Tema 1.

Evaluarea în  Conceptualizarea evaluării școlare

educație  Obiectul evaluării
 Operațiile evaluării
 Funcțiile evaluării
 Strategiile de evaluare

Bibliografie: 1. Cerghit I. Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri

şi strategii. Iaşi: Polirom, 2008, 400 p.
2. Cristea S. Dicţionar de pedagogie. Chişinău-Bucureşti: Grupul Editorial Litera
Internaţional, 2002, 398 p.
3. Cucoş C. Teoria şi metodologia evaluării. Iaşi: Polirom, 2008, 272 p.
4. Radu I. T. Evaluarea în procesul didactic. Bucureşti: IPC, 2000, 342 p.
5. Stoica A., Musteaţă S. Evaluarea rezultatelor şcolare, Ghid metodologic.
Chişinău: Liceum, 1997, 175 p.

 Conceptualizarea evaluării școlare

Evaluarea reprezintă totalitatea activităților prin care se obțin, se organizează și se

interpretează rezultatele obținute în urma aplicării unor metode și instrumente de evaluare, în
scopul emiterii unei judecăți de valoare.
Teoria evaluării acoperă o arie extinsă de acțiuni și domenii, integrate într-un sistem, vizând
deopotrivă elevii, cadrele didactice, instituțiile de învățământ, procesul de învățământ, produsele
procesului de învățământ.
În timp, s-au succedat următoarele concepții (Ch. Hadji):
1. Evaluarea „comparativă”: funcția principală a acestei evaluări era de a compara și a-i
clasifica pe elevi.
2. Evaluarea „prin obiective” sau „criterială”: evaluarea are ca rol principal furnizarea de
informații funcționale, permițând elevilor să se situeze în raport cu atingerea obiectivelor
comune pentru toți elevii și oferind soluții de ameliorare;
3. Evaluarea „corectivă”. Această accepțiune a evaluării propune o nouă paradigmă, nu
numai „decizională”, ci și „ informațională”.
4. Evaluarea conștientizată. Este o nouă megaconcepție și se asociază cu evaluarea
formatoare, care corespunde unui demers dominant pedagogic ce favorizează
participarea activă și autonomia elevului, furnizându-i repere explicite pentru
transformare.
Teoria și practica evaluării în educație înregistrează o mare varietate de moduri de abordare și de
înțelegere a rostului acțiunilor evaluative. Ele se nuanțează sub raportul înțelegerii naturii acestui proces, a
ceea ce reprezintă obiectul acțiunilor evaluative, a funcțiilor pe care le îndeplinesc, ca și a modurilor de
realizare.
Evaluarea rezultatelor școlare, conform prevederilor Cadrului de referință al
Curriculumului Național, se va axa pe principiul pozitiv al evaluării: Evaluarea depistează şi
stimulează succesul elevilor, nu insuccesul acestora şi nu-i pedepseşte.

Cadrul legislativ și normativ al evaluării școlare

Codul Educației al Republicii Moldova [1] stipulează următoarele prevederi asupra evaluării
rezultatelor școlare în învățământul primar:
Articolul 16. Evaluarea şi scara de notare. (5) În învățământul primar, evaluarea rezultatelor
învăţării este criterială şi se efectuează prin descriptori.
Articolul 3. Noţiuni principale.  În sensul prezentului cod, următoarele noţiuni principale semnifică:
descriptori – criterii calitative de evaluare care descriu modul de manifestare  a competenţelor
elevului şi permit determinarea gradului de realizare a acestora (minim, mediu, maxim). În
conformitate cu nivelul atins, descriptorii permit acordarea de calificative (suficient, bine, foarte
bine).
Articolul 152. Prezentul cod intră în vigoare în 30 de zile de la publicare, cu excepţia: d) art. 16 alin.
(5), în partea ce ţine de evaluarea rezultatelor învăţării prin descriptori, care se pune în aplicare din
anul 2015, începând cu clasa I.

Evaluarea şcolară trebuie privită ca parte integrantă a curriculumului, care produce efecte
asupra elevilor, cadrelor didactice, factorilor de decizie responsabilizaţi în procesul de învățământ şi
a altor agenţi educaţionali, dar nu ca o activitate juxtapusă predării şi învăţării.
Curriculumul pune în evidență în primul rând procesul şi apoi produsul învățării, de aceea accentul
trebuie să cadă pe evaluarea formativă (continuă). Un proces didactic centrat pe elev va crea contextul
educaţional care va permite valorificarea potenţialului individual al elevului şi cel al clasei de elevi în
scopul realizării autoevaluării şi evaluării reciproce.

 Obiectul evaluării școlare

Ce evaluăm? Se evaluează produsele și procesele învățării/predării. Acestea sunt extrem de
numeroase și diferențiate din punct de vedere cantitativ și calitativ.
Evaluarea se face în termeni de: rezultate, performanțe, produse complexe, comportamente,
atitudini, prestații.
Peformanțele: în contextul școlar, performanțele sunt echivalente cu rezultatele. Performanța
are un sens mai larg ca rezultatul, ea poate fi considerată ca un rezultat ceva mai complex și mai
semnificativ, mai durabil în timp.
Trebuie de făcut delimitarea dintre competență și performanță școlară, în calitate de referențialuri
ale evaluării. Competența școlară se referă la totalitatea cunoștințelor, abilităților și atitudinilor și valori de
care este capabil elevul și care au fost determinate cu prilejul unor valorizări anterioare procesului
evaluativ. Performanța școlară este ceea ce elevul realizează efectiv, situațional. Competența nu se traduce
direct în performanță, este un proces complex.
Competența nu se evaluează, dar evaluăm performanțele.

 Funcțiile evaluării școlare

Evaluarea prin intermediul funcţiilor sale „vizează reglarea şi optimizarea atât a predării, cât şi a
învăţării, deci se referă la ambii poli ai binomului educaţional – cadre didactice şi elevi”. La baza oricărei
acţiuni de evaluare, după S. Cristea (2000), sunt funcţii de maximă generalitate.
Astfel funcţiile generale sunt:
- Funcţia de constatare/de informare – cunoaşterea stării fenomenului, a activităţii şi a
rezultatelor acesteia, „actul evaluativ este o reflectare a fenomenului evaluat”, care vizează
ameliorarea acestuia şi este obligativ ca procesul de reflectare „să fie cât mai exact posibil”,
„fidel şi nu deformat. O reflectare deformată devine deformantă, influenţând negativ, ceea ce
oglindeşte”.
- Funcţia de diagnosticare – explicarea stării constatate. Prin această funcţie se explică situaţia
existentă. „Simpla cunoaştere a stării fenomenului în momentul
 - în care este evaluat, fără să pună în evidenţă factorii care au generat-o, nu permite o ameliorare
autentică a acestuia”.
- Funcţia de prognozare/predicţie/ „ameliorare” – ameliorarea stărilor constatate şi explicate
care se concretizează în decizii „delimitarea zonelor în care sunt oportune intervenţii,
schimbări”. Menirea evaluării nu este numai de a constata şi de a demonstra, ci de a
favoriza perfecţionarea activităţii pe care o are în vedere.
Prin funcţiile generale, după cum remarcă I.T. Radu, „evaluarea deschide un demers spiralat, prin
care se realizează ameliorarea permanentă a activităţii evaluate”, care permite întreţinerea unui schimb
informaţional (de comunicare) între evaluat şi evaluator, asigurând acest demers spiralat.
• Funcţiile specifice:
Luând în calcul toate variantele, generale și specifice, putem concluziona că evaluarea îndeplinește
următoarele funcții:
- funcția de predicție, de prognosticare și orientare a activității didactice, atât de predare cât și
de învățare;
- funcția selectivă/de competiție, care asigură ierarhizarea și clasificarea elevilor;
- funcția de feedback (de reglaj și autoreglaj), analiza rezultatelor obținute permite reglarea și
autoreglarea procesului didactic;
- funcția social-economică evidențiază eficiența învățământului în funcție de calitatea și
valoarea produsului școlii;
- funcția educativă menită să conștientizeze și să motiveze, să stimuleze interesul pentru studiu,
pentru perfecționare și obținerea unor performanțe cât mai înalte;
- funcția socială, prin care se informează colectivitatea, familia asupra rezultatelor obținute de
elevi; „Activitatea de predare – învățare - evaluare, deși este formată din trei elemente, este privită
în unitatea ei didactică, deoarece elementele sale se întrepătrund în cadrul activității comune a
profesorilor și elevilor, iar rezultatele finale sunt, de fapt, o rezultanţă a celor trei activități”. (Jinga
I.,1998, p.183).
Relația dintre predare și învățare este una de cauză - efect rezultând faptul că un anumit tip de
predare, generează un anumit tip de învățare. Predarea, indiferent de cât de bună ar fi, nu conduce imediat
la efectele așteptate, rezultatele ei fiind condiționate
de calitatea învățării și de intervenția altor factori implicați în desfășurarea procesului.

 Operațiile evaluării școlare

Operațiile evaluării sunt: măsurarea, aprecierea, decizia. Aceste operații vizează pașii ce
trebuie făcuți în procesul evaluativ până la momentul emiterii unor judecăți de valoare asupra
prestației elevului.
1. Măsurarea. Prin operația de măsurare se asigură baza obiectivă a aprecierii și constituie
prima etapă în evaluarea considerată ca un demers sau proces. Măsurarea asigură rigurozitate
evaluării. Prin ea se strâng informații de către evaluator despre caracteristicile rezultatelor
înregistrate, însușirile procesului acțiunii fenomenului educativ dat.
Pentru a putea măsura, avem nevoie de criterii de evaluare. Cea mai frecventă modalitate de a stabili
criteriile de evaluare este operaționalizarea obiectivelor educaționale din perspectiva pedagogiei pe
competențe. După stabilirea obiectivelor curriculare care devin criterii de evaluare, urmează măsurarea
propriu-zisă abordând competențele.
2. Aprecierea.Prin apreciere se înțelege emiterea unei judecăți de valoare. Pe baza
informațiilor culese prin măsurare, dar și pe baza altor surse cum ar fi observarea sau analizarea,
prin această operație de apreciere se stabilește valoarea rezultatelor școlare și a procesului de
învățare.
 Alocarea de valori numerice sau calificative se realizează pe baza unor criterii precise și
independente de instrumentul prin care s-a făcut măsurarea. Aprecierea se face prin atribuirea unor note
sau calificative atribuite informației rezultatelor culese prin diferite instrumente de măsurare.
Nota/calificativul face parte dintr-o scară care este o scară de raporturi; în sistemul nostru școlar se extinde
de la 1 la 10/la calificative (de la insuficient până la foarte bine). Nota/calificativul indică gradul de
apropiere sau de depărtare dintre rezultatele obținute și obiectivele prestabilite pentru diferențierea elevilor
din perspectivă criterială sau normativă.
Aprecierea nu se poate face fără măsurare, deoarece alocarea de valori numerice sau calificative se
realizează pe baza criteriilor precis stabilite, dar relativ independente de instrumentul prin care s-a făcut
măsurarea.
3. Decizia reprezintă finalul înlănțuirii de operații care definesc actul evaluării conform
scopului acestui demers. În această etapă sunt puse și își găsesc răspunsul următoarele întrebări:
Pentru ce evaluăm?, Pentru ce aplicăm proba sau testul?, Pentru ce examinăm?.
În decizie își găsesc justificare măsurarea și aprecierea, iar ea reprezintă finalul operațiilor ce
definesc actul evaluării în ansamblul său. Se pot adopta diferite decizii care se pot încadra în două
categorii. Prima se referă la recunoașterea rezultatelor–promovat/nepromovat, admis/respins,
reușit/nereușit, acceptat/neacceptat, iar a doua pune accentul pe îmbunătățirea procesului de instruire
vizând: măsurări de diferențiere, de individualizare, de compensație, de ameliorare, alegerea strategiei
didactice ori a metodei.
Complementaritatea operațiilor evaluării. Cele trei operații se află într-o strânsă legătură, una fără
alta, oricare dintrea ceste trei operații, nu se justifică. Odată cu modernizarea sistemului de evaluare în
ansamblul său, se modernizează efectiv prin aceste trei operații, ca detaliu.
Sarcina 1. Determinați caracteristicile operațiilor de evaluare.

 Stabilește relația între rezultate, constatări, manifestări conform obiectivelor și un sistem de

simboluri (cifre, litere, culori, expresii, mărimi);
 Rezultatele obținute în sine, constatările asupra lor nu arată și calitatea, decât prin raportare la
criterii, standarde, performanțe așteptate;
 Se exprimă în termeni cantitativi sau descrieri comportamentale prin tehnici statistice, note,
bareme standardizate, ghiduri de măsurare, descriptori de performanță;
 Are rol de cuantificarea rezultatelor sau de descriere;
 Emiterea de judecăți de valoare, în baza măsurării, după interpretarea calitativă a rezultatelor
constatate;
 Este acordarea unei semnificații rezultatelor, prin raportare la criterii, standarde, scări de valori,
așteptări;
 Permite prevenirea, înlăturarea erorilor și formularea de judecăți obiective asupra constatărilor;
 Utilizează tehnici variate, după natura obiectivelor: scări de notare, calificative, admis/respins,
aprecieri prin forme de comunicare nonverbală și paraverbală, comparații criteriale;
 Prin analize variate se realizează o diagnoză și apoi o prognoză a evoluției în atingerea
obiectivelor;
 Se apreciază calitatea, eficiența, progresul, eficiența, performanța, reușita.
 Reprezintă prelungirea aprecierii în formularea de soluții, remedii, recomandări, proiecte,
modificări, recuperări, compensări, cerințe, ameliorări.
 Are valoare predictivă, prognostică, acțională, managerială.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Sarcina 2. Realizați analiza SWOT a evaluării școlare – componentă a procesului de

învățământ.
 Puncte tari Puncte slabe

Oportunități Amenințări

Sarcina 3. În contextul reformei învăţământului evaluarea nivelului de formare și dezvoltare a

competențelor școlare trebuie să se axeze pe următoarele principii fundamentale:

1. Evaluarea este un proces permanent, dimensiunea esenţială a procesului educaţional şi o

practică efectivă în unitatea de învăţământ şi în sistemul educaţional naţional.

Această accepţiune include triada unică a procesului educaţional modern: predare - învăţare -
evaluare. Activitatea didactică modernă este concepută simultan ca activitate de predare - învăţare -
evaluare.

2. Evaluarea stimulează învățarea, formarea și dezvoltarea competențelor.

Acest principiu se referă la caracterul stimulator al evaluării. Ea nu trebuie să-i inhibe ori să-i
demotiveze pe actorii procesului educaţional, ci dimpotrivă, să-i încurajeze şi să-i stimuleze în realizarea
obiectivelor preconizate.

3. Evaluarea se axează pe necesitatea de a compara pregătirea elevilor cu obiectivele specifice

fiecărui domeniu educaţional şi cu cele operaţionale ale fiecărei activităţi educaţionale concrete.

Este absolut inadmisibil (din punct de vedere psihopedagogic şi al deontologiei profesionale) să

se predea una şi să se ceară (la evaluare) alta. Cerinţele probelor de evaluare trebuie să fie identice cu
cerinţele formulate în procesul predării, prin obiectivele anunţate.

4. Evaluarea se fundamentează pe standarde educaţionale de stat (standarde de eficiență a

învățării) - obiective orientate spre formarea competenţelor (ce va şti, ce va şti să facă şi cum va fi
elevul)) la finele procesului educaţional.
 5. Evaluarea implică utilizarea unei mari varietăţi de forme, metode şi procedee (tradiţionale şi
moderne).

6. Evaluarea este un proces reglator, care determină calitatea activităţilor educaţionale.

7. Evaluarea trebuie să-i conducă pe elevi spre o autoevaluare, o autoapreciere corectă şi spre o
îmbunătăţire continuă a performanţelor obţinute.

Sarcina 4. Identificați parametrii, în baza informațiilor de mai sus, ce susțin necesitatea evaluării
moderne prin bifarea acestora.

1. ca parte esențială, operație, acțiune a procesului instructiv-educativ, pentru întregirea

curriculumului și apoi ca bază pentru reglarea procesului, optimizarea sa
2. pentru formularea unor judecăți de valoare asupra eficienței și calității instruirii, educației
3. pentru constatarea nivelului realizării scopurilor, obiectivelor educației, a cauzelor sau a
factorilor favorizanți
4. pentru conștientizarea elevilor asupra nivelului reușitei, succesului, programului realizat în
condițiile date
5. pentru formarea elevilor, profesorilor în cunoașterea și utilizarea evaluării în
autoevaluare, autoperfecționare
6. pentru sesizarea, aprecierea evoluției elementelor componente ale procesului instructiv-
educativ, a relațiilor între ele și alegerea adecvată a metodologiei de dezvoltare, recuperare,
corecție
7. pentru prevenirea și combaterea oportună a factorilor, situațiilor perturbatoare
8. pentru diminuarea consecințelor psihologice, pedagogice, sociale asupra educatului
9. pentru validarea strategiei de conceperii, desfășurate, realizare a obiectivelor, acțiunilor
pentru luarea deciziilor de ameliorare, reglare și corecție
10. pentru aprecierea necesităților și realizărilor sistemului de învățămînt, educație în sistemul
social

Sarcina 5. Realizați corespondența:

A verifica valoarea unei prestaţii a elevului

A judeca asupra cunoştinţelor sau abilităţilor pe care le are un elev
A estima printr-un număr (notă) sau calificativ gradul reuşitei unei producţii
şcolare a elevului în funcţie de diverse criterii
A situa elevul în raport cu posibilităţile sale sau în raport cu ceilalţi; a situa
produsul unui elev în raport cu nivelul general
A reprezenta nivelul competenţei unui elev

A pronunța un activitatea elevului sau efortul acestuia în funcţie de anumite

verdict recomandări; a judeca nivelul de pregatire al unui elev în raport cu
anumite norme prestabilite
A fixa/ stabili ceea ce a fost învăţat, înţeles, reţinut; a verifica achiziţiile în cadrul unei
progresii

Sarcina 6. Operaționalizați procesul de evaluare răspunzând la următoarele întrebări:

Ce evaluăm?
 Cui folosește evaluarea?

Pe cine evaluăm?

Când evaluăm?

Cum evaluăm?

De ce evaluăm?

Sarcina 7. Determinați elementele comune și de diferențiere a definițiilor evaluării pedagogice.

1. Bontaș I. Evaluarea este actul didactic complex, integrat în procesul de învățământ, care
asigură avidențierea cantității cunoștințelor dobândite și valoarea acestora la un
moment dat – în mod curent, periodic și final, oferind soluții de perfecționare a
actului de predare-învățare.
2. Cristea S. Evaluarea pedagogică reprezintă o acțiune managerială proprie sistemelor
socioumane, care solicită raportarea rezultatelor obținute la un ansamblu de
criterii specifice domeniului în vederea luării unei decizii optime.
3. Jinga I. Evaluarea este un proces complex de comparare a rezultatelor activității instructiv-
educative cu obiectivele planificate sau cu rezultatele anterioare.
5. Joiță E. Evaluarea este un proces de bază în instruire, alături de predare și învățare și
arată eficiența, eficacitatea, progresul, reușita, succesul, perforanța școlară, sau
reversurilor, pentru fiecare elev, dar și pentru învățător, școală.

Sarcina 8. Realizati tabelul comparativ:

Criterii Evaluare iniţială Evaluare formativă Evaluare

sumativă
Modul în care se integrează în
defășurarea procesul didactic

Scopul urmărit

Principiul temporalității

Funcții

Modalități de realizare

Avantajele

Dezavantajele