltarea sistemelor de educare a cadrelor didactice,
dezvoltarea abilitătilor de a învăţa în şi din practică, dezvoltarea cercetărilor educaţionale
realizate de practicieni şi valorificarea acestora în curricula universitară.
,,Mentoratul” este o relaţie de sprijin stabilită între două persoane unde sunt împărtăşite
cunoştinţe şi experienţe edificatoare, sunt activizate aptitudini specifice profesiei”. Mentorul,
pe baza unei relaţii de încredere şi răspundere reciprocă, sfătuieşte şi supervizează un tânăr
student sau debutant în profesia didactică. El se oferă ca suport profesional şi personal, este
un modelator şi un bun sfătuitor în tot ceea ce reprezintă dezvoltarea competenţelor didactice
ale tânărului debutant.
Mentoratul presupune o relaţie bazata pe protejarea debutantului, găsirea unor oportunităţi de
învăţare, experimentare şi practicare în vederea creşterii încrederii în sine, dezvoltării
independenţei, autonomiei si maturităţii. Relaţia de mentorat se sprijină pe încredere şi
respect reciproc, deschidere şi onestitate, este o relaţie care permite debutantului să învete să
crească într-un mediu sigur şi protejat. Pentru un rezultat de succes atât mentorul cât si
debutantul trebuie să se simtă confortabil în cadrul acestei relaţii. La începutul unei relaţii de
mentorat debutantul este oarecum dependent de mentor, cu timpul acesta învaţă să fie
independent în acţiunile sale, încrezător în a-şi pune în aplicare propriile sale idei şi
cunoştinţe. Mentorul va avea sarcina de a-l ghida pe debutant, de a-i da libertatea de acţiune
dar şi de a-l pune pe acesta să reflecteze, să se autoaprecieze.
Mentorul nu este o cârjă şi nu trebuie să îl facă pe debutant dependent de el, ci mai degrabă
să-i dezvolte acestuia independenţa şi autonomia pentru ca în final să-l poată chiar depăşi pe
mentor.
Activitatea de mentorat este un proces interactiv complex de îndrumare, relaţionare între
douǎ sau mai multe persoane care are ca scop dezvoltarea cunoştinţelor şi aptitudinilor într-
un anumit domeniu. Mentorul furnizeazǎ constant suport, încredere şi ajutor tânǎrului
mentorat. Activitatea de mentorat este o activitate necesarǎ tuturor oamenilor indiferent de
domeniul de activitate pe care îl presteazǎ. Mentorul pe care ni-l alegem este de regulǎ o
persoanǎ foarte bine pregǎtitǎ în domeniu care se aratǎ dornicǎ sǎ ne împǎrtǎşeascǎ din
secretele carierei, ştie sǎ fie prietenoasǎ, şi deschisǎ.
Activitatea de mentorat poate sǎ fie spontanǎ, neplanificatǎ, nonformalǎ atunci când o
persoanǎ cu experienţǎ ( de obicei mai în vârstǎ) se aratǎ interesatǎ sǎ împǎrtǎşescǎ
necondiţionat din experienţa proprie unei persoane ( de obicei mai tinere) cu mai puţinǎ
experienţǎ şi activitatea instrumentalǎ planificatǎ care apare într-un proces instructiv
organizat, unde sunt stabilite obiective de atins.
Din punct de vedere socio-uman, mentorul este acea persoana care incurajează, sfatuieste si
acorda sprijin unei alte persoane in vederea evolutiei carierei celei din urmă, oferind totodata
asistenta practica pentru a asigura posibilitatea de atingere a obiectivelelor de dezvoltare
profesională si personală.Astfel, mentorul deţine cunostinţele profesionale si aptitudinle
necesare pentru indeplinirea cu succes a sarcinilor. Mentoratul este transmiterea multor
lucruri: a intelepciunii, a incurajarii, a timpului si a ascultarii, printre altele, presupunand
deprinderi specifice.
Mentoratul educaţional presupune o relatie bazata pe incredere, profesionalism şi deschidere
între mentorul de stagiu şi stagiar.
În domeniul educaţional stagiarul este cadrul didactic începator aflat in perioada de stagiu (2
ani) într-o unitate şcolară (în care este angajat) şi care beneficiază de îndrumare si asistenţă
mentorială din partea mentorului de stagiu şi a altor factori implicaţi în asistarea acestuia
până la obţinerea definitivării în învăţământ.
Un mentor de stagiu este un cadru didactic cu experienţa din unitatea şcolară în care
activează stagiarul, format special pentru a fi mentor şi care urmăreşte dezvoltarea
profesionala a stagiarului în vederea practicării profesiei didactice la standarde de calitate.
Mentorul de stagiu îndeplineşte anumite roluri şi funcţii de care depinde reuşita activităţii de
mentorat .
Fiind un model de personalitate umană şi de comportament profesional mentorul de stagiu
îndeplineste urmatoarele roluri:
1. Mentorul de stagiu este un model pentru practicant/stagiar prin calitatea prestaţiei didactice
şi prin implicarea in viaţa organizaţiei şcolare. Mentorul de stagiu primeşte stagiarul ca
observator la lecţiile şi activitaţile sale, inclusiv la activităţile extraşcolare conduse de acesta.
Stagiarul lucrează în echipă cu mentorul în vederea proiectării didactice, a predării şi a
evaluării.
2.Mentorul de stagiu este resursă de învăţare pentru stagiar. Prin asistenţa la ore şi prin
analiza activitătii stagiarului, mentorul îi oferă acestuia un feed-back referitor la calitatea
proiectării, a comportamentului din timpul predării şi evaluării. Mentorul sprijină stagiarul în
selectarea şi procurarea bibliografiei şi îl îndrumă în explorarea acesteia în activitatea
didactică.
3. Mentorul de stagiu este consilier pentru managementul activităţii didactice, pentru
dezvoltarea profesionala şi personală pentru opţiunile de evoluţie în carieră, pentru integrarea
în cultura organizaţională a şcolii, pentru dezvoltarea capacitătii de relaţionare interpersonală,
pentru medierea eventualelor conflicte, pentru dezvoltarea capacităţii de documentare, de
autoevaluare etc.
4. Mentorul de stagiu este un animator pentru stagiar, în sensul că acesta îl motivează pe
stagiar pentru profesie, îi insuflă încredere în forţele proprii şi optimism pedagogic.
5. Mentorul de stagiu este un evaluator al prestaţiei didactice a stagiarului. Mentorul
evaluează progresukl stagiarului în planul competenţelor profesionale prin raportare la
standarde de calitate.
Funcţiile îndeplinite de mentorul de stagiu sunt:
-stabileşte împreună cu stagiarul nevoile profesionale ale acestuia şi pe baza lor, stabilesc de
comun acord obiectivele şi strategia generală de acţiune în relaţie strânsă cu standardele de
calitate;
-oferă modele practice şi eficiente pentru activitatea didactică şi extradidactică, realizând în
echipă cu stagiarul o mare perte a acestor activităţi;
-observă activitatea didactică si extradidactică a stagiarului;
-asigură asistenţă pedagogică pentru proiectarea activitătii profesionale;
-asigură feed-back constructiv pentru toate aspectele activităţii profesionale ale stagiarului;
-oferă consiliere referitor la managementul claselor de elevi, autoevaluare, alte roluri;
-facilitează integrarea stagiarului în cultura organizaţională a şcolii respective;
-sprijină stagiarul în demersurile sale de cunoastere a profesiei;
-contribuie la evidenţierea calitătilor stagiarului;
-evaluează periodic progresul stagiarului (fişa de progres) ameliorează posibile
disfuncţionalităţi etc. Şi redactează raportul final anual asupra activităţii stagiarului (pe baza
fişelor de progres şi a observaţiilor curente).
Fiind un model de personalitate umană şi de comportament profesional, profesorul mentor
dispune de un ansamblu de calităti care îl deosebeşte de ceilalţi colegi din respectiva
comunitate de practică. Profesorul mentor este o persoană complexă care dovedeşte
cunoştinţe, abilităţi, valori şi atitudini dar şi motivaţie pentru munca prestată.
Cunoştinţe:
-Înţelege conceptele şi principiile generale în domeniul asigurării calitătii prin procesul
formării iniţiale a profesorilor;
-Cunoaşte documentele de bază în asigurarea calităţii (Standardele şi Recomandările ENQA,
Legea Calităţii, unele precizări specifice din Metodologia ARACIS pentru acreditarea DPPD
şi unele aprecieri privind calitatea corpului profesoral din Metodologia ARACIP);
-Are un nivel ridicat de înţelegere a problemelor cu care se confruntă Învăţământul Superior
în actuala etapă de armonizare a programelor şi strategiilor în acord cu cele promovate pe
plan European şi o înţelegere superioară a problemelor cu care se confruntă unităţile şcolare
de învăţământ sub aspectul calităţii resursei umane;
-Are o viziune proprie privind îmbunătăţirea calităţii procesului de pregătire a viitorilor
profesori astfel încât unele din deficienţele constatate în mod personal să poată fi ameliorate,
depăşite;
-Are înalte standarde de competenţă şi expertiză recunoscută în domeniu.
Abilităţi:
- capacitatea de a programa, de a analiza şi de a evalua;
- disponibilitate de a împărtăşi ceea ce ştie;
- capacităţi empatice şi grijă pentru cei pe care îi formează;
- competenţe de comunicare.
Valori şi atitudini:
-preocupare pentru afirmarea excelenţei în domeniul în care se manifestă;
-respect pentru abilităţile celorlalţi;
-dorinţă de a-şi oferi sprijinul ori de câte ori este nevoie;
-demn de încredere;
-deschidere, flexibilitate, creativitate;
- încredere în sine şi abilitate de a provoca acest sentiment şi celor pe care îi formează;
- atitudine pozitivă în orice împrejurare pentru depăşirea problemelor şi a dificultăţilor;
-comportament etic în raporturile cu cei pe care îi învaţă.
Motivaţie:
-Interes faţă de creşterea/îmbunătăţirea calităţii educaţiei;
-Interes faţă de procesul formării viitorilor profesori.
 Mentorul poate în acest moment să reflecteze asupra experienţei de mentor şi a culege
feedback de la voluntari şi alţii pentru a-şi evalua competenţele. Chiar dacă relaţia s-a
dezvoltat in cadrul sau în afara unui program de mentorat, mentorul va putea folosi
experienţele pentru a le putea discuta cu alţi mentori şi colegi şi pentru a îmbunătăţii relaţiile