Evaluare motrică şi

somato-funcţională
Conceptul de evaluare
• caracteristici generale,
• funcţiile evaluării,
• tipologia evaluării,
• conţinutul evaluării,
• criterii de evaluare,
• metode de evaluare.
Evaluare – definiţii (I.T.Radu)
 Evaluarea este o acţiune complexă,
un ansamblu de operaţii mintale şi
acţionale, intelectuale, atitudinale şi
afective.
Evaluare – definiţii (Ion T. Radu)
 Evaluarea reprezintă un act prin
care se realizează ameliorarea
permanentă a sistemului. Astfel,
evaluarea devine un moment al
procesului ca atare, punctul de
plecare în autoreglarea sistemului.
 Ea determină schimbări în
obiectivele activităţii şi în strategia
folosită.
Evaluarea – definiţie (N.Vinţanu)
 Evaluarea este parte integrantă şi
esenţială a programului educaţional,
deoarece este o antrepriză ştiinţifică
aptă să ne ducă la determinarea
gradului în care obiectivele dinainte
fixate în program au fost atinse sau
nu, dacă deciziile luate se justifică
sau nu.
Evaluare – definiţie (DEX)
 A determina, a estima
Funcţiile evaluării - criterii
 A. Prin raportarea la derularea unei
secvenţe de învăţare
 B. prin raportarea la nivelul unui
grup de subiecţi
 C. prin coordonarea celor două
clasificări anterioare
Prin raportarea la derularea unei secvenţe
de învăţare:

 1. verificarea sau identificarea achiziţiilor

subiecţilor
 2. perfecţionarea şi regularizarea căilor de
formare a subiecţilor, adică identificarea
celor mai uşoare şi pertinente căi de
instruire şi educaţie;
 3. sancţionarea sau recunoaşterea socială
a schimbărilor operate asupra subiecţilor
aflaţi în formare.
Prin raportarea la nivelul unui grup
de subiecţi
 1. orientarea deciziilor pedagogice în
vederea asigurării unui proces armonios şi
continuu al subiecţilor;
 2. informarea subiecţilor şi familiei
acestora asupra stadiului formării şi a
progreselor actuale sau posibile în
perspectivă;
 3. stabilirea unor ierarhii implicite sau
explicite, prin atribuire – în funcţie de
rezultate – a unui loc sau rang valoric în
grup.
Prin coordonarea celor două
clasificări anterioare (I)

 1. Funcţie de constatare – dacă o

activitate s-a desfăşurat în condiţii
optime, sau în ce fel de condiţii;
 2. Funcţia de informare a
societăţii, prin diferite modalităţi,
asupra stadiului şi evoluţiei
pregătirii diferitelor eşaloane de
subiecţi (mai ales populaţia şcolară
şi universitară).
Prin coordonarea celor două
clasificări anterioare (II)

 3. Funcţia de diagnosticare a cauzelor

care au condus – eventual – la o eficienţă
necorespunzătoare a acţiunilor instructiv
– educative.
 4. Funcţia de prognosticare asupra
evoluţiei viitoare a grupului de subiecţi,
însoţită şi de sugestii privind deciziile
necesare pentru a optimiza procesul
instructiv-educativ.
Prin coordonarea celor două
clasificări anterioare (III)

 5. Funcţia de decizie asupra poziţiei sau

integrării unui subiect într-o ierarhie sau
într-o formă sau într-un nivel al pregătirii
sale.
 6. Funcţia pedagogică, în perspectiva
subiectului şi în perspectiva
conducătorului procesului instructiv-
educativ, pentru a şti ce au făcut şi ce au
de realizat.
Tipologia evaluării (I)
 După calitatea informaţiei:
 Evaluarea parţială – adică o
evaluare secvenţială a fiecărei
componente a modelului activităţii
respective;
 Evaluare globală – în educaţie fizică
şi sport se realizează prin concurs
sau competiţie regulamentară.
Tipologia evaluării (II)
 După dimensiunea temporală:
 Evaluare iniţială
 Evaluare intermediară
 Evaluare finală
Tipologia evaluării (III)
 Prin coroborarea celor două criterii
anterioare rezultă:
 Evaluarea cumulativă (sumativă)
 Evaluarea continuă (formativă)
 Evaluarea cumulativă (sumativă) I

 Se realizează prin verificări parţiale

(perioade relativ mari ca timp -
semestru), încheiate cu aprecieri de tip
bilanţ asupra rezultatelor.
 Operează prin verificări sondaj în rândul
subiecţilor (şi al materiei).
Evaluarea cumulativă (sumativă) II

 Se apreciază rezultatele prin

compararea lor cu scopurile
generale ale activităţii respective.
 Ea exercită în principal, funcţia de
constatare a rezultatelor şi de
clasificare a subiecţilor
 Generează frecvent atitudini de
nelinişte şi stres la subiecţi.
Evaluarea continuă (formativă)I
 Se face prin verificări sistematice pe
parcursul programului de instruire şi
de educaţie, pe secvenţe mai mici.
 Are loc prin verificarea tuturor
subiecţilor şi a întregii materii
predate până la momentul
respectiv.
 În acest tip de evaluare se pleacă
de la obiectivele operaţionale.
Evaluarea continuă (formativă)II
 Are funcţia principală de clasificare,
dar nu definitiv, prin lăsarea unui
câmp deschis sancţionărilor
apreciative viitoare.
 Acest tip de evaluare determină
relaţii de cooperare între profesor şi
elev, cultivând simultan capacitatea
de autoevaluare la nivelul elevilor.
Concluzie
 Cele două forme de evaluare trebuie
folosite prin îmbinare şi complementare

 Evaluarea cumulativă (sumativă) se

referă la efectuarea unor judecăţi
definitive, exprimate prin note sau
calificative, la sfârşitul unei activităţi.

 Evaluarea continuă (formativă) se face în

scopul ameliorării activităţii.
Tipologia evaluării (IV)
 După nivelul de raportare a
subiectului faţă de obiectivele
propuse:
 Evaluare normativă – permite
compararea performanţei unui subiect cu
cele ale altora din acelaşi grup;
 Evaluarea criterială – se realizează prin
stabilirea nivelului la care se situează
subiectul faţă de obiective.
 De regulă, evaluarea criterială o precede
pe cea formativă.
Conţinutul evaluării
 Evaluarea presupune 3 etape:

 Verificarea
 Aprecierea
 Notarea
Verificarea
 Este procesul sau actul prin care subiectul
execută o probă, care poate avea natură
diferită, ceea ce determină mai multe
tipuri de verificare:
 Verificare orală
 Verificare scrisă
 Verificare practică – se urmăreşte
identificarea capacităţii de aplicare a ceea
ce se dobândeşte în activitatea de
practicare exerciţiilor fizice.
Aprecierea I
 A doua fază a evaluării
 Se poate face:
 Prin expresii verbale (bine, foarte
bine, rău etc.) – are rol
dinamizator.
 Prin folosirea unor simboluri sau
note.
 Este dependentă de natura probei la
care este verificat subiectul.
Aprecierea II
 Deci, ea constă în reflectarea
realităţii execuţiei subiectului în
conştiinţa celui care face aprecierea
şi emiterea unor judecăţi de
valoare, verbal sau scris.
 Subiectivismul
 Autoaprecierea
Notarea sau acordarea de
calificative

 Ultima fază a evaluării.

 Ea este rezultatul primelor două
faze şi se materializează prin
acordarea de note sau de
calificative.
Funcţiile notei
 Funcţia didactică
 Funcţia educativă
 Funcţia socială
Bibliografie
 Ion T. Radu – Evaluarea în procesul
didactic, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2000
 Adrian Dragnea – Măsurare şi evaluare în
educaţie fizică şi sport, Ed. Sport-Turism,
Bucureşti, 1984
 Virgil Tudor – Măsurare şi evaluare în
cultură fizică şi sport, Ed. Alpha,
Bucureşti, 2005
 Gh. Cârstea – Teoria şi metodica educaţiei
fizice şi sportului, Ed.AN-DA, Bucureşti,
2000