Rolul managerului în formărea profesională

continuă a cadrelor didactice

Director adjunct pentru instruire și educație : Virgilia CELAC

Actualmente scopul strategic al politicilor educaţionale din Republica Moldova, prin

racordare la politicile educaţionale promovate de consiliul Europei, îl constituie asigurarea
calităţii educaţiei. Calitatea serviciilor educaţionale, oferite de instituţia de învăţământ, depinde
de mai mulţi factori, în special, de prestaţia pedagogică a cadrelor didactice. Odată ce
performanţa unei instituții depinde în mod direct de performanţa resurselor umane, managerii
dețin responsabilităţi specifice în acest sens [1].

După Cristea S., formarea continuă constituie funcţia centrală a educaţiei, având sensul de
formare-dezvoltare permanentă necesară pentru integrarea socială optimă a personalităţii umane.

Autorul menţionează că formarea continuă vizează procesul de învăţare permanentă cu

funcţiile de: a) perfecţionare şi înnoire a practicilor profesionale prin actualizarea cunoştinţelor
însuşite în timpul formării iniţiale; b) completare a formării iniţiale, inclusiv prin schimbarea
eventuală a orientării profesionale, cu noi competenţe, prin diferite forme de organizare: formare
în timpul profesiei, formare avansată, formare de/pentru (re)calificare, toate variantele vizând
perfecţionarea personalului didactic.
Callo T. susține că principiile activităţii de formare continuă sunt: compatibilitatea
demersului formării cu necesităţile sociale şi educaţionale; reacţia la nevoile imediate în baza
analizei cererii de formare şi a previziunii; penetrarea sistemului educaţional în baza
descentralizării şi a transferului de responsabilităţi; asigurarea ambianţei adecvate prin
diversificarea metodelor de instruire, flexibilizarea programelor de formare; facilitarea accesului
la reprofilare; omogenizarea metodologică; participarea la colaborare şi parteneriatul; evidenţa
specificului socio-psihologic de vârstă al educabilului.
Obictivele formării continuă sunt structurate ,,în jurul a trei poli”:
- dezvoltarea personală şi profesională a cadrelor didactice prin: actualizarea
competenţelor de bază (psihopedagogice şi de specialitate) şi însuşirea unor noi competenţe (în
special în domeniul metodic/didacticii de specialitate);
- ameliorarea calităţii procesului de învăţământ prin: stimularea interdisciplinarităţii şi a
inovaţiei pedagogice şi angajarea managementului la nivelul şcolii şi al clasei de elevi şi în
planul comportamentelor psihosociale;
- cunoaşterea mediului social şi ambianţei prin: favorizarea relaţiilor cu comunitatea
educativă locală (familie, agenţi economici etc.), apropierea şcolii de mediul social (economic,
politic, cultural), adaptarea la schimbarea socială (culturală, politică, economică) [4].
În 2016 Ministerul Educației a aprobat Standardele de competență profesională ale
cadrelor didactice, document ce reprezintă un sistem de referinţă important pentru autoevaluarea
nivelului de performanţă al cadrelor didactice, dar și pentru construirea demersului managerial al
formării profesionale continue a cadrelor didactice. Precizăm că Standardele au fost elaborate în
cheia paradigmei constructiviste, astfel, fiecare cadru didactic, cunoscând standardele, va fi
capabil să îşi identifice punctele forte ale profilului său profesional, precum şi ariile dezvoltării
profesionale, care necesită îmbunătăţiri continue.
Standardele de competență profesională ale cadrelor didactice stipulează:
1. Cadrul didactic proiectează demersul educațional din perspectiva teoriei curriculare.
2. Cadrul didactic asigură un mediu de învățare dezvoltativ.
3. Cadrul didactic asigură realizarea procesului educațional de calitate.
4. Cadrul didactic gestionează propria dezvoltare profesională continuă.
5. Cadrul didactic asigură relații de colaborare și respect cu familia și comunitatea, dezvoltând
parteneriate.
Directorii adjuncți pentru instruire și educație pot valorifica standardele pentru: a
dezvolta instrumente de analiză și evaluare a practicilor educaționale promovate de cadrul
didactic şi a stabili în ce măsură ele corespund standardelor profesionale; a sprijini cadrele
didactice în dezvoltarea capacităţii de autoanaliză a propriilor practici didactice şi a elabora
împreună un plan individual de avansare profesională; a încuraja dezvoltarea profesională
continuă la locul de muncă al cadrelor didactice, organizând interasistenţe în baza standardelor şi
organizând discuţii în baza acestor observări.
Iosifescu Ş. susţine că este important ca echipa managerială a unei instituţii de învăţământ să
elaboreze politici de perfecţionare profesională de care să beneficieze întreg corpul profesoral; să
îniţieze proiecte şi planuri de dezvoltare sistematică şi continuă; să încurajeze învăţarea la toate
nivelurile organizaţiei şi sub toate formele ei – formală, informală şi nonformală – şi să
recunoască rezultatele tuturor acestor tipuri de învăţare; să creeze mecanisme proprii de
recunoaştere şi recompensă a inovaţiilor etc. [ 5 ].
În acest sens managerii îşi vor orienta activitatea spre realizarea următoarelor obiective:
 Elaborarea şi implementarea strategiei de formare profesională continuă a cadrelor
didactice la nivel de unitate şcolară.
 Identificarea modalităţilor optime, a metodelor şi tehnicilor de formare profesională
continuă a cadrelor didactice, care au drept obiect principal valorificarea complexă a
potenţialului uma.
După Andriţchi V. [1], pentru un management efectiv al formării profesionale continue a
cadrelor didactice este important de a defini standardele necesare realizării acestei activităţi. În
acest sens, autoarea propune standardele calităţii managementului formării profesionale continue
a cadrelor didactice la nivel de unitate de învățământ:
1. Înstituţia de învăţământ dispune de o politică clară de formare profesională continuă a
cadrelor didactice.
2. Planul anual de formare profesională continuă valorifică interesele şi necesităţile de
formare concrete ale cadrelor didactice.
3. Instituţia de învăţământ dispune de o strategie clară de evaluare a competenţelor
cadrelor didactice.
4. Activităţile de formare continuă se desfăşoară în conformitate cu politica de dezvoltare
a cadrelor didactice.
5. Cadrele didactice activează în conformitate cu planurile individuale de dezvoltare
profesională.
6. În instituţie se practică diverse forme de promovare a experienţei.
7. În instituţia de învăţământ se creează şi promovează medii dinamice şi motivante de
dezvoltare profesională.
8. În instituţia de învăţământ există proceduri de valorificare a rezultatelor şi efectelor
dezvoltării profesionale.
 Aceste standarde constituie repere pentru elaborarea strategiei de formare profesională
continuă a cadrelor didactice la nivel de instituție de învățământ, precum şi pentru evaluarea
eficacității ei. Elaborarea Strategiei formării continue a cadrelor didactice la nivel de instituție
de învățământ trebuie să respecte următoarele norme metodologice [1]:
1. Definirea obiectivelor generale ale procesului de formare continuă al cadrelor didactice la
nivel de instituţie.
2. Analiza SWOT al nivelul real de dezvoltare a competențelor profesionale a cadrelor didactice şi
deducerea punctelor forte, punctelor ce urmează a fi îmbunătăţite, temerilor şi oportunităţilor de
formare continuă.
3. În conformitate cu nevoile reale de formare profesională a cadrelor didactice, deduse anterior,
se elaborează Planul de formare continuă al cadrelor didactice.
4. Organizarea procesului de formare continuă a cadrelor didactice.
5. Evaluarea programului de formare.
Reieșind din aceste conținuturi, putem formula următoarele recomandări:

1. Pregătirea continuă a personalului didactic pentru asumarea corectă a rolulului încredinţat

şi stabilirea unui sistem de asigurare a calităţii formării instituţionale a personalului
didactic.
2. Promovarea cursurilor, trainingurilor de formare profesională continuă de către toţi factorii
interni (echipa managerială, cadre didactice) în domeniul managementul calităţii la nivel
de disciplină.
3. A structura procesul de formare continuă a cadrelor didactice ca pe o prelungire liniară a
nevoilor de formare ale acestora, pe deplin conștientizate, valorificând la maxim resursele
existente sau previzibile.
4. Crearea de parteneriate valoroase în vederea asigurării calităţii procesului educaţional, dar
și a calității formării profesionale continue a cadrelor didactice.
5. Cercetarea literaturii de specialitate în scopul determinării reperelor teoretico-metodologice
de eficientizare a procesului de formare profesională continuă a cadrelor didactice la nivel
instituțional, în special, în domeniul mentoratului de inserție și dezvoltare profesională a
cadrelor didactice.
6. A include în Fișa postului cadrului didactic din instituție o cerință ce ar viza
responsabilitatea acestora pentru propriul profil personal.
Cred că este necesar să conştientizăm că nimic durabil şi esenţial nu se poate face,
dacă nu depunem un efort propriu, onest şi consecvent pentru schimbare.

Bibliografie:
1. Andriţchi V. Teoria şi metodologia managementului resurselor umane în învăţământ.
Chişinău: PRINT-Caro SRL, 2012. 288 p.
2. Andriţchi V. Repere metodologice pentru perfecţionarea cadrelor didactice la nivel de
instituţie şcolară. Revista de Ştiinţe Socio-Umane, UPS „I. Creangă”, 2011, nr. 3, p. 47-
58.
3. Bocoş M., Jucan D. Teoria şi metodologia instruirii şi Teoria şi metodologia evaluării.
Repere şi instrumente didactice pentru formarea profesorilor. Cluj-Napoca: Editura Casa
Cărţii de Ştiinţă, 2007.
4. Iucu R. Formarea cadrelor didactice. Sisteme, politici, strategii. Humanitas Educational,
2004, 161 p.
5. Iosifescu Ș.,ș.a. Management educațional, București:editura 2005.