EVALUAREA ÎN EDUCAȚIE – CONCEPT ȘI DIMENSIUNI

(EVALUAREA DE SISTEM, DE PROCES ȘI A

REZULTATELOR ȘCOLARE)

Definiţiile relativ recente ale evaluării şcolare sunt foarte diverse, dar au multe note comune.
Din numeroasele variante, desprindem următoarea definiţie: „A evalua înseamnă a emite judecăţi de
valoare privind învăţarea de către elev, pe baza unor criterii adecvate obiectivelor fixate, în vederea
luării unor decizii” (D. Potolea, M. Manolescu, 2005).
În Dicţionar de pedagogie, sensul termenului a evalua este „a aprecia activitatea intelectuală,
a ierarhiza, a măsura procesele intelectuale ale elevilor şi rezultatele acestora” (S. Cristea, 2002).
Ioan Cerghit: „A evalua înseamnă a enunța o judecată de valoare, după criterii precis stabilite,
cu privire la o entitate determinată, în scopul adoptării unei decizii referitoare la ameliorarea sau
viitorul acestei entități” (I. Cerghit, 2008).
Constantin Cucoș: „Evaluarea școlară este procesul prin care se delimitează, se obțin și se
furnizează informații utile, permițând luarea unor decizii ulterioare” (C. Cucoș, 2008).
Ioan Jinga defineşte evaluarea ca fiind ,,un proces complex de comparare a rezultatelor
activităţii instructiv-educative cu obiectivele planificate (evaluarea calităţii), cu resursele utilizate
(evaluarea eficienţei) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului)” (I. Jinga, E. Istrate, 2001).
Pentru Steliana Toma, ,,evaluarea este un proces de măsurare şi apreciere a valorii rezultatelor
sistemului de educaţie şi învăţământ sau a unei părţi a acestuia, a eficienţei resurselor, condiţiilor şi
strategiilor folosite prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse, în vederea luării unor decizii
de îmbunătăţire şi perfecţionare” (S. Toma, 1994).
,,Semnificaţia cuprinzătoare a evaluării este aceea de act psihopedagogic complex de stabilire
a relevanţei şi a valorii unor prestaţii, performanţe, comportamente, procese etc., prin raportarea
acestora la un sistem de indicatori de performanţă, respectiv criterii şi standarde prestabilite” (M.
Bocoş, D. Jucan, 2007).
,,Evaluarea în educație reprezintă demersul complex, cu caracter cumulativ-integrativ, de
raportare adecvată și utilă, în activitatea curentă din sistemul de învățământ, pe nivele, contexte și
secvențe bine precizate, la finalități definite în prealabil, a modului de înaintare spre obținerea de
rezultate concrete, prin ocazionarea, colectarea și interpretarea promptă și realistă a tuturor
informațiilor apte să contribuie la elaborarea unei judecăți de valoare cu veleități constatative,

1
explicative, dar și de ameliorare și optimizare prezentă și ulterioară atât a procesului, cât și a produselor
predării-învățării-formării educabililor” (D. Ungureanu, 2001).
„Evaluarea este activitatea prin care se emit judecăți de valoare despre procesul și produsul
învățării elevului pe baza unor criterii calitative prestabilite, în vederea luării unor decizii în funcție de
semnificația acordată demersului evaluativ: de reglare/ameliorare, de selecție, de certificare etc.” (M.
Manolescu, 2010).
Din diversitatea definițiilor se desprind două concepte fundamentale referitoare la procesul
evaluativ: ,,noţiunea de obiectiv în raport cu care trebuie să situăm rezultatele elevilor; noţiunea de
criterii de apreciere adecvate obiectivului fixat” (M. Manolescu, 2010).
Evaluarea rezultatelor şcolare este importantă în cadrul procesului didactic deoarece este în
interdependență cu predarea și învățarea și are rolul de a realiza schimbări în personalitatea elevilor în
plan intelectual-cognitiv, afectiv-atitudinal, psihomotric etc.
Teoriile actuale referitoare la educație vizează faptul că, evaluarea modernă trebuie să fie
integrată în procesul de învățare, să fie asociată acestuia. Această perspectivă de abordare a dus la
distanțarea evaluării de aspectele tradiționale de verificare a cunoștințelor și de apreciere școlară.
,,La nivel de macrosistem, evaluarea reprezintă un subsistem al procesului de învăţământ,
prin care se măsoară şi se apreciază eficienţa acestuia, nivelul de atingere a finalităţilor educaţionale.
La acest nivel, evaluarea îşi exercită funcţia de feed-back global, sistematic şi furnizează informaţii
utile pentru stabilirea eficienţei procesului şi sistemului de învăţământ şi pentru fundamentarea
deciziilor de politică educaţională” (M. Ionescu, M. Bocoş, coord., 2009).
,,La nivel micro, al activităţilor instructiv-educative concrete, evaluarea are ca scop
cunoaşterea randamentului şcolar, respectiv a raportului dintre performanţele realizate şi demonstrate
de elevi şi performanţele anticipate şi proiectate de cadrul didactic. Şi la acest nivel, evaluarea şi
autoevaluarea îşi exercită funcţia de feed-back secvenţial, oferind factorilor binomului educaţional
informaţii necesare în realizarea procesului de reglare şi ameliorare a demersului didactic” (M. Ionescu,
M. Bocoş, coord., 2009).
Didactica postmodernă, curriculară, intercorelează perspectivele de analiză a evaluării școlare,
la nivel de sistem de învățământ şi de proces didactic. Evaluarea procesului instructiv-educativ
presupune colectarea, organizarea, interpretarea și valorificarea datelor care se referă la efectele relaţiei
profesor-elev, în vederea eficientizării funcţionării sistemului educaţional.
Evaluarea rezultatelor școlare presupune măsurarea, aprecierea valorii rezultatelor obținute
prin compararea acestora cu obiectivele propuse, în vederea luării unor decizii de ameliorare,
îmbunătățire și perfecționare a predării și învățării.
2