Evaluarea realizează următoarele funcţii:

Funcţia educativă. Este funcţia cea mai specifică şi mai importantă a evaluării, care
urmăreşte stimularea (dinamizarea) obţinerii de performanţe în pregătirea copiilor, ca urmare a
influenţelor psihomotivaţionale şi sociale ale rezultatelor ce le obţin prin evaluare.
Îndeplinirea funcţiei educative necesită conştientizarea rezultatelor evaluării în situaţiile
succesului, insuccesului şi mediocrităţii şcolare; este cunoscut că succesul şcolar bucură, oferă
satisfacţie, sporind rezultatele la învăţătură; de asemenea, insuccesul şcolar supără, determină
insatisfacţie, dar dacă este conştientizat ca fiind corect şi obiectiv şi acesta poate dinamiza
înlăturarea nereuşitei la învăţătură.
Funcţia selectivă. Aceasta este funcţia de competiţie care asigură ierarhizarea şi
clasificarea elevilor sub raport valoric şi al performanţelor în cadrul grupului studios. Funcţia
selectivă asigură satisfacţia şi recompensarea elevilor prin obţinerea prin concurs a unui loc într-
un nou profil sau grad superior de învăţămînt, prin câştigarea prin concurs a unui loc de muncă,
pe baza de competiţie profesională.

Funcţiile: diagnostică şi prognostică. Funcţia diagnosică pe bază de testare, evidenţiază

valoarea, nivelul şi performanţele pregătirii elevului la un moment dat –semestru, an şcolar,
terminarea unui ciclu de studii etc.
Funcţia pronostică – pe baza analizei datelor oferite de diagnoză, în comparaţie cu
obiectivele şi cerinţele documentelor şcolare (plan de învăţămînt, programă analitică, manual,
predarea profesorului etc.), prevede probabilistic, valoarea nivelul şi performanţele ce ar putea să
le obţină elevul în etapa următoare de pregătire.

Funcţia cibernetică sau de feed-back (de reglaj sau autoreglaj). Analizând finalităţile
învăţământului – rezultatele pregătirii elevului, evidenţiate de apreciere şi notare, deci a ieşirilor,
din care se stabileşte mărimea de corectare a intrărilor, se stipulează optimizarea procesului de
predare – învăţare, aplicîndu-se principiul feed-back-ului.

Funcţia social-economică. Această funcţie se referă şi evidenţiază eficienţa

învăţământului în planul macro-socio-economic, care influenţează hotărârile factorilor de decizie
privind dezvoltarea şi perfecţionarea învăţămîntului în funcţie de valoarea şi calitatea
“produsului” şcolii – “omul pregătit prin studii, care asigură aşezarea “omului pregătit la locul
potrivit” pe bază de concurs.
 Nicola consideră că, indiferent de nivelul la care se realizează, evaluarea îndeplineşte
două categorii de funcţii:

- funcţii sociale
- funcţii pedagogice

Încercând o sinteză a diferitelor puncte de vedere existente în literatura de specialitate V.

Chiş propune următoarele funcţii:

o Asigurarea feed back-ului în procesul de instruire;

o Măsură a progresiei învăţării;
o Funcţia motivaţională;
o Moment al autoevaluarii, al formării conştiinţei de sine;
o Funcţia de reglare.(2001, p.53)
Se poate observa că funcţia de reglare este inclusă în prima aserţiune a autorului
asigurarând feed back-ul în procesul de instruire.
În literatura de specialitate sunt prezentate mai multe clasificări ale funcţiilor evaluării.
I.T. Radu, în lucrarea sa, « Evaluarea în procesul didactic » consacra un subcapitol problemelor
legate de rolul şi funcţiile evaluării pornind de la distincţia operată între funcţii cu caracter
prepoderent social şi funcţii pedagogice. Apeland la argumentaţia "Scopul fundamental al
evaluării, acela de cunoaştere şi apreciere a stării fenomenelor evaluate şi de reglare a activităţii
face necesar ca evaluarea să îndeplinească mai multe funcţii" (2000, p. 68- 79) I. Radu (1995, pp.
257 - 260) identifică următoarele funcţii ale evaluării:
- moment al conexiunii inverse în procesul de instruire;
- măsurare a progresului realizat de elevi;
- valoare motivaţională a evaluării;
- moment al autoevaluării, al formării conştiinţei de sine;
- factor de reglare.
Jinga şi Elena Istrate (1998, pp. 322 - 323) consideră că principalele funcţii ale evaluării
sunt următoarele:
- funcţia de control;
- funcţia de reglare a sistemului;
- funcţia de predicţie;
 - funcţia de clasificare şi selecţie;
- funcţia educativă;
- funcţia socială.
Autorii citaţi concluzionează că aceste funcţii se întrepătrund, iar ,,în practică, în raport
de scopul evaluării, unele funcţii vor avea o pondere mai mare decât altele sau se vor urmări
înexclusivitate” (op. cit., p. 323).
Continuând incursiunea pentru a surprinde şi alte puncte de vedere ale unor autori
referitoare la funcţiile evaluării, constatăm că C. Cucoş (2002), I. Cerghit (2002), M. Laurier
(2005) identifică mai multe funcţii, ceea ce înseamnă că respectivii pedagogi conştientizează
complexitatea specifică evaluării şi, implicit, importanţa pe care o are aceasta în desfăşurarea
întregului proces de instruire-învăţare.
De exemplu, C. Cucoş consideră că principalele funcţii ale evaluării sunt următoarele:
(1996. p. 373)
- de constatare;
- de informare;
- de diagnosticare;
- de pronosticare;
- de selecţie;
- pedagogică.
C. Cucoş stabileşte funcţiile evaluării dintr-o perspectivă tridimensională: perspectiva
unei secvenţe de învăţare, perspectiva raportării la nivelul clasei şi perspectiva macro şi
microsistemică ( C. Cucoş, 1996., p. 105-106).
M. Călin (1995, p. 143-144) menţionează trei funcţii principale ale evaluării abordate cu
dublă semnificaţie - socială şi pedagogică:
- Funcţia de cunoaştere a efectelor învăţării;
- Funcţia de clasificare;
- Funcţia educativă.