Universitatea din Craiova

Conversie PIPP
Anul I Sem. 2
Student Nicoi (Gîrniţă) Marinela
Conceptul de Evaluare

Evaluarea este o componentă a oricărei activităţi umane care tinde spre obţinerea unor
rezultate, fapt ce implică necesitatea de a stabili în ce măsură rezultatele propuse au fost
efectiv obţinute. Evaluarea ne permite să ne pronunţăm “asupra stării unui fapt, proces la un
anumit moment, din perspectiva informaţiilor pe care la culegem cu ajutorul unui instrument
care ne permite să măsuram în raport cu o anumită normă la care ne raportam” (Etienne
Brunswic).
Evaluarea, într-o accepţiune largă, se concentrează asupra eficienţei Sistemului de
învăţământ, considerat ca subsistem al Sistemului social. Evaluarea apare ca o componentă
esenţială a activităţii de învăţământ şi în special a procesului de învăţământ.
Dintre multiplele aspecte ale evaluării, evaluarea şcolară reprezintă un ansamblu de
activităţi în funcţie de anumite intenţii, care transpun datele imediate, raportându-le la o serie
de funcţii şi scopuri bine determinate. Scopul evaluării nu este de a obţine anumite date, ci de
a perfecţiona procesul educativ. Nu este vorba numai de a stabili o judecată asupra
randamentului şcolar, ci de a institui acţiuni precise pentru a adapta necontenit strategiile
educative la particularităţile situaţiei didactice, la cele ale elevilor, la condiţiile economice şi
instituţionale existente etc. Plecând de la evaluare, ar trebui să se determine de fiecare dată în
ce măsură putem transforma situaţia educaţională într-o realitate convenabilă, adecvată
obiectivelor în extensiune ale şcolii.
Evaluarea reprezintă un proces de obţinere a informaţiilor despre elev, profesor,
program sau sistem educaţional în ansamblu, cu ajutorul unor instrumente de evaluare, în
scopul elaborării unor judecăţi de valoare care sunt raportate la criteriile propuse asupra
acestor informaţii în vederea elaborării unor aprecieri pe baza cărora se vor lua o serie de
decizii (privind conţinutul, metodele, strategiile, demersul sau produsul etc.). Pe scurt, prin
procesul de evaluare ne pronunţăm asupra stării unui fapt sau proces la un anumit moment,
din perspectiva informaţiilor pe care le selectăm cu ajutorul unui instrument, ce ne permite să
măsurăm în raport cu o anumită normă.
Evaluarea are rolul de a măsura şi aprecia, în funcţie de obiective, eficienţa procesului
de predare-învăţare, raportată la îndeplinirea funcţiilor ei, la cerinţele economice şi culturale
ale societăţii. Evaluarea este punctual final dintr-o succesiune de evenimente care cuprinde:
- Stabilirea finalităţilor sau scopurilor pedagogice prin prisma comportamentelor
dezirabile ale elevilor;
- Proiectarea şi înfăptuirea programului de realizare a scopurilor propuse;
- Măsurarea rezultatelor obţinute.
Măsurarea presupune determinarea cu mai mare precizie a rezultatelor şcolare prin
teste, în timp ce aprecierea implică o judecată de valoare, urmată de o anumită decizie a
profesorului.
Analiza conceptului de evaluare pedagogică îmbină perspectiva sociologică realizată
în termini de sistem, cu cea psihologică angajată la nivelul procesului de învăţământ.
 Perspectivele de analiză a evaluării sunt:
1. Evaluarea de sistem urmăreşte gradul de realizare a finalităţilor macro structurale în
anumite limite de timp şi spaţiu; permite măsurarea şi aprecierea unor aspecte centrate asupra
raporturilor dintre învăţământ şi viaţa socio-economică şi culturală.
2. Evaluarea de proces urmăreşte gradul de realizare a obiectivelor la nivel micro structural.
Activitatea didactică, indiferent de tipul şi gradul (nivelul) instituţiei de învăţământ, se
desfăşoară în conformitate cu anumite finalităţi, cunoscute sub denumirea de obiective
pedagogice sau didactice. Pentru atingerea lor, atât la nivelul instituţiei de învăţământ, cât şi la
nivelul clasei, intră în joc resursele materiale (spaţii de învăţământ, mobilier, materiale
didactice, mijloace tehnice etc.) dar şi cele umane (profesori, elevi, personal auxiliar etc.), au
loc procese de planificare, organizare şi dirijare, de control şi evaluare, toate acestea,
împreună, vizând atingerea obiectivelor pedagogice stabilite. De priceperea utilizării
resurselor şi de capacitatea de conducere a procesului de învăţământ (deci, de strategia
didactică) depind, în ultimă instanţă, performanţele şcolare obţinute de elevi.
Problema se pune asemănător şi în cazul evaluării, o componentă principală a
procesului de învăţământ, alături de predare şi învăţare, deoarece atât profesorul, la nivelul
clasei, cât si directorul, la nivelul şcolii, sunt datori să-şi stabilească din timp când şi cum vor
verifica dacă se află pe drumul cel bun, la capătul căruia obiectivele stabilite vor fi atinse şi
aceasta nu oricum, ci cu cheltuieli materiale, financiare, de timp şi umane cât mai reduse.
Aşadar, a stabili o strategie de evaluare în învăţământ echivalează cu a fixa când
evaluezi, sub ce formă, cu ce metode şi mijloace, cum valorifici informaţiile obţinute etc.
Desigur, în final, în funcţie de concluziile desprinse, elevul îşi va modifica strategia de
învăţare, profesorul pe cea de predare iar directorul strategia managerială. Strategia de
evaluare denotă modul de integrare a acţiunii de evaluare (realizabilă prin operaţiile de
măsurare – apreciere - decizie) în structura de funcţionare a activităţii didactice/educative.
Conceptul de strategie de evaluare reflectă tendinţa de extindere a acţiunilor evaluative: de la
verificările tradiţionale la evaluarea proceselor şi condiţiilor de desfăşurare a activităţii
didactice, a situaţiilor de instruire/învăţare