TEORIA SI METODOLOGIA INSTRUIRII – Cursul 1, Anul II, Semestrul I

06.09.2015

P.I.P.P.

Profesor: Crenguta Oprea

EXAMEN SCRIS → inainte de examen: doua subiecte (unul mare si unul mic) – doua ore

BIBLIOGRAFIE: ♠ Carti de Pedagogie – Cursuri de Nicola, Negret, Panisoara

♠ Dictionar de termeni pedagogici
♠ ,,Comunicarea eficienta’’ de Ovidiu Panisoara
♠ ,,Strategii didactice interactive’’ de Crenguta Lacramioara Oprea

DELIMITARI CONCEPTUALE:

T.M.I.= stiinta pedagogica care are ca obiect de studiu procesul de invatamant.

Scopul acestei stiinte este cel de a oferi o baza teoretica, stiintifica procesului instruirii in
scoala, pentru desfasurarea lui in conditii optime.
T.I. – ocupa cu T.E. (Teoria Educatiei) locul central, nucleul epistemic, definind conceptul de
baza a didacticii generale.

Cuvantul ,,instruire’’ provine din latinescul ,,instructio’’ insemnand ,,amenajare’’, ,,aranjare’’,

,,construire’’.

INSTRUIREA defineste o activitate complexa, desfasurata cu scopul de a construi structuri

cognitive, operationale, sub indrumarea cadrului didactic.
Exista o relatie de complementaritate si de subordonare instruire – educatie astfel incat, sfera
conceptului de educatie este mult mai mare, incluzand conceptual de instruire, vizand
dezvoltarea complexa si completa a personalitatii.

INSTRUIREA este centrata mai mult pe dezvoltarea intelectuala, cognitiv-operationala a

personalitatii. A reduce educatia doar la instruire inseamna a limita omul doar la aspectele
cognitive ale realitatii sale.

INSTRUIREA sustine fundamentele educatiei prin competentele formate, cunostintele

asimilate, abilitatile dezvoltate, necesare dezvoltarii si a celorlalte laturi ale personalitatii
(estetica, morala, fizica).

TEORIA INSTRUIRII (T.I.) – ca teorie a procesului de invatamant si ca subteorie a

educatiei - defineste conceptele de baza a didacticii generale.

1
DIDACTICA provine din ,,didaskein’’= a invata, si din grecescul ,,didactikos’’= instruire; a
fost introdus de Comenius, odata cu lucrarea sa ,,Marea didactica’’.

Trei etape ale dezvoltarii didacticii:

1) etapa didacticii traditionale: ♠ cu accent pe profesor si activitatea de predare (dirijarea
autoritara a invatarii);
♠ este specifica secolelor XVII-XIX.

2) etapa didacticii moderne: ♠ secolele XIX-XX;

♠ accentul era pus pe predare si invatare;
♠ abordare de tip socio-centrist (sursa principala a cunoasterii era
actiunea, determinata psihologic sau social).

3) etapa didacticii postmoderne: ♠ a doua jumatate a secolului XX;

♠ accentual este pus pe cele trei procese: predare-invatare-
evaluare, in care se urmareste autodirijarea psihosociala a
invatarii;
♠ in cadrul acestei etape, se pleaca de la considerarea
elevului ca punct central in invatare;
♠ se pune accent pe faptul ca predarea trebuie sa raspunda
nevoii invatarii, iar evaluarea trebuie sa ajute la invatarea
viitoare.

In concluzie, T.I. defineste conceptele de baza a didacticii generale: ♠ procesul de invatamant;

♠ obiectivele pedagogice;
♠ continutul invatamantului
♠ metodologia didactica;
♠ evaluarea didactica;
♠ proiectarea pedagogica a
activitatii didactice.

Teoria si Metodologia Instruirii (T.M.I.) – forma moderna si post-moderna a didacticii sau, o

didactica cu accent pe predarea si invatarea eficienta.