EVALUAREA ÎN EDUCAȚIE

EVALUAREA- COMPONENTĂ CONSTANTĂ A ACTULUI DIDACTIC

Virgilia CELAC, profesor de psihologie şi pedagogie, grad didactic superior,
director adjunct pentru instruire şi educaţie, grad managerial I
Daniela FIODORCIUC, profesor, grad didactic superior, doctorandă UST
şefa secţiei didactică, grad managerial doi
Colegiul ,,Mihai Eminescu” din Soroca

Rezumat. Acțiunile evaluative sunt prezente în orice activitate didactică fiind o

condiție a eficacității acesteia. În perioada contemporană prezența și realizarea
evaluării constituie o necesitate, iar modul de evaluare influenţează nemijlocit
procesul de predare-învăţare. Evaluarea reprezintă un mijloc de a identifica
progresele sau lacunele în învăţare, de a determina nivelul de realizare a obiectivelor
prestabilite, de a identifica strategii didactice eficiente. Una din funcțiile principale
ale evaluării este de a dezvolta elevilor capacități autoevaluative și o mai mare
autonomie, condiție pentru ca ei să se adapteze mai bine cerințelor vieții.

Cuvinte cheie: act didactic, evaluare, forme de evalure, funcțiile evaluării,

caracteristici.

Evaluarea este mai mult decât o operație sau tehnică, fiind o acțiune complexă, un
ansamblu de operații mintale și acționale, intelectuale şi atitudinale. Guţu Valentin
menţiona că evaluarea este o componentă necesară funcţionării oricărui sistem şi
confirmă gradul lui de eficienţă. [3, p.393].
Evaluarea presupune nu numai cunoașterea rezultatelor, ci și explicarea acestora,
prin factorii și condițiile care le generează, precum și predicția rezultatelor probabile
în secvențele următoare ale activității de instruire.
Evaluarea reprezintă un moment esenţial şi pentru activitatea managerială. Sorin
Cristea afirma că evaluarea pedagogică reprezintă o acţiune managerială proprie
sistemelor socioumane, care solicită raportarea rezultatelor obţinute, într-o anumită
activitate, la un ansamblu de criterii specifice domeniului în vederea luării unei
decizii optime. [apud, 2 p.129]
Alain Kerlan consideră că evaluarea presupune o concepție sistematică și
operatorie pornind de la mai multe întrebări cheie: pentru ce se face? ( funcții ale
evaluării); în raport cu ce? (criterii ale evaluării); pentru cine? (destinatarii
evaluării); ce? (ce se evaluează); cum? (instrumentele și procedurile de evaluare).
[apud, 4 p.11]
 Evaluarea pedagogică presupune parcurgerea a trei operaţii:
 Măsurarea - se apreciază în termeni cantitativi (cifre, statistici, etc);
 Aprecierea - presupune interpretarea faptelor şi stabilirea unor caracteristici şi
performanţe;
 Decizia - urmăreşte prelungirea aprecierii într-o notă şcolară şi prezentarea
unor caracterizări şi recomandări.
Funcțiile evaluării se referă la sarcinile, obiectivele, rolul și destinațiile evaluării.
Evaluarea realizează următoarele funcții:
a) educativă;
b) selectivă și competițională;
c) diagnostică și prognostică;
d) cibernetică;
e) social econimică.
În teoria și practica educațională există mai multe criterii de clasificare a formelor
de evalure. Din punctul nostru de vedere am reprezentat cele mai frecvent utiliyate
forme de evaluare în actul didactic. (Figura1)

Parțială
După cantitatea
de informație
Globală

Inițială

După momentul în carea se

Forme de evaluare realizează Continuă

Finală

Internă
După agenții
evaluării
Externă

Figura 1 Forme de evaluare.

În această ordine de idei, putem menţiona următoarele caracteristici ale actului

evaluativ:
1. Evaluarea este o acțiune de cunoaștere a unor fenomene, a rezultatelor unei
activități. Obiectul ei poate fi un fenomen, o persoană (elev, profesor), o
activitate sau rezultatele acesteia, o instituție, sistemul școlar în ansamblu.
 2. Evaluarea se efectuiază cu un scop, cu intenția de a influența situația, sistemul,
activitatea supusă evaluării, de a regla, a crea premise care să permită
ameliorarea stării și funcționalității. O evaluare autentică este menită să
îmbunătățească practica învățării și predării.
3. Evaluarea comportă un proces de colectare a datelor necesare fundamentării
decizilor ce urmează să fie adoptate în scopul îmbunătățirii rezultatelor și a
activității considerate.
4. Procesul evaluării presupune acțiuni de prelucrare și interpretare a datelor
culese.
5. Evaluarea comportă aprecierea situațiilor evaluate prin raportarea lor la diverse
criterii (sociale, culturale, de performanță, de fezeabilitate).
6. Acțiunea de evaluare utilizează diverse instrumente (fișe rapoarte,
documente ), utilizează forme, strategii, metode și tehnici specifice.
7. Evaluarea produce un efect anticipativ și o funcție predictivă privind evoluția
sistemului evaluat și a rezultatelor acestuia.
Evaluarea se referă la acea activitate prin care sunt colectate, prelucrate și
interpretate informațiile privind pbstarea și funcționarea unui sistem, a rezultatelor
pe care le obține, activitate ce conduce la aprecierea acestora pe baza unor criterii și
prin care este influențată evoluția sistemului.
Putem menţiona că scopul evaluării nu se limitează la constatarea rezultatelor
procesului, dar presupune efectuarea unei diagnoze asupra rezultatelor și procesului
didactic, punând în evidență punctele critice ce urmează să fie îmbunătăţite în
secvențele următoare.
Evaluarea în învățământ constituie, în prezent, o preocupare permanentă a
pedagogilor teoreticieni și practicieni, devenind obiectul a numeroase dezbateri și
cercetări.
Acținunile evaluative includ componentele activității de învățământ: curriculum-ul
școlar, procesele de instruire, personalul didactic, condițiile și resurse, sistemul școlar
în totalitate. Acțiunile evaluative sunt prezente în orice activitate pedagogică,
independent de complexitatea și dimensiunile ei, ca o condiție a eficacității acesteia.
Modurile de realizare sunt multiple, dar prezența și realizarea lor constituie o
necesitate.
Evaluarea trebuie să se realizeze zilnic în activitatea cu elevii, furnizând un
feedback continuu.
 Analizând aspectele teoretice și practice putem identifica necesitatea evaluării din
perspectiva profesorului:
1. La începutul activității, evaluarea este necesară în scopul cunoașterii nivelului de
pregătire al elevilor.
2. Pe parcursul procesului educaţional, evaluarea este necesară pentru o apreciere cât
mai exactă a calității demersului întreprins.
3. În finalul activității pedagogice, evaluarea este importantă pentru estimarea globală
a modului în care a fost realizată, pentru precizarea eficienţei strategiilor didactice
utilizate.
Evaluarea permite profesorului să-și explice activitatea realizată și așteptările
pedagogice, permițând cunoașterea celor realizate în parametri convenabili, dar și a
punctelor critice, a zonelor în care s-au produs schimbări și în care se impun
îmbunătăţiri.
Din perspectiva elevului necesitatea evaluării reiese din faptul că:
1. Evaluarea oferă elevilor posibilitatea de a cunoaște gradul de îndeplinire a
sarcinilor școlare, de atingere a obiectivelor activității didactice.
2. Pentru elevi evaluarea are efecte pozitive asupra însușirii temeinice a cunoștințelor,
priceperilor și deprinderilor, prin repetarea, sistematizarea și întărirea pe care le
prilejuiește.
3. Evaluarea produce efecte pozitive în plan formativ-educativ.
4. Evaluarea oferă elevilor posibilitatea de a cunoaște gradul de îndeplinire a
sarcinilor școlare, conștientizând distanța la care se află față de performanțele
așteptate.
5. Evaluarea exercită influență asupra dezvoltării psihice a elevilor (stimulează
activitatea, formarea unei motivații pentru învățare, formarea deprinderilor de muncă
intelectuală, formarea unor trăsături ca perseverență, tenacitate).
6. Evaluarea asigură succesul și previne eșecul școlar.
Acțiunile evaluative nu pot fi considerate, factori hotărâtori în asigurarea
succesului școlar, nici principala sursă a eșecurilor, ele pot favoriza apariția
următoarelor fenomene:
 formarea capacității și atitudinii de autoevaluare,
 precizarea intereselor, aptitudinilor elevilor,
 depistarea dificultăților de învățare,
 producerea efectelor în planul relațiilor interpersonale în cadrul grupului,
 întărirea legăturii școlii cu familia.
 Aprecierile pozitive generează trăiri pozitive care dinamizează și susțin activitatea
elevilor spre obținerea unor performanțe școlare bune.
Aprecierile negative au efecte descurajatoare, generează, neliniște, neîncrederea în
forțele proprii, consolidează și agravează insuccesul.
În concluzie putem afirma că o evaluare eficientă trebuie să urmărească
următoarele condiţii:
 valorificarea înregului potențial al aprecierii școlare ca mijlor de întărire
pozitivă;
 considerarea indiferenței față de progresele elevilor ca fiind incompatibilă cu
stimularea acestora și cu îmbunătățirea randamentului școlar;
 folosirea sistematică a întării pozitive, evidențiind progresele obținute, mai ales
față de elevii neîncrezători în posibilitățile lor;
 evitarea abuzului în favoarea întăririi pozitive;
 aprecierea rezultatelor să fie cât mai obiectivă posibilă.
Competența de evaluare a profesorilor din învățământul profesional tehnic
postsecundar vizează măiestria și arta de a aprecia situația educativă: resursele,
procesul și rezultatele intervenției educaționale. Accentul este pus pe evaluarea
randamentului academic al elevului, care constituie finalitatea majoră a acțiunii
didactice. [4, p.203].

Evaluarea este un act didactic complex, integrat întregului proces de învățământ,

în cadrul căruia acționează principiul fedback-ului.

Bibliografie

1. Bondaș I. Pedagogie, Timișoara, ediția a IV-a, Editura All Eductional, 1998.

pag. 236.
2. Cristea S., Dicționar de pedagogie, Chișinău-București, Editura Litera-Litera
Internațional, 2000, pag. 398.
3. Guțu V., Pedagogie, Chișinău, USM, 2010, pag.152
4. Radu Ion T., Evaluarea în procesul didactic, ediția III-a, București, Editura
Didactică și pedagogică, 2002, pag. 290.
5. Vogler J., Evaluarea în învățământul preuniversitar, Iași, Editura Polirom,
2000, pag. 386.